Dic?ionar de Geografie



Yüklə 4,37 Mb.
səhifə122/124
tarix16.04.2018
ölçüsü4,37 Mb.
#48290
1   ...   116   117   118   119   120   121   122   123   124

Xerocriofile. Organisme adaptate pentru a trăi în regiunile uscate şi friguroase.

Xerofile. Organisme adaptate la condiţiile din regiunile aride şi semiaride.

Xerofite. Plante adaptate la deficit permanent sau sezonier de umiditate.

Xeromorfe. Organisme cu adaptări structural-morfologice pentru viaţa în condiţii de uscăciune.

Xerorendzină. Rendzină din climatele aride şi semiaride.

Xerosol. Unitate principală în legenda FAO, care grupează solurile cu orizont A ocric slab dezvoltat şi cu regim hidric arid din regiunile deşertice-semideşertice.

Xerotermofile. Organisme adaptate pentru a trăi în regiunile uscate şi calde.

Xilit. (gr. xylon-lemn). Constituent al cărbunilor bruni inferiori, format din bucăţi sau din sfărâmături de lemn de mărimi diferite, care păstrează structura iniţială. Studiat la microscop, în secţiuni subţiri, permite să se recunoască dacă lemnul din care a provenit, de la un arbore cu frunze, cu ace, sau de la un palmier; tipul celulelor; dacă este lemn de primăvară sau de anotimp târziu etc. Din punct de vedere petrografic, se deosebesc: xilon obişnuit, xilon fibros, xilon înecat în gel, xilon cu parenchin răşinos, xilon cu sferosiderit etc. Cărbunii care conţin fragmente de xilit se numesc xiloizi (ex., lignitul). În ţara noastră xilitul este frecvent în ligniţii plioceni din Subcarpaţi, din Bazinul Baraolt etc.

Xilofage. (gr. xilon-lemn, phago-a mânca). Calitatea unor insecte care se hrănesc cu lemn. În ţara noastră xilofagele sunt reprezentate prin carii, larva fluturelui Cossus şi larvele din cerambicide. În savanele africane, australiene şi sud-americane, cele mai mari xilofage sunt termitele, care pot devora într-o singură noapte toată lemnăria care intră în construcţia unui autocamion.

Xiphosaura. Artropode merostomate cu numeroşi reprezentanţi numai fosili în Paleozoic, în Cambrian şi Ordovician (Aglaspida) şi cu reprezentanţi din Silurian (Gothlandian) până astăzi, din care face parte genul Limulus (v.).

Y
Yardang. (Termen turcmen introdus de geograful şi exploratorul suedez Anders Sven Hedin, 1865-1952, în 1903). Microrelief constituit din şenţuleţe paralele, separate de mici creste şi coame orientate pe direcţia vântului dominant, caracteristic regiunilor deşertice din Asia Centrală. Yardang-urile se formează prin acţiunea de coraziune a nisipului târât de vânt, pe suprafeţele orizontale şi suborizontale constituite din argile şi roci argiloase, în condiţiile unui climat arid. Rămânerea în relief a crestelor şi a coamelor se datoreşte atât smocurilor de ierburi şi tufelor, care micşorează local viteza vântului, şi deci forţa lui de eroziune, cât şi sistemului lor radicular, care consolidează temporar spaţiul dintre şenţuleţe. Yardang-urile au dimensiuni ce pot varia, în raport cu stadiul de evoluţie al coraziunii şi cu roca pe care se dezvoltă, de la câţiva centimetri la metri. În roci mai tari yardang-urile au dimensiuni mai reduse şi o evoluţie mai îndelungată, fiind distruse mai greu decât cele care se dezvoltă pe argile. În deşertul Libiei yardang-urile s-au adâncit cu 50-70 cm în suprafaţa stratelor de gips, care acoperă aici întinderi considerabile, împiedicând total circulaţia cu animale sau cu vehicule prin regiunile respective. V. Eolian.

Yenshană, faza. Mişcări tectonice în Pacific, în Extremul Orient, la sfârşitul Jurasicului.

