Factori determinanti din interiorul Comunităţii in legătură cu dinamica procesului de integrare
piaţa internă se suprapune deseori cu politica monetară, cu politica imigrării şi a azilului, cu combaterea criminalităţii şi cu politica socială, fapt cunoscut altminteri sub numele de "social dumping".
mulţi actori incep să considere extrem de necesară aplicarea extensivă a politicii comunitare în domeniile mai sus amintite.
Revizuirea Tratatului
nesiguranţă crescută la nivelul relaţiilor internaţionale şi europene cauzată de evenimentele importante petrecute în fostele ţări socialiste;
perspectiva aderării la UE a cel puţin câteva din aceste ţări, aderare imposibilă fără o revizuire temeinică mai ales a procedurilor de decizie interne Comunităţii, fără a influenţa capacitatea de acţiune a CE;
globalizarea economică, care a făcut ca măsurile economice şi socio-politice luate în cadrul statelor naţionale să devină din ce în ce mai ineficiente.
Revizuirea Tratatului
Negocierile ptr Tratatul de la Maastricht – f. dificile
Negocierile au fost deosebit de dificile din pricina diverselor interese şi a divergenţelor - destul de serioase, în parte - cu privire la întrebarea, dacă şi cum se va dezvolta CE în continuare.
UK si-a exprimat ferma opozitie fata de orice tip de lărgire a componentei socio-politice a Comunităţii, şi a refuzat sa participe la planificata uniune monetară
cu ocazia summitului de la Maastricht nu s-a putut ajunge la un consens decât prin stabilirea preliminară a unui set substanţial de reguli care să prevadă starea excepţională, precum şi a unor protocoale adiţionale.
a fost respins, în iunie 1992, la referendumul organizat în DK. Doar în după alte negocieri şi concesii făcute Danemarcei, printre altele sub forma unei clauze de o în ceea ce priveşte uniunea monetară, următorul scrutin din mai 1993 a condus la succesul dorit (56,8 faţă de 43,2 procente).
In FR un rezultat foarte strans (51,05 la sută pentru, 48,95 la sută împotriva)
acuze la adresa Tratatului în DE, respinse de Curtea Constituţională Federală Germană de abia în octombrie 1993.
Consecinţa directă a fost că Tratatul nu a putut intra în vigoare decât cu mare întârziere, la 1 noiembrie 1993.
Inovaţiile aduse de Tratatul de la Maastricht
a fost instituită o nouă organizaţie, şi anume Uniunea Europeană, care — aşa cum reiese din schema de mai jos — se sprijină pe trei piloni.
Pilonii Uniunii Europene
Pilonul CE - cooperarea bazată pe Tratatul de la Paris (CECO), pe Tratatele de la Roma, precum şi pe AUE, completată şi modificată acum prin Tratatul de la Maastricht.
Pilonul - Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) care reprezintă dezvoltarea, iniţiată la începutul anilor 70, a conceptului cooperării interstatale în domeniul politicii externe (CPE), conferindu-i un fundament în textul Tratatului.
Pilonul - Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne. Nici acest concept nu este nou, sprijinindu-se pe anumite tendinţe europene preexistente - foarte rudimentare, ce-i drept - în aceste domenii.
Inovaţii în primul pilon
In cadrul pilonului CE sunt prevăzute o serie de modificări la nivel instituţional şi în ceea ce priveşte domeniile politice de interes, care vizează, în mare, efectul unei supranaţionalizări durabile.
extinderea sancţiunilor aplicate de Curtea Europeană de Justiţie în cazul în care statele membre nu ţin cont de deciziile sale sau nu aplică la timp dreptul comunitar;
extinderea responsabilităţii comunitare asupra domeniilor introduse prin AUE
introducerea unor noi domenii, în care Comunitatea nu îşi desfăşurase - sau dacă o făcuse, fără să se sprijine pe Tratat - până la acea oră activitatea, spre exemplu politica cu privire la protecţia consumatorilor, educaţie etc.
Pilonul doi şi trei: interstatal
Cooperarea din cadrul pilonilor doi şi trei, care, în anumite puncte, se suprapun cu elemente din primul pilon, rămâne pronunţat interstatală.