Din republica moldova

Granulom apical la un dinte cu dispozitiv corono-radicular cimentat şi obturaţie incompletă de canal;

Chisturi periapicale care întreţin o secreţie pe canal;

Obturaţie incompletă de canal efectuată cu material care nu se pot îndepărta.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 153.

46. C.S. Uneori după rezecţia apicală, pe radiografie se observă imagini radiotransparente, de formă rotundă sau semilunară, în jurul rădăcinii (umbrele lui Hammer). Ele reprezintă:

1. 
   Recidive postoperatorii;
   
2. 
   Eşecuri postoperatorii;
   
3. 
   Cicatrizare fibroasă;
   
4. 
   Osteită postoperatorie;
   
5. 
   Cicatrizare osoasă.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 175.

47.C.S. Condiţia esenţială în efectuarea amputaţiei radiculare este ca:

1. 
   Rădăcinile să fie sudate în bloc;
   
2. 
   Tratamentul rădăcinii ce urmează a fi conservată să fie corect efectuat, preoperator şi controlat radiologic, fără reacţie periapicală;
   
3. 
   Molarii să aibă canale permeabile;
   
4. 
   Rădăcina să fie curbă pentru a mări suprafaţa de sprijin osos;
   
5. 
   Rădăcina restantă să fie recurbată mezial, pentru a se opune extracţiei.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 176.

48.C.M. Care dintre următoarele accidente intraoperatorii se pot produce în timpul unei rezecţii apicale:

1. 
   Lezarea ganglionului sfeno-palatin;
   
2. 
   Fractura tuberozitaţii maxilarului;
   
3. 
   Perforarea planşeului foselor nazale;
   
4. 
   Deschiderea sinusului maxilar;
   
5. 
   Lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 154-155.

49.C.S. Amputaţia radiculară se poate practica:

1. 
   La molarii superiori şi inferiori;
   
2. 
   La premolarii superiori şi inferiori;
   
3. 
   Din punct de vedere tehnic intervenţia este mai uşor de efectuat la monoradiculari;
   
4. 
   La premolarii şi molarii superiori;
   
5. 
   În principiu intervenţia se poate efectua la toate grupele de dinţi, dar din cauza condiţiilor anatomice nu toţi dinţii pot beneficia de această metodă.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 159.

50.C.M. La molarii superiori, se pot practica amputaţia radiculară pentru:

1. 
   Rădăcina mezio-vestibulară;
   
2. 
   Rădăcina disto-vestibulară;
   
3. 
   Ambele rădăcini vestibulare;
   
4. 
   Rădăcina palatinală;
   
5. 
   Nici una dintre acestea.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 159.

51.C.M. Replantarea terapeutică a dinţilor este indicată în:

1. 
   Gangrene pulpare la molari în care tratamentul este împiedicat de imposibilitatea accesului corect pe canal;
   
2. 
   Parodontite apicale cronice la pluriradiculari imposibil de tratat endodontic;
   
3. 
   Procese osteitice interradiculare;
   
4. 
   Perforaţii radiculare accidentale la molari;
   
5. 
   În toate cazurile enumerate mai sus.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 179.

52.C.M. Termenul “Dentiţie” defineşte totalitatea fenomenelor:

1. 
   Fenomen biologic complex;
   
2. 
   Evolutive;
   
3. 
   Dinamice;
   
4. 
   Formarea şi creşterea dinţilor;
   
5. 
   Erupţia dentară.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.

53.C.M. Erupţia dentară prezintă un fenomen biologic complex şi:

1. 
   Este ultima etapă a dentiţiei;
   
2. 
   Dinţii traversează osul şi fibromucoasa gingivală;
   
3. 
   Exteriorizând coroana în cavitatea bucală;
   
4. 
   Integrarea pe arcada dentară;
   
5. 
   Formează muşcătura.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.

54.C.S. La om se întâlnesc mai multe dentiţii:

1. 
   Monofiodont (o edentiţie);
   
2. 
   Difiodont (două dentaţii succesive);
   
3. 
   Trifiodont (trei dentaţii seccesive);
   
4. 
   Multifiodont;
   
5. 
   Dentaţii mixte (monofiodont, difiodont).
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.

55.C.S. Erupţia dinţilor permanenţi cu excepţia molarilor de minte se desfăşoară între:

1. 
   4-15 ani;
   
2. 
   6 şi 12-13 ani;
   
3. 
   6-18 ani;
   
4. 
   5-20 ani;
   
5. 
   5 şi 18-20 ani.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.