Yermosol. Unitate principală în legenda FAO, care grupează solurile din regiunile deşertice cu orizont A ocric foarte slab dezvoltat şi cu regim hidric arid.

Yoldia. Lamelibranhiat mic cunoscut din Cretacic până astăzi, când se mai întâlneşte în mările reci din Arctica şi Antarctica. Specia Yoldia arctica a caracterizat, în Postglaciar, prima fază de dezvoltare a Mării Baltice, cunoscută, din această cauză, sub numele de Marea cu Yoldia, care comunica cu Oceanul Planetar prin regiunea depresionară din sudul Suediei, pe linia Strâmtoarea Skagerak-Stockholm; comunicaţia cu Marea Albă prin regiunea Golfului Finic-Lacul Ladoga-Lacul Onega este îndoielnică, deşi în trecut a fost susţinută de mulţi cercetători. Ca urmare a mişcărilor de compensaţie izostatică, intervenite după topirea calotei gheţarului Würm, uscatul s-a ridicat (cu aproximativ 275 m pe alocuri), întrerupând, aproximativ cu 10 000 ani în urmă, legătura Mării cu Yoldia cu Oceanul Planetar; în felul acesta fosta Mare cu Yoldia se transformă într-un lac interior, Lacul cu Ancylus (de la numele melcului de apă dulce Ancylus fluvialis).

Ypresian. Etajul inferior al Eocenului, caracterizat printr-o faună de numuliţi (Alveolina, Numulites platanus, N. exilis etc.), echinide, lamelibranhiate, gasteropode etc. şi unele crustacee (Xanthopsis leachi) şi mamifere (unele specii de Lophiodon şi Protodichobune). Separat, şi studiat în bazinele paleogene din vestul şi sudul Europei Ypresianul este cunoscut în ţara noastră în Dobrogea (Valea Enisenliei-Lespezi), în Carpaţi (Valea Dâmboviţei-Lăicăi) şi în Bazinul Transilvaniei (Porceşti, Cluj-Napoca, Jibou).

Yunga. Pădure tropicală umedă întâlnită pe pantele estice ale Anzilor Bolivieni (Anzilor centrali), bogată în plante epifite (muşchi care atârnă pe ramurile arborilor ca nişte perdele, orchidee etc.), ferigi arborescente, liane care se împletesc pe trunchiurile şi ramurile arborilor etc. Pădurea Yunga se dezvoltă pe versanţii muntoşi între 700-1 500 m, la nivelul de condensare a vaporilor de apă aduşi de alizeu; de aceea se mai numeşte şi pădure de negură (germ. "Nebelwald").
Z
Zamites. Gen de Cycadophyta, cu frunze penate, constituite din pinule (foliole) lanceolate, cu nervuri aproape paralele. Acest tip de frunză este întâlnit la reprezentanţii fosili ai grupului Cycadophyta, atât la Cycadales, cât şi la Bennetitales. În ţara noastră este cunoscută speica Zamites schmiedeli, din Liasicul de la Anina şi Doman (jud. Caraş-Severin).

Zanclean. Primul etaj al Pliocenului din zona Mării Mediterane.

Zandră. Sin. Sandră (v.).

Zaphrentis. Gen de tetracoralier (v.) ce a trăit din Silurianul superior până în Permian, cu maximum de dezvoltare în Carboniferul inferior.

