Drept civil

3. Comunicarea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei. Momentul de la care curge termenul de recurs.
Comunicarea sentinţei de deschidere a procedurii se realizează, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin publicarea ei Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, excepţiile de la regulă, privind comunicarea şi notificarea individuală conform codului de procedură civilă, prevăzute la alin. 3 al art. 7 din aceeaşi lege, fiind de strictă interpretare. În consecinţă, termenul de recurs împotriva hotărârii curge de la publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
Prin sentinţa nr. 543 din 4 iulie 2007, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de creditoarea DGFP GORJ şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SC S. SA SLATINA - FILIALA ROVINARI.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj a declarat recurs numitul TM, administrator al debitoarei, invocând că sentinţa recurată nu i-a fost comunicată încât nu a avut cunoştinţă de aceasta, precum şi faptul că este lovită de nulitate întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 85, 87 alin. 2 şi art. 100 alin. 1 pct. 7 cod procedură civilă, privind comunicarea actelor de procedură.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 301 cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Prin derogare de la dispoziţiile generale, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede că termenul de recurs în materia insolvenţei este de 10 zile şi curge de la data comunicării hotărârii. În această materie, noua reglementare (Legea nr. 85/2006), în vigoare la data pronunţării hotărârii, a introdus un instrument intitulat Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce a schimbat în mod fundamental concepţia în legătură cu citarea şi comunicarea actelor de procedură, prin aceea că s-a renunţat în mare măsură la aplicarea normelor codului de procedură civilă, instituind o procedură mult mai simplă şi eficientă. Potrivit acesteia, ca regulă, citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură, a convocărilor şi notificărilor se realizează conform art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, prin publicarea lor în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, expresie a principiului celerităţii procedurii insolvenţei, şi, în mod excepţional, se va recurge la dispoziţiile codului de procedură civilă, potrivit art. 7 alin. 3 din aceeaşi lege.

În alin. 3 al art. 7 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a prevăzut excepţiile de la alin. 1, în materia comunicării actelor de procedură conform căruia „[…] se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă”.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege invocate, Curtea a constatat că numai actele de procedură anterioare deschiderii procedurii se vor comunica conform codului de procedură civilă nu şi cele ulterioare acestui moment, cum este cazul sentinţei de deschidere a procedurii, care se va comunica, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, potrivit regulii generale prevăzută la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, datorită caracterului său definitiv şi executoriu. În schimb, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii, care se face de administratorul judiciar, se va realiza conform codului de procedură civilă şi se va publica într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, întrucât scopul acesteia este acela de a aduce la cunoştinţa creditorilor şi debitorului măsurile ulterioare care vor fi întreprinse în cadrul procedurii, în ceea ce priveşte termenele de depunere a declaraţilor de creanţă, a întocmirii tabelelor de creanţă preliminare, definitive, suplimentare, etc.

În consecinţă, termenul de recurs împotriva hotărârii de deschidere a procedurii curge pentru toate părţile de la publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, excepţiile prevăzute la alin. 3 al art. 7 din aceeaşi lege fiind de strictă interpretare

În speţă, Curtea a constatat că sentinţa nr. 543 din 4 iulie 2007 a fost comunicată tuturor părţilor prin publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1974 din 7 august 2007 iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 24 decembrie 2008.

Prin urmare, termenul de declarare şi motivare a recursului, calculat pe zile libere conform dispoziţiilor art. 101 alin. 1 cod procedură civilă - s-a împlinit la data de 18 august 2008 şi cum în cauză recursul este declarat cu mult peste termenul legal de 10 zile, intervine sancţiunea decăderii conform art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, recurentul nefăcând dovada că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voinţa sa să exercite calea de atac.

(Decizia nr. 233 din 18 februarie 2009 - Secţia Comercială.)
4. Închidere procedură de faliment mai înainte de a se fi lichidat tot activul. Aplicarea greşită a dispoziţiilor art.133 din Legea nr.85/2006.
Starea de pasivitate a asociaţilor în a-şi exprima punctul de vedere cu privire la solicitarea lichidatorului de închidere a procedurii, mai înainte de a fi lichidat integral activul, notificată acestora prin administratorul social, nu poate conduce la închiderea procedurii.

