Flora şi vegetaţia Flora protejată

Peretele sudic al Priponului

Se înalţă din Valea Priponului, pe dreapta cum urcăm. Accesul se fece din Valea Cerbului (traseul turistic 16) şi Valea Priponului (80).

180 Fisura din Peretele Sudic al Priponului, 4A, 6 lc, 2 ore

Străbate peretele în zona centrală şi este singurul traseu din acest perete. Linia lui clară urmează un horn oferind o căţărare frumoasă, şi se încheie în creasta dintre Valea Priponului şi Valea Căldărilor. Retragerea se face spre Valea Priponului.

Fig 51-52

MORARUL

Din Vârful Omul, 2505m, se desprinde către est Creasta Morarului, la al cărei capăt estic se ridică Colţii Morarului (Acele).

Muntele Morarul desparte Valea Cerbului de Valea Morarului. Dacă şiştoacele sudice, spre Valea Cerbului, nu prezintă interes pentru alpinişti, cele nordice, afluenţi ai Văii Morarului sunt deosebit de interesante (185-188).

În partea frontală muntele mai prezintă două văi: a Comorilor, cu Mănuşa Morarului, şi a Bujorilor ce intersectează poteca Buşteni - Poiana Coştilei - Pichetul Roşu (traseul turistic 7). Morarul este străbătut de trei brâne distincte: Brâna Mare, de Mijloc şi de Sus (a Acelor).

181 Creasta Morarului, 1A, 5 ore

Acces din poteca Buşteni - Munticelul - Poiana Coştilei - Pichetul Roşu (traseul turistic 7) sau de la Cabana Gura Dihamului la cabana de vânătoare din Poiana Bătrânilor, drum care iese în poteca de mai sus, marcată cu triunghi roşu. Din această potecă se urcă fie pe Valea Comorilor, trecând pe sub Mănuşa Morarului, (drum dificil din cauza vegetaţiei şi a brazilor căzuţi), fie pe Valea Bujorilor (traseu mai curat).

La ieşirea din vale ne orientăm către linia de creastă ce se ridică deasupra Brânei Mari. Urcăm două trepte ale crestei, trecem peste Brâul de Mijloc şi Creasta Ascuţită, şi ajungem în Brâna de Sus (Brâul Acelor). De aici începe traseul de traversare al Colţilor Morarului (182). Traseul de creastă normal evită Acele pe faţa sudică şi Brâul Acelor, revenid în creastă după Acul de Sus, după care urcăm fără probleme la Vârful Omul.

182 Traversarea Acelor, 2A, 10 lc, 4 ore

Acest traseu poate fi privit fie ca o variantă mai dificilă a traseului de creastă (181), fie ca un traseu în sine. În acest caz un acces mai comod îl oferă Brâul Mare al Morarului (183) pornind din Valea Cerbului (traseul turistic 16).

Traseul propriu-zis începe din Brâna de Sus (Brâul Acelor) cu escalada Acului Mare, care se face ţinând linia de creastă, după care coborâm în strunga Acului Mare (rapel). Urmează escalada Degetului Roşu. Escalada directă din strunga Acului Mare este dificilă. Traseul normal începe din faţa sudică şi se încheie pe vârf. După coborârea în strunga Degetelor se atacă al treilea Colţ, al Crucii (Degetul Prelungit). Urmează în final urcuşul Acului de Sus, pe faţa sudică. În continuare putem urca pe Creasta Morarului la Omul sau reveni pe Brâna Mare în Valea Cerbului.

183 Brâna Mare a Morarului, 1A, 6 ore

Prezintă o linie continuă din Valea Cerbului traversând faţa sudică a Morarului până în linia de creastă (181) continuând apoi pe faţa nordică până în firul Văii Morarului (184). Pe parcurs se traversează Şiştoaca Dracilor, Şiştoaca Roşie şi a Fântâniţei Morarului (izvor), pe sub Acele Morarului; trecând pe faţa nordică, avem o nouă perspectivă asupra Acelor, traversăm văile Bujorilor, Poienii, Vâlcelul Ţancurilor, Râpa Zăpezii şi Valea Adâncă.

Fig 53

184 Valea Morarului, 1A, 4 ore

Valea ce desparte Morarul de Bucşoiul se urcă pe un hăţaş pastoral, începând din poteca marcată cu triunghi roşu (traseul turistic 7). Hăţaşul urcă pe la baza feţei sudice a Bucşoiului cu vedere spre Acele Morarului. Traversează Poiana cu Urzici având în faţă şi în dreapta turnul numit Ţimbalul, trece prin partea mijlocie, îngustă a văii. Atinge o primă căldare glaciară pentru ca în final, după urcuşul unei rupturi de pantă să ajungă în căldarea superioară a văii, de unde se urcă în Curmătura Morarului, în poteca marcată cu bandă roşie de pe creasta Bucşoiului spre Omul (traseul turistic 17).

185 Valea Poienii, 2A, 3 ore

Escalada acesteia ne scoate pe Brâna Mare a Morarului, la baza Acelor, pe versantul nordic.

186 Vâlcelul Ţancurilor, 2A, 3 ore

Prezintă o escaladă destul de dificilă care se încheie pe Brâna Mare a Morarului, la baza al Acelor, pe versantul nordic.

187 Râpa Zăpezii, 2A, 4 ore

Permite o escaladă completă a feţei nordice a Acelor Morarului din Poiana cu Urzici (185). Escalada se poate face pe trei variante (de la est la vest):

• 
  pe Râpa Mare, care ia sfârşit în Strunga Acului Mare.
  
• 
  pe Râpa Crucii, care se ramifică, o ramură ieşind printr-un horn în Strunga Degetelor, iar a doua în Strunga Acului de Sus.
  

Toate variantele oferă o escaladă dificilă.

188 Valea Adâncă, 1A, 3 ore

Permite cea mai uşoară escaladă a feţei nordice a Morarului, din Poiana cu Urzici (185) până în Creasta Morarului (181). O variantă este Hornul Văii Adânci, ce se ramifică în partea superioară a văii, către stânga, ieşind în şaua de deasupra Acului de Sus.

Trasee de perete în Morarul

189 Colţul Ghinţurii, 4A, 5 lc, 3 ore

Se ridică din Valea Poienii (185) pe stânga. Intrarea se face urcând 25 m din firul văii pe Vâlcelul Ghinţurii. Traseul este lesne de identificat, el urmează o muchie ce ia sfârşit pe vârf (Cristea). Coborârea în rapel.

190 Fisura Morarului, 5B, 6 lc, 3-4 ore

Se găseşte vizavi de traseul precedent (189). Intrarea în traseu se află la 100 m de confluenţa cu Valea Poienii (185). Traseul se desfăşoară pe o fisură largă, care ia sfârşit într-un vârf. Coborârea în rapel (Cristea).

191 Colţul Moşului, 4A, 4 lc, 3-4 ore

Traseul se desfăşoară pe versantul estic al Crestei Ţancurilor, aflată între vâlcelul Ţancurilor şi Râpa Zăpezii. Urcând pe firul Vâlcelului Ţancurilor (186), Colţul Moşului este al doilea turn din Creasta Ţancurilor. Prima lc începe din firul vâlcelului pe o fisură înclinată spre stânga. Urmărind linia pitoanelor, ieşim pe vârful turnului. Coborârea în rapel în Vâlcelul Ţancurilor (Cristea).

Fig 54-55