Drept comercial român lector Universitar Doctor: Ioana Nely Militaru

Certificatul de înregistrare conţinînd codul unic de înregistrare reprezintă dovada că societatea comercială (persoana juridică –solicitant) a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal. Legea nr. 359/2004, în art. 9 alin. 4 consideră că, societatea comercială (persoana juridică –solicitant) a fost luată în evidenţa organului fiscal dacă certificatul de înregistrare al acesteia conţine şi atributul “ R”.

Extrasul de registru emis de oficiul registrului comerţului de pe lîngă tribunal (valabil 30 de zile de la emitere) este actul care dovedeşte pe parcursul existenţei societăţii comerciale (persoanei juridice-solicitant) starea acesteia – referitoare la: funcţionare, insolvenţă, reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a activităţii. Extrasul de registru se eliberează în cel mult 24 de ore de la data înregistrării cererii.

►Atribuirea codului unic de înregistrare. Cererea pentru solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea acesteia la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar codul unic de înregistrare care se atribuie de Ministerul Finanţelor publice, se acordă dacă cererea de înregistrare în registrul comerţului este admisă de judecătorul delegate.

Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prinintermediul Oficiului Naţional al Registrului comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor, datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în cererea de înrgistrare fiscală, în vederea atriburii codului unic de înregistrare fiscalăde către Ministerul Finanţelor publice .

Ministerul Finanţelor Publice atribuie pe baza datelor transmise codul unic de înregistrare în termen de maxim 8 ore.

Pentru societăţile comerciale (ca şi pentru celelalte persoane juridice – solicitanţi) structura codului unic de înregistrare se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei. Acest cod este utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind societăţile comerciale (şi celelalte persoane juridice - solicitanţi) precum şi de acestea în relaţiile cu terţii, inclusive cu autorităţile şi instituţiile publice, pe toată durata funcţionării lor.

►Publicarea în Monitorul Oficial. După efectuarea înmatriculării societăţii comerciale în registrul comerţului, un extras²⁴ al încheierii judecătorului delegate se comunică, din oficiu, Regiei Autonome “ Monitorul Oficial ”, spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

Oficiul registrului comerţului va menţiona pe extrasul încheierii judecătorului delegat codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în registrul comerţului. Acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.

Încheierea judecătorului delegat se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a la cererea şi pe cheltuiala solicitantului.

►Procedura autorizării funcţionării societăţilor comerciale. În vederea eliberării certificatului de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni de către biroul unic din cadrul Oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, societatea comercială (solicitantul, potrivit art. 15 din Legea 359/2004) are obligaţia să depună, odată cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia tip pe propria răspundere semnată de asociaţi sau de administratori din care să rezulte, după caz (potrivit art 15 din Legea 359/2004) că:

- persoana juridică nu desfăşoară la sediul social sau la sediile secundare, activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani ;

- persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia- tip.

Datele din declaraţiile- tip se vor înregistra în registrul comerţului de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal (potrivit art 15 din Legea nr. 359/2004).

Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiei-tip pe propria răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, la care societatea comercială (solicitantul) are obligaţia înregistrării sediului social secundar.

Oficiile registrului comerţului, efectuează următoarele activităţi:

- primesc, verifică, înregistrează cererile de înregistrare şi actele depuse, precum şi declaraţiile tip;

- încasează taxele şi tarifele pentru operaţiunile effectuate de oficiile registrului comerţului, precum şi cele datorate altor autorităţi implicate în procedura de înregistrare;

- ţin evidenţa declaraţiilor tip în sistem computerizat;

- transmit autorităţilor publice competente declaraţiile-tip, în copie şi pe cale electronică, datele de identificare ale persoanelor juridice înregistrate în registrul comerţului;

- completează şi emit în termen certificatele constatatoare privind înregistrarea declaraţiilor-tip;

- urmăresc termenele prevăzute de Legea nr. 359/2004 modificată de O.U.G.75/2004 şi eliberează societăţilor comerciale (solicitanţilor) certficatele de înregistrare, certficatele de înscriere de menţiuni, încheierile judecătorului delegate, ca şi certificatele constatatoare.

Certificatele constatoare se eliberează de biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe baza declaraţiilor-tip, odată cu certificatul de înregistrare sau certificatul de înscriere de menţiuni.

Certificatul constatator reprezintă dovada că:

- s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere din care rezultă că la sediul social sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutive sau modificator;

- s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzută de legislaţia specifică (în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor –P.S.I.- sanitar, sanitar - veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate);

- s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere din care rezultă modificările intervenite faţă de declaraţia tip anterioară;

Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal transmite autorităţilor publice competente²⁵ în vederea efectuării controlului copiile declaraţiilor-tip şi pe cale electronică, datele de identificare a societăţilor comerciale (solicitanţilor ) în termen de 30 de zile de la data înregistrării în registrul comerţului .

Dacă autorităţile naţionale constată nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, notifică acest fapt societăţii comerciale respective (solicitantului), la sediul înregistrat, acordând un termen în vederea remedierii neregularităţilor constatate. În cazul în care nu sunt remediate neregularităţile constatate, autorităţile publice competente notifică oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităţii (în 3 zile de la emiterea acestuia).

Arhivarea tuturor documentelor aferente procedurii de autorizare a funcţionării pe baza declaraţilor –tip pe propria răspundere este asigurată de oficiile registrului comerţului.

►Preschimbarea certificatului de înmatriculare. Societatea comercială (persoane juridice - solicitanţi) a avut obligaţia ca până la dat de 31 decembrie 2004 să-şi preschimbe certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală cu noul certificate de înregistrare care conţine codul unic de înregistrare, solicitând acest lucru oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază teritorialăîşi are sediul său secundar.

Procedura pentru autorizarea funcţionării pe baza declaraţiilor-tip pe propria răspundere se aplică şi preschimbărilor²⁶ .

Sancţiunea pentru neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, este dizolvarea de drept a societăţilor comerciale (persoane juridice -solicitanţi) respective.

Dizolvarea de drept se constată prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Încheierea judecătorului delegate se înregistrează la registrul comerţului şi se comunică concomitant societăţii comerciale (persoanei juridice -solicitant) la sediul social, Ministerului Finanţeor Publice, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe cale electronică, şi se publică concomitant pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului precum şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Oricare persoană interesată poate face recurs împotriva încheierii de constatare a dizolvării de drept, în termen de 15 zile de la publicarea efectuată.

Dacă nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins societatea comercială introă în lichidare în condiţiile Legii 31/1990 privind societăţile comerciale republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Reprezentantul legal al societăţii copmerciale are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului, în termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia.

Dacă societatea comercială nu numeşte un lichidator (sau persoana juridică, asociaţia familială nu are reprezentant) în termen de 6 luni, la cererea oricărei personae interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare.

Lichidatorul va fi remunerat din averea persoanei juridice dizolvate, sau în lipsa acesteia, din fondul de lichidare constitui potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedurainsolvenţei.

Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nici o cerere de numire a lichidatorului, în termenul prevăzut de lege societatea comercială (persoana juridică- solicitant) se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegate, pronunţată le cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

1.5 Condiţiile de formă ale contractului de societate - Formalităţile specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni
1.5.1. Precizări prealabile

►Societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni se constiuie prin contract de societate şi statut (art 5 alin 1 din Legea 31/1990). Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate separat sau sub forma înscrisului unic, denumit act constitutiv (art 5 alin. 3 din Legea 31/1990).

Potrivit art. 9 din Legea 31/1990 societatea pe acţiuni se constituie prin două modalităţi:

1) subscripţie integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv, sau

2) prin subscripţie publică. În cazul constituirii prin subscripţie publică actul constitutiv al societăţii pe acţiuni trebuie să îmbrace forma autentică (art 5 alin. 6, din Legea 31/1990).

2.VII..b. Constituirea prin subscriere integrală sau simultană a capitalului social..

► Pentru ca o viitoarea societate să se constituie prin subscripţie simultană trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. art. 9 alin. 2, din Legea nr. 31/1990:

- existenţa a minimum 2 acţionari (art.10 alin.3); În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita insatnţei dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de Legea nr. 31/1990 este reconstituit.

-vărsarea prealabilă de către toţi semnatarii actului constitutiv, a cel puţin 30% din capitalul social subscris. Diferenţa de capital social subscris va fi vărsată :

a) pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii ;

b) pentru acţiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării;

Prin această modalitate ²⁷capitalul social se formează prin aporturile asociaţilor care înfiinţează societatea. Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei a sumei de 25 000 euro (art. 10 alin.1, L. nr. 31/1990).

Cu excepţia cazului în care societatea este transformată într-o societate de altă formă, capitalul social al societăţilor prevăzute mai sus nu poate fi redus sub minimul legal prin adoptarea unei hotărâri de majorare de capital în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului. În cazul încălcării acestor dispoziţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămînerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de Legea nr. 31/1990.

Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de Legea nr. 31/1990 este reconstituit.

După subscrierea integrală a capitalului şi a efecuării vărsământului de 30 % din capitalul social subscris, asociaţii vor putea trece la constituirea societăţii pe acţiuni, prin încheierea actelor constitutive şi îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege. În cazul acestei modalităţi capitalul social al societăţii se formează în acelaşi timp cu încheierea actelor constitutive.

1.5.2.Constiuirea continuată sau prin subscripţie publică.

►Această modalitate de constituire se iniţiază de asociaţii care nu au suficiente mijloace financiare pentru a vărsa minimul cerut de lege.

Condiţiile referitoare la constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică sunt prevăzute la art. 21 alin. 1şi 2, L. 31/1990, după cum urmează :

- să existe minim 2 acţionari ;

- întregul capital social a fost subscris ;

- fiecare acceptant- persoană care acceptă subscrierea, numită în continuare acceptant sau subscriitor - a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise la C.E.C.-S.A. ori la o bancă sau la una dintre unităţile acestora. Restul de capital subscris va trebui vărsat în termen de 12 lunide la înmatriculare.

-acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral.

Vărsămintele astfel efectuate pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică, vor fi predate persoanelor însărcinate cu încasarea lor prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii, persoanelor desemnate prin decizie a consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, după prezentarea certificatului la oficiul registrului comerţului, din care rezultă înmatricularea societăţii (art. 29 alin. 1).

Dacă constituirea societăţii nu a avut loc, restituirea vărsămintelor se face direct acceptanţilor.

Capitalul social se formează astfel prin subscripţie publică procedură iniţiată de fondatori prin oferta de subscriere adresată oricărei persoane care are mijloace financiare şi doreşte să devină asociat prin cumpărarea de acţiuni.

►Prospectul de emisiune. Primul act al fondatorilor este întocmirea unui prospect de emisiune, care trebuie să cuprindă o informare completă asupra datelor ce privesc viitoarea societate şi care să permită publicului, ca în cunoştinţă de cauză, să facă subscrieri.

Astfel, prospectul de emisiune trebuie să conţină aceleaşi clauze prevăzute pentru actul constitutiv (de la art. 8) mai puţin cele privitoare la administratori şi directori, respectiv pe membrii directoratului şi ai consilului de supraveghere, precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar.

Prospectul de emisiune trebuie să stabilească data încheierii subscripţiei (art.18 alin.1 din L.nr. 31/1990).

Semnat de fondatori în formă autentică, prospectul de emisiune trebuie depus la registrul comerţului din judeţul în care se va stabili sediul societăţii, pentru ca judecătorul delegat (la oficiul registrului comerţului) constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege să autorizeze publicarea lui (art. 18 alin. 3 din Legea 31/1990).

Prospectele de emisiune care nu cuprind toate menţiunile sunt sancţionate cu nulitate (art. 18 alin. 4 din L. nr. 31/1990). Legea 31/1990 nu reglementază conţinutul şi forma acestei publicităţi. În practică publicitatea se face în presă.

►Subscrierea acţiunilor. Luând cunoştinţă, prin faptul publicării, de conţinutul prospectului de emisiune, persoanele interesate îşi manifestă voinţa de a deveni acţionari ai viitoarei societăţi, prin cumpărarea de acţiuni. Actul subscrierii asimilat cumpărării acţiunilor societăţilor comerciale şi considerat faptă de comerţ obiectivă conexă de Codul comercial (în art.3 pct.4) este un contract încheiat între subscriitori şi fondatori. Subscriitorii trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu pentru a îndeplini un astfel act.

Subscrierile de acţiuni se vor face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecătorul delegat (art. 19 alin. 1, Legea 31/1990).

Subscrierea va cuprinde: numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numărul, în litere, al acţiunilor subscrise; data subscrierii şi declaraţia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune (art. 19 alin.2, L.nr. 31/1990).

În cazul în care subscrierile publice depăşesc capitalul social prevăzut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligaţi să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau, după caz, reducerea capitalului social la nivelul subscripţiei (art. 22, L. nr. 31/1990).

Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral

► Rolul adunării constitutive şi al fondatorilor în procedura de constituire a societăţii pe acţiuni prin subscrepţie publică.

La adunarea constitutivă participă fondatorii şi persoanele care acceptă subscripţia, numiţi acceptanţi sau subscriitori (art. 25 alin. 1, art. 24 alin.1, etc.).

► Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenţi jumătate plus unu din numărul acceptanţilor şi ia hotărâri cu votul majorităţii simple a celor prezenţi (art. 25 alin. 4).

Fondatorii sunt persoanele care au obligaţia să întocmească lista acceptanţilor, cu menţionarea numărului acţiunilor fiecăruia (art. 23 alin.1). Lista va fi afişată la locul unde se va ţine adunarea, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare.

Adunarea constitutivă alege un preşedinte şi doi sau mai mulţi secretari.

Participarea acceptanţilolor la adunarea constitutivă va fi constatată pe liste, semnate de fiecare dintre ei şi vizate de preşedinte şi de unul dintre secretari (art. 24 alin.1).

Înainte de a intra în ordinea de zi a adunării, oricare dintre acceptanţi are dreptul să facă observaţii asupra listei afişate de fondatori, iar adunarea constitutivă este cea care decide asupra observaţiilor.

În adunarea constitutivă fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de acţiunile subscrise. Acceptantul poate fi prezent la adunare, sau reprezentat prin procură specială (art. 25 alin.1).

Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanţi. Acceptanţii care au constituit aporturi în natură nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor, chiar dacă sunt şi subscriitori de acţiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari ai altor acceptanţi (art. 25 alin.3).

► Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului delegat numirea unuia sau mai multor experţi (art. 26 alin. 1).

Raportul expertului sau experţilor va fi pus la dispoziţia subscriitorilor, la locul unde urmează să se întâlnească adunarea constitutivă.

Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experţi, este inferioară cu o cincime aceleia prevăzute de fondatori în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage, anunţându-i pe fondatori, până la data fixată pentru adunarea constitutivă (art. 27 alin. 3).

Acţiunile revenind acceptanţilor care sau retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau ulterior, de alte persoane, pe cale de subscripţie publică.

► La societăţile pe acţiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, judecătorul delegat numeşte, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii de înmatriculare, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi. Aceştia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul delegat (art. 38 alin. 1).

Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registrului comerţului. Registrul va transmite o notificare cu privire la această depunere

Judecătorul delegat dispune efectuarea unei expertize în contul părţilor, şi numeşte în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii unul sau mai mulţi experţi din liste experţilor autorizaţi.

Nu pot fi experţi, potrivit art 39 din Legea 31/1990:

- rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soţii acestora care au constituit aportur în natură sau ai fondatorilor ;

-persoanele care primesc sub orice formă pentru funcţiile pe care le îndeplinesc, alele decât aceea de expert, un salariu sau o remuneraţie de la fondatori sau de la cei care au constiuit aporturi în natură (art. 39 din Legea 31/1990).

►În cadrul acestei proceduri adunarea constitutivă are următoarele obligaţii (art. 28 din Legea 31/1990) :

- verifică existenţa vărsămintelor ;

- examinează şi validează raportul experţilor de evaluare a aporturilor în natură; aprobă participările la beneficii ale fondatorilor şi operaţiunile încheiate în contul societăţii ;

- discută şi aprobă actul constitutiv al societăţii ,membrii prezenţi, reprezentând în acest scop, şi pe cei absenţi, şi desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului şi îndeplinirea fomalităţilor cerute pentru constituirea societăţii ;

- numeşte primii membrii ai consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, şi primii cenzori sau, după caz, primul auditor financiar.

De asemenea, adunarea constitutivă este cea care va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societăţi comerciale care se constituie prin subcripţie publică; cota parte din profit nu poate depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societăţii (art. 32 alin.1 şi 2 din Legea 31/1990).

Dacă se majorează capitalul social, drepturile fondatorilor pot fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului social iniţial (art. 32 alin. 3 din Legea 31/1990). De cota parte din profit de 6% beneficiază numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv (art. 33 din Legea 31/1990).

Dacă societatea se dizolvă anticipat, fondatorii au dreptul să ceară daune de la societate, numai în cazul în care dizolvarea s-a făcut în dauna drepturilor lor. Dreptul la acţiunea în daune se prescrie în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a hotărârii adunării generale a acţionarilor care a decis dizolvarea anticipată.

► Îndatoririle fondatorilor în procedura de constituire a societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică. Răspunderea fondatorilor şi a primilor administratori. În constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică un rolul determinant revine fondatorilor, deoarece :

-întocmesc şi lansează prospectul de emisiune;

-organizează subscrierea acţiunilor;

- convoacă adunarea constitutivă.

Îndeplinind formalităţile referitoare la constituirea societăţii, fondatorii iau asupra lor consecinţele actelor şi ale cheltuielilor necesare constituirii acesteia, şi dacă societatea nu se constituie, din orice cauză, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptanţilor (art. 30 alin.1, L. nr. 31/1990).

După consituirea societăţii, fondatorii sunt obligaţi să predea consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, documentele şi corespondenţa referitoare la constituirea societăţii, în termen de 15 zile.

De asemenea, din momentul constituirii societăţii fondatorii şi primii membrii ai consiliului de administraţie, respective ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere, sunt solidar răspunzători, faţă de societate şi de terţi pentru:

-subscrierea integrală a capitalului social şi efectuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de actul constitutive;

-existenţa aporturilor în natură;

-veridicitatea publicaţiilor făcute în vederea constituirii societăţii (art. 31 alin.1 din Legea 31/1990).

Fondatorii sunt răspunzători de valabilitatea operaţiunilor încheiate în contul societăţii înainte de constituire şi luate de aceasta asupra sa (art. 31 alin. 2 din Legea 31/1990).

►De asemenea, alături de reprezentanţii societăţii şi de primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii, fondatorii, răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat (art. 49, din Legea 31/1990) prin neregularităţile ce rezultă din încălacarea cerinţelor legale de constituire a societăţii (art. 46-48, din Legea 31/1990):

- cînd actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii. În acest caz judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularitate. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. Dacă au fost formulate cerei de intervenţie, judecătorul va cita intervenienţii şi se va pronunţa asupra cererilor acestora potrivit art.49 şi următoarele din codul de procedură civilă;

- când fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea societăţii în termen legal. În acest caz oricare asociat pote cere oficiului registrului comerţului efecturea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere pe fondatori şi aceştia nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire. Dacă totuşi înmatricularea nus-a efectuat în termenul precizat mai sus, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce decurg din subscripţiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel. Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.

- când au fost constatate unele neregularităţi după înmatriculare .În acest caz societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunnea de daune cominatorii să se regularizeze. Dreptul la cţiunea în regularizare se prescrie printrecerea unui termen de unan de la data înmatriculării societăţii.

După constituirea societăţii, adunarea generală nu va putea da descărcare fondatorilor şi primilor administratori pentru răspunderea ce le revine în cazurile precizate mai sus, timp de 5 ani, inclusiv în situaţiile în care:

- actele sau faptele, pentru nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege. Actele sau faptele respective nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau (art.50 alin.1din Lgea 31/1990).

- operaţiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea a IV-a a încheierii judecătorului delegat. Acestea nu sunt opozabile terţilor, dacă dovedesc că au fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă despre ele (art. 50 alin.2 din Lgea 31/1990). Terţii pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte.

Potrivit att 52 din Legea 31/1990, societatea este obligată să verifice identitatea dintre textul depus la Oficiul Registrului Comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a sau în presă. Dacă se constată neconcordanţă, terţii pot opune societăţii oricare dintre texte, în afară de cazul în care societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la oficiul registrului comerţului.

De asemenea, fondatorii reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire, răspund nelimitat şi solidar faţî de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică le-a preluat asupra sa. Pentru a se sustrage de la obligaţiile asumate, nici societatea şi nici terţii nu pot opune o neregularitate în numirea reprezentanţilor, administratorilor sau a altor persoane, care fac parte din organele societăţii, atunci când această numire a fost publicată potrivit legii .

Societatea pe acţiuni constituită prin subscripţie publică trebuie avizată în mod obligatoriu de către Comisia Naţională de Valori Mobiliare, iar acţiunile emise de acestea cad sub incidenţa prevederilor Legii 197/2004 privind piaţa de capital
1.6. Înmatricularea societăţii
1.6.1 Precizări prealabile

Societăţile comerciale se înmatriculează în registrul comerţului, potrivit dispoziţiilor Legii 26/1990 ţi ale Legii nr. 359/2004, modificată prin O.U.G. nr. 75 /2004²⁸.

Înmatricularea în registrul comerţului este o operaţiune de luare în evidenţă a comerciantului sau a persoanei obligate să se înregistreze în registrul comerţului²⁹.

Înmatricularea societăţii comerciale se realizează în baza unei cereri tip adreasate biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului în a cărei rază teritorială se va afla sediul societăţii³⁰

Fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membrii ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acesteia, vor cere înmatricularea societăţii în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. Înmatricularea se va face în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

Potrivit art. 36 alin. 2, cererea de înmatriculare va fi însoţită de:

a) actul constitutiv al societăţii;

b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv. O astfel de dovadă se face prin înscrisuri emise de bancă ori de C.E.C.;

c) dovada sediului declarat şi a disponbilităţii firmei; Această cerinţă legală presupune dovada deţinerii în baza unui titlu legal a spaţiului aferentsediului social, şi anume: contract de vânzare – cumpărare, contract de închiriere, certificat de moştenire (certificat de legatar, sau de moştenire legală).

Potrivit art. 17 alin. 2, din L. 31/1990, la acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii :

- imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite;

- cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi;

- dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii.

d) în cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la constituire, actele privind proprietatea, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţi;

f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a primilor administratori şi, după caz, a primilor directori, respectiv a primilor membrii ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi, dacă este cazul, aprimilor cenzori, care îndeplinesc condişiile prevăzute de Legea nr. 31/1990. Declaraţia reprezintă dovada că aceste persoane nu intră sub incidenţa interdicţiilor stabilite de art. 6 alin. 2 şi art. 153 indice 14, din L. nr. 31/1990

g) alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea constituirii. Pentru înmatricularea unor societăţi comerciale, legea solicită existenţa unor avize şi autorizaţii prealabile, de exemplu, autorizaţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor – pentru societăţile de asigurare, autorizaţia provizorie a Băncii Naţionale a României – pentru societăţile comerciale bancare, avizul de princioiu şi autorizaţia Comisiei Naţionale a valorilor mobiliare – pentru societăţile de servicii de investiţii financiare potrivit Legii nr. 297/2004, privind piaţa de capital. Cererea de înmatriculare se depune la oficiul registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv în forma cerută de lege.

La data depunerii cererii de înregistrare, reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar ce aleşi în timpul funcţionării societăţii, în termen de 15 zile de la alegere (art. 45 alin. 1).

1.6.2. Rolul judecătorului- delegat la oficiul registrului comerţului în procedura de înmatriculare a societăţilor comerciale.

Cererea de înmatriculare a societăţii se soluţionează de judecătorul delegat³¹.

Potrivit art. 37 alin. şi 2, din L. nr. 31/1990 ,,la începutul fiecărui an judecătoresc, preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului,,. Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului, se exercită de justiţie printr-un judecător delegat (art. 37 alin. şi 1, din L. nr. 31/1990).

Prin urmare, respectarea condiţiilor de fond şi de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul sau actele constitutive este examinată de judecătorul delegat. În cadrul acestei verificări judecătorul delegat, va putea dispune, prin încheiere motivată, efectuarea unei epertize, în contul părţilor, precum şi administrarea altor dovezi (art. 37 alin. 3, din L. nr. 31/1990).

De asemenea, la societăţile pe acţiuni, judecătorul delegat numeşte în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi, dacă există :

- aporturi în natură,

- avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea saocietăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei,

- operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care urmează să le ia asupra sa (art. 38 alin. 1).

Experţii desemnaţi vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul delegat. Raportul astfel întocmit va fi depus de către fondatori, în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registrului comerţului. Registrul comerţului va transmite o notificare cu privire la această depunere către regia Autonomă ,,Monitorul Oficial,,pentru a fi publicată pe cheltuiala societăţii (art 38 alin. 2).

►În cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunţată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe,

- va autoriza constituirea societăţii şi

- va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului.

Încheierea de înmatriculare cuprinde, după caz, menţiunile (clauzele) actului constitutiv prevăzute la art. 7 şi 8.

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului (art. 41 alin. 1).

Înmatricularea se efectuează în termend e 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizeazăn înmatricularea societăţii comerciale.

►Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi (art. 46 alin. 1). Reguralizările efectuate vor fi cuprinse în actul de încheiere al judecătorului delegat.

Dacă au fost formulate cereri de intervenţie, judecătorul va cita intervenienţii şi se va pronunţa asupra cererilor acesora în condiţiile art. 49 şi următoarele din Codul de procedură civilă (art. 46 alin. 2).

Potrivit art. 60 alin. 1, încheierile judecătorului delegat cu privire la înmatriculare sau la orice alte împrejurări în registrul comerţuluisunt executorii de drept şi sunt supuse recursului. Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV- a, pentru orice persoană interesată.
1.7. Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii.

Încălcarea cerinţelor legale de constituire a societăţii, chiar înmatriculată în registrul comerţului, are ca efect nulitatea. Această sancţiune poate fi declarată de către Tribunal numai dacă (art. 56 din Legea 31/1990):

- lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică;

- toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii ;

- obiectul de activitate al societăţii este illicit sau contrar ordinii publice ;

- lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii ;

- lipseşte autorizaţia legală administrativă de constituire a societăţii ;

- actul constitutive nu prevede denumirea, sediul societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris;

s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;

- nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.

Societatea comercială nu mai pote fi declarată nulă, în cazul în care cauza de nulitate invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.

Societatea încetează fără efect retroactive şi intră în lichidare la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă. Lichidatorii societăţii se vor numi prin hotărâre judecătorească de declarare a nulităţii. Hotărârea judecătorească prin care se constată nulitatea va fi comunicată de Tribunal ,oficiului registrului comerţului, după care va fi trimisă în vederea publicării, Monitorului Oficial al României, partea a IV-a .

1.8. Condiţiile necesare constituirii sucursalelor şi filialelor societăţilor comerciale

1.8.1.Precizări prealabile

Înfiinţarea sucursalelor şi filialelor poate fi hotărâtă fie în momentul constituirii societăţii comerciale, printr-o clauză expresă în cuprinsul acului constitutiv, fie ulterior, după constituirea societăţii, în cursul existenţei acesteia, printr-un act modificator (act adiţional) al actului constitutiv, în condiţiile art. 204 din Legea 31/ 1990.

1.8.2. Sucursala

Sucursala constituie o modalitate de extindere a societăţii comerciale fondatoare, menită să producă sau să distribuie mărfuri, să presteze servicii ori să execute lucrări pentru clientelă, contribuind la realizarea obiectului ei specific de activitate.

Potrivit art. 43 alin. 1, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică a societăţii comerciale ,,o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii mame care o patronează ,,făcând parte din structura organică a acesteia. Totuşi dispune de o anumită autonomie, însă în limitele stabilite de societate.

Sucursala se înmatriculează, înainte de a-şi începe activitatea, în registrul comerţului din judeţul în care va funcţiona (art. 43 alin. 1). Dacă se înfiinţează într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înmatriculare independentă (art. 43 alin. 2, din Legea 31/1990). Neavând personalitate juridică, sucursala nu participă în nume propriu la circuitul civil.

Potrivit art. 43 alin 3, regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar–agenţii, reprezentanţe, indiferent de denumirea lui căruia societatea care îl înfiinţează îi atribuie statut de sucursală.

Celelalte sedii secundare - agenţii, reprezentanţe, puncte de lucru – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se menţionează numai în cadrul înregistrării societăţii în registrul comerţului sediului principal.

Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filiale (art. 43 alin. 4, din Legea 31/1990).

Reprezentantul sucursalei trebuie să depună semnătura sa la registrul comerţului în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru reprezentanţii societăţii (art. 45 alin. 2, din Legea 31/1990).

1.8.3. Filiala

Spre deosebire de sucursală, filiala este o societate comerciă înzestrată cu personalitate juridică (art. 42 alin. 1, din Legea 31/1990),, iar ,,particularismul care diferenţiază filiala de o societate comercială fondatoare decurge din consideraţiuni economice,, Astfel ,,capitalul filialei include în mod necesar aportul subscris şi vărsat de una sau mai multe societăţi comerciale care o tutelează pe ce dintâi,,. Aşadar pe plan economic filiala este dependentă de societatea fondatoare, chiar dacă din punct de vedere juridic, este subiect distinct de drept, autonom. Prin urmare, filiala are patrimoniu propriu, distinct de cel al societăţii comerciale, încheind contractele cu terţii în numele şi pe contul său. Potrivit art. 43 alin.5, din Legea 31/1990 nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială.

Filialele se înfiinţează în una din formele juridice prevăzute de art. 2, şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă din Legea 31/1990: societate în nume colectiv, în comandită simplă, pe acţiuni, în comandită pe acţiuni,şi cu răspundere limitată. Condiţiile de constituire şi regimul juridic al filialelor sunt aceleaşi ca pentru formele juridice de societate comercială care le înfiinţează (art. 42 din Legea 31/1990).

Sucursalelor, filialelelor, agenţiilor şi reprezentanţelor înfiinţate de societăţile comerciale străine în România le sunt aplicabile dispoziţiile Legii 31/1990 referitoare la sucursale şi filiale. Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România astfel de dezmembrăminte, numai dacă acest drept este recunoscut de legea statutului lor organic (art. 44 alin. 1, din Legea 31/1990).

1.9.Formele juridice ale societăţilor comerciale
1.9.1.Precizări prealabile

Am arătat că societatea comercială are două laturi, una contractuală, care porneşte de la dispoziţiile art.1491 Cod civil şi defineşte societatea în sensul de contract de societate, şi cealaltă instituţională, potrivit căreia societatea este privită din prisma calităţii sale de persoană juridică, de subiect de drept. Acest din urmă aspect, referitor la personalitatea juridică a societăţii comerciale este cel care priveşte formele juridice ale acesteia.

1.9.2. Clasificarea societăţilor comerciale

►Prima clasificare a societăţilor comerciale după anul 1989, a fost realizată de Legea 15/1990 cu privire la transformarea întreprinderilor de stat în societăţi comerciale şi regii autonome. Potrivit acestei legi clasificarea s-a făcut în funcţie de titularul de capital al societăţii comerciale. Astfel, societăţile comerciale puteau fi:

-societăţi cu capital integral de stat ;

-societăţi cu capital mixt (de stat şi privat) ;

-societăţi cu capital integral privat.

În temeiul Legii 15/1990, Regiile Autonome, au luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat în ramuri strategice ale economiei naţionale. Ele au personalitate juridică, şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale.

Prin O.U.G. nr. 30/2000 s-a modificat fundamental existenţa Regiilor Autonome. Astfel o parte din regii s-a desfiinţat, o altă parte s-a reorganizat sub forma unor societăţi naţionale sau companii naţionale, deoarece avea ca obiect activităţi de interes public, iar cele considerate a funcţiona în domenii esenţiale ce privesc interesele statului au continuat să existe în forma iniţială. Potrivit Legii 15/1990 societăţile naţionale sau companiile naţionale sunt considerate a fi societăţi comerciale

►Potrivit art.2 din Legea 31/1990, societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme : a) societatea în nume colectiv ; b) societatea în comandită simplă; c) societatea pe acţiuni ; d) societatea în comandită pe acţiuni ; e) societatea cu răspundere limitată.

În continuare art. 3 alin. 2 şi 3 instituie drept criteriu de clasificare a celor 5 forme de societăţi comerciale ,,întinderea obligaţiilor pe care asociaţii şi le asumă pentru datoriile contractate de societate în cursul activităţii,,. Deşi obligaţiile sociale, indiferent de forma juridică a societăţii comerciale, sunt garantate cu patrimonial social (art.3 alin.1), întinderea lor este diferită după cum urmează:

- asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

- acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Deosebim prin urmare, societăţi cu răspundere nelimitată, al căror prototip este societatea în nume colectiv, şi societăţi cu răspundere limitată, categorie din care fac parte societatăţile pe acţiuni şi cu răspundere limitată.

Din punct de vedere al răspunderii asociaţilor societăţile în comandită au o poziţie intermediară datorită prezenţei celor două categorii de asociaţi/acţionari, care răspund diferit :

- comanditaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale,şi

- comanditarii, a căror răspundere este limitată până la concurenţa capitalului subscris.

►În literatura de specialitate s-au propus şi alte criterii de clasificare :

- în funcţie de structura capitalului: societăţi al căror capital este fracţionat pe părţi sociale, şi societăţi al căror capital este fracţionat pe acţiuni.

Prin