În lipsa acordului expres al asociaţilor pentru închiderea procedurii mai înainte de a se fi lichidat integral activul, închiderea poate avea loc numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 lit. b din Legea nr. 85/2006.

Asociaţii debitorului sunt participanţi în procedură, drepturile şi obligaţiile lor fiind prevăzute de art.18 şi art. 133 din Legea nr. 85/2006 iar după lichidarea completă a activului primesc sumele reziduale ultimei distribuiri.
Prin sentinţa nr.1678 din 5 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a admis cererea formulată de lichidatorul T. SPRL şi, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, a fost aprobat raportul final şi situaţiile financiare finale, dispunându-se închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC E. R. SRL Rovinari şi radierea acesteia din registrul comerţului. Totodată, s-a dispus ca bunurile nevalorificate şi creanţele nerecuperate să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social şi depunerea sumelor rămase într-un cont la dispoziţia asociaţilor

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs BI şi T. I. în calitate de asociaţi ai debitoarei.

Ambii recurenţi au invocat nelegalitatea hotărârii, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art.133 alin 1.lit.b şi art.129 din Legea 85/2006, motivând că s-a dispus închiderea procedurii înainte să fie lichidate complet bunurile şi fără ca toate creanţele să fie încasate, în condiţiile în care nu s-a întrunit acordul tuturor asociaţilor în legătură cu acest aspect.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din raportul final, cum a reţinut şi judecătorul-sindic, cât şi din susţinerea lichidatorului în recurs, după stingerea masei pasive au rămas sume în contul special, bunuri nevalorificate, litigii pe rol pentru recuperarea creanţelor, creanţe neîncasate rezultate din titluri executorii.

Asociaţii nu au solicitat închiderea procedurii, în termen de 30 zile de la notificarea lichidatorului, făcută administratorului special, pentru ca în conformitate cu dispoziţiile art.133 lit. a. din Legea nr. 85/2006, bunurile să treacă în proprietatea lor indiviză, corespunzător cotelor de participare la capitalul social şi să se închidă procedura.

Deci, în mod greşit judecătorul-sindic a aprobat raportul final şi a dispus închiderea procedurii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.133 lit. a din legea insolvenţei: acordul tuturor asociaţilor pentru închiderea procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime. Starea de pasivitate a asociaţilor în a-şi exprima punctul de vedere cu privire la închiderea procedurii, la valorificarea bunurilor şi recuperarea creanţelor rămase nu este un motiv de închidere a procedurii aşa încât judecătorul-sindic, contrar legii şi peste acordul de voinţă al asociaţilor, a dispus închiderea procedurii şi trecerea bunurilor în proprietatea lor indiviză, corespunzător cotelor de participare la capitalul social.

Într-o asemenea situaţie, procedura se poate închide, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 lit. b din Legea nr.85/2006, numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor.

Susţinerea lichidatorului, că din moment ce toate creanţele au fost acoperite, el nu mai are nici o obligaţie, întrucât asociaţii nu sunt creditori şi că toate atribuţiile prevăzute de art.25 din Legea nr. 85/2006 au fost îndeplinite, este nefondată. Lichidatorul este unul din organele care aplică procedura, căruia, potrivit art.5 din Legea nr. 85/2006, îi incumbă obligaţia de a realiza drepturile şi obligaţiile celorlalţi participanţi la procedură. Asociaţii debitorului sunt participanţi în procedură, drepturile şi obligaţiile lor fiind prevăzute de art.18 şi 133 din Legea nr. 85/2006 iar după lichidarea completă a activului primesc sumele reziduale ultimei distribuiri.

Lichidatorului îi incumbă obligaţia maximizării averii debitorului, prin exercitarea, în principal, a atribuţiilor prevăzute de art.25 din legea enunţată, şi aşa cum rezultă din lege, aceasta o face atât în interesul creditorilor cât şi a categoriei mai sus arătate ce are dreptul la suma reziduală.

Hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în baza dispoziţiilor art. 304 alin 1 pct.9 raportat la art. 312 C.pr.civ au fost admise recursurile, modificată sentinţa în sensul că s-a respins cererea lichidatorului pentru aprobarea raportului final şi închiderea procedurii, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea procedurii. (Decizia nr. 282 din 25 februarie 2009 - Secţia comercială.)
5. Efectele sechestrului instituit în procesul penal asupra urmăririi silite a bunului în cadrul procedurii insolvenţei.
Sechestrul asigurător are ca efect indisponibilizarea, astfel încât valorificarea bunului nu mai poate avea loc în procedura insolvenţei decât dacă sechestrul este desfiinţat ca urmare a unei contestaţii formulate conform art.168 alin.1 Cod procedură penală, în procesul penal. În măsura în care sechestrul nu este contestat sau contestaţia este respinsă, bunul va putea fi valorificat de către lichidator, iar fondurile obţinute vor putea fi repartizate după regulile prevăzute de procedura insolvenţei, doar după soluţionarea definitivă a procesului penal, când se vor aplica dispoziţiile legii civile speciale deoarece, potrivit art.446 Cod procedură penală, dispoziţiile din hotărârea penală referitoare la despăgubirile civile se execută potrivit legii civile.
Prin încheierea din 17.07.2009, pronunţată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj în dosarul nr.13670/95/2008, s-a admis cererea formulată de creditoarea AFP TÂRGU JIU şi s-a dispus suspendarea vânzării imobilului situat în Târgu Jiu, str. Lt. Col. Petrescu Dumitru, nr.1, jud. Gorj, aparţinând SC PROVLAD SRL până la soluţionarea dosarului penal nr.22348/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II a Penală.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. a comunicat cu adresa nr. 165/P/2003 din 26.06.2009 că s-a instituit sechestrul, în temeiul art. 163 Cod procedură penală, deoarece M.F.P. – A.N.A.F., prin adresa nr.557558/07.02.2005, s-a constituit parte civilă cu suma de 136 980 282 181 lei vechi, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art.19 alin. 2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs creditorii O.M.V. şi C.L. TÂRGU JIU – D.P.V., care au invocat nelegalitatea măsurii şi au susţinut încălcarea art.2, art.3 pct.23, art.36 şi art. 53 din Legea nr. 85/2006, precum şi ignorarea art.121 şi art.123 din aceeaşi lege, ca şi a art. 19 alin.2 din Codul de procedură penală.

În esenţă, recurentele au susţinut că procedura insolvenţei este concursuală şi egalitară, caracterizată prin celeritate, astfel încât nu conferă un drept special creditorului care are un sechestru, distribuirea sumelor având loc potrivit art. 121 şi 123 din Legea nr. 85/2006.

Legea nr.85/2006 are caracter special, astfel încât se aplică dispoziţiile derogatorii ale art.36, referitoare la suspendarea oricăror alte acţiuni şi nu art.19 alin. 2 Cod procedură penală.

La data de 06.10.2009, intimata creditoare AFP TÂRGU JIU a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

La data de 14.10.2009, lichidatorul T. SPRL a învederat că înţelege să lase soluţia la aprecierea instanţei de control judiciar.

Recurenta C.L. TÂRGU JIU – D.P.V. a formulat, la data de 11.11.2009, răspuns la întâmpinarea AFP TÂRGU JIU şi a solicitat să se constate că măsura judecătorului-sindic este contrară intereselor tuturor creditorilor.

Examinând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct.9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:

În speţă, nu se examinează cererea de creanţă a AFP TÂRGU JIU, adică nu se soluţionează o acţiune civilă, astfel încât nu se pune problema unei suspendări a judecăţii până la rezolvarea definitivă a cauzei penale, potrivit art.19 alin.2 din Codul de procedură penală.

Judecătorul-sindic a fost investit să analizeze dacă vânzarea imobilului situat în Târgu Jiu, str. Lt. Col. Petrescu Dumitru, nr.1, judeţul Gorj, aprobată de adunarea creditorilor din 15.06.2009, mai poate avea loc în condiţiile în care imobilul este pus sub sechestru în procesul penal.

Constatându-se că, potrivit art. 163 şi 164 din Codul de procedură penală, s-a luat, prin ordonanţa emisă de organele de urmărire penală în dosarul nr.165/P/2003 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T., măsura sechestrului asupra acestui imobil, judecătorul-sindic a apreciat în mod corect că se impune suspendarea operaţiunilor de valorificare a imobilului.

Bunul sechestrat este indisponibilizat, iar sechestrul instituit de organele de urmărire penală nu poate fi ridicat decât prin contestarea măsurii asigurătorii în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 168 alin.1 Cod procedură penală. Contestaţia poate fi formulată oricând.

Numai pe calea unei astfel de contestaţii se pot invoca apărările formulate împotriva măsurii de indisponibilizare a imobilului, referitoare la crearea unei situaţii diferenţiate, prin luarea inscripţiei ipotecare, creditorului care a cerut măsura asigurătorie în procesul penal faţă de ceilalţi creditori, la încălcarea principiului prevăzut de art.3 pct.23 şi la încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 faţă de cererile şi măsurile civile din procesul penal.

Oricum, după pronunţarea hotărârii penale, AFP TÂRGU JIU va urmări încasarea creanţei cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal tot conform legii civile deoarece, potrivit prevederilor art.446 Cod procedură penală, dispoziţiile din hotărârea penală referitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile.

Datorită faptului că SC P SRL este în procedura falimentului, legea civilă potrivit căreia se va putea urmări încasarea creanţei bugetare este legea specială, deoarece conform dispoziţiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, orice altă acţiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanţelor asupra debitorului supus procedurii insolvenţei sau bunurilor sale se suspendă de drept.

Prin urmare, valorificarea bunului sechestrat se va realiza de către lichidator, iar distribuirea fondurilor obţinute se va face, de asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a respins recursurile ca nefondate, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă. (Decizia nr.1421/17.11.2009 - Secţia Comercială.)

SOCIETĂŢI COMERCIALE
1. Anulare hotărâre AGA. Invocarea dispoziţiilor art. 117 alin. 6 şi 7 din legea societăţilor comerciale, a dreptului de preferinţă şi a principiului egalităţii în drepturi a acţionarilor de a subscrie la majorarea capitalului social.
Urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 137/2002 şi nu cele ale Legii nr. 297/2004, cu privire la majorare. Dispoziţiile legii speciale (cum este cazul Legii nr. 137/2002) nu se pot completa decât cu cele ale unei legi generale (în speţă Legea nr. 31/1990) în nici un caz cu cele ale unei alte legi speciale.

Potrivit art. 12 alin 5, 5¹ şi 5² din Legea nr. 137/2002, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Instituţia publică implicată, ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către societatea comercială, are obligaţia de a vinde aceste acţiuni acţionarilor existenţi, în raport de cota de participare la capitalul social. Aceste acţiuni fac obiectul dreptului de preferinţă al acţionarilor.
Prin sentinţa nr. 8 din 27 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 16436/63/2008, s-a respins cererea formulată de reclamanta BIL, având ca obiect anularea hotărârii nr. 4 a AGEA a SC A SA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că publicarea în Monitorul Oficial din data de 12 mai 2008 a convocării, îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 117 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 31/1990, întrucât redă în mod explicit şi detailat, problemele înscrise pe ordinea de zi a AGEA din 17.06.2008, a SC A SA.

Astfel, la pct. 1 al convocării, este precizată valoarea totală a majorării capitalului social - de 2132,50 lei, precum şi numărul de acţiuni - 853 şi valoarea nominală a fiecăreia - 2.50 lei, în favoarea statului român (AVAS), în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de preferinţă şi a principiului egalităţii între acţionari, instanţa de fond a reţinut că, în situaţia în care majorarea de capital social s-a realizat ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 137/2002 şi nu cele ale Legii nr. 297/2004, iar reclamanta a subscris, în mod real, un nr. de 10595 de acţiuni, în condiţiile în care au fost emise doar 853 de acţiuni, depăşind astfel procentul deţinut înainte de majorare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 12 alin. 6 din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 2 din Hotărârea AGEA nr. 4 din 17 iunie 2002.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj, a declarat apel, în termen legal, reclamanta BIL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta reclamantă BIL a invocat faptul că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, întrucât dispoziţiile Legii nr. 297/2004, respectiv ale art. 224 alin. 1, nu contravin celor prevăzute de Legea nr. 137/2002, ce fac trimitere expresă la respectarea dreptului de preferinţă, aceasta având caracter de lege specială în raport cu prima.

