Din republica moldova

D. Exterior – fascia temporală care inferior se desparte în lama internă şi lama externă care se inserează pe marginea superioară a arcului zigomatic;

E. Interior – secţia osului temporal.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

385. C.M. Factorii etiologici ai abcesului şi flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Procese dento-parodontale la molarii superiori;

B. Înţepături de origine diversă în regiunea temporală;

C. Corpi străini în retenţie la nivelul regiunii temporale;

D. Propagarea infecţiei de la nivelul lojilor de vecinătate;

E. Procese dentoparodontale la arcada inferioară.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.202

386. C.M. Simptomele generale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Febră, frisoane;

B. Indispoziţie, insomnie, inapetenţă;

C. Pierderea capacităţii de muncă;

D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;

E. Schmbări sanguine, de urină, biochimice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

387. C.M. Simptomele locale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Tumefacţie (simptom de pernuţă), pielea congestionată, netedă, lucioasă;

B. Trismusul devreme;

C. Edem în regiunile învecinate (simptomul ceasului de nisip);

D. Palparea dureroasă, fluctuenţă în cazul colecţiilor superficiale;

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

388. C.M. Un abces (flegmon) al regiunii temporale este deschis prin incizie:

A. La polul cel mai pronunţat al colecţiei;

B. Verticală şi uşor oblică descendentă (radiară);

C. La marginea arcului zigomatic;

D. Semirotundă la nivelul inserţiei m. temporal;

E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

389. C.M. Complicaţiile (abcesului) flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Trecerea în regiunile înconjurătoare, îndeosebi subtemporală;

B. Osteomielita osului temporal;

C. Constricţia mandibulei;

D. Deformaţii, defecte;

E. Paralizii faciale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

390. C.M. Fosa subtemporală ocupă partea laterală a feţei, pereche şi profundă cu următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomaticăşi faţa intratemporală a aripii mari a sfenoidului;

B. Inferior – în plan tangent la marginea inferioară a mandibulei;

C. Extern – faţa internă a ramurei ascendente a mandibulei;

D. Anterior – tuberozitatea maxilarului superior;

E. Medial – apofiza pterigoidă şi faringele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

391. C.M. Etiologia flegmonului regiunii subtemporale se caracterizează prin:

A. Procese dentoparodontale la molarii maxilei sau mandibulei;

B. Procese infecţioase ale oaselor sau sinuzurilor de vecinătate;

C. Difuzarea unor infecţii de la lojile vecine;

D. Puncţiile septice în cadrul anesteziilor la tuberozitate şi spina Spix;

E. Otite, mastoidite etc.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

392. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

A. Anestezia plexală sau prin baraj;

B. Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;

C. Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;

D. Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;

E. În nici una din aceste situaţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

393. C.M. Simptomele locale ale unui abces (flegmon) al regiunii subtemporale sunt:

A. Edem supra şi subzigomatic (simptomul ceasului de nisip);

B. Tumefacţia regiunilor învecinate;

C. Trismus;

D. Endobucal tumefacţie pretuberozitară cu mucoasa congestionată, lucioasă, în tensiune;

E. Tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, fonaţie).

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

394. C.S. În abcesul fosei intratemporale apariţia semnelor: chemosis, edem palpebral, uşoară exoftalmie este datorată:

A. Debutului cu dureri nevralgiforme;

B. Trismusului puternic;

C. Diguzarea procesului septic spre orbită;

D. Difuzarea infiltatului inflamator perituberozitar;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

395. C.M. Incizia unui abces de fosă intratemporală se face:

A. Pe cale transsinuzală;

B. Pe cale endobucală;

C. Pe cale suprazigomatică-temporală;

D. Combinat;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.324

396. C.M. Într-un abces al lojii intratemporale liniile de incizie pot fi practicate:

A. Subangulomandibular;

B. Perituberozitar;

C. Transsinuzal;

D. De-a lungul marginii inferioare a orbitei;

E. Suprazigomatic şi subzigomatic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.325

397. C.M. Loja submandibulară este pară şi situată înăuntrul ramurii orizontale (corpul) a mandibulei şi are următoarele limite;

A. Lateral – faţa internă a corpului mandibulei;

B. Medial – pântecele anterior al muşchiului digastric;

C. Distal – pântecele posterior al muşchiului digastic;

D. Superior – muşchiul milohioidian;

E. Inferior – pielea, ţesutul celular subcutanat, m. plastima.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

398. C.M. Loja submandibulară conţine:

A. Glanda submandibulară;

B. Limfonodulii (2-3-4);

C. Nervul lingual şi hipoglos;

D. Ţesutul conjunctiv lax;

E. Artera maxilară externă, vena facială anterioară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

399. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii submandibulare poate fi:

A. Procese septice cu punct de plecare molarii inferiori;

B. Adenite supurate submaxilare;

C. Litiaza salivară submandibulară suprainfectată;

D. Osteomielita, periostita odontogenă a corpului mandibulei;

E. Traumatismele dentoparodontale, fracturi de corp al mandibulei.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

400. C.M. Semnele clinice locale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Tumefacţie în regiunea submandibulară;

B. Tegumentele congestiv-lucioase, netede cu ştergerea reliefului;

C. La palpare durere, fluctuenţă;

D. Endobucal edemul mucoasei, roşeaţă, în unele cazuri fluctuenţă;

E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307

401. C.M. Semnele clinice generale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Febră (38,5^oC-40,0^oC), frison;

B. Starea generală alterată;

C. Tulburări funcţionale (deglutiţie, masticaţie, fonaţie);

D. Pierderea capacităţii de muncă;

E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

402. C.S. Deschiderea abcesului de lojă submaxilară, pe cale cutanată:

A. Este indicată în supuraţiile ce se dezvoltă în porţiunea posterioară a lojii;

B. Este rareori folosită datorită cicatricii nefizionomice consecutive;

C. Este indicată cel mai frecvent incizie de 5-6 cm paralelă şi înăuntrul marginii bazilare a mandibulei;

D. Se poate asocia şi o incizie în recesus;

E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307

403. C.S. Abcesul lojii submandibulare se incizează pe cale endobucală, atunci când:

A. Supuraţia este situată subangulomandibular;

B. Osul nu este deperiostat;

C. Osul trebuie deperiostat;

D. Supuraţia este recentă (48-72 ore);

E. Supuraţia evoluează în recesus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

404. C.S. În cazul unui flegmon submandibular, care este elementul principal cauzal:

A. Osteomielita acută a corpului mandibulei;

B. Fractura deschisă a corpului mandibulei;

C. Parodontita apicală exacerbată;

D. Adenita supurată submaxilară;

E. Abcesul sublingual ce s-a difuzat în loja submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

405. C.S. Care este incizia indicată pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:

A. Incizia în fundul de sac vestibular;

B. Incizia retrotuberozitară;

C. Incizia retromandibulară;

D. Incizia pe şanţul planşeului bucal;

E. Incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5-2 cm.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

406. C.M. Loja submentonieră are ca limite:

A. Anterior – arcul mandibular;

B. Posterior – osul hioid;

C. Lateral – pântecele anterioare ale muşchilor digastrici;

D. Inferior – pielea, ţesutul subcutanat conjunctiv-adipos fascia;

E. Superior – muşchiul milohioid.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.312

407. C.M. Factorii etiologici ale abceselor şi flegmonului lojii submentoniere sunt:

A. Procesele septice cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori;

B. Adenitele supurate submentoniere;

C. Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;

D. Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);

E. Osteomielita de menton, fracturi mediane.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

408. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojii submentoniere se prezintă prin:

A. Tumefacţie a regiunii submentoniere;

B. Tegumentul congestionat, lucios, neted cu ştergerea reliefului;

C. Aspect clinic de bărbie dublă;

D. Palparea dureroasă, fluctuenţă;

E. Trismus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

409. C.S. Abcesul submentonier se incizează:

A. Longitudinal, pe linia mediană;

B. Paralel cu arcul mentonier;

C. Endobucal;

D. Combinat;

E. Sunt corecte toate variantele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

410. C.S. Tratamentul chirurgical în abcesul mentonier constă în efectuarea unei incizii:

A. Curbă de 3-5 cm sub marginea mentonului;

B. Endobucale;

C. Longitudinea pe linia mediană;

D. Combinate;

E. Nici una din cele descrise.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

411. C.M. Loja sublinguală, impară, este situată în regiunea anterioară a planşeului bucal şi este delimitată:

A. Superior – mucoasa planşeului bucal;

B. Inferior – muşchiul milohioidian;

C. Median – muşchii genioglos şi hioglos;

D. Extern – corpul mandibulei;

E. Nici un răspuns nu e corect.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309

412. C.M. În loja sublinguală se găseşte:

A. Glanda sublinguală şi canalul Bartholini;

B. Canalul Wharton;

C. Nervul şi vasele sublinguale;

D. Ţesut conjunctiv lax;

E. Glanda submaxilară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309

413. C.M. Factorii etiologici într-un abcse sublingual sunt:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;

B. Litiaza infectată a canalului Wharton;

C. Înţepături septice sau corpi străini localizaţi la nivelul planşeului bucal;

D. Pericoronaritele;

E. Fracturi de mandibulă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

414. C.M. Simptomele clinice locale ale unui abces sublingual sunt:

A. Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;