Zăcământ. Acumulare sau concentraţie naturală de minerale, formate în scoarţa terestră ca urmare a unor procese geologice şi care pot fi exploatate în condiţii economice favorabile ca materie primă pentru industrie. După natura mineralelor constituente, se deosebesc: zăcăminte metalifere (ex.: de magnetit, hematit, galenă, blendă etc.), din care se extrag metale utile, şi zăcăminte nemetalifere (ex.: de feldspaţi, talc, azbest, grafit, cuarţ, mică etc.), din care se pot extrage minerale cu diverse întrebuinţări. O categorie specială de zăcăminte o constituie zăcămintele de combustibili (ţiţei, gazele naturale, cărbuni etc.) şi zăcăminte de roci comune pentru construcţii. Mineralele din zăcăminte pot fi: hipogene, de origine primară, depuse odată cu formarea zăcământului, şi supergene, secundare, care au luat naştere prin alterarea în anumite condiţii a mineralelor primare. În cazul când concentraţia de minerale s-a produs chiar în timpul formării acestora, zăcămintele se numesc primare (ex., majoritatea zăcămintelor metalifere), iar în cazul când concentraţia s-a produs după formarea mineralelor, prin procese ulterioare de dezagregare şi de transport, zăcămintele se numesc secundare (ex., multe zăcăminte sedimentare, zăcăminte de hidrocarburi lichide etc.). În zăcămintele metalifere, metalele sunt asociate cu minerale de gangă (v.) (ex.: cuarţ, fluorina, baritină, rodocrozit etc.), care nu au decât rareori importanţă economică. În raport cu rocile în care sunt cuprinse, se deosebesc: zăcăminte singenetice, formate odată cu rocile în care s-au depus (ex.: pirotina, în rocile bazice, etc.) şi zăcăminte epigenetice, formate ulterior, în rocile în care sunt cuprinse, fie prin depunere din soluţii, fie prin metasomatoză (v.) (ex.: sideritele din unele calcare). Din punctul de vedere al folosirii lor industriale, se deosebesc: zăcăminte de combustibili minerali (ex.: ţiţei, gaze, cărbuni), zăcăminte de minereuri (feroase şi neferoase), zăcăminte de minerale şi roci comune (ex.: sare, calcar, diatomite, roci pentru construcţii etc.), zăcăminte de pietre preţioase, ape minerale. Forma zăcămintelor de substanţe minerale utile este foarte variată, ea prezentându-se ca: stockuri (v.), cuiburi (v.), coloane (v.), lentile (v.), volburi (v.), strate (v.). Ca mărime zăcămintele variază în limite foarte largi, având lungimi de la câţiva zeci de metri la zeci de kilometri şi grosimi de la zeci de centimetri la zeci şi sute de metri. Exploatabilitatea zăcămintelor de substanţe minerale utile solide este determinată de: conţinutul de metal din minereu; necesităţile economice care impun exploatarea; condiţiile locale şi preţul de cost al exploatării; progresele tehnicii mineritului, a preparării şi a metalurgiei. La zăcămintele de ţiţei, condiţiile de exploatabilitate sunt determinate de: numărul şi grosimea stratelor petrolifere; volumul porilor; posibilităţile de circulaţie; debitul zăcământului; condiţiile tehnico-economice de extracţie etc. Din punctul de vedere genetic, în funcţie de procesele geologice prin care s-au format, se deosebesc: zăcăminte magmatice sau endogene, zăcăminte sedimentare sau exogene şi zăcăminte metamorfice. Zăcămintele magmatice (endogene) s-au format printr-o serie de procese de concentrare, care au ca sursă principală magma (v.) şi care rezultă în urma: fenomenului de diferenţiere magmatică (v.), prin: cristalizare fracţionată, difuzie (v.), transfer de gaze, licuaţie, asimilare (v.), filtrare etc.; metasomatozei (v.); metamorfismului de contact (v. sub Metamorfism) sau pirometamorfismului, apoi hidrotermalismului (v. Hidrotermală, fază), exhalaţiei (v.) etc. După faza sau fenomenul magmatic în cadrul căruia s-au format, se deosebesc: zăcăminte lichid-magmatice (magmatice propriu-zise, ortomagmatice, ortotectice), formate în acelaşi timp şi loc şi din aceleaşi cauze ca şi rocile intruzive, bazice şi ultrabazice, şi care conţin, în principal: diamante, platină, magnetit, corindon, ilmenit, cromit, apatit, pirotină, bornit etc., şi pot fi: zăcăminte protomagmatice (timpurii), formate, diseminate sau concentrate în rocă, în primul stadiu de consolidare a magmei (ex.: zăcăminte de platină de la Merensky Reef-Africa de Sud, Nijni Taghil-Ural din Rusia etc.; zăcăminte de diamant din Iacuţia-Rusia, de la Kimberley-Africa de Sud, din Congo (fost Zair) etc.; zăcăminte de cromit de la Kliucevski-Ural, Bushveld-Africa de Sud, din Turcia, Cuba, Zambia etc.; zăcăminte historomagmatice (târzii) rezultate din fracţiunile magmatice bogate în minerale utile, care s-au cristalizat după formarea majorităţii silicaţilor (ex.: zăcăminte de cromit de la Saranovsk-Ural; zăcăminte de ilmenit de la Adirondaks-S.U.A. şi Kusinsk-Rusia; zăcăminte de magnetit cu apatit de la Kiruna-Suedia; zăcăminte de apatit şi nefelin din Hibin-peninsula Kola (Rusia) etc.); zăcăminte de licuaţie (imiscibilitate), provenite din topituri metalice separate de la început prin imiscibilitate şi consolidate târziu, după cristalizarea silicaţilor, în loc sau după injectare (ex.: zăcăminte de pirotină nicheliferă, valorificată pentru Ni, Cu, Co, Pt, de la Sudbury-Canada, Bushveld şi Insizwa-Africa de Sud, Moncegorsk, Pecenga, Norilsk-Rusia; zăcăminte de cromit de la Srodjinsk-Transcaucazia etc.); zăcăminte pegmatice, formate din reziduurile magmatice pătrunse în rocile înconjurătoare şi bogate în constituenţi volatili (v. şi sub Pegmatit); zăcăminte pirometasomatice (de metamorfism de contact), rezultate din acţiunea chimică a mineralizatorilor volatili degajaţi dintr-o intruziune magmatică, în timpul consolidării acesteia, asupra rocilor înconjurătoare şi frecvente în aureola de contact (ex.: zăcăminte de fier de la Ocna de Fier-România, Magnitnaia Gora, Vâsokaia Gora-C.S.I., insula Elba-Italia, Iron Springs-Utah din S.U.A. etc.; zăcăminte de wolfram de la Liangar, Kontaş-C.S.I., Mill City-Nevada din S.U.A., Azégour-Maroc etc.; zăcăminte de staniu de la Takfon şi Pitkäranta-C.S.I., Dartmoor-Anglia etc.; zăcăminte de molibden de la Băiţa Bihor-România, Târnâauz-C.S.I., Azégour-Maroc, Quebec-Canada etc.; zăcăminte de cupru de la Moldova Nouă-România, Turinsk-Ural, Morenci şi Bisbee-Arizona şi Bingham din S.U.A., Cananea-Mexic; zăcăminte de zinc şi de plumb de la Ruşchiţa-România, Tetiuhe-Rusia, Long Lake-Ontario, Inyo County-California (S.U.A.) etc.; zăcăminte de aur de la Olhovsk şi Osinovsk-Rusia, Cable-S.U.A., Suan-R.P.D. Coreeană etc.; zăcăminte de wollastonit de la Băiţa Bihor-România; zăcăminte de grafit de la Quebec-Canada etc.); zăcăminte hidrotermale, formate din soluţii apoase magmatice prin procese de umplere a golurilor din scoarţă sau de înlocuire a anumitor minerale din roci la temperaturi şi presiuni variabile şi între care se deosebesc: zăcăminte