Drept comercial român lector Universitar Doctor: Ioana Nely Militaru
- la societăţile cu răspundere limitată
Yüklə 1,78 Mb.
|
- la societăţile cu răspundere limitată. (art. 16 alin. 3, Legea nr. 31/1990 ). Aportul în creanţe se consideră vărsat (liberat) numai după ce societatea a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei. Dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor (art. 84 alin.1 şi 2, Legea nr. 31/1990). Raporturile dintre asociat în calitate de cedent şi societatea comercială în calitate de cesionar sunt cârmuite de regulile cesiunii de creanţă din dreptul comun (art. 1391 C.civil). Spre deosebire însă de dreptul comun, asociatul cedent răspunde de solvabilitatea debitorului, potrivit art. 84, din Legea 31/1990. → Prestaţiile în muncă sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la majorarea capitalului socia (art. 16 alin. 4, din Legea 31/1990). Acestea au ca obiect munca sau activitatea pe care asociatul promite să o efectueze pentru societate potrivit competenţei şi calificării profesionale. Prestaţiile în muncă sunt permise, cu titlu de aport, fără a putea constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social, numai asociaţilor în societatea în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi, deci asociaţilor cu răspundere nelimitată. Caracteristicile prestaţiilor în muncă : - nu sunt cuprinse în capitalul social, deoarece legea precizează,, nu pot constitui aport la formarea capitalului social (art. 16 alin. 5, Legea nr. 31/1990). Prin urmare, nu constituie un element al gajului general al creditorilor societăţii ; - dau dreptul asociatului să partcipe la împărţirea beneficiilor şi a activului social, şi îl obligă să participe la pierderi (art.16 alin. 5, Legea nr. 31/1990); - trebuie evaluate şi precizate în actul constitutiv.
Asumarea obligaţiei de aport se numeşte subscriere18 la capitalul social. Acest angajament se naşte:
Capitalul subscris reprezintă totalitatea aporturilor cu care asociaţii se obligă să contribuie la formarea capitalului social al unei societăţi comerciale. Efectuarea aportului poartă denumirea de vărsare a acestuia. Prin urmare, capitalul vărsat reprezintă totalitatea bunurilor intrate efectiv în patrimoniul societăţii comerciale, consecinţă a subscrierii asociatului la formarea capitalului social. Executarea acestei subscrieri poartă denumirea de vărsământ, corespunzătoare noţiunii de liberare . Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite iar pentru cazul în care aportul a fost stipulat în numerar legea prevede că asociatul “este obligat la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul” ( potrivit art. 65 alin. 2 din L. nr. 31/1990). Mai mult, potrivit art. 222 li. a, din Legea 31/1990, nerespectarea obligaţiei privind efectuarea aportului poate avea şi consecinţa excluderii asociatului din societate19. 2. Capitalul şi patrimoniul societăţii. Aporturile asociaţilor în totalitatea lor, fără prestaţiile în muncă, formează capitalul social. Capitalul social este denumit şi capital nominal, reprezentând suma totală a valorii bunurilor cu care asociaţii la o societate comercială contribuie la constituirea patrimoniului acesteia. Aceste aporturi reprezintă elemente ale patrimoniului societăţii. Capitalul social, ca sumă a acestor aporturi, şi patrimonial societăţii sunt două concepte srtâns legate între ele care, nu trebuie confundate însă. Prin urmare: - patrimoniul include totalitatea drepturilor şi obligaţiilor societăţii comerciale, fiind alcătuit din activ şi pasiv; - capitalul social reprezintă o valoare constantă pe întrega durată a existenţei societăţii –putând fi majorat numai în condiţii prevăzute de lege, prin modificarea actului constitutive; - patrimoniul se măreşte şi se micşorează în funcţie de operaţiunile curente de înregistrarea profitului sau pierderilor înregistrate în activitatea societăţii; - capitalul este o parte a patrimoniului societăţii comerciale. Capitalul social are dublă semnificaţie, contabilă şi juridică. Din punct de vedere contabil reprezintă o cifră convenită de asociaţi. Ca valoare a totalităţii aporturilor, capitalul este evidenţiat la pasiv în bilanţul societăţii, pentru că la dizolvarea acesteia aporturile trebuie restituite asociaţilor. De asemenea, nu trebuie confundat capitalul cu activul patrimonial, pentru că în timp ce capitalul figurează la pasiv, după cum am arătat, bunurile şi aporturile în numerar figurează la activ. Din punct de vedere juridic, capitalul social constituie gajul general al creditorilor societăţii, reprezintă limita urmăririi de către creditorii societăţii, deoarece aceştia au luat cunoştinţă de capitalul social prin publicitatea contractului de societate .
În privinţa celorlalte societăţi, cu doi sau mai mulţi asociaţi, indiferent de forma juridică, affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a acestora de a lucra în comun, suportând tote riscurile activităţii comerciale. Colaborarea asociaţilor presupune egalitate juridică între aceştia şi, în consecinţă, lipsa oricăror raporturi de subordonare. Elementul psihologic affectio societatis constituie un criteriu de distincţie între societatea comercială şi anumite grupuri economice sau contracte. 4. Realizarea şi împărţirea profitului. Scopul constituirii oricărei societăţi comerciale este acela de a realiza profit din activitatea comercială pe care o desfăşoară şi de a-l împărţi între asociaţi Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat se numeşte dividend (art. 67 alin. 1, Legea 31/1990). Dacă societatea nu înregistrează profit, ci pierderi, asociaţii trebuie trebuie să le suporte, datorită elementului psihologic, affectio societatis, care-i uneşte. Noţiunea de profit. Stricto-sensu profitul înseamnă câştigul evaluabil în bani rezultat din orice activitate economică, care măreşte patrimonial asociaţilor. În sens larg, profitul reprezintă nu numai câştigul evaluabil în bani, ci şi ,,serviciile sau bunurile procurate, în condiţii mai avantajoase decît acelea care s-ar obţine individual,,. În timp noţiunea de profit a dobîndit un înţeles mai larg. Astfel, profitul reprezintă şi evitarea unei pierderi sau realizarea unei economii, obţinute spre exemplu prin intermediul societăţilor de asigurări mutuale. Prin reglementarea asociaţiei de asigurare mutuală (art. 257-263) codul comercial român consacră concepţia largă a noţiunii de profit. Pentru a putea fi repartizat, profitul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : - să fie real, adică, să se fi înregistrat un excedent faţă de capitalul social, pentru că nu se vor distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii (art. 67 alin.3 din Legea 31/1990) - să fie util, adică să reprezinte profitul rămas după întregirea capitalului social, când activul patrimoniului s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar. Astfel, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus, înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit (art. 69 din L. 31/1990) . Dacă potrivit situaţiei financiare anuale nu există profit nu pot fi distribuite dividende asociaţilor. În caz contrar, dividendele sunt fictive, iar ceea ce se distribuie reprezintă o parte din capitalul social, cu prejudicierea drepturilor creditorilor. Dividendele fictive repartizate astfel trebuie restituite societăţii, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente trebuiau să o cunoască (art. 67 alin. 4, L. 31/1990).
În privinţa prestaţiilor în muncă (în industrie) în lipsa unei evaluări a acestuia, asociatul va avea dreptul la o cotă din profit şi pierderi, egală cu cea a asociatului care adus în societate cota cea mai mică de capital (art. 1511 Cod. civil) . În actul constitutiv sunt interzise clauzele leonine, acele înţelegeri care stipulează în favoarea unui asociat totalitatea câştigurilor, sau prin care s-a convenit ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi să participe la pierder. Articolul 1513 Cod civil prevede că este nul contractul care stipulează o astfel de clauză.
Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel. (art. 67 alin. 6, L. 31/1990.). 12.3.Condiţiile de formă ale contractului de societate A. Forma scrisă a actului constitutiv. Actul constitutiv al societăţii comerciale se încheie în formă scrisă, sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii, iar în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţii în comandită pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică de fondatori (art. 5 alin.6 din L.nr. 31/1990) . Actul constitutiv îmbracă formă autentică obligatorie, dacă : - printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren ; - se consituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă ; - se constituie o societate pe acţiuni prin subscripţie publică. Prin depunerea la oficiul registrului comerţului, sau după caz, prin autentificare actul constitutiv dobândeşte dată certă (art.5 alin. 7 coroborat cu art. 17 alin. 1, L. nr. 31/1990). Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori (art.6 alin.1 L. nr. 31/1990). Calitatea de fondatori nu o pot avea persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile, sau care au fost condamnate pentru una din infracţiunile economice21, şi pentru infracţiunile prevăzute la art.143-145 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de Legea nr. 31/1990. B. Cuprinsul contractului de societate. Articolele 7 şi 8 din Legea 31/1990 stabilesc cuprinsul actului constitutiv al societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă, şi cu răspundere limitată şi respectiv al societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni. Contractul de societate cuprinde clauze comune tuturor societăţilor comerciale dar şi clauze specifice, potrivit formei juridice respective. Clauzele comune privesc identificarea părţilor, individualizarea viitoarei societăţi, caracteristicile societăţii, gestiunea acesteia, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, dizolvarea şi lichidarea societăţii, etc. Clauzele sunt: 1. Clauze referitoare la identificarea asociaţilor. Contractul de societate trebuie să prevadă: - datele de identificare22 ale asociaţilor; la societatea în comandită simplă se vor arăta şi asociaţii comanditaţi (art. 7 lit.a); - datele de identificare ale fondatorilor; la societatea în comandită pe acţiuni vor fi menţionaţi şi asociaţii comanditaţi (art.8 lit. a);
- la societăţile în nume colectiv, şi în comandită simplă, se va preciza ,,capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării (art.7 lit. d) ; - la societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său (art. 7 lit.d) ; - la societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, potrivit art.8 lit. d, e, f, ▪ capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care are un capital autorizat, cuantumul acestuia, ▪ natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau după caz denumirea persoanei care le-a adus ca aport, ▪ numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificitatea dacă sunt nominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe tipuri de acţiuni, se vor arăta, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiune, ▪ orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni. ▪ numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;
- la societăţile în nume colectiv, şi în comandită simplă, se vor menţiona, asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separate (art.7 lit.e), - la societăţile cu răspundere limitată, dacă sunt numiţi cenzori sau auditor financiar, se vor menţiona, datele acestora de identificare ale primilor cenzori, respectiv, ale primului auditor financiar (art.7 lit.e, indice 1), - la societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, potrivit art.8 lit. g, se vor menţiona, ▪ datele de identificare a primilor membrii ai consiliu de administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere, ▪ puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat ; ▪ datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar, ▪ clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiuni societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr( art. 8 lit.i) ▪ puterile de reprezentare conferite administratorilor, şi, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat .
- societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni trebuie să prevadă ,,modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor,, ( art.8 lit. k ). 7. Clauze referitoare la înfiinţarea de sedii secundare. Dispoziţiile art. 7 lit.g şi 8 lit.l sunt identice, în privinţa acestei clauze. Astfel că, actul constitutiv al societăţilor comerciale indiferent de forma juridică, va cuprinde menţiuni în legătură cu constituirea de sedii secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, atunci când se înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere pe viitor o atare înfiinţare de către asociaţi. 8. Clauze cu privire la unele drepturi pe care le au acţionarii în societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni (art. 8 lit. m). Acest tip de clauze privesc numai societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, după cum urmează : - orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţieiîn cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje; 9. Clauze privind ,,cuantumul total al sau cel estimativ al tuturor cheltuielor pentru constituire ,,(art.8 lit.o), pentru actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. 10. Clauze referitoare la dizolvarea şi lichidarea societăţii. Actul constitutiv al societăţilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora, va cuprinde menţiuni referitoare la condiţiile în care societatea îşi încetează activitatea, prin dizolvare şi lichidare (art. 7 lit.i şi art.8 lit. p). Asociaţii, de cele mai multe ori, reproduc dispoziţiile legale sau fac trimitere la ele.
Noţiune. Statutul societăţilor comerciale este un act de natură consesuală, cu excepţia statutului care stă la baza societăţii cu răspundere limitată cu unic asociat. Statutul, şi contractul de societate pot fi încheiate separat sau pot îmbrăca forma înscrisului unic. Şi împreună şi separat se numesc acte constitutive. Ambele stau la baza societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată. Societăţile pot opta între a încheia două acte constitutive distincte -contract de societate şi statut –sau a încheia unul singur, care să le cuprindă pe ambele (art. 5, L. 31/1990). Statutul s-a împus societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată datorită complexităţii acestor entităţi juridice, şi a necesităţii dezvoltării clauzelor contractului de societate. Fiind o convenţie între asociaţi, statutul trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate împuse de art. 948 Cod. civ. referitoare la: consimţământ, capacitate, obiect şi cauză. În privinţa condiţiilor de formă, statutul se încheie sub semnătură privată sau în formă autentică potrivit condiţiilor cerute de art. 5 din Legea 31/1990. Statutul nu repetă clauzele contractului de societate, ci le dezvoltă. Dispoziţiile Legii 161/200323, a adăugat la art. 5, din Legii 31/1990 că: ,,în cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare ale părţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii,, . 1.4. Formalităţile necesare constituirii societăţilor comerciale 1.4.1.Precizări prealabile. Formalităţile necesare constituirii societăţilor comerciale sunt întocmirea actului sau actelor constitutive în forma cerută de lege şi înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii. În cazul constituirii societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni prin subscripţie publică aceste formalităţi sunt precedate de anumite operaţiuni speciale.
► Redactarea actului constitutiv. Înscrisul este redactat de asociaţi în cazurile în care legea permite ca acesta să se încheie în formă scrisă sub semnătură privată. Actul întocmit sub semnătură privată trebuie datat şi semnat de toţi asociaţii, iar în caz de subscripţie publică de fondatori. Potrivit art. 5 alin. 7, din Legea 31/1990 actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului. La autentificarea actului constitutiv (în situaţiile prevăzute de art.5, L. 31/1990) sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea firmei şi declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată (art. 17 alin 1, L. 31 /1990). La acelaşi sediu vor putea funcţona mai multe societăţi, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite b) cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi; c) dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii (art. 17 alin.2 L. 31 /1990). Notarul public va refuza autentificarea actului constitutive sau, după caz, persoana care dă data certă va refuza operaţiunile solicitate, dacă din documentaţia prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la disponibilitatea firmei şi la declaraţia pe propria răspundere. De obicei pentru redactarea actelor constitutive asociaţii apelează la un avocat, notar sau la un serviciu specializat din cadrul oficiului registrului comerţului. ►Autentificarea înscrisurilor actelor constitutive. Redactarea înscrisului pentru care legea impune forma autentică se face în condiţiile legii nr. 36 /1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, potrivit art 44, numai de către notarii publici, avocatul părţii interesate, consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice, ori de serviciul specializat din cadrul oficiului registrului comerţului. Înscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public pentru autentificare de către persoana desemnată în calitate de administrator al societăţii comerciale ori de către un asociat anume împuternicit. Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea 31 /1990, legea impune prezenţa tuturor asociaţilor, personal sau prin mandatar, cu procură specială în formă autentică. La autentificarea actului sau actelor consitutive (sau la darea de dată certă, în cazurile prevăzute la art.5 alin. 6) se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea firmei, iar în cazul unei societăţi cu răspundere limitată cu unic asociat declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată. Verificarea disponibilităţii firmei (şi a emblemei) se face de către oficiul registrului comerţului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz de modificare a firmei şi/sau a emblemei (art. 39 alin.8 din Legea nr. 26/1990 republicată). Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la disponibilitatea firmei (…) şi la declaraţia pe propria răspundere (…), notarul public va refuza autentificarea actului constitutive sau, după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate. Procedura de autentificare a actelor constitutive ale societăţii comerciale este reglementată de Legea 36 /1995 referitoare la autentificarea înscrisurilor, în art. 58-67. Potrivit acestei legi notarul public are competenţa să verifice legalitatea actelor constitutive a căror autentificare o face. Astfel, art.6 din Legea 36 /1995, prevede obligaţia notarilor publici de a verifica actele pe care le instrumentează pentru a nu cuprinde clauze contrarii legii şi bunelor moravuri. Dacă actul cuprinde asemenea clauze notarul public îi va refuza autentificarea. Notarul public, de asemenea, va verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale înscrisurilor redactate de părţi ori de către reprezentanţii lor, având posibilitatea să le aducă modificări şi completări corespunzătoare cu acordul părţilor. Pentru autentificarea actului sau actelor constitutive se vor plăti onorariile notariale legale potrivit art. 282 din Legea 31 /1990. Ca urmare a întocmirii actelor constitutive viitoarea societate comercială dobândeşte anticipat capacitate de folosinţă restrânsă, mai exact de la data redactării înscrisului sub semnătură privată, respectiv de la data autentificării acestuia. Capacitatea de folosinţă restrânsă are în vedere numai drepturile şi obligaţiile asociaţilor referitoare la constituirea valabilă a societăţii comercial. Din momentul dobândirii capacităţii de folosinţă societatea comercială dobândeşte şi capacitate de exerciţiu. Aceasta din urmă presupune posibilitatea îndeplinirii actelor juridice necesare constituirii valabile a societăţii comerciale, de către administratorii societăţii (persoane anume desemnate prin actele constitutive), şi în lipsa acestora de către oricare dintre asociaţi. → 2. Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii comerciale Societatea comercială este supusă procedurii înmatriculării în registrul comerţului, înregistrării fiscale şi autorizării funcţionării pe baza declaraţiilor tip pe propria răspundere ale persoanelor juridice, care au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, în temeiul Legii nr, 359/2004 modificată şi completată prin O.U.G.75/2004. ► Prin autorizarea funcţionării se înţelege asumarea de către societatea comercială (numită de lege în art. 2 solicitantă) a responsabilităţii privitoare la legalitatea defăşurării activităţilor declarate. ► Prin înregistrarea în registrul comerţului se înţelege: - înmatricularea societăţilor comerciale (a societăţilor comerciale şi companiilor naţionale, a grupurilor de interes economic, a regiilor autonome, a organizaţiilor cooperatiste şi a sucursalelor înfiinţate de acestea); - înscrierea de menţiuni, precum şi - înregistrarea altor operaţiuni care se menţionează în registrul comerţului potrivit legii. În vederea efectuării înregistrării în registrul comerţului, fondatorii, administratorii sau reprezentanţii societăţii (sau orice persoană interesată) întocmesc o cerere de înregistrare, pe care o depun la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal. Înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Societatea comercială - ca şi celelalte persoane juridice prevăzute de O.U.G. nr. 75/2004, numite solicitanţi - dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării în registrul comerţului a încheierii judecătorului delegat, prin care se dispun autorizarea constituirii şi înmatricularea societăţii . Actele înregistrate astfel în registrul comerţului devin opozabile terţilor, cu excepţia cazurillor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial al României. ► La înmatriculare, societăţii comerciale (solicitantului) i se eliberează certficatul de înregistrare, ce conţine numărul de ordine din registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, însoţit de încheierea judecărorului delegate. La înregistrarea modificărilor actului constitutiv al societăţii comerciale i se eliberează certificatul de înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea judecătorului delegat. ► Certificatul de înregistrare şi după caz, certificatul de înscriere de menţiuni se eliberează în termen de 3 zile, respective 5 zile, calculate de la data înregistrării (potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă dacă judecătorul delegate nu dispune altfel). Yüklə 1,78 Mb. Dostları ilə paylaş:
|