B. Congestia mucoasei care este lucioasă, proeminentă;

C. Plica sublinguală în „creastă de cocoş” acoperită cu depozite fibrinoase;

D. Limba împinsă spre partea sănătoasă;

E. La palpare durere, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

415. C.S. Abcesul lojii sublinguale îl deschdeţi de obicei:

A. Pe cale cutanată;

B. Pe cale endobucală;

C. Pe cale combinată;

D. Prin decolarea mucoasei la coletul dintelui;

E. Orice tehnică este corectă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

416. C.M. Etiologia abcesului (flegmonului) limbii poate fi:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;

B. Suprainfectarea unor hematoame linguale;

C. Leziuni traumatice;

D. Corpi stăini;

E. Propagarea de la corpi stăini.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

417. C.M. Tabloul clinic local în abcesul limbii este prezentat de:

A. Tumefacţie, congestie, suprafaţă netedă şi lucioasă;

B. Pe marginile limbii amprenta dinţilor;

C. Macroglosie;

D. Depozite alb-cenuşii;

E. Dureri la palpare, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

418. C.M. Modificările funcţionale în abcesul (flegmonul) limbii pot fi:

A. Hipersalivaţie;

B. Deglutiţie afectată;

C. Respiraţie cu fenomene asfixice;

D. Masticaţie;

E. Fonaţie.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

419. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului:

A. Tulburări de deglutiţie;

B. Tulburări de masticaţie;

C. Tulburări de fonaţie;

D. Tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;

E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

420. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul limbii este:

A. Starea generală alterată;

B. Febră (38,2⁰C-40⁰C), frisoane;

C. Agitaţie;

D. Insomnie;

E. Pierderea capacităţii de muncă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

421. C.M. Tratamentul abcesului (flegmonului) limbii, costituie o urgenţă datorită complicaţiilor asfixice care pot apărea şi incizia se face:

A. Pe cale exobucală între osul hioid şi menton;

B. Calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm) situată la polul cel mai bombat al colecţiei;

C. În regiunea sublinguală (dreapta, stânga);

D. La rădăcina limbii pe suprafaţa dorsală;

E. În regiunea submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

422. C.M. Compicaţiile flegmonului lingual pot fi:

A. Difuzarea în alte loje din vecinătate;

B. Septicemie;

C. Asfixie;

D. Anchiloze;

E. Paralizii linguale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

423. C.S. Incizia exobucală în abcesele de limbă o practicaţi în:

A. Abcesele porţiunii libere a limbii;

B. Supuraţiile marginale ale limbii;

C. Când procesul este localizat posterior şi are tendinţa de a invada planşeul bucal;

D. Când supuraţia apare după o înţepătură cu retenţie de corpi stăini;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

424. C.M. Loja maseterină, pară se găseşte în regiunea posterio-laterală a feţei şi are următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomatică;

B. Inferior – marginea inferioară a ramului ascendent;

C. Anterior – marginea anterioară a muşchiului maseterin;

D. Posterior – marginea posterioară a ramului ascendent;

E. Intern – periostul şi osul ramurii ascendente.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.316-317

425. C.M. Procesul infecţios al lojii maseterine se poate dezvolta având de obicei ca punct de plecare:

A. Erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;

B. Osteomielita odontogenă a ramului ascendent al mandibulei;

C. Chisturile odontogene suprainfectate (la unghi. Ram);

D. Propagarea de la lojile din vecinătate;

E. Procese dentoparodontale ale molarilor inferiori.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

426. C.M. Simptomatologia generală într-un abces (flegmon) maseterin poate fi prezentată de:

A. Febra ridicată, frison;

B. Iritabilitate;

C. Cefalee, insomnie;

D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;

E. Simptomatologia generală lipseşte.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

427. C.M. Simptomatologia locală în abcesul (flegmonul) maseterin este:

A. Tumefacţie de-a lungul ramului ascendent cu pielea congestionată, netedă în tensiune;

B. Palparea dureroasă;

C. Duritate şi lipsa fluctuenţei în caz de localizare profundă;

D. Fluctuenţa în localizarea superficială;

E. Trismusul puternic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

428. C.S. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţie;

B. Dispneea;

C. Trismusul;

D. Tahicardita;

E. Disfagia.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

429. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiilor profunde submaseterine:

A. Incizia în fundul şanţului vestibular inferior;

B. Incizia verticală plasată în afara marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;

C. Incizia retrotuberozitară;

D. Incizia transversală, jugală de la comisura bucală la comisura intermaxilară;

E. Incizia în şanţul paralingual paralelă cu creasta alveolară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

430. C.M. Spaţiul pterigo-mandibular, este par şi situat înăuntrul ramurii ascendente a mandibulei, limitele lui sunt:

A. Extern – suprafaţa internă a ramului ascendent a mandibulei;

B. Intern – muşchiul pterigoidian medial;

C. Superior – muşchiul pterigoidian lateral;

D. Anterior – muşchiul buccinator;

E. Posterior – parţial este acoperit cu glanda parotidă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211

431. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:

A. Afecţiunile dentoparodonatale molarilor inferiori;

B. Puncţia septică la Spina Spix;

C. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;

D. Propagarea de la lojile de vecinătate;

E. Pătrunderea corpilor străini.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211

432. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este prezentată de:

A. Edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;

B. Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionate, netedă, roşie, lucioasă;

C. Trismusul;

D. Glutiţia dureroasă;

E. Macroglosie.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

433. C.M. Abcesul (flegmonul) lojii pterigomandibulare se deschide prin incizia:

A. Endobucală paralel cu plica pterigo-mandibulară;

B. Exobucală incizie în unghi ce înconjoară unghiul mandibular;

C. Submandibulară de o lungime 7-8 cm;

D. Retromandibulară de-a lungul marginii posterioare a ramului ascendent;

E. Pe fundul sacului vestibular.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

434. C.S. Simptomul dominant în abcesul (flegmonul)lojii pterigo-mandibulare este:

A. Edemul regiunii unghiului mandibulei;

B. Trismusul puternic;

C. Dureri la deglutiţie;

D. Miros fetid din cavitatea bucală;

E. Febră, frison.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

435. C.M. Loja retromandibulară, pară, este situată între ramul ascendent şi mastoid, are ca limite:

A. Superior – partea inferioară a tubului auditiv extern şi capsula articulaţiei temporo-mandibulară;

B. Inferior– marginea inferioară a mandibulei;

C. Anterior – marginea posterioară a ramului;

D. Posterior – mastoidul şi muşchiul sternocleidomastoidian;

E. Intern – procesul stiloidian şi muşchii ce încep de la el.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

436. C.M. Factorii etiologici în abcesul (flegmonul) lojii retromandibulare sunt:

A. Procesele dentoparodontale la molarii superiori şi inferiori;

B. Fracturi de mandibulă;

C. Adenita supurată submandibulară;

D. Propagarea de la lojile din vecinătate (latero-faringiană, pterigomandibulară);

E. Chisturi maxilare suprainfectate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

437. C.M. Simptomatologia locală într-un abces (flegmon) al lojii retromandibulare este:

A. Dureri spontane ce se înteţesc la mişcările capului;

B. Trismus;

C. Edem după marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei;

D. Lobul urechii deplasat;

E. Scăderea auzului pe partea afectată.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

438. C.S. La deschderea abcesului (flegmonului) retromandibular se efectuează incizia:

A. Submandibulară 6-8 cm;

B. Liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;

C. În planşeul bucal;

D. În fundul de sac vestibular la mandibulă;

E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

439. C.M. Spaţiul latero-faringian este situat simetric de o parte şi alta a feţelor laterale ale faringelui având ca limite:

A. Superior – baza craniului;

B. Medial – faringe;

C. Posterior – regiunea prevertebrală;

D. Anterio-lateral – de ramura ascendentă a mandibulei cu muşchii care inseră pe ea, fascia cervicală superficială şi muşchiul sternocleidomastoidian cu teaca sa;

E. Inferior spaţiul comunică cu regiunea sternocleidomastoidă şi regiunea trigonului carotic.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329

440. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor faringiene sunt:

A. Supuraţii amigdaliene;

B. Accidente de erupţie ale molarilor inferiori;

C. Difuzia din loji vecine;

D. Puncţia septică;

E. Adenite supurate latero-cervicale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329

441. C.M. Simptomatologia locală a unui abces (flegmon) al regiunii latero-faringiene este:

A. Edem pre – şi retrosternocleidomastoidian;

B. Trismus;

C. Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui laterofaringian;

D. Istmul gâtului aproape închis;

E. Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltraţie sau fluctuenţă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

442. C.M. Într-un flegmon latero-faringian tulburările funcţionale sunt marcate de:

A. Masticaţie;

B. Deglutiţie;

C. Fonaţie;

D. Torticolis dureros;

E. Nici una, nici alta.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

443. C.M. Un abces latero-faringian se incizează:

A. Presternocleidomastoidian;

B. Retrosternocleidomastoidian;

C. Submandibular;

D. Subagulomandibular;

E. Abcesul latero-faringian nu se incizează exobucal.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

444. C.M. Planşeul bucla ocupă partea cea mai inferioară a regiunii orale şi are următoarele limite:

A. Superior – mucoasa planşeului bucal;

B. Inferior – pielea regiunilor submandibulare şi submentoniere;

C. Posterior – rădăcina limbii, muşchii ce se inseră pe procesul stiloid;

D. Anterior – suprafaţa internă a mandibulei;

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.332

445. C.S. Planşeul bucal este împărţit de muşchiul milohioidian în două compartimente:

A. Posterior şi anterior;

B. Laterale;

C. Superior şi inferior;

D. Superior şi lateral;

E. Inferior şi medial.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.217

446. C.M. Etiologia flegmonului planşeului bucal include:

A. Procese dentoparodontale ale dinţilor inferiori;

B. Litiaza infectată a canalului Wharthon;

C. Procese dentoparodontale ale dinţilor superiori;

D. Înţepături seprice sau corpi străini;

E. Furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332

447. C.S. Flegmonul planşeului bucal constituie un proces:

A. Inflamator limitat seros;

B. Inflamator supurativ delimitat;

C. Inflamator hemoragic difuz;

D. Inflamator putrido-necrotic cu caracter difuz;

E. Supurativ localizat.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332

448. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon difuz al planşeului bucal este:

A. Febră crescută (39-40,5⁰C), frison, curbatură;

B. Stare septică;

C. Puls crescut, slab bătut, neregulat.

D. Albuminurie, glucozurie, oligurie;

E. Schimbări sanguine evidenţiate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.332

449. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon al planşeului bucal este:

A. Tumefacţie voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;

B. Edem în pelerină (în sus şi în jos);

C. Tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate care apoi se sfacilizază;

D. La palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;

E. Crepitaţii gazoase.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340

450. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon al palnşeului bucal este:

A. Mucoasa sublinguală bombată bilateral în creastă de cocoş;

B. Mucoasa este în tensiune, roşie violacee, acoperită cu depozite fibrinoleucocitare;

C. Limba mărită în volum, pe margini amprentele dinţilor;

D. Limba acoperită cu depozite murdare;

E. La palpare duritate lemnoasă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341

451. C.S. Cel mai complicat sindrom care pune în pericol viaţa pacientului în flegmonul planşeului bucal este:

A. Deglutiţia dureroasă;

B. Edem al glotei cu pericol de asfixie;

C. Salivaţie abundentă;

D. Trismusul;

E. Halenă fetidă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341

452. C.M. Complicaţiile unui flegmon al planşeului bucal sunt:

A. Extinderea infecţiei spre craniu (meningite, tromoflebite);

B. Extinderea infecţiei spre mediastin (mediastenite, pneumonii, gangrenă pulmonară);

C. Agitaţie cu semne de iritaţie centrală;

D. Sincope toxice bulbare;

E. Colaps cardiac.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341

453. C.M. Tratamentul chirurgical într-un flegmon al planşeului bucal se instituie cât mai precoce şi constă în:

A. Incizie în potcoavă, dedesubtul şi înăuntrul arcului mandibular (1,5-2 cm);

B. Incizie (3-4) în zonele submandibulare, mentoniere;

C. Incizii în planşeul bucal;

D. Puncţii cu ace largi;

E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342

454. C.S. După incizii în flegmonul planşeului bucal, din rană se elimină:

A. Puroi gălbui în limite voluminoase;

B. Eliminări hemoragice;

C. Eliminări seroase ;

D. O serozitate murdară foarte fetidă;

E. Puţin puroi gălbui cu grungi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342

455. C.M. Etiologia flegmonului difuz al planşeului bucal este:

A. Procese septice dentoparodontale;

B. Procese gangrenoase hipertoxice ale lojii sublinguale;

C. Procese septice din lojile submandibulare;

D. Flegmonul rădăcinii limbii;

E. Flegmonul submentonier.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320

456. C.S. Într-un flegmon difuz al planşeului bucal limba este:

A. Normală;

B. Mărită în volum (macroglosie), pe marginea ei se văd amprentele dinţilor, cu depozite cenuşii;

C. Fixată;

D. Fără depozite pe partea dorsală;

E. Toate răspunsurile-s corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340

457. C.M. Flegmonul difuz hemifacial interesează:

A. Lojile submandibulare, mentonieră, limbii sublinguale;

B. Maxila şi mandibula;

C. Lojile superficiale şi profunde ale feţei (obraz, maseterină, temporală, subtemporală, orbitală, submandibulară);

D. Sinusul şi orbita;

E. Limba şi planşeul bucal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342

458. C.S. În flegmonul hemifacial, maxilarele sunt interesate:

A. În stare de osteomielită totală;

B. Fără schimbări;

C. Deperiostate, cu periostul distrus, necrozat;

D. Necroza osului maxilar;

E. Necroza osului mandibular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345

459. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz hemifacial este:

A. Stare generală toxico septică;

B. Bolnavul adenamic sau agitat;

C. Aspect de toxemie profundă cu facies teros;

D. Febră (39-40⁰C), frisoane;

E. Discordonanţa între pulsul tahicardia (120/minut) greu perceptibil şi febră scăzută (37-37,5⁰C).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342

460. C.M. Simptomele clinice locale în flegmonul difuz hemifacial sunt:

A. Tumefacţie enormă, edematoasă a hemifeţei;

B. Edemul voluminos al pleoapelor, globul ocular acoperit;

C. Reliefurile osoase, ca şi şanţurile naturale, şterse;

D. Tegumentele infiltrate, tensionate, alb-vinete cu aspect eschimatoase sau cu aspect de erizipel;

E. La palpare duritate, fără fluctuenţă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340

461. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon difuz hemifacial este prezentată de:

A. Mucoasa obrazului şi buzelor tumefiată cu amprenta dinţilor pe ele;

B. Saliva vâscoasă;

C. Halenă fetidă;

D. Trismus puternic;

E. Nici una din ele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.342

462. C.S. Flegmonul difuz hemifacial debutează, de obicei, cu un:

A. Abces maseterin;

B. Abces parotidian;

C. Abces vestibular;

D. Abces genian;

E. Abces de fosă intratemporală.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320

463. C.S. Deschiderea unui flegmon hemifacial se face:

A. Pe cale endobucală;

B. Pe cale cutanată;

C. Pe cale mixtă (combinată), exo- şi endobucală;

D. În recesus;

E. Toate acestea.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343

464. C.M. Complicaţiile ce pot să apară în flegmonul hemifacial sunt:

A. Meningită septică;

B. Abcesul lojii sublinguale;

C. Mediastinită;

D. Septicemie;

E. Abces subtemporal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343

465. C.M. Fasciile cervicale tapetează muşchii, vasele, nervii, glandele şi toate organele, însă ele mai delimitează lojiile şi nu permit trecerea procesului inflamator, care-s aceste fascii:

A. Fascia cervicală superficială;

B. Fascia cervicală proprie;

C. Aponeurosul omoclavicular;

D. Lamina pretraheală;

E. Lamina prevertebrală.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.391

466. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în abcesele şi flegmoanele cervicale sunt:

A. Afecţiunile dentoparodontale la dinţii arcadei inferioare;

B. Propagarea din lojile învecinate (planşeului bucal, latero-faringiană, pterigomandibulară etc.);

C. Furunculii, carbunculii pe pielea gâtului;

D. Chisturi mandibulare suprainfectate;

E. Chisturi cervicale suprainfectate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320-321

467. C.S. Din procesele inflamatorii situate în regiunea cervicală, cel mai frecvent se întâlnesc:

A. Abcese;

B. Flegmoane;

C. Celulite acute şi cronice;

D. Adenoflegmoane;

E. Toate în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.320-323

468. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon cervical este:

A. Febră (38,9-40⁰C), frison;

B. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie);

C. Alterarea stării generale;

D. Pierderea capacităţii de muncă;

E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342

469. C.S. Cel mai periculos simptom în flegmonul cervical pentru viaţa pacientului este:

A. Febra (38,9-40⁰C), frison;

B. Alterarea stării generale;

C. Pierderea capacităţii de muncă;

D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;