hipotermale (de adâncime mare, peste 5 000 m), formate la temperaturi cuprinse între 500 şi 300o şi la presiuni foarte mari (ex.: filoanele de cuarţ şi casiterit din Rusia, Cornwall-Anglia, Zinwald-Germania, Peninsula Malacca, China etc.; filoanele de cuarţ cu molibdenit şi hübnerit din Rusia, Portugalia, China, sau cele numai cu molibdenit de la Cutai şi Umalta-Rusia, Climax-Colorado-S.U.A., din Norvegia, de la Cerbia şi Săvârşin, din Munţii Zarandului-România; zăcăminte de aur şi de arsen de la Kocikarsk şi Djetâgora-Ural; filoanele de cuarţ aurifer de la Morro Velho-Brazilia, Kollar-India, Porcupine-Canada, Valea lui Stan-România etc.; zăcăminte de plumb şi de zinc de la Broken Hill-Australia, cea mai mare concentraţie metaliferă din lume; zăcămintele de flogopit de la Sliudianska şi Aldan-Rusia, din Canada, Madagascar etc.; zăcăminte de grafit din Sri Lanka, Ucraina etc.); zăcăminte mezotermale (de adâncime medie, peste 3 000 m), formate la temperaturi cuprinse între 300-200o (sau 175o) şi la presiuni mari (ex.: zăcăminte de aur de la Berezovsk-Ural şi din Siberia apuseană-Armenia, Bendigo-Australia, Mother Lode California-S.U.A. etc.; zăcăminte de cupru de la Kounrad şi Allaverdi-Armenia, Butte Montana şi Bingham-Utah din S.U.A., Bor-Serbia, Rio Tinto-Spania, de la Toroiaga în Munţii Ţibleş, de la Deva şi de la Roşia Poieni în Munţii Metaliferi în România; zăcăminte de plumb şi de zinc de la Lennogorsk, Salair, Sadon Darasum etc. în Munţii Altai, Missouri-S.U.A., din Munţii Rodopi-Bulgaria, Ruşchiţa-România; zăcăminte de cobalt şi de argint de la Ustinskoe-Rusia, Cobalt City-Canada etc., zăcăminte de siderit de la Bakalsk-Ural, Erzberg-Austria etc.; zăcăminte de baritină de la Aurahmat-Asia Mijlocie, Somova-jud. Tulcea şi Ostra-jud. Suceava din România etc.; zăcăminte de crisotil de la Bojenova-Rusia din Canada, Zimbabwe, ivirile de la Plavişeviţa-jud. Caraş-Severin din România etc.; zăcăminte de talc de la Miask şi Sabrovsk-Ural etc.; zăcăminte de magnezit de la Satka-Ural, din Austria, Manciuria-China etc.); zăcăminte epitermale (de mică adâncime, în jur de 1 000 m), formate la temperaturi cuprinse între 200 (sau 175) şi 50o şi la presiuni moderate (ex.: zăcăminte de aur din Patrulaterul aurifer din Munţii Apuseni şi din regiunea Baia Mare-România, Belaia Gora-Siberia, Creeple Creek şi Comstock Lode-S.U.A., din insula Sumatera etc.; zăcăminte de cinabru de la Izvorul Ampoiului-jud. Alba şi Sântimbru-jud. Harghita din România, Nikitova în Donbass, Almaden-Spania, Idria-Austria, Avala-Yugoslavia etc.; zăcăminte de stibiu de la Kadamdjaisk, Turgoisk etc., din Rusia, Hunan-China etc.; zăcăminte de argint de la Veta Madre-Mexic etc.; zăcăminte de plumb şi de zinc din Munţii Kara Tau-Rusia, Olcuş-Polonia, Băiţa Crăciuneşti-jud. Alba-România; zăcăminte de cupru de la Djezkazgan în Kazahstan, Shaba-Congo, din Zambia, de la Lacul Superior-S.U.A. etc.); zăcăminte teletermale, depuse din soluţii hidrotermale la distanţe mari faţă de sursa magmatică, ceea ce a redus temperatura şi potenţialul acestora de a reacţiona cu rocile înconjurătoare (ex.: Cu la Kemnecot-Alaska din S.U.A.; Cu, Pb, Zn etc., la Mansfeld-Germania; Pb, Zn la Mississippi Valley şi Tri State-S.U.A. şi în Silezia superioară-Polonia; U, V la Colorado Plateau-S.U.A. etc.); zăcăminte xenotermale, formate la adâncimi mici, aproape de suprafaţă, la presiuni şi