56.C.S. Erupţia molarilor de minte se desfăşoară între:

1. 
   15-30 ani;
   
2. 
   18 şi 25-30 ani;
   
3. 
   15-20 ani;
   
4. 
   16-18 ani;
   
5. 
   20-25 ani.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 219.

57.C.M. Factorii locali care determină incluzia dentară sunt:

1. 
   Malformaţii corono-radiculare ale dintelui inclus;
   
2. 
   Obstacole în calea de erupţie: persistenţa peste limita normal a dintelui temporar, dinţi supranumerari, tumori sau pseudotumori în calea dintelui inclus;
   
3. 
   Dizarmonia dento-maxilară;
   
4. 
   Leziuni ale maxilarelor: traumatisme în copilărie, despicături labio-maxilo-palatine etc;
   
5. 
   Toţi aceşti factori.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 226.

58.C.M. Momentul erupţiei dinţilor permanenţi este influenţat de o serie de factori:

1. 
   Sexul (apariţia mai devreme cu 3-5 luni la fete);
   
2. 
   Clima;
   
3. 
   Factorii socio-economici;
   
4. 
   Urbanizarea;
   
5. 
   Diferenţe rasiale.
   

Prelegeri.

59.C.M. O serie de factori generali pot produce variaţii patologice în cronologia erupţiei dinţilor permanenţi:

1. 
   Endocrinopatiile;
   
2. 
   Bolile genetice (sindromul Down, Turner);
   
3. 
   Disfuncţiile nutriţionale metabolice;
   
4. 
   Boli ale aparatului digestive;
   
5. 
   Boli cardio-vasculare.
   

Prelegeri.

60.C.M. Factorii locali care pot produce variaţii patologice în cronologia erupţiei dinţilor permanenţi pot fi:

1. 
   Angioamele, fibrangioamele feţei;
   
2. 
   Obstacole în calea erupţiei dentare;
   
3. 
   Gangrene complicate a dinţilor temporari;
   
4. 
   Extracţia precoce a dinţilor temporari;
   
5. 
   Igiena proastă a cavităţii bucale.
   

Prelegeri.

61.C.M. Dintre factorii generali ce pot provoca incluzia dentară pot fi enumeraţi următorii:

1. 
   Rahitismul;
   
2. 
   Anemiile;
   
3. 
   Disfuncţiile endocrine;
   
4. 
   Malnutriţiile;
   
5. 
   Sifilisul congenital.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 226.

62.C.M. Simptomele clinice ale incluziei dentare sunt:

1. 
   Lipsa de pe arcadă a dintelui;
   
2. 
   Existenţa unui spaţiu pe arcadă;
   
3. 
   Prezenţa tremelor şi a diastemelor;
   
4. 
   Deformaţii osoase;
   
5. 
   Prezenţa unei proeminenţe a planului osos.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 227.

63.C.M. Adeseori semnele clinice obiective sunt reliefate prin accidente şi complicaţii generale de dintele inclus, care-s ele:

1. 
   Inflamatorii;
   
2. 
   Nervoase;
   
3. 
   Mecanice;
   
4. 
   Tumorale;
   
5. 
   Dificultăţi în protezare.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 228.

64.C.M. Examenul radiologic cu film endobucal, ne poate prezenta:

1. 
   Prezenţa dintelui inclus;
   
2. 
   Poziţia în os a dintelui;
   
3. 
   Adâncimea incluziei şi direcţia axului dintelui;
   
4. 
   Raportul cu formaţiuni anatomice;
   
5. 
   Prezenţa de formaţiuni sau leziuni asociate (chisturi, tumori, focare de osteită).
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 228.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 261.

65.C.M. Redresarea chirurgical-ortodontică a caninilor incluşi are următoarele indicaţii:

1. 
   Vârsta tânără;
   
2. 
   Incluzia nu prea profundă;
   
3. 
   Spaţiu suficient pe arcadă;
   
4. 
   Dintele este în poziţie puţin oblică sau vertical;
   
5. 
   Caninul prezintă numai anomalii de formă dar nu şi de volum.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 289.

66.C.S. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează prin:

1. 
   Unilateralitatea fenomenelor;
   
2. 
   Debutul brusc;
   
3. 
   Ulceraţii acoperite de depozite alb-gălbui uşor detaşabilă;
   
4. 
   Bilateralitatea fenomenelor pe mucoasa jugală;
   
5. 
   Debutul lent,insidios.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

67.C.S. Redresarea chirurgical-ortodontică a caninilor superiori incluşi este posibilă într-una din următoarele situaţii:

1. 
   La pacienţii tineri, sănătoşi, la care există sau poate fi creat spaţiul necesar pe arcadă, iar dintele inclus nu este malformat şi este într-o poziţie favorabilă erupţiei;
   
2. 
   La pacienţii cu edentaţii întinse, la care este necesar un stâlp în regiunea caninului;
   
3. 
   La pacienţii tineri care nu se pot prezenta la tratamente ortodontice îndelungate;
   
4. 
   La pacienţii cu dizarmonii dento-alveolare, pentru a preveni migrarea dinţilor vecini;
   
5. 
   În toate aceste situaţii.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 289.

68.C.S. Care dintre următorii dinţi permanenţi rămân cel mai frecvent în incluzie:

1. 
   Molarii de minte superiori;
   
2. 
   Molarii de minte inferiori;
   
3. 
   Caninii superiori;
   
4. 
   Caninii inferiori;
   
5. 
   Premolarii superiori şi inferiori.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 225.

69.C.S. Care este semnificaţia termenului de odontectomie:

1. 
   Extracţia unui dinte supranumerar;
   
2. 
   Extirparea unui odontom;
   
3. 
   Extirparea oricărei tumori odontogene;
   
4. 
   Extracţia unui dinte printr-o metodă chirurgicală;
   
5. 
   Extracţia unui dinte inclus.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 225.

70.C.M. Printre semnele clinice ale incluziei dinţilor permanenţi figurează:

1. 
   Supuraţii ale părţilor moi perimaxilare;
   
2. 
   Prezenţa pe arcadă a unui dinte temporar după depăşirea perioadei normale de erupţie;
   
3. 
   Absenţa dintelui permanent;
   
4. 
   Malpoziţii dentare de vecinătate;
   
5. 
   Modificarea rapoartelor normale de ocluzie.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 227.

71.C.M. Factorii favorizanţi ai accidentelor de erupţie ai molarilor de minte inferiori sunt:

1. 
   Fracturi ale unghiului mandibulei în antecedente;
   
2. 
   Oblicitatea axului de erupţie;
   
3. 
   Structura osului şi a fibromucoasei gingivale în această zonă;
   
4. 
   Rapoartele anatomice de vecinătate;
   
5. 
   Extracţia precoce a dinţilor temporari.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.

72.C.S. Profilaxia complicaţiilor erupţiei molarului de minte inferior, când se constată existenţa unor factori favorizanţi se poate rezolva prin:

1. 
   Igienă bucală riguroasă;
   
2. 
   Tratament ortodontic;
   
3. 
   Germectomie;
   
4. 
   Extracţia profilactică a molarului de 6 ani;
   
5. 
   Tratamentul complicaţiilor se face de preferat în momentul de debut.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

73.C.M. Accidentele şi complicaţiile provocate de erupţia molarului de minte inferior sunt variate şi pot fi sistematizate astfel:

1. 
   Complicaţii septice;
   
2. 
   Complicaţii mecanice;
   
3. 
   Tulburări trofice;
   
4. 
   Tulburări nervoase;
   
5. 
   Complicaţii tumorale.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222-223.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 244.

74.C.M. Complicaţiile septice în erupţia molarului de minte inferior pot fi:

1. 
   Pericoronarita congestivă;
   
2. 
   Pericoronarita supurată;
   
3. 
   Abcese submandibular, sublingual, latero-faringian, pterigo-mandibular, maseterin;
   
4. 
   Osteite, osteomielite;
   
5. 
   Adenite acute şi cronice.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

75.C.M. Complicaţiile septice la distanţă în erupţia molarului de minte inferior pot fi:

1. 
   Tromboflebita sinusului cavernos;
   
2. 
   Complicaţii pulmonare;
   
3. 
   Septicemii;
   
4. 
   Septicopiemii;
   
5. 
   Complicaţii septic vasculare (tromboflebite a venelor faciale), cardiac.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 251-252.

76.C.M. Dintre tulburările sensitive, provocate de erupţia dificilă a molarului de minte inferior, fac parte:

1. 
   Sinalgiile dento-cutanate;
   
2. 
   Paraliziile faciale;
   
3. 
   Trismusul;
   
4. 
   Algiile cervico-faciale;
   
5. 
   Nevralgiile dentare.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

77.C.M. În pericoronarita congestivă simptomatica este prezentată de:

1. 
   Dureri spontane sau provocate de intensitate variabilă, în regiunea retromolară, jenă în deglutiţie şi discret trismus;
   
2. 
   În regiunea retromolară mucoasa hiperemiată, congestivă, tumefiată, uneori pe ea se vede amprenta antagonistului;
   
3. 
   La presiune, de sub capuşonul de mucoasă apare o secreţie serosanguinolentă;
   
4. 
   La palpare cu sonda dentară se percepe coroana molarului de minte inferior;
   
5. 
   După câteva zile fenomenele inflamatorii retrocedează ori evoluiază spre supuraţie.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.
78.C.M. Pericoronarita supurată are o gamă bogată de simptome, care sunt ele:

1. 
   Starea general alterată cu febră 38-39°C, inapetenţă, insomnia, cefalee;
   
2. 
   Genă în deglutiţie şi trismus antalgic şi se datorează inflamaţiei locale;
   
3. 
   Durere vie retromolară ce iradiază în regiunea auriculo-temporală şi de-a lungul mandibulei;
   
4. 
   Tumefiere şi congestie a tegumentelor în regiunea periangulomandibulară;
   
5. 
   La palpare se constată o îngroşare periostală la nivelul unghiului mandibular, adenopatie.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

79.C.M. Local (endobucal) în pericoronarita supurată se determină:

1. 
   Capişonul de mucoasă îngroşat, tumefiat, congestionat, dureros la presiune;
   
2. 
   Se determină amprenta dintelui antagonist ;
   
3. 
   De sub capişon la presiune apare puroi;
   
4. 
   Cu sonda dentară se poate palpa coroana dintelui de minte;
   
5. 
   Complicaţii septic în părţile moi (abcese şi flegmoane).
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.

80.C.M. În pericoronarita supurată procesul septic difuzează pe faţa internă şi externă a mandibulei şi duce la:

1. 
   Supuraţii ale planşeului bucal;
   
2. 
   Abces latero-faringian;
   
3. 
   Abces pterigo-mandibular;
   
4. 
   Abces maseterin;
   
5. 
   Abces al logei submandibulare.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 250.

Prelegeri.

81.C.M. Dintre complicaţiile inflamatorii ale erupţiei molarilor de minte inferiori fac parte :

1. 
   Sinalgiile dento-alveolare;
   
2. 
   Anorexia;
   
3. 
   Pericoronarita congestivă;
   
4. 
   Gingivostomatita odontiazică;
   
5. 
   Abcesul buccinatomandibular.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 223.

82.C.S. Ulceraţiile obrazului şi limbii ca complicaţie în erupţia molarului de minte este de ordin:

1. 
   Septic;
   
2. 
   Mecanic;
   
3. 
   Trofic;
   
4. 
   Nervos;
   
5. 
   Tumorală.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 253.

Prelegeri.

83.C.M. Complicaţiile mecanice în accidentele erupţiei molarului de minte inferior la nivelul mucoasei pot fi:

1. 
   Ulceraţii ale obrazului prin erupţie vestibulară;
   
2. 
   Ulceraţii ale limbii prin erupţie lingual;
   
3. 
   Ulceraţii ale buzei superioare;
   
4. 
   Ulceraţii ale vălului palatin;
   
5. 
   Ulceraţii ale plicii pterigopalatine.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 253.

Prelegeri.

84.C.S. Gingivostomatita odontiazică în accidentele de erupţie a molarilor de minte inferiori este o tulburare:

1. 
   Mecanică;
   
2. 
   Neurotrofică;
   
3. 
   Septic;
   
4. 
   Nervoasă;
   
5. 
   Tumorală.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 254.

Prelegeri.

85.C.M. Infecţia sacului pericoronar al molarului de minte inferior inclus se poate produce pe următoarele căi:

1. 
   Pe cale directă din cavitatea bucală;
   
2. 
   Pe cale directă în timpul odontectomiei;
   
3. 
   De la o leziune din vecinătate a molarului 2;
   
4. 
   De la o leziune cutanată;
   
5. 
   Pe cale endogenă.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 222.

86.C.M. Tratamentul pericoronaritei acute congestive constă în :

1. 
   Irigaţii locale cu soluţii calde antiseptice (permanganat de potasiu, cloramină, apă oxigenată, clorhexidină, dimexid, dioxidin);
   
2. 
   Fizioterapie (laseroterapie, diatermie, ultrasunet);
   
3. 
   Vitamine, antialgice, antihistaminice, antiinflamatoare;
   
4. 
   Drenajul sacului pericoronar;
   
5. 
   Decapişonarea.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 247.

87.C.M. Decapişonarea ca tratament conservator al accidentelor de erupţie a molarilor de minte inferiori se aplică în cazurile în care:

1. 
   Accidentul de erupţie se înregistrează la adolescenţi;
   
2. 
   Există spaţiu de erupţie pe arcadă;
   
3. 
   Pacientul nu suferă de boli degenerative;
   
4. 
   Coroana este acoperită cu o fibromucoasă subţire aşezată orizontal;
   
5. 
   Molarul se află în poziţie corectă.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 224.

88.C.M. Decapişonarea sau operculectomia după Laskin constă în excizia capişonului şi este indicată în cazul când avem:

1. 
   Capişon de mucoasă subţire care acoperă faţa ocluzală a molarului de minte ca o “faţă de masă”;
   
2. 
   Incluzia vertical a molarului de minte;
   
3. 
   Rădăcinile M3 drepte sau uşor recurbate distal;
   
4. 
   Spaţiu sufficient pe arcadă pentru erupţia M3;
   
5. 
   Incluzia submucoasă, iar osul să nu interfere faţa ocluzală a M3.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 247.

89.C.S. Incizia în decapişonare sau operculectomie are forma de:

1. 
   “Z”;
   
2. 
   Triunghi;
   
3. 
   Pătrată;
   
4. 
   Circumscrie coroana molarului de minte;
   
5. 
   Ovală.
   

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 248.

90.C.M. În timpul odontectomiei molarului de minte inferior inclus, se pot produce o serie de accidente, cum ar fi:

1. 
   Fractura mandibulei;
   
2. 
   Luxaţia mandibulei;
   
3. 
   Fractura rădăcinilor molarului 3;
   
4. 
   Fractura sau luxaţia molarului de 12 ani;
   
5. 
   Supuraţia şi dehiscenţa plăgii.
   

G.Timoşca, C. Burlibaşa - Chirurgie Buco-Maxilo-Facială. Editura Universitas Chişinau , 1992. Pag. 237.

C.Burlibaşa – Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală Bucureşti, 2005. Pag. 275-276.

91.C.M. Volumul abceselor variază în raport cu:

1. 
   Numărul şi virulenţa germenilor patogeni;
   
2. 
   Capacitatea de apărare a organismului;
   
3. 
   Localizarea procesului;
   
4. 
   Starea generală a organismului;
   
5. 
   Funcţia sistemului cardio-vascular.
   

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 28

92.C.M. Schimbările metabolice în focarul inflamator sunt caracterizate prin:

1. 
   Predominanţa glicolizei anaerobe cu formarea de acizi piruvic şi lactic;
   
2. 
   Intensificarea metabolismului proteic cu acumularea de globuline, polipeptide, peptone, acizi aminaţi;
   
3. 
   Acumularea unei mari cantităţi de lipide;
   
4. 
   Creşterea presiunii osmotice în focar;
   
5. 
   Acidoza metabolică iniţial compensată, iar ulterior decompensată, care este consecutivă stazei şi hipoxiei.
   

M.Pricop, E.Urtilă - Infecţiile buco-maxilo-faciale. Editura Helicon, Timişoara, 1995. Pag. 37-38

93.C.M. Hipoxia şi acidoza în ţesuturile infectate determină, la rândul lor:

1. 
   Creşterea acumularii locale de apă;
   
2. 
   Acumularea de potasiu în exudatul inflamator;
   
3. 
   Stimularea terminaţiilor nervoase sensitive cu apariţia durerii;