E. Dereglări funcţionale (glutiţie, respiraţie).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342

470. C.M. Simptomatologia locală, în flegmonul cervical, este prezentată de:

A. Edemuri voluminoase cu pierderea reliefului cervical, uneori capul şi gâtul au aceleaşi dimensiuni;

B. Pielea hiperemiată, tensiune, lucioasă;

C. Dureri spontane care se măresc la mişcări;

D. Rigiditatea muşchilor;

E. Nici una din ele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342

471. C.M. Procesul infecţios din regiunea cervicală poate difuza în:

A. Mediastinul extern, intern;

B. Cavitatea craniană;

C. În alte loje învecinate;

D. Prin sistemul vascular – septicemie;

E. Pericard, muşchii cardiaci.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.340-342

472. C.M. Inciziile pentru deschiderea flegmonului cervical se efectuează:

A. Suprasternul;

B. Supraclavicular;

C. Submandibular;

D. Anterior şi posterior de m. sternocleidomastoidian;

E. La voia întâmplării.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341

473. C.S. După deschiderea unui abces, flegmon, luăm puroi din rană pentru:

A. Determinarea culorii, mirosului, consistenţei;

B. Însămânţare cu determinarea germenilor patogeni, antibioticogramei;

C. Curăţirea ranei;

D. Examinarea histologică;

E. Toate împreună.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.321

474. C.M. Drenurile introduse în rană pot fi:

A. Fâşii de tifon steril;

B. Lame de cauciuc;

C. Tuburi perforate de cauciuc;

D. Fâşii iodoformate;

E. Drenuri speciale cu proprietăţi anestezice, antiseptice, antibacteriene etc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325

475. C.M. Tratamentul chirurgical intensiv al abceselor şi flegmoanelor difuze include:

A. Deschiderea flegmonului cu o incizie cât mai largă;

B. Secţionarea ţesutului necrozat cu chiuretaj minuţios;

C. Introducerea de soluţii antiseptice printr-un tub dublu perforat cu posibilităţi de spălare a conţinutului rănii;

D. Absorbţia activă a conţinutului rănii (soluţii antiseptice, puroi);

E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.341

476. C.S. Pentru a ermetiza rana în care este introdus sistemul de dializă (drenare activă), pe ea se aplică:

A. Un pansament compresiv;

B. Se lasă deschisă;

C. Suturi primare cu fibre nerezortabile;

D. Emplastrum;

E. Clame.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.339-340

477. C.M. Fermenţii utilizaţi în tratamentul proceselor inflamatorii au următoarele proprietăţi:

A. Efect proteolitic (curată rana de ţesut necrozat);

B. Efect antiinflamator;

C. Efect anticoagulant;

D. Efect de deshidratare;

E. Nici un răspuns nu e corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342

478. C.M. Enzimoterapia proceselor inflamatorii cu tripsină, chimotripsină, ribonuclează se efectuează după următoarele metode:

A. Se introduce praf de fermenţi în rană;

B. Se introduc comprese, meşe de tifon îmbibate în soluţii de fermenţi;

C. Se introduc intramuscular;

D. Se administrează pe os;

E. Se administrează intravenos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342

479. C.M. Selecţia metodei de fizioterapie în tratamentul abceselor, flegmoanelor depinde de:

A. Faza de inflamaţie;

B. Particularităţile clinice ale procesului inflamator;

C. Rezistenţa organismului şi starea generală;

D. Vârsta, sexul;

E. Starea sistemelor cardiovascular şi nervos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.325-342

480. C.M. Furunculul este consecinţa infecţiei cu stafilococi a foliculului pielosebaceu şi ca factori favorizanţi putem enumera:

A. Stări imunodepresive;

B. Proasta igienă corporală;

C. Diabetul zaharat;

D. Debilitatea;

E. Nici una din ele.

Materialul Prelegeri

481. C.M. Flora microbiană ce prevalează în furuncul este:

A. Stafilococul aureus;

B. Stafilococul alb;

C. Streptococi anaerobi;

D. Streptococi hemolitici;

E. Actinomicetis.

Materialul Prelegeri

482. C.M. Într-un furuncul sunt implicate următoarele elemente tisulare:

A. Foliculul pielos;

B. Glanda sebacee;

C. Ţesutul conjunctiv;

D. Muşchii;

E. Osul cu periostul.

Materialul Prelegeri

483. C.M. Schimbările patohistologice în furuncul sunt:

A. Iniţial se acumulează exsudatul cu polimorfonucleare, ţesut necrozat la poarta folicului pielos;

B. Formarea unor lacune cu puroi (stafilococi, polimorfonucleare vii sau lizate, fibrină, enzime);

C. Exsudatul îmbracă tot foliculul şi ţesuturile învonjurătoare;

D. În proces este implicată şi glanda sebacee;

E. Infiltraţia unui sector de piele în jurul folicului.

Materialul Prelegeri

484. C.M. Simptomatologia locală a unui furuncul este prezentată de:

A. Placard eritematos, uşor indurat, dureros spontan şi la palpare, centrat în jurul unui fir de păr;

B. Dureri înţepătoare, mâncărime;

C. Peste 2-3 zile pustula se sparge şi din ea se elimină un puroi alb gălbui;

D. Burbionul furunculului prezintă ţesuturi necrozate;

E. După eliminarea burbionului, rămâne o ulceraţie crateriformă.

Materialul Prelegeri

485. C.M. Localizarea furuncului la nivelul feţei este foarte periculoasă, îndeosebi, dacă el este localizat:

A. La buza superioară;

B. Perinazal;

C. Regiunea frontală;

D. Genian;

E. La buza inferioară.

Materialul Prelegeri

486. C.M. Furunculul se poate prezenta:

A. Unitar;

B. Multiplu (furunculară);

C. Furuncul antracoid;

D. Hidrosadenita;

E. Nici una din ele.

Materialul Prelegeri

487. C.M. În caz de furuncul antracoid, sunt prezente şi semne generale de stare septică:

A. Frisoane, febră 39-40⁰C;

B. Alterarea stării generale;

C. Cefalee, vertije (ameţeli), insomnie;

D. Inapenenţă, greţuri, vomă;

E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur.

Materialul Prelegeri

488. C.M. Furunculul (la buza superioară, plica nazolabială, regiunea nazală, regiunea suborbitară) localizat în zona cu reţea bogată sanguină şi limfatică adeseori provoacă complicaţii severe ca:

A. Tromboflebita venelor faciale;

B. Meningita;

C. Tronboza sinuzurilor cerebrale;

D. Septicemie;

E. Abces endocranian.

Materialul Prelegeri

489. C.M. Tratamentul local al furuncului în stadiul incipient constă în:

A. Prelucrare cu soluţie de iod 5%;

B. Pansamente umectate cu rivanol;

C. Aplicarea pungilor cu gheaţă;

D. Prişniţe cu soluţii hipertonice;

E. Pansamente cu unguent de sintomicină sau streptomicină.

Materialul Prelegeri

490. C.M. Tratamentul general al furuncului este prezentat prin administrarea de:

A. Antibiotice (oxaciline, cefalosporine, tetraciclina);

B. Imunoglobuline, gamaglobuline, vaccinuri;

C. Autohemoterapia;

D. Transfuzii de sânge conservat în doze mici;

E. Sulfamide.

Materialul Prelegeri

491. C.S. Ce nu se recomandă de făcut într-un furuncul al feţei:

A. Nu se face incizie;

B. Nu se taie burbionul;

C. Nu se va încerca niciodată examinarea prin presiuni digitale;

D. Nu se aplică comprese calde sau termofon;

E. Nu se face fizioterapie.

Materialul Prelegeri

492. C.S. Tratamentul chirurgical al furuncului constă în:

A. Deschiderea prin incizie şi evacuarea conţinutului;

B. Prin presiune digitală se sparge colecţia purulentă;

C. Puncţia colecţiei cu puroi cu un ac larg;

D. Abcesul în buton de cămaşă se deschide prin două incizii încrucişate adânci;

E. Nu se face incizii, se aşteaptă autodeschiderea furuncului.

Materialul Prelegeri

493. C.M. Procesele infecţioase buco-maxilo-faciale, în unele cazuri duc la complicaţii severe ce pun în pericol viaţa pacientului, cauzele complicţiilor pot fi:

A. Tratamentul cu antibiotice incorect administrat;

B. Adresarea întârziată a pacientului;

C. Erorile diagnostice;

D. Terapia imunodepresantă;

E. Deschiderea incompletă a tuturor focarelor cu puroi.

Prelegeri

494. C.M. Complicaţiile generale ale proceselor inflamatorii BMF includ:

A. Septicemia;

B. Endocardita, miocardita;

C. Mediastinita, pleurita, pneumonia, abces cerebral;

D. Tromboflebita, sinuztrobita, meningita, abces cerebral;

E. Şocul septic.

Prelegeri

495. C.M. Complicaţiile locale ale proceselor inflamatorii BMF sunt:

A. Defecte, deformaţii;

B. Anchiloză, contracturi;

C. Cicatrice vicioase;

D. Paralizii faciale, neuralgii, dureri faciale;

E. Fracturi osoase, pseudoartroze.

Prelegeri

496. C.M. Cu toate mijloacele moderne de diagnostic şi tratament, de anestezie şi terapie intensivă, de antibioterapie şi corticoterapie, fizioterapie etc. în rare cazuri, în abcese şi flegmoane BMF, apar complicaţii ca limfangita şi tromboflebita venelor faciale, care au ca patogenie:

A. Alergia microbiană şi autoalergia di cauza necrozei;

B. Inflamaţia şi traumarea endoteliului venelor, îndeosebi într-un organism hipersensibilizat;

C. Schimbări endovasculare de coagulare cu formarea unor tromburi;

D. Reţeaua bogată de vase sanguine ale nasului, feţei şi fosei sfeno-maxilare comunică cu v. angulară şi vasele orbitei şi intracraniene;

E. Nici un răspuns nu e corect.

Prelegeri

497. C.M. Simptomele clinice locale ale tromboflebitei faciale sunt:

A. Edem pronunţat pe traiectul vaselor angulare şi faciale;

B. Palpator, se determină un infiltrat dur, dureros;

C. Hipertermia pielei în fâşii:

D. De-a lungul vaselor apar mici furunculi;

E. Toate. Prelegeri

498. C.M. Simptomatologia generală în tromboflebita facială este prezentată de:

A. Febră (39,5-40⁰C), frison;

B. Stare generală alterată;

C. Paliditatea tegumentelor transpiraţii furunculi;

D. Cefalee, insomnie, vertigii, agitaţie;

E. Inapetenţă, pierderea capacităţii de muncă.

Prelegeri

499. C.M. În tromboflebita facială, schimbările sanguine sunt evidenţiate:

A. Leucocitoză cu devierea spre stânga;

B. Accelerarea reacţiei de sedimentare;

C. Se măreşte fibrinogenul în sânge;

D. Se măreşte factorul XII în sânge;

E. Indicii hemostazei deviaţi spre o hipercoagulemie.

Prelegeri

500. C.M. În unele cazuri, tromboflebita facială poate provoca procese inflamatorii ale sinuzurilor endocraniene (sinustromboză) cu o simptomatică specifică:

A. Edem palpebrar, chemosis, ptoză exoftalm;

B. Simptomatica de meningită;

C. Afazie;

D. Scăderea vederii, până la pierderea ei totală;

E. Pareza nervului facial şi altor nervi.

Prelegeri

501. C.M. Meningita cauzată de abcese, flegmoane ale regiunii BMF are simptomatica:

A. Cefalee, vărsături, tulburării de vorbire, sensibilitate;

B. Hipertemie;

C. Rigiditatea muşchilor occipitali;

D. Deficit motor de diferite grade;

E. Schimbări în lichidul cefalorahidian (se determină după puncţii lombare).

Prelegeri

502. C.M. Manifestările clinice mai importante, care sugerează diagnosticul de meningită acută bacteriană sunt următoarele:

A. Debut brusc cu febră,frison, cefalee, fotofobie, greţuri, vărsături, agitaţie, psihomotorie, sau comă;

B. Prezenţa simptomului meningian (redoarea cefei, semnul Kerning, semnul Brudzinski);

C. Semne cefalice (agitaţie, psihomotorie, delir. Halucinaţii vizuale, confuzie);

D. Torpoare, somnolenţă, comă;

E. Crize de epilipsie, hemiplegie, afazie, paralizii ale nervilor cranieni.

Prelegeri

503. C.M. Simptomatologia mediastinitei este specifică şi se prezintă prin:

A. Poziţia pe şezute cu capul plecat;

B. Adinamie, somnolenţă, agitaţie;

C. Tendinţă de fugi din salon, logoree, agresivitate;

D. Febră (39-40⁰C), frison;

E. Plus (140-150) aritmie, slab bătut, tensiune arterială scăzută.

Prelegeri

504. C.S. Simptomul principal în mediastenită poate fi:

A. Tusea;

B. Afectarea deglutiţiei;

C. Dispnee cu ritm de respiraţii 45-50;

D. Greţuri, vărsături;

E. Febră, frison.

Prelegeri

505. C.M. Mecanismul patogenic al septicemiei presupune prezenţa următorilor factori:

A. Poarta de intrare (înţepături şi plăgi septice, infecţii osoase sau ale ţesuturilor moi);

B. Focarul septic (septicemie) este locul în care microbii se multiplică şi de unde se revarsă în organism;

C. Reţeaua vasculară bogată a regiunii, amigdalelor favorizează producerea de septicemii (căile vasculare, directe etc.);

D. Prezenţa germenilor patogeni în sânge, continuă sau intermitentă, este dovedită prin hemoculturi pozitive;

E. Metastazele septice (pilmonare, articulare, osoase, peritoneale, cerebrale, cardiace, mediastin etc.).

Prelegeri

506. C.S. Un rol important, dacă nu cel mai de bază în septicemie, îl joacă:

A. Cantitatea şi virulenţa agenţilor patogeni;

B. Forma de exigenţă a microbilor (aerobi, anaerobi);

C. Starea rezistenţei organismului uman (imunodeficitul);

D. Vârsta, genul,starea socială a pacientului;

E. Mărimea şi localizarea focarului.

Prelegeri

507. C.M. Simptomatologia septicemiei (ca o complicaţie a proceselor inflamatorii BMF) este deosebit de variată, în funcţie de:

A. Natura agentului patogen;

B. Situaţia focarului septic;

C. Legătura lui cu circulaţia generală;

D. Starea de rezistenţă a organismului invadat;

E. Nici una din ele.

Prelegeri

508. C.M. Pentru un diagnostic corect în septicemie, este necesar să constatăm:

A. Febra şi frisoanele nu corespund cu focarul şi starea lui locală;

B. Depistarea focarului (furuncul, flegmon etc.);

C. Erupţii cutanate (furunculi) de-a lungul vaselor;

D. Starea de rezistenţă a organismului invadat;

E. Nici una din ele.
509. C.S. Izolarea agentului patogen din sânge în septicemie se face prin mai multe hemoculturi:

A. Pentru germenii aerobi obişnuiţi;

B. Pentru anaerobi;

C. Pentru germenii care se dezvoltă în atmosferă de CO₂;

D. O singură hemocultură pentru toţi germenii patogeni;

E. Nici un răspuns nu e corect.

Prelegeri

510. C.S. Cauza adenitelor infecţioase este:

A. Complicaţia anesteziei locale;

B. Leziuni traumatice dento-parodontale;

C. Fracturile maxilarelor;

D. Procesele inflamatorii perimaxilare;

E. Tumorile maligne.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343

511. C.M. Morfologic se determină următoarele forme de adenite:

A. Hiperplastice;

B. Descuamatice;

C. Productive;

D. Hiperplastico-descuamative;

E. Poliforme.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344

512. C.S. În funcţie de cauză şi tabloul clinic, mai frecvent întâlnim umătoarele forme de adenite:

A. Adenite cronice;

B. Adenite specifice;

C. Acute seroase (celulite);

D. Acute purulente;

E. Adenoflegmonul.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344

513. C.M. Limfangita acută se caracterizează prin următoarele simptome clinice:

A. Hipertermie şi edem în formă de fâşii;

B. Dureri neevidenţiate;

C. Palpator se determină nişte filete moi, puţin dureroase;

D. Rareori se determină o febră 37-37,5⁰C;

E. Slăbiciuni, cefalee, insomine etc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.343-348

514. C.M. Principalele simptome clinice ale adenitelor purulente acute sunt:

A. Dureri violente;

B. Mărirea în volum a limfonodului;

C. Hiperemia tegumentelor;

D. Febră de 37,8-37,5⁰C;

E. Palpator se determină mărirea în volum a limfonodului, durere, nodulul fixat; Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag345