temperaturi ce variază în limite mari (ex.: zăcăminte cu compoziţie complexă de casiterit, wolframit, magnetit, scheelit, molibdenit etc., de la Ikuno Akenobe-Japonia şi zăcăminte de staniu şi argint de la Potosi-Bolivia); zăcăminte de exhalaţie produse de degajările de substanţe volatile ale vulcanilor prin fumarole şi solfatare (ex.: zăcăminte de sulf în Japonia, Chile, la Sorofano-Italia etc.; zăcăminte de bor în Italia, Caucaz, Nevada-S.U.A., Chile, Tibet etc.); zăcăminte exhalativ-sedimentare (vulcanogen-sedimentare), formate sub acţiunea unui vulcanism subacvatic, care în afară de exhalaţiile propriu-zise este însoţit de aporturi de substanţe utile care s-au sedimentat ulterior (ex.: zăcăminte de fier de la Lahn Dill-Germania, Gonzen-Sargans din Elveţia, Vares-Croaţia, Iulia-jud. Tulcea din România etc.; zăcăminte de mangan din Turcia, Grecia, Noua Caledonie, California etc. şi, în ţara noastră, la Pârneşti şi Şoimuş în Munţii Zarandului; zăcăminte de pirită cupriferă de la Meggen şi Rammelsberg-Germania, din Munţii Ural-Rusia etc.). Zăcăminte sedimentare (exogene) s-au format în urma unor fenomene anorganice, organice sau biochimice (ex.: sedimentare mecanică propriu-zisă, evaporarea soluţiilor saline, concentrarea reziduală etc.), determinate de agenţi modificatori din atmosferă, hidrosferă şi biosferă, care au transformat rocile existente şi au dat naştere la concentraţii de minerale la suprafaţa scoarţei terestre, în apele de pe continente şi în mări. După procesul de concentrare care a format zăcământul, se deosebesc: zăcăminte reziduale, care se formează în urma acumulării fie a unor substanţe utile, greu solubile (ex.: oxizi de fier, de mangan etc.), puse în libertate prin alterarea mecanică a rocii-gazde, fie a unor minerale rezultate prin procesele de alterare (ex.: zăcămintele de fier de la Kerci-Ucraina, din regiunea Lacului Superior-S.U.A., din Cuba, India etc., şi unele iviri la Vaşcău, Moneasa în ţara noastră; zăcăminte de mangan în Comunitatea Statelor Independente, Egipt, Maroc, India etc.; zăcăminte de nichel în Noua Caledonie, cele mai mari, în Munţii Ural, în Cuba, în insulele Sulawesi etc.; zăcăminte de bauxită formate prin alterarea sienitelor nefelinice în Arkansas, Alabama, Georgia-S.U.A., Guyana, Surinam, Brazilia de Nord, Indonezia, Australia, Malawi etc., a bazaltelor în Podişul Deccan-India, la Vogelsberg-Germania, în Camerun etc., a andezitelor şi bazaltelor, depuse pe calcare, în Jamaica, Cuba, Republica Dominicană, Haiti etc., a unor roci silicatate depuse pe calcare, în Spania, Franţa, Italia, Serbia, Ungaria, România, Grecia, Turcia, în Ural-Rusia, China etc.); zăcăminte detritice (de concentrare mecanică), care se formează prin concentrarea mineralelor cu greutate specifică mare, cu stabilitate chimică şi duritate de asemenea mari, eliberate din rocile înconjurătoare prin alterare mecanică şi chimică şi depuse în urma transportării lor de către vânt şi ape. Se deosebesc: zăcăminte eluviale (în situ), situate pe pantele sau pe versanţii accidentelor de relief (ex., unele zăcăminte de casiterit); zăcăminte fluviatile (aluviuni), concentrate de apele curgătoare în văi recente sau pe terasele acestora (ex.: aluviuni aurifere în Siberia-Rusia, California-S.U.A., Australia, Bolivia, Chile etc.; aluviuni de platină în Munţii Ural, Australia, Africa de Sud şi Etiopia; aluviuni de casiterit