Farmacologia generală veterinară Definiţia. Ramurile. Relaţiile cu alte ştiinţe. Importanţa farmacologiei Definiţii

clorhidrat de oxitetraciclină, pulbere, suspensie semifluidă pentru mamite, sau bujiuri spumante şi efervescente;

• 
  ungvent oftalmic:
  
  • 
    formula A cu oxitetraciclină;
    
  • 
    formula B cu oxitetraciclină;
    
• 
  Oximanirom.
  

• 
  Produse din import:
  

• 
  Adamicin;
  
• 
  Eqocin;
  
• 
  Aprociclina;
  
• 
  Combimycin;
  
• 
  Intermicin;
  
• 
  Neointermicin;
  
• 
  Tetramicin;
  
• 
  Tetradur;
  
• 
  Tetrasol;
  
• 
  Triera;
  
• 
  Ursocilin.
  

Tetraciclina bază

• 
  Produse româneşti:
  

• 
  Tetraciclina bază, pulbere;
  
• 
  Tetraciclina cloralhidrat, pulbere;
  
• 
  Tetraciclina, drajeuri şi comprimate;
  
• 
  Tetraciclina, ungvent;
  
• 
  Tetramixin, pulbere.
  

• 
  Produse din import:
  

• 
  Clortetrason (cloramfenicol şi tetracicline);
  
• 
  Maximugon.
  

• 
  Proprietăţi:
  

• 
  pulbere galbenă;
  
• 
  gust amar;
  
• 
  greu solubile;
  
• 
  se absorb bine, difuzează în ţesuturi, LCR;
  
• 
  dau concentraţii mari în urină şi bilă;
  
• 
  folosite în colibaciloză, micoplasmoze, coriză;
  
• 
  prezintă toxicitate redusă;
  
• 
  cu sărurile metalelor dau chelaţi.
  

Tetracicline de sinteză
Rolitetraciclina:

Este o tetraciclină sintetică.

Solvocilin:

Rezultă prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida.

Se administrează i.m. sau i.v.

• 
  Doze:
  

• 
  2 – 3 mg/kg.
  

• 
  Indicaţii terapeutice:
  

• 
  în infecţii puerperale, colibacilare, salmoneloze, micoplasmoză.
  

Grupa polipeptidelor ciclice
Au fost izolate din culturile de Bacillus polimixa şi Bacillus subtilis.

Au o bună liposolubilitate şi acţionează la nivelul membranei bacteriene căreia îi tulbură permeabilitatea.

• 
  Mecanismul de acţiune este bactericid.
  
• 
  Rezistenţa bacteriană se înregistrează relativ rar.
  

Prezintă ototoxicitate şi nefrotoxicitate.

Ototoxicitatea se manifestă prin:

• 
  ataxie;
  
• 
  bloc neuromuscular;
  
• 
  mai rar, paralizie respiratorie.
  

Nefrotoxicitatea se manifestă prin:

• 
  proteinurie;
  
• 
  oligurie;
  
• 
  hematurie.
  

Datorită toxicităţii crescute, în general, se administrează per os întrucât NU se absorb şi se utilizează local.

Sunt active, în special, faţă de Gram-negative, cu excepţia gramicidinelor ce sunt active şi faţă de Gram-pozitive.

Colistina (polimixina E)

Este produsă de Bacillus colistimus.

Este o pulbere albă, solubilă în apă.

Se utilizează la bovine, suine şi păsări, fiind activă faţă de Salmonella şi Escherichia coli.

Se foloseşte la carnivore în enterite, în doza de 2 – 3 mg/kg.

Nu se asociază cu:

• 
  cephalosporinele;
  
• 
  aminoglicozidele;
  
• 
  macrolidele, pentru că prin asociere poate creşte toxicitatea.
  
  • 
    Produse comerciale:
    
    • 
      Colistirom, soluţie injectabilă sau pulbere hidrosolubilă;
      
    • 
      Colimicin, comprimate şi soluţie injectabilă;
      
    • 
      Belcomicina S, soluţie injectabilă.
      

Polimixina B

Este produsă de Bacillus polimixa.

Se utilizează, în principal, sulfatul.

Este o pulbere alb-gălbuie.

Este mai puţin activă faţă de Proteus.

Se utilizează sub formă de preparate în mamite.

Bacitracina

Este produsă de Bacillus subtilis.

Este o pulbere albă-cenuşie, solubilă în apă.

Pentru că are o toxicitate crescută se utilizează sub formă unor preparate în asociere cu neomicina în afecţiuni cutanate.

• 
  Preparat comercial:
  
  • 
    Nubactrin –se foloseşte ca aditiv furajer.
    

Tirotricina

Este produsă de Bacillus brevis.

Se utilizează soluţia şi ungventul într-o concentraţie de 1%.

Este activă şi faţă de ciuperci.

Gramicidinele

Sunt folosite în scop local datorită toxicităţii crescute.

Există mai multe tipuri notate cu litere alfabetice: A, B,C, D, E, F, G, J₁, J₂, J₃.
Grupa peptolide (sinergistine)
Acţionează bactericid printr-un mecanism dublu:

1. tulbură activitatea membranei celulare;

2. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene.
Rifamicinele

Cea mai importantă este rifampicina.

Rifampicina

• 
  Proprietăţi:
  

• 
  pulbere de culoare brună;
  
• 
  întâlnită şi sub formă de capsule.
  

Este medicament de elecţie în tuberculoză.

• 
  Spectrul de acţiune:
  
  • 
    este activă faţă de bacterii Gram-negative, Gram-pozitive, anaerobi, clamidii.
    
• 
  Farmacocinetica:
  

• 
  se administrează pe cale orală beneficiind de o bună absorbţie şi realizează niveluri terapeutice superioare în ţesuturi faţă de cele din plasmă.
  

• 
  Reacţii adverse:
  

• 
  reacţia adversă este reprezentată de hepatotoxicitate (produce o hepatită reversibilă);
  
• 
  sporadic mai pot apare: trombocitopenie, anemie hemolitică şi nefrită interstiţială.
  

Etambutolul:

Este activ faţă de bacilul tuberculozei.

• 
  Mecanismul de acţiune:
  

• 
  inhibă sinteza ARN_m la nivelul celulei bacteriene.
  

• 
  Farmacocinetica:
  

• 
  realizează concentraţii crescute în ţesuturi.
  

• 
  Reacţii adverse:
  

• 
  nefrotoxicitate;
  
• 
  tulburări de vedere.
  

Antibiotice din grupe diverse
Flavomicina

D.p.d.v. chimic este un glicopeptid.

Se obţine din culturile de Streptomyces.

• 
  Mecanismul de acţiune constă în inhibarea biosintezei la nivelul peretelui celular microbian.
  

Se utilizează pentru stimularea creşterii la viţei, purcei şi puii de găină, pentru combaterea enteritelor nespecifice şi prevenirea micoplasmozei aviare.

• 
  Doze:
  

• 
  3 – 8 g/tona de furaj.
  

Virginiamicina (Stafac)

Este produsă de Genul: Streptomyces.

Acţionează bactericid sau bacteriostatic.

Împiedică biosinteza la nivelul peretelui celular bacterian.

Este activă faţă de germenii Gram-negativi, micoplasme şi treponeme.

Se utilizează ca stimulator de creştere la purcei, viţei şi la puii de găină.

• 
  Doze:
  

• 
  5 – 20 g/tona de furaj.
  

• 
  Preparate:
  

• 
  Stafavitarom (combinaţie de stafac, 8 vitamine, Mg, Zn şi metionină);
  
• 
  Stafac 500.
  

Dozele diferă de la 10 – 100 ppm.
Zinc-bacitracina

Se utilizează ca stimulant de creştere la miei, purcei, puii de găină, animalele de blană, pentru combaterea enteritelor nespecifice şi a micoplasmozei aviare.

• 
  Doze:
  

• 
  4 – 5 g/tona de furaj;
  
• 
  50 – 100 g/tona de furaj în caz de micoplasmoză aviară.
  

Apramicina

• 
  Preparat:
  

• 
  Apralam
  

Se obţine din culturile de Streptomyces.

Face parte din grupa aminoglicozidelor.

Se utilizează, în principal, la porci în tratamentul bronhopneumoniei, iar la viţei în enterite.

• 
  Doze:
  

• 
  la purcei, 20 – 40 mg/kg, timp de 10 – 14 zile;
  
• 
  la viţei, 40 – 60 mg/kg, timp de 3 – 5 zile.
  

Un alt preparat este Apatyl-ul ce conţine şi tylosină; se utilizează ca premix 1 kg/tona de furaj.
Tiamulinul

Există sub mai multe denumiri:

• 
  Tiamutin;
  
• 
  Diamutilina;
  
• 
  Pleuromutilina.
  

Produsul este un preparat semisintetic, obţinut dintr-un produs care la rândul său se separă din culturile de Pleorotus mutilis.

• 
  Spectru de acţiune:
  
  • 
    streptococi;
    
  • 
    stafilococi;
    
  • 
    germeni Gram-pozitivi;
    
  • 
    germeni Gram-negativi;
    
  • 
    micoplasme;
    
  • 
    leptospire;
    
  • 
    treponeme.
    
• 
  Indicaţii terapuetice:
  

• 
  dizenteria cu Treponema la porc;
  
• 
  pneumonia enzootică;
  
• 
  micoplasmoza aviară.
  

• 
  Preparate:
  

• 
  Tiamuliject;
  
• 
  Tiamulirom;
  
• 
  Tiamulin, injectabil sau granule.
  

• 
  Doze:
  

• 
  la porc, 1.5 mg/20 kg greutate vie;
  
• 
  la pasăre 0.2 mg/kg greutate vie.
  

Nitrofuranul şi derivaţii săi

• 
  Produse româneşti:
  

• 
  Nitrofuranul, pulbere şi bujiuri;
  
• 
  Manis;
  
• 
  Metrosept;
  
• 
  Enteroguard;
  
• 
  Oxifuran;
  
• 
  Pododermin.
  

Derivaţii nitrofuranului
Furazolidona

• 
  Preparate:
  

• 
  Furadicilin;
  
• 
  Pasersan;
  
• 
  Clorovit.
  

Nitrofurantoina

• 
  Produse de import:
  

• 
  Amfuridon;
  
• 
  Azovit.
  

Nitrofuranul

• 
  Proprietăţi:
  
  • 
    este o pulbere de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă prin fierbere;
    
  • 
    este termostabilă.
    

Derivaţii nitrofuranului prezintă în structura lor un nucleu furanic şi o grupare „nitro” (-NO₂) ce le conferă acţiunea antibacteriană.

Este bacteriostatic şi în doze de 10 ori mai mari chiar bactericid.

Acţionează prin provocarea de reacţii metabolice anormale la nivelul celulei bacteriene şi consecutiv apariţia de fracturi cromozomiale.

• 
  Spectrul de acţiune:
  

• 
  larg;
  
• 
  bacterii Gram-pozitive (stafilococi, streptococi, clostridii);
  
• 
  bacterii Gram-negative (E.coli, Salmonella);
  
• 
  protozoare (coccidii, Trichomonas).
  

• 
  Rezistenţa bacteriană la nitrofuran este rară.
  
• 
  Farmacocinetica:
  

Administrat per os se absoarbe foarte puţin.

Posedă acţiune locală la nivelul tubului digestiv.

Acţiunea lor diminuă în prezenţa puroiului şi a altor umori şi secreţii.

• 
  Indicaţii terapeutice:
  
  • 
    salmoneloza purceilor şi a iepurilor;
    
  • 
    enterite colibacilare la viţei şi purcei;
    
  • 
    coccidioză la păsări.
    

Pot fi asociaţi cu antibiotice.

Nu se administrează la palmipede şi NU se administrează, în general, la om per os cu excepţia nitrofurantoinei şi furazolidonei.

• 
  Doze:
  

• 
  la purcei, 2 – 5 cg/kg, o dată/zi, timp de 8 zile;
  
• 
  la viţei, 10 – 15 mg/kg, de 2 – 3 ori/zi fără a depăşi 1 g/animal, timp de 2 – 3 zile;
  
• 
  la păsări, 0.1 – 0.2 g/kg furaj.
  

Au toxicitate crescută putând determina:

• 
  la viţei, hipersalivaţie, semne nervoase şi leziuni hemoragice;
  
• 
  la purcei, vomă, diaree şi semne nervoase (la fel şi la păsări);
  
• 
  la curci, pot determina cardiomiopatie şi insuficienţă renală.
  

Medicaţia antiparazitară

Cuprinde:

• 
  substanţe antiprotozoarice;
  
• 
  substanţe antihelmintice;
  
• 
  substanţe antiectoparazitare.
  

Substanţele antiprotozoarice
Încrengătura: protozoa

Clase:

• 
  flagelata (agenţii trihomonozelor);
  
• 
  sporozoa (agenţii coccidiozelor, hemosporidiozelor, microsporidiozelor);
  
• 
  rhizospora (cuprinde amibele);
  
• 
  ciliata (cuprinde infuzorii);
  
• 
  incertae sedis (agenţii spirochetozelor).
  

Se utilizează în trichomonoze, hemosporidioze, coccidioze, spirochetoze şi nosemoza albinelor.
Substanţe utilizate în trichomonoză

• 
  Tripaflavina, ungvent;
  
• 
  Dimetridazol;
  
• 
  Metronidazol;
  
• 
  Spartix (Carnidazol).
  

Speciile receptive:

• 
  bovinele;
  
• 
  porumbelul;
  
• 
  omul.
  

Tripaflavina

D.p.d.v. chimic este un derivat acridinic.

• 
  Mecanismul de acţiune: acţionează prin a împiedica sinteza ADN şi ARN la nivelul celulei parazitului.
  

Are şi efect antibacterian.

Se utilizează tripaflavina ungvent, care prezintă calitatea de a conţine o substanţă adjuvantă care are rolul de a asigura o mai bună pătrundere a substanţei active.

• 
  Indicaţii terapeutice: acest ungvent se utilizează în profilaxia şi tratamentul trichomonozei, vaginitelor specifice şi nespecifice la vaci, plăgilor şi ulcerelor şi ca protector pentru tegumentul mâinilor în timpul intervenţiilor obstetricale şi al diagnosticului de gestaţie.
  

Dimetridazol (Emtryl)

Este un derivat nitroimidazolic.

Există sub formă de pulbere sau comprimate.

• 
  Mecanismul de acţiune: posedă mecanism de acţiune antibacterian şi antiprotozoaric, mecanism ce se bazează pe existenţa grupării „nitro”, care în prezenţa unei enzime bacteriene numită nitratreductaza îl transformă în produs toxic faţă de protozoar.
  

Se utilizează la bovine şi porumbel.

• 
  Indicaţii terapeutice: produsul se utilizează în dizenteria porcului, beneficiind de o bună absorbţie şi eliminare prin rinichi.
  
• 
  Dozele:
  

La bovine se administrează în doză de 50 – 70 mg/kg în furaj, timp de 5 zile.

În dizenterie, la porc, se administrează în doză de 13 mg/kg, timp de 3 zile (poate fi înlocuit cu Enteroguard care conţine nitrofuran şi dimetridazol – perioada de aşteptare fiind de 30 zile).

La păsări:

• 
  în trichomonoză;
  
• 
  în histomonoză la curci;
  
• 
  în doză de 100 g (concentraţie de 40%)/tona de furaj, timp de 3 – 5 zile;
  
• 
  în trichomonoză la porumbel, 1 pacheţel de 5 g/5 litri de apă sau 1 comprimat/porumbel;
  
• 
  ouăle NU se dau în consum pe timpul tratamentului şi o zi după tratament.
  

Metronidazol

• 
  Flagyl-ul se foloseşte în trichomonoză la om şi porumbel şi se administrează 5 – 10 zile, în doză de 25 mg/porumbel.
  
  • 
    Preparate de uz veterinar:
    
    • 
      Rometronodazol şi Rometronidazol S se utilizează în gastroenterite hemoragice la porci, în anaerobioze la rumegătoare, în trichomonoză sau histomonoză la păsări;
      
    • 
      Amprodazolo 400, pulbere ce se utilizează în trichomonoză şi histomonoză la păsări şi în enteritele colibacilare la porc.
      
    • 
      Spartix: sub formă de comprimate, se foloseşte în trichomonoză la porumbel (1 comprimat/pasăre).
      

În trichomonoza umană se pot utiliza:

• 
  Fasigin (conţine tinidazol), comprimate;
  
• 
  Meclozol (metronidazol + clotrimazol + negamicină + hexestrol + azulenă);
  
• 
  Tricomicon (metronidazol + stamicină +cloramfenicol), comprimate.
  

Substanţe utilizate în hemosporidioze
Hemosporidioze:

• 
  babesioza – bovine, cal, ovine, porc şi câine;
  
• 
  nutalioza – cal;
  
• 
  anaplasmoza – bovine; -theilerioza – bovine.
  

Berenil

Este un derivat tiazinic, sub formă de pulbere granulară de culoare galbenă existând sub formă de ampalase de 1.05 g sau 10.5 g.

Se utilizează sub formă de suspensii 7%.

Se administrează în doză de 3.5 ml/kg.

Nu se foloseşte la câine şi cămilă.
Acaprin

Se găseşte sub formă de soluţie injectabilă, fiole de 6 ml soluţie 5%. Se administrează în doză de 2 ml/100 kg la bovine sau 1.2 ml/100 kg la cabaline.

La ovine se administrează în doză de 2 ml/10 kg, concentraţie de 0.5%.
Se pot utiliza şi unele antibiotice:

• 
  tetraciclina;
  
• 
  oxitetraciclina, i.v., în nutalioză şi anaplasmoză, dar în faza incipientă a bolii.
  

Substanţe utilizate în coccidoză

Coccidioza se întâlneşte la bovine, ovine, păsări şi iepuri.

Parazitul se localizează în segmentul intestinal producând enterite; provoacă mortalitate crescută la puii de găină, curcă, iepuri.

• 
  Preparate comerciale:
  
  • 
    Galisan;
    
  • 
    Galiprotect;
    
  • 
    Sulfacoccidin;
    
  • 
    Sulfaveridin;
    
  • 
    Amprolium;
    
  • 
    Appertext;
    
  • 
    Aviax;
    
  • 
    Sacox;
    
  • 
    Galinacox;
    
  • 
    Coccidiosol;
    
  • 
    Coxistac;
    
  • 
    Dimetam;
    
  • 
    Elancoban;
    
  • 
    Esb3;
    
  • 
    Kokcisan;
    
  • 
    Lerbeck.
    

• 
  Galisan:
  
  • 
    conţine tetraciclină şi furadicil;
    
  • 
    există pulbere şi comprimate;
    
  • 
    se utilizează curativ şi profilactic în tratamentul coccidiozei;
    
  • 
    doza: 1 comprimat/kg/zi, timp de 2 – 3 zile sau pulberea se dă în apa de băut existând ambalaje cu 100 doze ce se folosesc la 200 de pui şi ambalaje cu 200 doze ce se folosesc la 1000 de pui. Tratamentul se începe din a 5-a zi de viaţă câte 5 – 6 cicluri a câte 3 zile cu pauze de 10 zile;
    
  • 
    administrarea sa se asociază cu drojdia de bere şi vitamina K.
    
•