515. C.M. Adenoflegmonul debutează:

A. Spontan (în câteva ore);

B. Acut (în 24-36 ore);

C. Lent (în câteva zile, săptămâni);

D. Invizibil;

E. Fără nici o simptomatică.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.344-345

516. C.M. Principalele simptome clinice ale adenoflegmonului sunt:

A. Stare generală alterată;

B. Febră până la 38-39,5⁰C;

C. Durere;

D. Simptome de intoxicaţie;

E. Schimbări sanguine.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-347

517. C.S. Care forme clinice de adenite sunt tratate conservativ:

A. Adenitele acute purulente;

B. Adenite specifice;

C. Adenite acute seroase (celulita);

D. Traumatice;

E. Toate formele de adenite.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-346

518. C.S. Principalul, în tratamentul adenitelor acute purulente, este:

A. Înlăturarea focarului;

B. Antibioticoterapia;

C. Intervenţia chirurgicală (deschiderea lăcaşului cu puroi);

D. Prişniţe, pansamente cu unguente;

E. Fizioterapie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.345-346

519. C.M. În care forme de adenite intervenţia chirurgicală (deschiderea lăcaşului cu puroi) este principală:

A. Acute seroase;

B. Cronice;

C. Acute purulente;

D. Specifice;

E. Adenoflegmon.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.347-348

520. C.S. Care din adenitele enumerate mai jos dau complicaţii grave:

A. Adenoflegmonul genian;

B. Adenoflegmonul submentonier;

C. Adenoflegmonul submandibular;

D. Adenoflegmonul cervical;

E. Adenoflegmonul parotidian.

521. C.S. Prognoza adenitelor este:

A. Provoacă complicaţii renale;

B. Provoacă complicaţii septice grave;

C. De regulă, satisfacătoare;

D. De la caz la caz, satisfăcător;

E. În unele cazuri provoacă septicemie, mediastinite, tromboze.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.348

522. C.M. După deschiderea (incizia) adenoflegmonului, evoluţia se manifestă prin:

A. Creşterea temperaturii corporale;

B. Micşorarea edemului;

C. Agravarea stării generale;

D. Dispariţia puroiului din rană;

E. Îmbunătăţirea stării generale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.347-348

523. C.S. Adenitele acute intraparotidiene se pot confunda cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;

B. Tumorile chistice parotide;

C. Adenoame;

D. Parotiditele acute;

E. Parotiditele cronice.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-468

524. C.M. Infecţiile specifice localizate în teritoriul BMF la nivelul părţilor moi şi oaselor sunt:

A. Furunculul şi carbunculul;

B. Piodermitele;

C. Actinomicoza;

D. Tuberculoza;

E. Sifilisul.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349

525. C.M. Indicaţi care din cele 5 specii de actinomycetes, cel mai frecvent provoacă actinomicoza la om:

A. Actinomicoza bovi;

B. Actinomicoza israeli;

C. Actinomicoza odontoliticus;

D. Actinomicoza viscosus;

E. Actinomicoza vaeslundi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350

526. C.S. Oasele faciale pot fi invadate de actinomicoză, însă cel mai frecvent invadează osul:

A. Maxila;

B. Nazale;

C. Zigomat (malarul);

D. Mandibula;

E. Palatinal.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350

527. C.S. Elementul de bază patologoanatomic al actinomicozei este:

A. Fistulele;

B. Puroiul;

C. Granulomul specific (nodulul);

D. Necroza ţesuturilor;

E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350

528. C.M. Incidenţa actinomicozei în regiunea OMF este de 4 ori mai mare decât în restul organismului, însă predominant se localizează:

A. În limbă;

B. În planşeul bucal;

C. În glandele salivare;

D. În oase;

E. Perimandibular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349-352

529. C.M. Tratamentul chirurgical în actinomicoza orală constă în:

A. Deschiderea şi aerisirea abceselor colectate;

B. Excizia chirurgicală în colecţii limitate;

C. Rezecţia limitată a osului afectat;

D. Chiuretajul traiectelor fistuloase;

E. Tratamentul actinomicozei este doar medicamentos.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.352

530. C.S. Actinomicoza are un debut:

A. Acut în 14-36 ore apoi, în câteva zile se extinde pe tot teritoriul BMF;

B. Spontan în câteva ore;

C. Cronic în câteva zile;

D. Lent, fără semne caracteristice;

E. Ca o supuraţie obişnuită localizată, apoi capătă caracter difuz.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.349

531. C.M. Tabloul clinic local al actinomicozei este prezentat de unele simptome specifice ca:

A. Debutul lent, fără semne caracteristice;

B. Regiunea afectată la palpare are aspectul unei tumefacţii dure, lemnoase pe care se formează abcese mici;

C. Tegumentele, în marea majoritate, au aspect roşu violet, au abcese şi fistule;

D. Trismus în localizarea proceselor în regiunea muşchilor motorii;

E. Durata proceselor locale este de luni şi ani de zile.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.350

532. C.M. Caracterele unei leziuni de origine tuberculoasă în teritoriul maxilo-facial sunt:

A. Prezenţa baciului Koch la nivelul leziunii;

B. Izolarea germenilor prin culturi;

C. Inoculări pozitive la cobai;

D. Reacţia pozitivă focală la tuberculină;

E. Structura histologică (granulomul tubercului).

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.483

533. C.M. În teritoriul ţesuturilor buco-maxilo-faciale se descriu următoarele forme de tuberculoză:

A. Primară;

B. Secundară;

C. A oaselor maxilare;

D. A limfonodulilor;

E. A glandelor salivare.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.485

534. C.M. Manifestările bucale ale tuberculozei secundare îmbracă următoarele aspecte clinice:

A. Ulceraţia;

B. Lupusul bucal;

C. Goma;

D. Granulaţia circumscrisă;

E. Adenita bacilară.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.484

535. C.M. Adenita în tuberculoză cervicofacială se:

A. Fistulizează;

B. Dispare după un timp;

C. Îndurează;

D. Rămâne ca adenită cronică persistentă;

E. Nici una dintre acestea.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.485

536. C.M. Tuberculoza primară se caracterizează prin existenţa complexului primar format din:

A. Ulceraţie (şancru);

B. Adenopatie;

C. Goma;

D. Lupusul TBC;

E. Osteomielita.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.483

537. C.M. Sifilisul este o boală venerică, cu evoluţie cronică şi intermitentă, cu următoarele perioade:

A. Celulita acută şi cronică;

B. Sifilisul primar;

C. Sifilisul secundar;

D. Sifilisul terţiar;

E. Nici una din ele.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.486

538. C.S. Localizarea cea mai frecventă a unei gome sifilitice o constituie:

A. Buzele;

B. Limba;

C. Bolta palatină;

D. Obrazul;

E. Joncţiunea cutaneo-mucoasă a buzelor.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.486

539. C.M. Din toate formele de sinuzite cel mai frecvent întâlnim (aşezaţi-le în ordinea cuvenită):

A. Alergice;

B. Traumatice;

C. Rinogene;

D. Odontogene;

E. Toate în egală măsură.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.496

540. C.M. Printre factorii etiologiei ai sinuzitelor odontogene, adeseori se întâlnesc:

A. Parodontita apicală granuloasă la dinţii superiori frontali;

B. Rezistenţa organismului scăzută;

C. Pungi parodontale adânci în regiunea premolarilor;

D. Parodontite apicale acute şi exacerbate ale molarilor superiori;

E. Chisturi radiculare suprainfectate ale premolarilor şi molarilor superiori.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.498

541. C.M. Factorii cei mai des întâlniţi în sinuzita odontogenă sunt:

A. Tratamente endodontice la premolari şi molari cu împingerea maselor necrotice după apex;

B. Suprainfectarea chisturilor radiculare;

C. Extracţii complicate ale 5, 6, 7;

D. Parodontită apicală acută sau exacerbată ale 5, 6, 7;

E. Scăderea rezistenţei organismului.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.498

542. C.M. Simptomele clinice locale ale sinuzitelor acute sunt:

A. Dureri cu contractarea muşchilor;

B. Dureri violente cu iradiere în regiunea suborbitală;

C. Cacosmie, dureri pulsatile ce iradiază şi se înteţesc la schimbarea poziţiei capului;

D. Hiperemie şi edem al mucoasei nazale;

E. Eliminări de puroi din nas.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501

543. C.M. Simptomatologia locală în sinuzita acută maxilară poate releva:

A. Durere însoţită de manifestări musculare şi vasomotorii;

B. Durere cu caracter strict diurn, iradiată pretragian;

C. Cacosmie subiectivă şi durere cu caracter pulsatil, iradiată, exacerbată de poziţia declivă a capului;

D. Edem şi hiperemia mucoasei;

E. La rinoscopia anterioară se observă o secreţie purulentă şi, uneori, polipi sinuzali.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501

544. C.M. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei acute maxilare se face cu:

A. Osteomielita maxilară;

B. Chistul mucos intrasinuzal;

C. Tumori chistice dentare în faza de complicaţie septică;

D. Cilindromul;

E. Celulita geniană odontogenă.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.504

545. C.M. precipitarea sărurilor minerale este favorizată de:

A. Hiposialie;

B. Staza salivară;

C. Alcalinitatea salivei;

D. Concentraţia mai mare de săruri minerale;

E. Prezenţa unor celule epiteliale descuamate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.459-460
546. C.M. Care din următoarele semne sunt prezente în cazul unei comunicări bucosinuzale:

A. Prin alveolă se pătrunde cu un stilet butonat în sinuz;

B. Manevra Valsalva negativă;

C. Radiologic, apareimagine de sinuz normal;

D. Se poate decela radiologic comunicarea buco-sinuzală;

E. Refularea lichidelor pe nas.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.512

547. C.M. În cazul comunicării buco-sinuzale care întreţine o sinuzită cronică se practică:

A. Extracţia dintelui cauzal sub protecţie de antibiotice;

B. Puncţie sinuzală şi plastia comunicării;

C. Plastia comunicării;

D. Cura radicală a sinusului afectat;

E. Toate acestea.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510

548. C.M. Care din următoarele metode pot fi folosite la închiderea unei comunicări buco-sinuzale:

A. Sutura într-un plan;

B. Sutura în două planuri cu lambou pediculat;

C. Avivarea marginilor plăgii cu sutură;

D. Sutura în două planuri, cu mucoasă adusă din vecinătate;

E. Sutura într-un plan, cu protecţie de meşă iodoformată subconformator.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.517

549. C.M. Sinuzita cronică maxilară poate prezenta următoarele semne clinice:

A. Cacosmie subiectivă permanentă;

B. Durere lancinantă iradiată, nocturnă;

C. Rinoscopia anterioară relevă prezenţa unei secreţii mucopurulente unilateral, cu mucoasa hiperemică, îngroşată;

D. Durerea este prezentă, mai ales, dimineaţa;

E. Faza de debut este asimptomatică şi corespunde dezvoltării intraosoase deformînd apoi pereţii orbitei şi împingînd globul ocular.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.

550. C.S. În sinuzita cronică de origine dentară se începe tratamentul prin:

A. Cura radicală a sinusului;

B. Extracţia dintelui cauzal;

C. Tratamantul fizioterapic;

D. Aerosolii;

E. Toate au indicaţie;

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510

551. C.M. Sinuzurile acute îmbracă următoarele forme:

A. Sinuzita catarală;

B. Sinuzita seroasă;

C. Sinuzita purulentă;

D. Sinuzita hiperplastică;

E. Sinuzita papilomatoasă.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.501

552. C.S. De bază în diagnosticul sinuzitelor cronice este:

A. Puncţia;

B. Rinoscopia;

C. Radiografia;

D. Diafanoscopia;

E. Examenul clinic.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.508

553.CM. Care din manoperele enumerate mai jos ne dau informaţie în diagnosticul comunicărilor buco-sinuzale:

A. Trecerea cu o sondă butonată prin alveolă în sinus;

B. Puncţia;

C. Simptomul pozitiv Valsava;

D. Rinoscopia anterioară;

E. La presiune, creasta alveolară este dureroasă.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.515

554. CS. Cea mai des întîlnită cauză a perforării fundului sinusului este:

A. Rezecţia de os la înlăturarea tumorilor;

B. Extracţia molarilor superiori;

C. Coma sifilitică;

D. Osteoradionecroză;

E. Trauma osului maxilar.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.513

555. CM. În tratamentul sinuzitelor odontogene cronice sunt indicate:

A. Administrarea antibioticelor cu aspect larg de acţiune;

B. Extracţia dintelui cauzal şi administrarea antibioticelor;

C. Sinusotomia radicală după Caldwe-Luc, dacă tratamentele n-au efect;

D. Drenajul sinusului;

E. Puncţia.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.510

556. CS. Accidentele sinuzale ale extracţiei dentare se pot produce la:

A. Toţi dinţii arcadei superioare;

B. Incisivii şi caninii superiori;

C. Premolarii şi molarii superiori;

D. Premolarii şi molarii inferiori;

E. Nu contează localizarea dintelui extras.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.513

557. CM. Care sunt elementele de bază în operaţia de sinusotomie după Caldwell-

Luc:

A. Incizia pe fundul sacului vestibular de la dinţii 2-7;

B. Decolarea lamboului şi formarea ferestrei în sinus la nivelul fosei canine;

C. Îndepărtarea elementelor patoogice (mucoasa afectată, resturi radiculare împinse, material de obturaţie);

D. Formarea orificiului de comunicare în meatul nazal inferior;

E. Umplerea sinusului cu meşă de tifon iodoform şi sutura pe marginile plăgii cu fire nerezorbabile.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.518

558. C.M În comunicările buco – sinuzale închiderea orificiului de comunicare se

face:

A. Cu un lambou trapezoidal mucoperiostal vestibular;

B. Cu un lambou oval prelungit de pe mucoperiostul boltei palatine;

C. Cu un lambou oval prelungit de pe fundul sacului vestibular;

D. Cu două lambouri în două planuri;

E. Cu ciupirea marginii alveolare şi două incizii paralele (vestibular şi

palatinal) cu marginea orificiului şi sutură.

A.Rotaru ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003 pag.520

559. C.S. Prin ductul (canalul) Stenon se revarsă saliva de la glanda:

A. Sublinguală;

B. Submandibulară;

C. Parotidiană;

D. Accesorie;

E. Nici un răspuns corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.458

560. C.S Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în

regiunea:

A. Geniană;

B. Sublinguală;

C. Geniană la nivelul primului molar superior;

D. Palatină;

E. Retromolară.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.458

561. C.S Ductul (canalul) Wharton se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în

regiunea:

A. Sublinguală;

B. Palatină;

C. Retromolară;

D. Geniană;

E. Geniană la nivelul molarului de şase ani.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462

562. C.S Prin ductul (canalul) Wharton se elimină saliva din glanda:

A. Parotidă;

B. Sublinguală;

C. Accesorii;

D. Submandibulară;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462

563. C.S Prin ductul (canalul) Bartholomini se elimină saliva din glanda:

A. Submandibulară;

B. Sublinguală;

C. Parotidă;

D. Accesorii;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Materialul Prelegeri

564. C.M. Parotida este cea mai voluminoasă glandă salivară şi este localizată în

loja parotidiană cu următoarele limite:

A. Anterior – ramura ascendentă a mandibulei:

B. Posterior – mastoida pe care se inserează sternocleidomastoidianul şi

digasticul;

C. Superior – ATM şi meatul acustic extern;

D. Inferior – despărţitura submandilopectinee;

E. Median – faringele, şi extern – fascia cervicală superficială.

Materialul Prelegeri

565. C.M Disfuncţiile secretorii ale glandelor salivare sunt:

A. Sialoree;

B. Ptialism;

C. Hipersalivaţie;

D. Hiposialie;

E. Asialie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.456

566. C.M Sialodochitele reprezintă procese inflamatorii localizate la nivelul:

A. Canalului Wharton;

B. Canalului Stenon;

C. Glandelor salivare mari;

D. Glandelor salivare mici;

E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.465

567. C.M Sialodochita se prezintă sub mai multe forme:

A. Sialodochita litiazică acută;

B. Sialodochita litiziacă cronică;

C. Sialodochita fibrinoasă cronică;

D. Sialodochita purulentă cronică;

E. Toate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.465

568. C.S. La examenul sialografic cu substanţe de contrast în sialodochită se

determină:

A. Îngustarea canalului exterior;

B. Dilatarea importantă a canalului exterior;

C. Nici o schimbare a canalului exterior;

D. Canalul exterior prezintă zone lărgite,altele normale;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466

569. C.M Tratamentul sialodochitei constă în:

A. Înlăturarea dopurilor de fibrină sau a calculilor salivari;

B. Administrarea de sialogoge şi dezinfectante salivare;

C. Tratament antiinfecţios general şi local în caz de sialodochită purulentă;

D. Masaj al glandelor şi ducturilor spre ostium;

E. Fizioterapie (raze laser,ultrasunet, electroforeză etc).

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466

570. C.S Sialoadenitele acute reprezintă inflamaţii localizate la nivelul:

A. Canalelor glandelor salivare mari;

B. Glandelor salivare mici;

C. Glandelor parotide şi submandibulare;

D. Limfonodulilor situaţi în lojă cu glandele;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466

571. C.M Factorii favorizanţi ai sialoadenitelor acute sunt:

A. Igiena defectuoasă;

B. Pătrunderea de corpi străini pe canalele exctretorii;

C. Boli cronice ale glandelor salivare;

D. Diminuarea secreţiei salivare;

E. Infecţii grave şi îndeosebi stări caşetice şi postoperatorii.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466

572. C.M Infectarea glandelor salivare se poate face prin următoarele mecanisme:

A. Transosoasă;

B. Submucoasă;

C. Limfactică;

D. Hematogenă;

E. Pe calea canalului principal de excreţie.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466

573. C.M În parotidita acută supurată,bilateralitatea fenomenelor este:

A. Un semn de gravitate a bolii;

B. Un semn de remisie spontană a bolii;

C. Un pronostic rezervat;

D. De obicei, această afecţiune este bilaterală,rareori unilaterală;

E. Bilateral,numai cînd debutul este nodular.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

574. C.M Submaxilita acută supurată se prezintă printr-un şir de simptome locale

ca:

A. Tumefacţie submandibulară cu pielea congestionată;

B. Marginea mandibulei apare ştearsă;

C. Glanda mărită în volum,infiltrată,dureroasă la palpare;

D. Congestia şi edemul mucoasei sublinguale;

E. La presiune pe glandă,prin orificiul canalului Wharton iese puroi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.468

575. C.M Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în parotiditele supurate:

A. Bombarea apare înaintea tragusului;

B. Orificiul canalului Stenon este tumefiat,întredeschis,la presiune apare

puroi;

C. Tegumentele congestionate pronunţate;

D. Trismusul;

E. Afecţiunea este însoţită de dureri la mişcarea mandibulei.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467-468

576. C.M. În sialoadenitele parotidiene, se descriu următoarele forme anatomo –

clinice:

A. Toxică;

B. Supurată;

C. Gangrenoasă;

D. Catarală;

E. Litiazică.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

577. C.M. Sialografia cu iodolipol în sialoadenite se face în caz de:

A. Inflamaţie catarală acută.

B. Inflamaţie purulentă;
C. Epideparotidită;

D. Sialoadenite cronice parenchimatoase;

E. Sialoadenite cronice interstiţiale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.462

578. C.M. În parotidita parenchimatoasă sialograma prezimtă aspect de:

A. Cavităţi ovale sau rotunde pe fondul parenchimului intact;

B. Imaginea de strugure de poamă(pom în floare);

C. Ducturile în unele locuri sunt abrupte, însă sunt bine conturate;

D. Ductul principal e dilatat;

E. Toate ducturile glandei sunt dilatate.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.469-471

579. C.M. În tratamentul complex al sialoadenitelor acute în canalul exterior se

introduce:

A. Apă oxigenată de 3 %;

B. Iodolipol 1- 2 ml;

C. Antibiotice şi fermenţi;

D. Soluţie caldă de furacilină;

E. Salivă artificială.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-465

580. C.S. În tratamentul sialoadenitelor acute sunt recomandate comprese cu:

A. Unguent Vişinevschi;

B. Cu alcool diluat;

C. Dimexid,hydrocortizon,analgezice;

D. Comprese calde cu antibiotice;

E. Fierturi de plante medicinale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-469

581. C.S Sialolitiaza se întîlneşte cu cea mai mare frecvenţă în :

A. Glandele salivare mici;

B. Canalul Stenon;

C. Glanda parotidiană;

D. Glanda sublinguală;

E. Canalul Wharton şi glanda submandibulară.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.466-469

582. CM. În formele clinice avansate de parotidită interstiţială se constată:

A. În permanenţă, glanda e mărită în volum;

B. Suprafaţa (la palpare) e netedă;

C. Suprafaţa noduroasă, neconturată, pe alocuri zone moi;

D. În unele cazuri, apar uscăciuni în cavitatea bucală;

E. La masajul glandei din ostium se elimină abundent –salivă.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

583. CS. În parotiditele cronice parenchimatoase, sialograma evidenţiază:

A. Dilatarea tuturor ducturilor;

B. Un arbore înflorit;

C. Îngustarea tuturor ducturilor;

D. Îngustarea ducturilor de ordinea I, II, III şi rareori de IV;

E. Schimbări numai în parenchim sub formă de mingi mici şi mari.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467-470

584. C.S Din toate bolile glandelor salivare o frecvenţă mare o are:

A. Tumorile benigne;

B. Abcesele şi flegmoanele;

C. Fistulele salivare;

D. Sialolitiaza;

E. Toate în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.469

585. CM. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor cronice se face cu:

A. Tumori parotidiene;

B. Sindrom Sjogren;

C. Boala Michulich;

D. Parotidite litiazice;

E. Flegmon hemifacial.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.470-471

586. CS. Parotidita acută epidemică (oreionul) este produsă de:

A. Streptococi, stafilococi;

B. Virusul rubeolei;

C. Virusul urlian;

D. Treponemă pallidum;

E. Virusul rujeolei.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

587. CS. Perioada de incubaţie în parotidita epidemică este:

A. 3-5 zile;

B. 7-12 zile;

C. 16-20 zile;

D. 21-30 zile;

E. Câteva ore.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

588. CM. Parotidita epidemică (oreionul) este o boală infectocontagioasă şi se răspîndeşte mai ales:

A. La copiii între 5-15ani din colectivităţi (grădiniţe, şcoli);

B. La adolescenţi (licee, colegii, universităţi);

C. La militari (în unităţi militare);

D. La bătrîni;

E. La orice vîrstă e răspîndită în egală măsură.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

589. CM. Simptomatologia generală în parotidita acută epidemică (oreionul) este prezentată de:

A. Debut brusc (după perioada de incubaţie 16-20 zile) cu febră, frison.

B. Artralgii;

C. Mialgii;

D. Indispoziţie, cefalee;

E. Scăderea apetitului.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

590. CM. În parotidita acută epidemică (oreionul) simptomele locale sunt:

A. Tumefierea parotidiană difuză iniţial unilateral apoi (în 60-80 %) bilateral;

B. Durere uşoară ce durează 7-10zile;

C. Uneori trismus moderat;

D. Endobucal mucoasa geniană uşor edemaţiată, ostiumul canalului Stenon tumefiat şi roşu;

E. La presiune pe glandă nu se elimină puroi.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.467

591. CM. Plăgile glandelor salivare, ca etiologie, pot avea mai multe cauze:

A. Prin înţepare;

B. prin zdrobire;

C. Prin tăiere (lamă,cuţit, foarfece etc.);

D. Contuzii (leziuni închise);

E. Armă de foc.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

592. CM. Cel mai frecvent, plăgile afectează glandele:

A. Parotidiene;

B. Submandibulare;

C. Sublinguale;

D. Toate în egală măsură;

E. Nici un răspuns corect.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

593. CS. Plăgile parotidiene sunt cel mai des întîlnite,deoarece:

A. Parotida este cea mai mare glandă;

B. Parotida este situată lateral unde cel mai des acţionează agentul traumatic;

C. Parotida este mai expusă şi situată subcutanat;

D. Prin glandă trec un şir de vase,nervi;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

594. C.M. Îngrijirea de urgenţă a plăgilor glandelor salivare se face în secţia

chirurgie maxilo –facială şi constă în:

A. Toaleta primară şi examinarea plăgii;

B. Înlăturarea corpilor străini;

C. Hemostaza cît mai îngrijită;

D. Suturarea nervului facial,vaselor,canalului Stenon(dacă sunt afectate);

E. Aplicarea suturilor strat cu strat şi pe piele.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

595. C.M. Fistulele salivare pot fi:

A. Traumatice;

B. Postoperatorii;

C. Postinfecţioase;

D. Tumorale;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

596. C.M Fistulele salivare se pot deschide spre:

A. Piele(externe);

B. Mucoasă(interne);

C. Bilaterale(spre piele şi spre mucoasă);

D. Intrasinuzal;

E. Spre faringe.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

597. C.S Fistulele salivare sunt:

A. Căi multiple de scurgere a salivei;

B. Căi anormale de scurgere a salivei în diferite direcţii;

C. Căi de scurgere a salivei în canalul Stenon;

D. Căi de scurgere a salivei spre exterior;

E. Căi de scurgegre a salivei spre cavitatea bucală.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

598. C.S O formă de fistulă salivară(adică o direcţie) nu prezintă interes clinic:

A. Fistule cu scurgere la piele;

B. Fistule cu scurgere la mucoase;

C. Fistule cu scurgere în două direcţii (piele,mucoase);

D. Fistulele canalului Stenon;

E. Fistule parenchimatoase.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

599. C.M Simptomatologia fistulelor salivare este preuentată de :

A. Scurgerea salivei prin formaţiunea anormală (canalul spre piele),care e

mai mare în timpul masticaţiei;

B. Prezenţa unui orificiu abia vizibil;

C. Pielea din jurul fistulei uneori poate fi congestionată cu zone macerate;

D. Edem,pronunţat al glandei salivare;

E. Febră,frison,cefalee,alterarea stării generale.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.457

600. C.S Sialolitiaza este o boală caracterizată prin :

A. Un proces inflamator acut;

B. Formarea calculilor în glandele salivare sau în canalele excretorii;

C. Un proces tumoral bening;

D. O celulită acută;

E. Un flegmon difuz al glandei salivare.

Chirurgie buco-maxilo-facială G.Timoşca, C.Burlibaşa,1992 Chişinău pag.459