în Malaysia, India; aluviuni diamantifere la Lichtenberg-Africa de Sud, în Congo, Brazilia etc.; aluviuni de alte pietre preţioase, la Magok-Myanmar, rubine iar în regiunea Kaşmir-India şi în Sri Lanka, safire şi acvmarin etc.; aluviuni de monazit în statul Minas Gerais-Brazilia, statul Travancore-India); zăcăminte eoliene, formate sub acţiunea de concentrare a vântului (ex.: unele zăcăminte de aur din Australia); placere marine (v.); zăcăminte de evaporare (v. şi Evaporite), care se formează prin concentrarea soluţiilor şi precipitarea sărurilor conţinute, cum sunt: zăcăminte de sare gemă (v.), de gips (v.), de silvină (v.), de săruri de potasiu şi de magneziu (ex.: în Rusia, Franţa, la Stassfurt-Germania, Spania, S.U.A. etc.), de carbonat de sodiu (ex.: în stepa Kulundă-Rusia, în Egipt, Iran, Kenya, S.U.A., India, China etc.) şi de sulfat de sodiu (ex.: în Kazahstan, Caucazul de Nord, Crimeea, apoi în Argentina, Mexic, la Great Salt Lake-S.U.A. etc.), de bor (ex.: în Argentina, în deşertul Atacama-Chile, în Bolivia, Peru, China, în Anatolia-Turcia etc.), de azotat de sodiu (nitraţi) (ex.: în Chile, Bolivia, Columbia, S.U.A. şi Africa de Sud); zăcăminte sedimentare propriu-zise (chimice şi biochimice), provenite din concentrarea substanţelor utile luate în soluţie prin alterare chimică, transportate şi precipitate în altă parte, prin reacţii chimice şi biochimice şi biochimice (ex.: zăcăminte de oolite feruginoase din Normandia-Franţa, Thuringia-Germania, Sardinia, Portugalia, Clinton-S.U.A., Gaza Djebilet-Algeria, Cleveland şi Yorkshire-Anglia, Lorena-Franţa, Căpuşu Mic-jud. Cluj din România etc.); zăcăminte de mangan la Ciaturi şi Nikopol-Ucraina; zăcăminte de fosfaţi în Tunisia, Algeria, Maroc, în Kazahstan, în regiunea Munţilor Stâncoşi-S.U.A. etc.; zăcăminte de sulf, la Gandarsk-Rusia, în Sicilia, în Texas şi Louisiana-S.U.A., la Pucioasa-România etc.; zăcăminte de diatomite, în California-S.U.A., Danemarca, Franţa, Algeria, România; etc.). O categorie specială de zăcăminte sedimentare sunt zăcămintele de cărbuni (v.). Zăcămintele metamorfice s-au format fie din zăcăminte preexistente, prin modificarea compoziţiei mineralogice, a structurii şi a texturilor acestora, fie prin crearea de concentraţii noi de minerale sub acţiunea metamorfismului (v.). Se deosebesc astfel: zăcăminte metamorfozate la contact (ex.: zăcăminte de fier de la Ovifak-Groenlanda, zăcăminte de vanadiu de la Ragra-Peru etc.) sau regional (ex.: itabiritele de la Krivoi-Rog şi Kursk din Ucraina, Minas Gerais-Brazilia, Cerro Bolivar-Venezuela, din statele Bihar Orissa şi Bonai-India, din Africa, Australia etc.; zăcăminte de siderit de la Teliuc şi Ghelar-jud. Hunedoara din România; zăcăminte de mangan de la Kutna Hora-Cehia, Postmasburg-Africa de Sud, Brazilia, India, de la Delineşti-jud. Caraş-Severin şi Iacobeni, Vatra Dornei-jud. Suceava din România; zăcăminte de sulfuri de la Burloaia, Fundul Moldovei, Pojorâta, Leşu Ursului-jud. Suceava, Bălan-jud. Harghita, Altân-Tepe-jud. Tulcea, toate din România, apoi în Ural, în Norvegia la Stordö, Röros, Lökken etc., în Australia la Broken Hill etc.; zăcăminte de uraniu în regiunea Blind River-Ontario-Canada, la Witwatersrand-Africa de Sud, împreună cu aur etc.); zăcăminte metamorfice propriu-zise (ex.: de azbest-crisotil la Bajenovo, Sverdlovsk-Rusia, regiunea Quebec-Canada, Zimbabwe, insula Cipru, în serpentinitele cromifere din Banat; zăcăminte de grafit din Ucraina şi Ural-Rusia, în regiunile Ontario şi Quebec-Canada, în Sri Lanka, la Schnvarbach-Cehia, în regiunea munţilor Gorj-România etc.; zăcăminte de talc de la Lelese Cerişor-jud. Alba din România, Sabrovsk-Rusia etc.; apoi zăcăminte de disten la Borisovsk-Rusia, Lapoa Bum-India, în Carolina de Nord, Virginia şi California-S.U.A., în Kenya etc.; zăcăminte de andaluzit la Semiz Bugu-Kazahstan, White Knob-California din S.U.A. etc.). O categorie specială de zăcăminte, în afară de cele de substanţe minerale utile solide, sunt Zăcămintele de minerale fluide (ţiţei şi gaze), acumulate în anumite rezervoare naturale (v. Rocă magazin) în urma migrării substanţelor respective (v. Migraţia hidrocarburilor) din zăcăminte primare şi a întâlnirii de capcane (v.). După tipul rezervorului natural şi natura capcanelor care au condiţionat acumularea se deosebesc: zăcăminte stratiforme, limitate în acoperiş şi în culcuş prin roci puţin permeabile, şi care la rândul lor, pot fi: boltite, în regiunile cutate, de platformă sau cu structuri diapire (ex.: domurile gazeifere din Bazinul Transilvaniei; zăcăminte de ţiţei din Dakota-S.U.A.; zăcăminte din Carboniferul şi Permianul Platformei Ruse, din Miocenul din Caucazul de NE şi SE, de la Groznâi, din Pliocenul Mării Caspice; zăcămintele din ţara noastră din Meoţianul de la Măneşti-jud. Argeş şi Vlădeni-jud. Dâmboviţa, de la Moineşti, Solonţ, Lucăceşti-jud. Bacău, de la Ceptura, Boldeşti, Ariceşti, Şuţa-Seacă, Filipeştii de Pădure toate din jud. Prahova ) sau ecranate (tectonic, stratigrafic sau litologic), închise în stratul-rezervor mărginit de un ecran (v.) care taie stratul pe înclinarea lui (ex.: în regiunea Emba-Kazahstan, Maikop-Rusia; unele zăcăminte din Mexic şi Texas etc., la Hauskirchen în bazinul Vienei şi în ţara noastră la Copăceni, Băicoi, Floreşti, Gura Ocniţei, Moreni, Ochiuri, Ţintea, Răzvad, Teiş, Runcu, Mărgineni, Bâlteni, Leurdeni etc.); zăcăminte masive, cantonate în strate poroase groase, în general fără stratificaţie vizibilă, cu goluri, cu caverne şi fisuri prin care hidrocarburile pot circula şi se pot repartiza după greutatea lor specifică; pot fi zăcăminte structurale, condiţionate de structuri monoclinale şi anticlinale (ex.: în Caucazul de Nord, în Platforma Rusă, la Panhadle-S.U.A. etc.); zăcăminte în proeminenţe de eroziune, ridicate pe un relief vechi (ex.: la Robertson-S.U.A.) şi zăcăminte în proeminenţe biogene, pe un relief recifal (ex., în Başkiria-Rusia); zăcăminte delimitate litologic, formate fie sub formă de aglomerări de roci poroase neregulate şi delimitate de roci slab permeabile, fie ca zone poroase şi permeabile, în roci compacte, şi care pot fi: zăcăminte înconjurate de roci acvifere, în unele lentile nisipoase (ex, în Pennsylvania-S.U.A., la Kungur-Rusia etc.); zăcăminte incluse în roci foarte slab permeabile, nisipuri înconjurate de argile (ex, în Platforma Rusă) sau de roci magmatice (ex., la Kurocava-Japonia, Litton Springs-Texas din S.U.A., Furhero-Mexic) şi zăcăminte delimitate parţial de roci slab permeabile, parţial de roci acvifere (ex., zăcămintele din gresiile namuriene din Platforma Rusă).

Yüklə 4,37 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   116   117   118   119   120   121   122   123   124




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin