George r. Walter

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

Concentraţi vă atenţia — şi limbajul — asupra a ceea ce veţi face pentru a vă modela viitorul în sens pozitiv. Nu vă mai gândiţi la trecutul care nu mai poate fi schimbat, vor­bind despre ceea ce ar fi putut să fie.

În loc să spuneţi:

„Dacă aş mai fi păstrat câţiva ani Mustangul ăla, l-aş fi vândut pe o grămadă de bani, ca piesă de colecţie",

spuneţi:

„Data viitoare când voi cumpăra o maşină a cărei valoare poate să crească, voi examina situaţia de pe piaţă înainte să o vând."

În loc să spuneţi:

„Poate că am fi putut avea o familie adevărată dacă m aş fi concentrat mai mult pe asta înainte ca soţia mea să facă histerectomie. Acum e prea târziu",

spuneţi:

„Vreau în continuare să avem o familie. Putem să vorbim cu agenţiile de adopţie, să vedem dacă pu­tem înfia un copil."

În loc să spuneţi:

„Numai de aş fi...",

spuneţi:

„Începând de acum, voi..."

CAP. 3.21. Să o iei de la început

Viaţa dumneavoastră a luat o pe o pantă negativă. Mai întâi aţi fost concediat, apoi v aţi apucat de băutură, iar în cele din urmă căsnicia vi s a destrămat. Spuneţi cu voce tare:

„N ar fi trebuit să intru în încurcătura asta. Ştiu că lucrurile se pot îmbunătăţi, dar nu ştiu de unde sau cu ce să încep."

Apoi spuneţi:

„Îmi voi schimba viaţa. Voi începe să fac ca lucru­rile să meargă mai bine chiar de astăzi, din acest moment. Nimeni altcineva nu o va face în locul meu. Voi trece la fapte."

Cine dă impresia unei persoane care va aştepta la ne sfârşit să se întâmple ceva, apoi se va întreba de ce nu s a întâmplat nimic? Cine va trece la fapte şi se va îndrepta în direcţia cea bună?

Pentru „Tom", totul se reducea la un singur adevăr:

Acţiunea îţi poate aduce gândirea corectă, dar gândirea, de una singură, nu îndeplineşte acţiunea corectă.

Când ajungi într o fundătură, nu e suficient să te gân deşti că va fi bine. Trebuie să faci ceva. Iar pentru Tom, ac­ţiunea cea mai eficientă a fost să şi schimbe limbajul.

L am întâlnit pe Tom pe când locuiam la Venice Beach, în California. Majoritatea celor care au auzit de Venice cred că este o comunitate şic, „artistică". Mulţi producători de filme, artişti celebri şi rebeli din Beverly Hills se mută acolo pentru a fi nonconformişti.

Dar Venice are şi o altă latură: personajele hippie care n au trecut niciodată de anii '60, locuiesc în case dărăpăna­te şi conduc maşini vechi, pictate în stil psihedelic¹. Îşi duc existenţa alături de o comunitate violentă a consumatori­lor înverşunaţi de droguri. Iată locul unde „s a dat la fund" Tom. Era şomer, falit, locuia într o mahala şi se târa de la o sticlă de vin la alta, de la o pastilă la alta. Şi a dat seama că era alcoolic abia când a ajuns la pământ, fizic şi emoţional.

Viaţa lui Tom a început să se schimbe atunci când a cu­noscut un membru al Societăţii Alcoolicilor Anonimi, care l-a „târât" la prima întâlnire. După toate aparenţele, Tom era un ratat atunci când a început cele 12 etape ale proce­sului de recuperare, caracteristic programelor din întreaga lume ale acestei societăţi.

Noii lui prieteni „treji" i au oferit sprijin şi credinţă. L au încurajat să adopte o atitudine de „aşteptare poziti­vă". I au spus să vizualizeze viaţa pe care şi o dorea, iar el s a conformat. S a străduit să se vadă pe sine însuşi ca pe o persoană responsabilă, care nu mai bea. Nu era deloc si­gur cum avea să reuşească; dar avea credinţa că urma să găsească o cale, dacă se concentra asupra scopului, şi nu asupra mijloacelor.

Apoi, ficatul lui Tom a cedat. Internat la spitalul St. John din Santa Monica, stătea în pat şi reflecta. Ştia că vrea să reuşească, avea o atitudine de aşteptare pozitivă, se gândea la scopul lui, dar nu vedea nici o metodă de a l reali­za. Privind în urmă, Tom a văzut şederea în spital ca pe o binecuvântare. Avea timpul, treaz fiind, să şi examineze sentimentele. A ajuns la concluzia că era propriul lui duş­man, îşi vizualiza un scop, apoi se lăsa copleşit de senti­mente de furie, care l împiedicau să l atingă.

Tom a avut o străfulgerare de inspiraţie: „Afirmaţiile n au nici o valoare dacă nu treci la fapte."

Prin urmare, a început să acţioneze, nu numai să gândească. A început să şi aştearnă afirmaţiile pe hârtie:

„Eu, Tom, îndrăznesc să fiu prosper." „Eu, Tom, vizualizez fără încetare succesul în tot ce întreprind — şi acţionez pentru a l atinge." „Eu, Tom, resping, anulez şi mă opun tuturor gân durilor legate de eşec."

„Nu mă voi lăsa niciodată copleşit de eşec dacă do­rinţa mea de a reuşi este suficient de puternică şi voi acţiona pe baza acestei dorinţe."

Apoi, chiar acolo, la spital, a început să repete aceste afirmaţii, din ce în ce mai des. Curând după externare, Tom şi a găsit o slujbă. Un nou prieten de al său, care era un vânzător extraordinar, l-a încurajat să urmeze o carieră în vânzări; prin urmare, Tom a început să lucreze pentru o mică firmă care vindea panglici de imprimantă prin tele­fon. S a mobilizat, a trecut la fapte şi, treptat, a ajuns cel mai bun agent de vânzări.

În cele din urmă, Tom şi a dat demisia ca să şi deschidă propria lui afacere.

Repetându şi în continuare afirmaţiile, stătea întins pe plajă şi şi imagina o sală cu 40 de oameni care lucrau pen­tru el şi făceau vânzări profitabile, începutul a fost modest: se trezea, mânca un bol cu cereale şi dădea telefoane clien­ţilor din micul lui apartament.

În prezent, Tom este preşedintele unei firme care vinde panglici de imprimantă la jumătate dintre companiile Fortune 500, fabrică o linie de echipamente de calcul de primă calitate într o unitate de producţie având 3.000 de metri pătraţi şi are 130 de angajaţi. Vânzările anuale depă­şesc 15 milioane de dolari. Tom are o soţie talentată, care l iubeşte şi l sprijină (a cunoscut o la programul Societăţii Alcoolicilor Anonimi), un băieţel şi o viaţă echilibrată. Când, la lucru, situaţia devine tensionată, se recompensea­ză mergând cu familia într o regiune îndepărtată din Ida ho, unde are o căsuţă rustică, fostă proprietate a unei stele de cinema celebre. După cum spune Tom, „Nu contează de unde porneşti, ci unde ajungi."

Povestea lui Tom nu este singulară. Zeci de mii de oa­meni care duc o viaţă la fel de prosperă ca el au pornit de la o situaţie la fel de nefericită. Toţi au ceva în comun: nu numai că s au hotărât să şi schimbe viaţa, dar au trecut la fapte.

Dacă vă aflaţi într un moment dificil al vieţii dumnea­voastră, treceţi la acţiune, începeţi prin a afirma — nu nu­mai a gândi — ceea ce vreţi să se adeverească. Folosiţi pu­terea afirmaţiilor şi a cuvintelor rostite pentru a vă îndrepta către succesul pe care îl meritaţi. Lao Tzi nu ne a reamintit că trebuie să trecem la acţiune, ci pur şi simplu a scris:

„O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas."