Drept comercial român lector Universitar Doctor: Ioana Nely Militaru

Contractul comercial de mandat
I. Definiţie .Particularităţi

Mandatul comercial este contractul în temeiul căruia o persoană -mandatar, se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persone –mandant, care i-a dat împuternicire, anumite acte juridice, care pentru mandant sunt fapte de comerţ⁹⁴. Particularităţile mandatului comercial în raport de mandatul civil sunt următoarele :

- obiectul contratului de mandat comercial constă în acte de comerţ ,pentru mandant ;mandatul civil are drept obiect acte civile ;

-mandatul comercial este cu titlu oneros ,afacerile comerciale sunt întotdeauna remunerate ; mandatul civil se prezumă a fi gratuit ;

- caracterul oneros al mandatului comercial ,îl transformă în contract bilateral. Mandatul comercial nu poate fi revocat pe cale unilaterală ca mandatul civil;

-mandatul comercial se prezintă sub două forme:cu reprezentare(directă) şi fără reprezentare (indirectă)⁹⁵ - deoarece reprezentarea nu este de esenţa mandatului comercial ,ci numai de natura lui.Mandatul civil este numai cu reprezentare .În ambele situaţii mandatarul este reprezentant, iar mandantul este reprezentant .În cazul mandatului cu reprezentare mandatarul încheie actul cu terţul în numale şi pe contul mandantului (nomine alieno), ceea ce înseamnă că acţiune împotriva terţului pentru neexecutarea împuternicirii are doar mandantul (şi invers), în timp ce în cazul mandatului fără reprezentare mandatarul încheie actul cu terţul în nume propriu (proprio nomine) şi pe contul mandantului, iar acţiune împotriva terţului are şi mandantul şi mandatarul fără reprezentare. Aplicaţie a mandatului fără reprezentare în dreptul comercial este contractul de comision.

-mandatul comercial ia naştere numai prin convenţia părţilor; mandatul civil are ca izvor , legea ⁹⁶,împuternicirea dată de instanţă⁹⁷,convenţia părţilor

-întinderea împuternicirii ,în cazul mandatului comercial ,este determinată prin acordul părţilor fără rigurozitatea precizărilor pe care le impune dreptul civil. Mandatarul poate încheia astfel, acte juridice care nu sunt expres prevăzute în imputernicire,şi care sunt considerate valabile, dacă, sunt utile pentru mandant.Ele se încadrează în noţiunea de mandat aparent şi ulterior încheierii lor, aceste acte pot fi ratificate de mandant. Mai mult mandatarul comercial se bucură de o oarecare independenţă cât priveşte conţinutul împuternicirii sale deoarece,art. 375 C.com. prevede : mandatul pentru o anume afacere cuprinde şi împuternicire pentru toate actele necesare executării lui, chiar când nu ar fi anume arătate. Mandantul are posibilitatea să confirme oricând actele săvârşite de mandatar cu depăşirea împuternicirii date .

-Codul comercial reglementează în favoarea mandatarului ,o garanţie,” un privilegiu asupra lucrurilor ce le deţine ,de la ,şi pentru mandant ,până în momentul în care acesta din urmă achită mandatarului tot ce datorează “.Astfel ,art.387 C.com.prevede că”Mandatarul ,pentru tot ce i se datorează din executarea mandatului său,şi chiar pentru retribuire sa ,are un privilegiu special.Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului ,sau care se găsesc la dispoziţia sa ,în magazinele sale sau în depozite publice sau pentru care el poate proba prin posesia legitimă a poliţei de încărcare sau a scrisorii de cărat ,ce i s-a expediat (alin.1 ).Creanţele prevăzute mai sus au precădere asupra oricăror alte creanşe contra mandantului şi chiar contra vânzătorului ce revendică ,cu toate că plăţile şi cheltuielile vor fi făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesia mandatarului (alin.2 ) “În situaţia în care mandantul a fost supus procedurii reorganizării judiciare şia falimentului ,privilegiul mandatarului asupra bunurilor cumpărate pe seama mandantului se exercită potrivit Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei. Dacă bunurile mandantului au fost vândute de către mandatar privilegiul subzistă asupra preţului (alin.2). Privilegiul trebuie înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, pentru a-i fi asigurată opozabilitatea faţă de terţi (art. 36 Titlu VI al Legii nr. 99/1999).

II. Încheierea contractului de mandat. Condiţii de fond şi de formă.

Condiţiile de fond ale contractului sunt: consimţământul, capacitatea ,obiectul şi cauza .

Consimţământul. Contractul se încheie valabil prin simplu acord de voinţă al mandatarului şi mandantului.Este deci un contract consesual .

Mandatul poate fi expres au tacit .Este tacit atunci când acceptarea mandatului rezultă din executarea lui (et.1533 alin2 Cciv. )

Capacitatea. Mandantul trebuie să aibă capacitate comercială ,deoarece actele sunt încheiate în contul său şi pentru el. Mandatarul încheind actele juridice cu terţul nomine alieno, în pricipiu, nu ise cere să aibă calitatea de comerciant. Numai în cazul mandatului fără reprezentare ,mandatarul trebuie să aibă calitatea de comerciant, deoarece încheie contractul cu terţul în nume propriu .

Obiectul contractului. Obiectul contractului de mandat este prevăzut în art.374 C.com.: „tratarea de afceri comerciale „ ,deci fapte de comerţ.

Cauza. Cauza contractului trebuie să fie reală ,licită morală,să nu contravină regulilor de convieţuire socială .Deci cauza trebuie să îndeplinească condiţiile generale tuturor actelor juridice, în privinţa cauzei .

Forma contractului. Deşi Codul civil în art.1533 nu prevede o anumită formă ” mandatul poate fi expres au tacit“ de la care nici codul comercial şi nici codul civil nu prevăd reguli derogatorii în această privinţă, în practică mandatul se exteriorizează printr-unînscris numit „procură”⁹⁸..

III..Efectele contractului de mandat .

Obligaţiile mandatarului.

1.Mandatarul este obligat să execute mandatul, în conformitate cu instrucţiunile mandantului. În principiu ,mandatarul execută mandatul personal. Părţile pot să prevadă însă în contract posibilitatea ca mandatarul să îşi poată substitui o terţă persoană, care va executa, fie toate, fie o parte dintre actele cu care afost însărcinat. Mandatarul va răspunde şi pentru faptele celui care i s-a substituit ,dacă nu a avut dreptul să facă această substituire sau dacă, fiind autorizat să o facă ,şi-a ales în acest scop o persoană necorespunzătoare sau insolvabilă. În acest caz ne raliem opiniei potrivit căreia „mandatarul nu-şi poate substitui în executarea contractului o altă persoană decât cu autorizarea expresă a mandantului, caz în care mandatarul va răspunde faţă de mandant numai în caz de lipsă de diligenţă în alegerea substitutului, sau în instrucţiunile pe care i le-a dat acestuia .

Mandatarul este obligat să arate terţilor împuternicirea sa (art. 384 C. com).

2. Mandatarul este obligat să informeze mandantul ,la cererea acestuia ,despre mersul operaţiunilor pe care le întreprinde. Această obligaţie se poate îndeplini atât pe parcursul executării mandatului, prin dări de seamă periodice, informări ⁹⁹, cât şi în momentul în care mandatul a fost executat, caz în care “mandatarul este dator a încunoştiinţa fără întârziere“, potrivit art. 382 alin.2 Cod com.

Obligaţiile mandantului.

1.Potrivit art. 385 C.com. ,mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului „mijloacele necesare pentru ndeplinirea mandatului„. Această îndatorire, s-a precizat în literatura juridică, constă în, a procura mandatarului atât mijloace băneşti, cât şi informaţii, documentaţie necesară, desene sau material publicitar, de natură a contribui la îndeplinirea în cele mai bune condiţii a împuternicirii primite.

Mandantul este obligat a plăti remuneraţia cuvenită mandatarului,datorită caracterului oneros al contractului. Suma ce se datorează mandatarului ,pentru executarea mandatului, potrivit art. 386 C.com., se stabileşte prin convenţie ,sau în lipsă ,de către instanţa de judecată, după împrejurări .

Mandantul este obligat atât să restituie mandatarului cheltuielile făcute cu executarea mandatului ,cât şi să-l despăgubească pentru pierderile suferite cu acest prilej. Se poate observa că, şi-n acest caz ,în lipsă de stipulaţie derogatorie în dreptul comercial ,se aplică dispoziţiile codului civil, şi anume ,mandatarul trebuie să-l desdăuneze pe mandatar :

-de anticipaţiile şi spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului(art.1547),

-de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinării primite (art.1547).

4. Încetarea contractului de mandat

Contractul de mandat încetează prin :

-expirarea termenului fixat pentru executarea sa (dacă părţile au fixat un astfel de termen ) ;

-executarea completă a împuternicirii primite ;

-moartea mandatarului ,deoarece este un contract încheiat intuitu presonae ;

-revocarea mandatarului de către mandant ;

-renunţarea mandatarului ;

CONTRACTUL DE REPORT
1. Noţiunea contractului de report

Potrivit art. 74 C.com., contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unot titluri de credit, care circula in comert si revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aseeasi specie.

Contractul de report este o fapta de comert obiectiva conexa (accesorie), a carei comercialitate este data de obiectul sau – titlurile de credit (art. 3 pct.3 C.com.).

In opinia doctriniara comuna¹⁰⁰, reportul consta intr-o dubla vanzare de titluri, una care se executa imediat, platindu-se pretul pe bani gata, iar cea de-a doua pe un pret determinat, dar cu termen. In ambele operatiuni este necesara predarea reala a titlurilor. Prin urmare, contractul de report este un contract real. Cele doua vanzari formeaza un act juridic complex, un report contractual unic, care-i confera particularitatea. Desi contractul de report presupune doua vanzari, se deosebeste de vanzare-cumparare prin urmatoarele¹⁰¹ :

a) pretul la care face referire art. 74 C.com. este echivalentul serviciului adus de reportator, care furnizeaza banii, sau de reportat, atunci cand “acesta satisface nevoia de titluri a raportatului. Deci, pretul prevazut de art. 74 C.com. nu este echivalentul bunului nevandut.

b) reportul este un contract real, care presupune predarea efectiva a titlurilor, in timp ce vanzarea este un contract consensual, proprietatea transferandu-se prin simplu acord de vointa al partilor.

c) reportul vinde ”temporar”, cu intentia manifestata, o data cu vanzarea, de a-si relua titlurile ; prin vanzare, insa, dreptul de propietate se transmite definitiv.

d) reportatul urmareste sa obtina un imprumut, nu un echivalent real al titlurilor ca in cazul vanzarii, prestatiile echivalente, sunt in intentia partilor, vanzarea fiind un contract comutativ.

In temeiul contractului de report, o persoana care detine titluri de credit, numita reportat, da in report (vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane, numita reportator (un bancher, de obicei), in schimbul unui pret care se plateste imediat .

Prin acelasi contract, partile se inteleg ca la un anumit termen, reportatorul sa revanda reportatului titluri de credit de aceeasi specie, primind un pret determinat.

Pretul serviciului prestat de reportator, ce urmeaza a fi platit de reportat, se numeste premiu sau prêt de report.

Conditiile contractului de report.

Contractul de report presupune urmatoarele conditii ¹⁰² :

a) existenta unui acord de vointa intre reportat si reportator ;

b) simultaneitatea manifestarilor de vointa privind vanzarea si revanzarea sa aiba loc intre aceleasi persoane – reportat si reportator ;

c) titluri de credit care circula in comert (actiuni, obligatiuni) sa formeze obiectul vanzarii si revanzarii.

Efectele contractului de report

Contractul de report produce urmatoarele efecte :

⇨ transferul dreptului de proprietate asupra unor titluri de credit de aceeasi specie ; contractul este translativ de proprietate (transferul dreptului de proprietate este supus dispozitiilor dreptului comun).

⇨ fructele civile (dividende, dobanzi) se cuvin, de regula, reportatorului, dar partile pot sa prevada expres ca fructele sa revina reportatului (art. 74 alin 4 C.com.).

Incetarea contractului de report

Ca urmare a producerii efectelor sale contractul de report inceteaza. Efectele se produc la termenul stabilit de parti.

Potrivit legii, partile pot prelungi durata contractului cu obligatia de a pastra conditiile initiale (art. 75 C.com.).

Daca la expirarea termenului reportului partile lichideaza diferentele spre a face separat platile lor si reinnoiesc reportul asupra unor titluri de credit ce difera prin calitatea sau specia lor sau pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un nou contract de report (art. 76 C.com.). Contractul de report poate fi astfel reinnoit.

Operatiunea inversa reportului ce intervine pentru satisfacerea nevoilor pe termen, de credit ale unei persoane se numeste deport.

Persoanele interesate in operatiunea de deport urmaresc sa realizeze un anumit stoc de actiuni in vederea exercitarii dreptului de optiune la o noua emisiune, ori pentru a obtine majoritatea de voturi in adunarea generala a actionarilor 

CONTRACTUL DE CONT CURENT
Noţiunea contractului de cont curent

”Prin contractul de cont curent, părţile se înţeleg ca, în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce, izvorâte din prestaţiile facute de una către cealalta, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare”¹⁰³.

Contractul de cont curent este faptă de comerţ obiectivă conexă, care dobandeste comercialitate datorita legaturii cu o operatiune calificata de lege ca fiind comerciala (art. 6 C.com.).

Se prezuma a fi comercial (art. 4 C.com.) daca se incheie intre comercianti ale caror operatiuni comerciale se transpun prin prestatii reciproce¹⁰⁴.

În ceea ce priveşte pe necomercianţi, contul curent nu este considerat fapta de comerţ afara dacă are o cauza comercială (art. 6 alin 2).

Pe parcursul derulării contractului părtile nu se desemneaăa şi nu se comportă ca debitor sau creditor exclusiv. Însa, la încheierea contului operaţiunea finală diferentiază pe creditor de debitor, făcând ca cele doua mase omogene de credit şi debit să se compenseze şi să dea naştere soldului creditor¹⁰⁵

Părtile care încheie contractul de cont curent poartă denumirea de corentişti, iar prestaţiile, remize sau remise.

Prestatiile sunt acele operatiuni¹⁰⁶ prin care o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita transmitatorului sa fie depusa in cont curent¹⁰⁷.

Suma de bani trecută în cont îşi pierde individualitatea, deoarece se contopeşte cu sumele înregistrate în cont, la activ sau la pasiv, dupa caz. Numai la scadenţă prin adunarea separată a posturilor de la activ şi de la pasiv, se va putea şti care dintre cele două părţi este debitoare, şi care, bineînţeles va trebui să achite soldul.

Caracterele juridice ale contractului

Contractul de cont curent are urmatoarele caractere juridice¹⁰⁸:

⇨ este bilateral, deoarece partile se obliga sa se crediteze reciproc pentru prestatiile efectuate ;

⇨ este cu titlu oneros, deoarece sumele trecute in cont produc dobanzi ”in debitul primitorului, de la data inscrierii” potrivit art. 370 pct. 3 C.com.

⇨ este consensual, deoarece se incheie prin simplul acord de vointa al partilor ;

⇨ este cu executare succesiva, prin remiterile reciproce si alternative ;

⇨ intuitu personal, deoarece identitatea persoanei cu care se incheie este determinanta pentru incheierea lui ;

⇨ accesoriu, deoarece se incheie in vederea executarii altor contracte intre aceleasi parti. Daca este incheiat intre doua banci este un contract autonom  .

Forma uzuala a contractului de cont curent este cea bancara, adica a contractului incheiat intre o banca si propriul sau client in vederea fructificarii banilor.

Efectele contractului de cont curent

Unele efecte ale contractului de cont curent sunt considerate principale – transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea şi compensaţia (art. 370 C.com.), iar altele secundare – curgerea dobânzilor şi drepturile la comision şi alte cheltuieli.

Efectele principale

Ca efect al contractului de cont curent prin inscrierea in cont a unei remiteri avand ca obiect o anumita valoare patrimoniala, va opera transmiterea dreptului de proprietate privind valoarea respectiva intre transmitator si primitor (art. 370 C.com.).

Novatia.

Contractul de cont curent opereaza si o novatie, obligatia initiala se stinge si este inlocuita cu o noua obligatie, al carei temei este contractul de cont curent (art. 1128 C.civil).

Potrivit contractului initial, cel care a primit marfa datora pretul. Acest pret a fost trecut in cont ca o creanta a celui care a transmis marfa astfel incat obligatia initiala de plata a pretului a fost inlocuita cu o noua obligatie care apare in cont, sub forma de credit si debit (art. 370 pct.1 C.com.)¹⁰⁹ .

Indivizibilitatea

Sumele înscrise în cont pe baza prestaţiilor făcute îsi pierd indivizibilitatea, ele se contopesc într-un tot indivizibil¹¹⁰ .

Prin urmare, până la data încetarii contului, între părţi nu există nici creanţe, nici datorii şi nici una din părţi nu poate formula vreo pretenţie faţă de cealalta parte¹¹¹.

Compensaţia

Contractul de cont curent are ca efect şi o compensaţie (art. 370 pct.2 C.com.). deci, datoriile reciproce ale partilor se sting pana la concurenţa debitului şi creditului, urmand a se plăti eventuala diferenţă¹¹².

Efectele secundare

Curgerea dobanzilor. Potrivit art. 370 pct. 3, pentru sumele trecute in cont, curg dobânzi în favoarea celui creditat, de la data înscrierii fiecarei operaţiuni până la încetarea contractului. Dobânzile sunt comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părtile nu s-au înţeles altfel (art. 370 pct. 3 alin 2).

Dreptul la comision si alte cheltuieli. În temeiul art. 371 C.com. ”existenta contului curent nu exclude drepturile de commision si plata cheltuielilor pentru afacerile insumate in contul bancar. Comisionul poate fi nu numai un rezultat al operatiunii bancare ci poate fi datorat si pentru alte operatiuni (pentru vanzare, mandat, transport etc)

Daca cel care primeste prestatia indeplineste anumite servicii care in mod obisnuit se platesc, partea in cauza are dreptul sa se crediteze cu suma ce i s-ar fi cuvenit¹¹³.

De asemenea, partea care a facut anumite cheltuieli pentru operatiunea trecuta in cont, de exemplu, cheltuieli de posta, vama etc., are dreptul sa se crediteze în cont cu sumele respective.

Închiderea contului curent.

Închiderea contului curent si lichidarea diferentei vor avea loc la termenele scadente stabilite prin convenţie şi, în lipsă, la 31 decembrie a fiecărui an (art.372 C.com.).

Închiderea contului curent poate avea loc, la intelegerea partilor si in cursul executării contractului.

În ambele situaţii se produce compensarea maselor indivizibile de credit si debit si stabilirea unui sold final, creditor in favoarea unui corentist si debitor in sarcina celuilalt.

Desfiinţarea contului curent.

Contractul de cont curent se desfiintează :

⇨ pe cale conventională, cand părţile stabilesc un termen, potrivit art. 373 pct. 1.

⇨ ca efect al caracterului intuitu personal : prin retragerea uneia din părţi, în lipsă de convenţie (art. 372 pct. 2) ; prin falimentul uneia din părţi (art. 373 pct. 3).

Aceste două cazuri desfiinţează contractul de drept.

Contractul de cont curent se desfiinţează la cererea uneia din părţi, datorită morţii şi interdicţiei sau incapacităţii legale a celeilalte părţi (art. 373 alin.2).

1 M. Of. nr. 284 din 11/04/2008

2 M. Of. nr. 284 din 11/04/2008.

3 De exemplu, cambia şi biletul la ordin.

4 A se vedea, Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Editura Universul Juridic, Ediţia a VI-a, Bucureşti, p. 24; C. Bălescu, Curs de drept comercial şi industrial, Bucureşti, 1940, p. 89.

5 Ultima modificare este O.U.G. nr. 139/2007 publicată în M.Of. nr. 844 din 10/12/2007

6 Publicată în M. Of.

7 A se vedea, Stanciu Cărpenaru, op. cit. p. 69, şi operele citate acolo.

8 A se vedea, H.G. 266/1993, privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regii autonome de interes naţional (M. Of. Partea I, nr. 156/1993); şi O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome (M. Of. Partea I, nr. 125/1997)

9 A se vedea, Legea nr. 566/2004, privind cooperaţia agricolă (M. Of. Partea I, nr. 1236/2004); O.U.G. 97/2000, privind organizaţiile cooperatise de credit (M. Of. Partea I, nr. 330/2000);

10 M. Of. Partea I, nr. 172/2005;

11 Întreprinderea economică este activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţa de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege (art. 2 lit. f. din O.U.G. nr. 44/2008)

12 PFA, întreprinzătorul persoana fizică titular al întreprinderii individuale, membrii întreprinderii familiale

13 Legea funcţionarului public, republicată în 22.03.2004.

14 A se vedea Anexa la O.U.G. nr. 44/2008.

15 Cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 41, Legea nr.26/1990, şi anume, în situaţia dobândirii fondului de comerţ cu orice titlu când dobânditorul va putea să continue activitatea sub firmă anterioară, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi, cu menţionarea raportului de succesiune. Este însă vorba numai de firma care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale, societăţi în nume colectiv ori comandită simplă.

16 Dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa.

17 Idem

18Actul juridic al subscrierii de către asociat este un act de dispoziţie, cu efecte asupra transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului de la asociat la societatea comercială respectivă.

19 Legea vizează asociaţii din societatea în nume colectiv, din societatea cu răspundere limitată, şi asociaţii comandităţi din ambele societăţi în comandită.