O altă critică invocată de apelanta reclamantă BIL se referă la faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că a fost respectat dreptul de preferinţă al acţionarilor de a subscrie la majorarea capitalului social, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 216 din Legea Societăţilor Comerciale, întrucât prevederile alin. 6 al art. 12 din Legea nr. 137/2002, nu sunt aplicabile în speţă, reglementând situaţia ulterioară înregistrării majorării de capital. De asemenea, a susţinut apelanta reclamantă BIL, că nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 224 alin. 2 din Legea nr. 297/2004, care prevăd că acţionarii au drepturi egale de a subscrie la majorarea capitalului social, astfel încât societatea trebuia să aprobe majorarea cu un număr suficient de acţiuni care să permită tuturor acţionarilor să subscrie în raport de cota de participare la capitalul social, care trebuie păstrată şi ulterior acestei operaţiuni.

O ultimă critică invocată de apelanta reclamantă, se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. 6 şi 7 din Legea societăţilor comerciale. Astfel, susţine apelanta reclamantă, convocarea nu îndeplineşte cerinţele legale, fiind lipsită de informaţii clare, complete şi precise privind cuantumul emisiunii de acţiuni, valoarea iniţială a capitalului social, limita maximă a capitalului social în cazul subscrierii complete în exercitarea dreptului de preferinţă, etc.

Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, la data de 12 mai 2008 a fost publicată, în Monitorul Oficial partea a IV-a,(fila nr. 8 din dosarul nr. 16436/63/2008 a Tribunalului Dolj), convocarea consiliului de administraţie al SC A SA la întrunirea adunării generale extraordinare a acţionarilor, pentru data de 17 iunie 2008, ora 12.00, la sediul societăţii, pentru toţi acţionarii înregistraţi la registrul acţionarilor la data de 30 mai 2008.

În convocare, ordinea de zi a fost următoarea:

1 – aprobarea majorării capitalului social al societăţii cu valoarea de 2132,50 lei, ca urmare a emiterii de către Consiliul Judeţean Dolj a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru SC A SA. Ca urmare a majorării se va emite un număr de 853 acţiuni la valoarea nominală de 2,50 lei/acţiune în favoarea statului român (AVAS).

2 – acţionarii existenţi la data de înregistrare îşi pot exercita dreptul de preferinţă pentru a subscrie la majorarea capitalului social în funcţie de numărul de acţiuni anterioare majorării, în vederea păstrării procentului din capitalul social.

Ulterior, la data de 17 iunie 2008, adunarea generală extraordinară a acţionarilor de la SC A SA, a adoptat hotărârea numărul 4 cu toate punctele înscrise pe ordinea de zi.

Potrivit acestei hotărâri, astfel cum reiese din examinarea procesului verbal de şedinţă încheiat la acea dată (fila nr. 36 din dosarul nr. 16436/63/2008 al Tribunalului Dolj), s-a aprobat cu unanimitate de către acţionarii prezenţi, majorarea capitalului social al societăţii.

La punctul 1, s-a hotărât majorarea capitalului social cu valoarea de 2132,50 lei, ca urmare a emiterii de către Consiliul Judeţean Dolj a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru SC A SA şi emiterea unui număr de 853 acţiuni, la valoarea nominală de 2,50 lei/acţiune, în favoarea statului român (prin reprezentant AVAS), potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002.

La punctele 2 şi 3 din hotărârea nr. 4 s-a aprobat ca acţionarii să-şi exercite dreptul de preferinţă pentru a subscrie la majorarea capitalului social, în funcţie de numărul de acţiuni deţinute anterior, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, şi ca data de 2 iulie 2008, să fie data pentru identificarea acţionarilor asupra cărora se răsfrâng efectele acestei hotărâri.

