George r. Walter

CAP. 3.19. Pe jumătate gol sau pe jumătate plin?
Timp de cel puţin cinci ani, aţi lucrat în strânsă cola­borare cu un director influent din organizaţia dumnea­voastră. Proiectul dumneavoastră curent este extrem de important pentru propriul viitor, iar directorul v a fost principalul „antrenor" şi susţinător. Vă cheamă la el în bi­rou şi vă anunţă că a acceptat un alt post, la o organizaţie de frunte din domeniul dumneavoastră. Spuneţi cu voce tare:

„Acum ce mă fac? El crede în mine şi mă susţine la acest proiect, dar acum pleacă. Rămân complet sin­gur. Va trebui s o iau de la capăt cu altcineva. E un dezavantaj major."

Apoi spuneţi:

„De vreme ce pleacă, voi continua colaborarea noastră, fiindcă va rămâne un contact valoros din afara companiei. Şi voi reuşi să creez o relaţie bună cu cel care l va înlocui. Este o schimbare interesantă."

Care persoană se va simţi deprimată şi va ajunge să bată pasul pe loc în cariera sa? Cine se va adapta cu uşu­rinţă situaţiei şi va explora noile împrejurări?
În lumea publicisticii, cel mai important om de contact al unui autor este redactorul. El este persoana care crede în scriitor şi sprijină de la bun început proiectul cărţii. Redac­torul negociază avansul cuvenit autorului şi multe alte elemente esenţiale ale contractului. O dată ce editorul s a angajat să publice cartea, autorul îl consideră pe redactor purtătorul său de cuvânt; el discută cu oamenii de la publi­citate, promovare şi vânzare.

Redactorul care a susţinut apariţia primei mele cărţi, Phone Power (Puterea prin telefon), a iniţiat şi proiectul celei de faţă. Când manuscrisul era pe jumătate gata, m a sunat să mi spună că acceptase un post la o altă editură.

Reacţia mea imediată a fost:

„Poate că pentru ea e un progres important în carie­ră, dar pentru mine e un mare mare dezavantaj! Va trebui s o iau de la început şi să lucrez cu un redac­tor pe care nu l cunosc. Poate că nici n o să i placă ce scriu. Dacă nu se ocupă de carte şi i lasă pe cei de la vânzare s o ignore?"

Ştiţi vechea zicală: paharul poate fi pe jumătate gol sau pe jumătate plin, în funcţie de cum îl priviţi. Eu mă uitam la paharul meu şi vedeam riscuri, posibile dezavantaje şi numai probleme.

Sper să nu credeţi că pentru mine, sau pentru oricine altcineva, limbajul pozitiv este un lucru simplu. E nevoie de atenţie şi de un efort continuu, concentrat. La cinci mi­nute după ce auzisem „vestea proastă", m am ridicat de la masă, m am dus la fereastra biroului meu, am privit râul şi copacii şi m am forţat să spun:

„Ce veste minunată! Acum am un aliat puternic la o altă editură. Când mă voi întâlni cu noul meu re­dactor, îi voi «vinde» cartea mea, ca să fie entuzias­mat de la bun început, în loc să i prezint o idee ge­nerală, o să i arăt exact despre ce e vorba în această carte. Şi cum are o perspectivă proaspătă, probabil că îmi va oferi o mulţime de idei promoţionale."

Când privesc în urmă, îmi dau seama că plecarea redac­torului meu mi a deschis nenumărate posibilităţi. Paharul era pe jumătate plin — şi pe cale să se umple.

Când suntem confruntaţi cu o situaţie care reprezintă o schimbare fată de ceea ce suntem obişnuiţi şi fată de ceea ce am planificat, cei mai mulţi dintre noi tind să vadă mai întâi partea negativă. Deseori şi eu fac la fel. Trucul este să vă daţi seama că faptul de a vedea mai întâi partea „pe ju­mătate goală" a paharului nu înseamnă că acesta este sin­gurul mod în care îl puteţi privi.

A vedea paharul pe jumătate plin este o aptitudine care se învaţă. Nu vă simţiţi descurajat dacă nu se întâmplă imediat sau în mod natural. Folosiţi forţa limbajului pen­tru a întoarce lucrurile în favoarea dumneavoastră.

Fiţi vigilent. Ori de câte ori începeţi să gândiţi sau să spuneţi celorlalţi „Asta e o veste proastă pentru că...", opriţi vă şi înlocuiţi fraza cu „Asta e o veste bună pentru că..." Nu puteţi exploata oportunităţile dacă nu le vedeţi. Antrenaţi vă să vedeţi partea bună, folosind metoda „completează locurile libere". Străduiţi vă să găsiţi o con­tinuare a frazei: „Această situaţie are şi o parte bună, iar eu mă voi concentra asupra ei. Este o veste foarte bună, pen­tru că..."