Drept comercial român lector Universitar Doctor: Ioana Nely Militaru
Yüklə 1,78 Mb.
|
| parte socială se înţelege cota din capitalul social, care se cuvine asociatului, în schimbul aportului său în societate. Capitalul social al societăţilor cu răspundere limitată este divizat pe părţi sociale (art.7 pct. d, art. 193, 202, 203), iar al societăţilor în nume colectiv, şi în comandită simplă, în părţi de interes.
Partea de interes este un drept de creanţă al asociaţilor împotriva societăţii, pentru dividente şi pentru cota parte corespunzătoare din patrimoniul social, în caz de lichidare. Deosebirea dintre părţile sociale şi părţile de interes este în principiu, nominală. Considerăm că Legea 31/1990 nu desemnează expres fracţiunile de capital social pentru societatea în nume colectiv şi pentru societatea în comandită simplă, deoarece pentru aceste entităţi juridice acelaşi act normativ nu prevede un minim de capital social la constituire, deşi un capital trebuie să existe, pentru a fi persoană juridică. În literatură juridică străină nu se face distincţie între partea socială şi partea de interes. Din spiritul Legii nr. 31/ 1990 însă rezultă că părţile de interes nu se pot transmite nici între vii - inter vivos, nici pentru cauză de moarte – mortis cauza. Părţile sociale însă se pot transmite între vii, în condiţiile art. 202 alin. 2 şi 3, între asociaţi, iar către alte persoane din afară societăţii numai dacă există aprobarea asociaţilor care reprezintă cel puţin trei pătrimi din capitalul social, şi prin succesiune în condiţiile art. 202 alin. 4.
Atât părţile sociale/părţile de interes cât şi acţiunile conferă asociaţilor/acţionarilor dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele de conducere ale societăţii, dreptul de a încasa la finele fiecărui an de gestiune dividende, iar în caz de retragere, excludere ca şi în ipoteza dizolvării şi lichidării societăţii, dreptul, în schimbul aportului pe care l-au vărsat, la contravaluarea corespunzătoare. - în funcţie de obiectul de activitate: societăţi de producţie, de distribuţie sau de circulaţie, societăţi de prestări servicii (de transport, de consultanţă) şi de executări de lucrări. Acest criteriu de clasificare cuprinde ,,o compartimentare mai detaliată a societăţilor comerciale ,,în: societăţi bancare, de asigurare, de audit, de editură, de turism,agricole etc., societăţi care intră sub incidenţa unor legi speciale. - în funcţie de posibilitatea emiterii unor titluri de valoare, în: societăţi emitente şi societăţi care nu emit titluri comerciale de valoare. În timp ce, societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, emit acţiuni şi obligaţiuni, societăţile în nume colectiv, în comandită simplă, şi cu răspundere limitată, sunt entităţi juridice neemitente - în funcţie de preponderenţa elementului personal –subiectiv, sau a celui patrimonial-obiectiv, societăţile comerciale se impart în societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri. Din prima categorie fac parte societatea în nume colectiv şi în comandită simplă, iar din cea de-a doua, societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni. Această clasificare nu trebuie absolutizată, deoarece, nu există tip de societate comercială, în care să nu existe îmbinat elementul patrimonial, cu cel personal. Problema este a prevalenţei elementului personal, sau patrimonial. Alături de aceste societăţi Legea 31/1990 reglementează societatea cu răspundere limitată care împrumută atât trăsăturile caracteristice ale societăţilor de persoane cât şi acelea ale societăţilor de capitaluri, în componenţa acesteia intrând în egală măsură atât elemental personal cât şi elemental patrimonial.
- Temeiul juridic al societăţiilor de persoane este contractul de societate, care are caracter intuitu personae; asociaţii se unesc în baza cunoaşterii şi încrederii reciproce. - Componenţa firmei trebuie să conţină numele tuturor, numai al unuia sau al unora dintre asociaţi, deci are un puternic caracter personal. - Legea 31/1990 prevede un număr mic de asociaţi, minim 2, şi maxim limitat 50. În literature juridică sunt considerate societăţi închise datorită preponderenţei elementului personal. În sprijinul acestei afirmaţii stau dispoziţiile art 87 alin. 1 ,,Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă în actul constitutive,, pentru că cesiunea aportului presupune înlocuirea asociatului (titularului aportului) cu o altă persoană, fapt care aduce atingere caracterului intuitu personae al societăţii . - Legiuitorul nu prevede un minim de capital social, deşi societatea trebuie să aibă un capital pentru a dobândi calitatea de persoană juridică. - Asociaţii pot aduce orice tip de aport: în numerar, în natură şi prestaţii în muncă sau industria lor. În legătură cu prestaţiile în muncă însă, legea face o precizare ,,asociaţii în societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv la împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând totodată, obligaţi să participe la pierderi,, (art. 16 alin. 5,). -Capitalul social este divizat în ,,părţi de interes,, care nu sunt transmisibile (în principiu) şi negociabile. Partea de interes se poate transmite doar pentru cauză de moarte. Astfel, dacă un asociat a decedat, şi în actul constitutiv este prevăzută o clauză de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorii asociatului decedat, partea acestuia se poate transmite prin moştenire succesorului/succesorilor (art 230 alin. 1). Această dispoziţie se aplică societăţilor în nume colectiv, a celor cu răspundere limitată şi societăţilor în comandită simplă, în caz de deces al unuia dintre asociaţii comanditaţi (art. 229 alin. 1). Deci moştenitorul /moştenitorii pot rămâne în societate în calitate de asociat. -Asociaţii în societăţile în nume colectiv răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Răspund nelimitat, în sensul că fiecare asociat răspunde şi cu bunurile sale personale, însă numai după ce creditorii socoali se vor îndrepta împotriva societăţii şi numai dacă aceasta nu plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere (art. 3 alin. 2). Prin urmare, asociaţii dacă se văd acţionaţi de creditorii sociali înainte de a fi fost acţionată societatea pot invoca beneficiu de discuţiune. Al doilea aspect al răspunderii este solidaritatea asociaţilor faţă de creditorii sociali. Aceştia pot urmări pe oricare asociat pentru acoperirea creanţei lor. Între asociaţi însă, obligaţiile sunt divizibile, în sensul că asociatul care a plătit, va avea acţiune în regres împotriva celorlalţi coasociaţi (debitori), fiecare urmând să răspundă în funcţie de modul cum au convenit să participe la beneficii şi pierderi.În lipsa unei asemenea stipulaţii contractuale, asociaţii răspund proporţional cu cota de participare la capitalul social. - Legea nu instituţionalizează o adunare generală propriu-zisă. Voinţa societăţii este reprezentată hotărârile adunării generale a asociaţilor. Hotărârile adunării asociaţilor se adoptă de regulă cu unanimitate de vot. Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, administrarea societăţii se face de către unul sau mai mulţi administratori ales/aleşi de către asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social (art. 77 alin.1). Administratorii sunt aleşi dintre asociaţi. Potrivit art. 75, fiecare administrator are dreptul să reprezinte societatea, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv. -Controlul de gestiune se realizează de asociaţii care nu au calitatea de administratori, prin urmare, nefiind necesari cenzori ai societăţii. -Dizolvarea societăţii în nume colectiv se face atât pentru cauze generale, comune, tuturor societăţilor comerciale (art. 227) cât şi pentru cauze specifice (art. 229 alin.1). Acestea sunt cauze care privesc exclusiv calitatea asociatului, deci elementul personal al societăţii, şi anume: falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. B) Societatea în comandită simplă: trasături caracteristice -Societatea în comandită simplă prezintă multe analogii cu societatea în nume colectiv, totuşi ceea ce o deosebeşte de aceasta este este faptul că alături de asociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru pasivul social numiţi în acest tip de societate comanditaţi şi cărora li se aplică regimul juridic al asociaţilor din societatea în nume colectiv, coexistă o categorie de asociaţi numiţi comanditari, a căror răspundere este limitată la aportul lor. -Fiecare categorie de asociaţi are o poziţie juridică specifică în organizarea funcţională a societăţii, şi anume: ▪ firma societăţii se compune din numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi ; ▪ numai asociaţii comanditaţi pot avea calitatea de administratori ai societăţii (art.88 ); ▪ asociaţii comanditari au puterea de comandă a societăţii, o finanţează fără să participe direct la coordonarea şi administrarea patrimoniului acesteia. Societatea în comandită simplă este valabil constituită dacă are cel puţin 2 asociaţi, dintre care unul comanditat şi altul comanditar. Societatea se dizolvă pentru aceleaşi caze specifice ca şi societatea în nume colectiv (faliment, incapacitate, retragere, excludere sau decesul unuia dintre asociaţi) dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.
Contractul şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. - Societatea pe acţiuni se constituie alături de subscripţia simultană ca posibilitate pentru toate tipurile de societăţi şi prin subscripţie publică pe baza unui prospect de emisiune. - Firma se compune dintr-o denumire, prin urmare numele asociaţilor nu mai intră în componenţa acesteia ca în cazul firmei societăţilor de persoane, datorită irelevanţei elementului personal - Clădite pe noţiunea de capital, de unde şi nevoia de a avea un număr mare de acţionari, legiuitorul prevede un număr minim de 2 acţionari şi un maxim nelimitat. - Din acelaşi motiv Legea 31/1990 prevede şi un minim de capital la constituire, de 90 000 lei echivalentul a 25 000 euro. - Datorită limitării elementului personal, prestaţiile în muncă nu pot fi aduse ca aport în societate permiţându-se numai aporturile în numerar sau în natură. - Capitalul social este fracţionat pe acţiuni, reprezentate prin titluri de valoare, negociabile şi transmisibile, atât pe pieţe financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cât şi pe pieţe organizate atunci când acţiunile nu sunt cotate la bursă. Acţiunile se pot transmite numai dacă au fost în întregime liberate, adică atunci când aporturile au fost vărsate integral. - Societatea pe acţiuni este o societate emitentă. Ea emite ca titluri de valoare, pe lângă acţiuni, şi obligaţiuni. Obligaţiunile încorporează o îndatorire a societăţii de a rambursa o sumă împrumutată de aceasta. Ca şi acţiunile sunt reprezentate prin titluri de valoare, negociabile, şi transmisibile. - Răspunderea acţionarilor este limitată până la concurenţa capitalului social subscris. Pentru societăţile care se constituie prin subscripţie simultană – capitalul vărsat să nu fie mai mic de 30% din capitalul social subscris, iar principala obligaţie a acţionarilor se referă la plata diferenţei de capital social subscris: - în termen de 12 luni de la data înmtriculării pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar ; - în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării, pentru acţiunile emise pentru un aport în natură. Pentru societăţile care se constituie prin subscripţie publică capitalul social să fie integral subscris, iar obligaţia fiecărui acceptant este de a vărsa în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise la C.E.C. – S.A., sau la o bancă. Restul de capital social subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatrculare. - Voinţa societăţii este reprezentată de adunarea generală a acţionarilor, prin hotărârile sale. Aceasta poate fi ordinară şi extraordinară. Hotărârile adunării generale se adoptă pe principiul majorităţii voturilor acţionarilor. - Societatea pe acţiuni poate opta pentru unul din cele două sisteme de administraţie: sistemul unitar sau dualist. Potrivit sistemului unitar societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori (art 137 alin. 1). Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie. Acesta poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general (art. 143 alin.1). În condiţiile sistemului dualist, societatea pe acţiuni este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere. Conducerea societăţii revine în exclusivitate directoratului. Directoratul reprezintă societatea în raport cu terţii şi stă în justiţie (art. 153, ind. 3 alin. 1). Acesta îşi exercită atribuţiile sub controlul consilului de supraveghere. Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raport cu directoratul. - Controlul gestiunii administratorilor se face de trei cenzori şi un supleant dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare (art. 159 alin. 1). Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori financiari –persoane fizice sau personae juridice (art.160 alin.1). - Societăţile comerciale pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar (art. 160 alin.1 ind.1). La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii auditului financiar, adunarea generală a acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz. - Pe lângă cauzele generale, comune, de dizolvare a societăţilor comerciale, societatea pe acţiuni se dizolvă şi datorită unor cauze specifice. Acestea sunt următoarele : ▪ dacă în urma unor pierderi, constatate de consiliul de administraţie, respectiv directorat, activul net, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor societăţii, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris. În această situaţie consiliul de administraţie, respectiv directoratul va convoca de îndată adunarea generală extraordinară, pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată (art. 153 ind. 24) ; ▪ când capitalul social se reduce sub 90 000lei (minimul prevăzut de lege) pentru o perioadă mai lungă de 9 luni (art. 10 alin. 1 şi 2); ▪ când societatea pe acţiuni are mai puţin de 2 acţionari pentru o perioadă mai lungă de 9 luni (art. 10 alin. 3); Societatea se dizolvă dacă aceste cauze depăşesc termenul de 9 luni de la data: - pentru primele două situaţii, a constatări pierderii sau reducerii capitalului social şi acesta nu este reîntregit sau sau redus la suma rămasă ori la mnimul legal sau când societate nu se transformă într- altă formă la care capitalul social existent corespunde ; - în a treia situaţie, aconstatării reducerii numărului de acţionari. D) Societatea în comandită pe acţiuni: trăsături caracteristice. Societate în comandită pe acţiuni împrumută trăsăturile societăţii pe acţiuni. Astfel, potrivit art 187 societatea în comandită pe acţiuni este reglementată de dispoziţiile referitoare la societatea pe acţiuni, cu excepţia celor referitoare la sistemul dualist de administrare. Acţionarii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale, şi numai ei pot fi administratori ai societăţii (art. 188 alin. 1). Comanditarii răspund în limita aportului la capitalul social. Asociaţilor comanditaţi li se aplică dispoziţiile referitoare la asociaţii din societatea în nume colectiv (art. 80-83) iar comanditarilor, dispoziţiile cu privire la comanditarii (art.89-90) din societăţile în comandită simplă.
Societatea cu răspudere limitată este entitatea juridică care îmbină în cea mai mare măsură elementul personal cu cel patrimonial. Dn acest motiv a fost numită în literatura juridicăcă ,,un tip hibrid de societate care împrumută atât trăsături ale societăţilor de personae cât şi din acelea ale societăţilor de capitaluri ,,. Societatea cu răspundere limitată a apărut mai târziu în activitatea comercială. Prima dată a fost reglementată în anul 1896, în Germania. A fost preluată apoi în Franţa, în anul 1925. În temeiul legii din 6 martie 1906, funcţiona în Bucovina un număr important de societăţi cu răspundere limitată, iar din 1990 prin Legea 31/1990, s-au înfiinţat şi în România. Asemănări cu societăţile de persoane. - Contractul de societate are caracter intuitu personae, bazîndu-se pe faptul că asociaţii se cunosc şi au încredere între ei. Din acest motiv, legiuitorul prevede un număr limitat de asociaţi, minim 2 (1 pentru scocietatea cu răspundere limitată cu uniuc asociat) şi maxim, 50. - Capitalul social ese împărţit în părţi sociale care nu sunt reprezentate prin titluri de valoare, negociabile. Ca principiu nu sunt transmisibile, legea prevăzând condiţii restrictive în acest sens (art.202). Astfel, părţile sociale se pot transmite: ▪ între asociaţi (alin.1); ▪ şi către persoane din afara societăţii, u aprobarea asciaţilor care reprezintă cel puţin trei pătrimi in capitalul social (alin.2) ; ▪ prin succesiune, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori conform ultimului bilanţ aprobat. - Societatea este administrată de unul sau doi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală (art. 197 alin.1). Dispoziţiile referitoare la administrarea societăţilor în nume colectiv (art. 75, 76, 77 alin. 1 şi 79), se aplică în mod corespunzător şi societăţilor cu răspundere imitată - Societatea cu răspundere limitată se dizolvă pentru cauze comune, generale tuturor societăţilor, dar şi pentru cauze specifice societăţilor de persoane: faliment, incapacitate, excludere, deces al unui asociat dacă societatea rămâne cu un singur asociat şi în actul constitutiv nu există clauză de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorii asociatului decedat, sau dacă nu se hotărăşte transformarea. Asemănări cu societăţile de capitaluri. -Temeiul juridiic al societăţii cu răspundere limitată este contractul de societate şi statutul (art.5 alin.1). - Firma se compune dintr-o denumire oarecare. -Legiuitorul prevede un minim de capital social la constituire, respectiv 200 lei, chiar dacă este mult mai mic decât la societăţile pe acţiuni. -Aporturile la capitalul social pot fi în numerar şi în natură. Nu sunt admise aporturile în creanţe (art. 16 alin. 3) şi prestaţiile în muncă. -Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală (art.191 alin. 1). -Dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată (art. 199 alin. 4) Dacă numărul asociaţilor trece însă de 15 numirea cenzorior este obligatorie. (art. 199 alin. 3) -Asociaţii au limitată răspunderea la capitalul social, ca şi acţionarii în societatea pe acţiuni. F) Societatea cu răspundere limitată cu unic asociat. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane (art.5 alin. 2). Suntem în prezenţa unei societăţi unipersonale, a cărei denumire corectă a adoptat-o legislaţia franceză ,,întreprindere unipersonală cu răspundere limitată,,. Temeiul juridic al societăţii îl constituie numai statutul (art. 5 alin. 2). O persoană fizică sau persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată (art.14 alin. 1). Iar societatea cu răspundere limitată alcătuită dintr-o singură persoană, nu poate fi asociatul unic într-o altă societate cu răspundere limitată (art.14 alin.2). Asociatul unic în societatea cu răspundere limitată: ▪ are drepturile şi obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor (art.13 alin. 1); ▪ iar dacă este administrator, are obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate (art. 13 alin.2). Dacă asociatul unic aduce la constituirea capitalului aporturi în natură, valoarea lor va trebui stabilită pe baza unei expertize de specialitate (art. 13 alin.3). 1.10. Funcţionarea societăţilor comerciale 1.10.1. Precizări prealabile Potrivit art. 1, din L. 31/1990, societatea comercială este persoană juridică (...). În această calitate, întruneşte cele trei elemente constitutive ale personalităţii juridice: patrimoniu, organizare şi scop. ▪► Patrimoniu propriu, distinct de patrimonial asociaţilor. Bunurile aduse ca aport de asociaţi ies din patrimoniul lor şi trec în patrimoniul societăţii, ceea ce determină pe creditorii personali ai asociaţilor să nu mai poată exercita nici un drept de urmărire aupra lor. Deci, creditorii sociali nu vor veni în concurs cu creditorii personali. Se realizează astfel, separarea patrimoniului asociaţilor de acela al societăţii. În sprijinul acestei afirmaţii vin dispoziţiile art. 66 alin. 1 care prevăd ,,pe durata societăţii,creditorii personali ai asociaţilor pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare,,. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol confirmă acest lucru: ,,creditorii personali ai asociatului pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor,,. Prin posibilitatea popririi părţilor sociale sau a sechestrării acţiunilor, creditorul personal nu face decât să exercite un drept asupra unui bun propriu al asociatului. Iar acţiunile şi părţile sociale sunt elemente patrimoniale ale asociatului şi nu fac parte din patrimonial societăţii; o ultimă precizare referitoare la bunurile aduse ca aport de către asociaţi este aceea că, formează gajul general al creditorilor sociali. Din momentul constituirii societăţii aceste bunuri formează garanţia creditorilor a căror creanţă s-a născut dintr-o obligaţie directă a societăţii. ▪► organizare de sine stătătoare. Structura organizatorică a societăţii comerciale indiferent de forma juridică a acesteia presupune, fără distincţie : - organe reprezentate prin adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor care formează voinţa societăţii; adunarea generală este organul deliberativ al societăţii; Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare (art. 110 alin. 1) - organele de gestiune curentă sau organele de administraţie; administratorii/consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere, care pot delega atribuţii de conducere către directori, sau după caz directorat (în cazul societăţilor pe acţiuni); - organele de control, reprezentate de cenzori, sau după caz, de auditori interni; sunt organe chemate să verifice respectarea legii, a actelor constitutive şi a deciziilor adunării generale a asociaţilor/acţionarilor ; Funcţionarea societăţii comerciale este asigurată astfel de organe: deliberative, executive şi de control. ▪►un scop determinat. Scopul constiuirii oricărei societăţi comerciale este obţinerea de profit, realizat prin realizarea obiectului de activitate, respectiv a actelor sau faptelor de comerţ. Şi în materia societăţilor comerciale funcţionează principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, potrivit căruia, adaptat la această materie, sunt valabile numai actele sau faptele de comerţ încheiate de societatea comercială, care sunt circumscrise obiectului de activitate pentru care aceasta s-a constituit.
Dispoziţiile comune cuprind prevederi referitoare la: ▪ regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate; ▪ dreptul asociaţilor la dividende ; ▪ administratorii societăţii ; ▪ obligaţiile societăţii cu privire la anumite acte emise de aceasta. ▪►Regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societate. Patrimoniul societăţii este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial care aparţin societăţii. În activul patrimonial intră drepturile patrimoniale reale şi de creanţă. Aceste drepturi privesc: -bunurile aduse ca aport de asociaţi la constituirea societăţii; reamintim că din momenul intrării lor în patrimonial societăţii formează gajul general al creditorilor sociali. -bunurile dobândite de societate ulterior constituirii ; - beneficiile nedistribuite.
Yüklə 1,78 Mb. Dostları ilə paylaş:
|