Prin acţiunea introductivă apelanta reclamantă BIL, a invocat trei motive de nulitate a hotărârii nr. 4 din 17 iunie 2008 şi anume: încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. 6 şi 7 din Legea Societăţilor Comerciale, a dreptului de preferinţă şi a principiului egalităţii în drepturi a acţionarilor de a subscrie la majorarea capitalului social.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. 6 şi 7 din Legea societăţilor comerciale, Curtea a constatat că este nefondată, instanţa de fond apreciind corect că norma legală a fost respectată.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 117 alin. 6 şi 7 din Legea societăţilor comerciale, convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menţiona că lista cuprinzând informaţii cu privire la numele, localitatea de domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţia de administrator se află la dispoziţia acţionarilor, putând fi consultată şi completată de aceştia. Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.

Ori, în speţă, aşa cum a reieşit din examinarea convocării publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 5011 din 12 septembrie 2008 (filele 6-9 din dosarul nr. 16436/63/2008), Curtea a constat că, în cuprinsul acesteia, problemele prezentate în ordinea de zi, ce urmau a fi dezbătute în AGEA, au fost menţionate în mod explicit şi detaliat. Aceasta conţine informaţii clare, complete şi precise în ceea ce priveşte valoarea majorării capitalului social – 2132,50 lei, numărul acţiunilor ce urmează a fi emis – 853, valoare nominală a fiecărei acţiuni – 2,50 lei, exercitarea dreptului de preferinţă de către acţionari şi termenul.

De asemenea, Curtea a constatat că şi criticile privind încălcarea dreptului de preferinţă prevăzut de dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 137/2002 şi a principiului egalităţii în drepturi a acţionarilor de a subscrie, reglementate de prevederile art. 242 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 sunt nefondate. A susţinut apelanta reclamantă că nu s-a acordat în mod explicit şi realizabil dreptul de preferinţă, că nu au fost emise acţiuni pentru exercitarea acestui drept, ci doar acţiuni ce reveneau AVAS.

Curtea a reţinut că, Legea societăţilor comerciale reprezintă dreptul comun în materia societăţilor comerciale, reglementând constituirea şi funcţionarea acestora. Legea nr. 297/2004 reglementează piaţa de capital cuprinzând dispoziţii speciale pentru societăţile admise la tranzacţionare, inclusiv pentru majorările de capital social. Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, conţine, de asemenea, dispoziţii cu privire la majorarea de capital social, respectiv cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut ulterior privatizării certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Ori, în condiţiile în care majorarea de capital social s-a efectuat, în speţă, ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este evident că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 137/2002 şi nu cele ale Legii nr. 297/2004, cu privire la majorare. Dispoziţiile legii speciale (cum este cazul Legii nr. 137/2002) nu se pot completa decât cu cele ale unei legi generale (în speţă Legea nr. 31/1990) în nici un caz cu cele ale unei alte legi speciale, după cum susţine apelanta reclamantă.

În acest sens, potrivit art. 12 alin 5, 5¹ şi 5² din Legea nr. 137/2002, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.

Prin urmare, Curtea a apreciat că hotărârea nr. 4 din 17 iunie 2008, a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale (art. 12 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 137/2002) neputându-se reţine că acţionarilor le-a fost încălcat dreptul de preferinţă, ori principiul egalităţii în drepturi al acţionarilor, prin emiterea celor 853 de acţiuni în favoarea statului (AVAS).

În ce priveşte critica reclamantei în legătură cu lipsa efectivă a acţiunilor oferite acţionarilor, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută. Conform art. 12 din Legea nr. 137/2002, instituţia publică implicată, căreia i se cuvin acţiunile emise, ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către societatea comercială, are obligaţia de a vinde aceste acţiuni acţionarilor existenţi, în raport de cota de participare la capitalul social, aşa cum s-a aprobat la punctul 2 al hotărârii nr. 4 din 17.06.2008. Ori, tocmai aceste acţiuni fac obiectul dreptului de preferinţă al acţionarilor, inclusiv al reclamantei.

De altfel, apelanta reclamantă BIL şi-a şi exercitat aceste drepturi, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, subscriind un număr de 10595 acţiuni. Prin această subscriere, chiar apelanta reclamantă ar fi încălcat dreptul celorlalţi acţionari, întrucât ar fi depăşit procentul deţinut înainte de majorarea capitalului social (de la 4,2419% la 9,5058%), dublându-şi cota de participare.

(Decizia nr. 116 din 25 mai 2009 - Secţia Comercială.)