George r. Walter

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

Când vă auziţi descriind o situaţie dezavantajoasă ca pe un dezastru final, reformulaţi vă descrierea, astfel încât să afirmaţi că vă veţi reveni şi veţi merge înainte.

În loc să spuneţi:

„Departamentul meu a fost desfiinţat, mentorul meu a fost concediat, iar cariera mea e în cădere li­beră",

spuneţi:

„Sunt suficient de optimist ca să ies din această si­tuaţie tulbure. Asemenea experienţe îmi consoli­dează talentele de manager."

În loc să spuneţi:

„Prietena mea cea mai bună s a mutat pe Coasta de Vest şi mă simt părăsită. Nu ştiu cum voi putea tre­ce peste singurătate",

spuneţi:

„Mi e tare dor de Nicole, de când s a mutat. Acum o s o sun pe Judy şi mă voi întâlni cu ea ca s o cu­nosc mai bine. Ştiu că îmi voi face noi prieteni."

În loc să spuneţi:

„Mi am sucit tendoanele de la picior şi doctorul spune că n o să mai pot juca tenis niciodată",

spuneţi:

„Voi avea grijă de mine, pentru ca piciorul să mi se vindece rapid. Apoi o să găsesc un sport care nu mi solicită atât de mult picioarele."

În loc să spuneţi:

„Sunt pierdut",

spuneţi:

„Îmi voi reveni."

CAP.3.23. S a teminat!

Tocmai v aţi întors acasă dintr o vacanţă de două săptămâni. Când descuiaţi uşa de la intrare, observaţi că alarma antifurt a fost dezactivată. Sunteţi sigur că aţi activat o înainte de plecare şi vă temeţi că s ar putea să fi in­trat cineva cât aţi lipsit. Spuneţi cu voce tare:

„Nu se poate! Dacă am fost jefuiţi? Probabil că mi au furat bijuteriile. Şi dacă au luat calculatorul cu toate fişierele de pe hard disk? Dacă mi au luat agenda, atunci chiar că am încurcat o. Ce mă fac?"

Apoi spuneţi:

„E posibil să fi fost jefuiţi, aşa că să verificăm cu atenţie toată casa. Dacă lipsesc lucruri de valoare, putem încasa banii pe asigurări. Hai să facem un inventar amănunţit."

Cine e cel mai bun candidat pentru un ulcer? Cine aţi dori să vă fie prin preajmă în cazul unei urgenţe grave?

Stew Leonard se apropie de femeia de la ghişeul Hertz al aeroportului şi întrebă: „Aţi văzut cumva un pui galben uriaş plimbându se pe aici?" Agenta izbucni în râs şi spuse: „Nu, pot să spun că n am văzut." Stew întrebă: „Pe unde ajung la lift?" Femeia răspunse: „Lift? în acest aeroport nu există lift."

Stew Leonard a fost fondatorul şi constructorul celui mai mare magazin de produse lactate din lume, conform emisiunii Ripley's Believe It or Not. Tom Peters l-a făcut ce­lebru în lumea întreagă arunci când a descris tipul de servicii pe care Stew le oferă clienţilor, în cărţile şi casetele sale video „Excellence". Peters a afirmat: „Am căutat de săvârşirea în lumea întreagă, în toate ungherele şi ascunzi­şurile. Unul dintre cele mai bune exemple pe care le am găsit a fost un magazin de produse lactate din Norwalk, Connecticut... magazinul lui Stew Leonard."

Stew urma să fie principalul vorbitor la o conferinţă pe teme de calitate prezentată de Frank Perdue de la Perdue Chicken (Puii Perdue). Frank organizează o conferinţă anu­ală cu oaspeţi de seamă, la care îşi invită cei mai impor­tanţi clienţi, furnizori şi membrii cheie ai personalului. Această conferinţă urma să aibă loc la Amelia Island, o sta­ţiune particulară aflată pe coasta Floridei, în apropiere de Jacksonville.

Când confirmase aranjamentele, Frank spusese: „Stew, să nu ţi faci griji cu privire la nimic. De îndată ce cobori din avion, lângă lift te va aştepta cineva deghizat într un pui galben, uriaş. «Puiul» te va însoţi până la limuzină. Staţiunea de pe insulă este legată de coastă printr un pod şi se află la o oră de mers cu maşina de aeroportul din Jack­sonville."

Dar când Stew coborî din avion, nu i ieşi în întâmpinare nici un pui. Prin urmare, se îndreptă spre banda cu ba­gaje. După ce i urmări pe ceilalţi pasageri cum îşi luau ba­gajele şi plecau, banda se opri şi Stew îşi spuse: „N am găsit nici un pui, iar acum nu mi găsesc nici bagajele! Hai­nele, diapozitivele, notiţele, tot ce am e în valiză."

În cele din urmă, se hotărî să închirieze o maşină, să se îndrepte către insulă şi să se ocupe mai târziu de bagajele pierdute. Când o întrebă pe agenta de la Hertz cât va dura drumul, ea îi atrase atenţia că e vorba de câteva ore. „Câte va ore? Dar Frank Perdue mi a spus că insula e la mai pu­ţin de o oră de Jacksonville!" Ea răspunse: „E adevărat, dar nu suntem în Jacksonville — Florida, ci în Savannah — Georgia!"

Stew înţelese dintr odată că se dăduse jos prea devreme din avionul către Jacksonville, când acesta făcuse escală. Bagajul ajunsese fără el în oraşul Jacksonville din Florida.

Se opri pentru un minut şi reflectă la situaţia sa. Avio­nul avea să aterizeze peste o oră la Jacksonville fără el, pa­sagerii urmau să coboare şi să observe un om costumat în pui în sala de aşteptare. Şoferul limuzinei urma să l aştep­te cu încredere la capătul scării; la fel şi bagajele lui.

Stew puse în aplicare propria reţetă pentru situaţii difi­cile: începu să râdă şi îşi spuse: „S a terminat!" Nu mai avea nici un sens să se gândească la situaţie sau la împre­jurări; asta nu l-ar fi ajutat decât să se învinovăţească pen­tru faptul că se dăduse jos prea devreme din avion, îşi fo­losi timpul şi energia ca să l contacteze pe Frank Perdue, pentru a se asigura că bagajele lui au fost recuperate. Apoi se îndreptă direct spre insulă cu o cursă charter.

Când Stew mi a povestit această întâmplare, mi a spus: „Politica mea este aceea ca ori de câte ori n am nimic de câştigat gândindu mă la stupiditatea unei situaţii, ori de câte ori se întâmplă ceva rău şi toate planurile mele par să se facă ţăndări, să mi spun: „S a terminat." Ăsta e secretul meu pentru a face tot ce pot mai bine în orice situaţie, în acest fel, îmi folosesc energia pentru a îmbunătăţi lucruri­le. După cum s a dovedit mai târziu, cursa charter a ajuns pe insulă la timp. Bagajele mă aşteptau la hotel, am avut o poveste grozavă de spus la conferinţa mea, iar programul a fost un succes."

Sfatul lui Stew Leonard îmi aminteşte de una dintre cele mai utile cărţi pe care le am citit în liceu. Este vorba de binecunoscuta operă a lui Dale Carnegie Lasă grijile, în­cepe să trăieşti*. Autorul ei ne sugerează un proces simplu, în trei paşi, pentru a pune capăt temerilor şi grijilor. Aces­ta este următorul:

1. Identificaţi exact ceea ce vă îngrijorează şi răspundeţi la întrebarea: Care e cel mai rău lucru care s ar putea întâmplă în această situaţie?

2. Acceptaţi „lucrul cel mai rău" ca pe o realitate. Vizualizaţi l de parcă s ar fi întâmplat deja. O dată ce vă acceptaţi cele mai rele temeri, nu e nevoie să vă mai cheltuiţi energia gândindu vă că s ar putea adeveri. Deja s au adeverit!

3. Redirecţionaţi energia pe care aţi fi folosit o ca să vă îngrijoraţi astfel încât să faceţi ceva util, care să vă ajute să împiedicaţi materializarea temerilor dum­neavoastră.

Am folosit această formulă simplă într o gamă largă de situaţii şi am descoperit că nu dă greş niciodată. Haideţi s o vedem la lucru în cazul lui Stew.

1. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Stew ar fi putut să descopere că nu existau curse charter dis­ponibile şi să şi dea seama că nu poate ajunge pe in­sulă la timp pentru conferinţă. Ar fi putut să rateze conferinţa cu totul şi să l dezamăgească pe prietenul lui, Frank Perdue. La rândul lui, şi publicul ar fi fost dezamăgit. Stew n ar fi primit suma cuvenită pentru discurs şi poate că ar fi primit chiar o penalizare. S ar fi întors acasă în Connecticut ştiind că şi a dezamăgit publicul şi prietenul. Dacă Stew nu reuşea să ajungă, Frank ar fi văzut probabil partea amuzantă a situa­ţiei, ar fi întreţinut chiar el publicul, iar conferinţa ar fi mers înainte cu un alt program.

2. Acceptaţi „lucrul cel mai rău" ca şi cum s ar fi adeverit. Cu ochii minţii, Stew l-ar fi văzut pe Frank Perdue cum urcă pe scenă în dimineaţa următoare, anunţând că Stew a coborât în altă parte din avion şi nu şi va putea ţine discursul. Oamenii ar fi murmurat nemul­ţumiţi şi probabil chiar ar fi făcut haz de împrejura­re. Deşi era puţin probabil, Stew ar fi putut primi un telefon de la Frank, care l-ar fi certat că nu şi onorase angajamentul.

Ar fi avut Stew de suferit din punct de vedere fizic? Nu. Cariera lui ar fi fost ameninţată? Nu. Şi ar fi pierdut averea? Sigur că nu. Şi ar fi dezamăgit prie­tenul şi publicul şi ar fi suferit o pierdere financiară. Asta i tot. Acceptând acest lucru, Stew era dispus să meargă mai departe — şi să lase în urmă incidentul.

3. Acum folosiţi energia pe care aţi fi risipit o cu grijile şi fa­ceţi ceva constructiv. Este exact ceea ce a făcut Stew. A folosit telefonul, şi a aranjat plecarea cu o cursă char­ter, l-a anunţat pe Frank şi totul s a terminat cu bine.

În această situaţie, aranjamentele erau atât de comple­xe, încât o întârziere de câteva minute ar fi dat totul peste cap. S ar fi putut întâmpla ca pilotul avionului să nu mai fie disponibil puţin mai târziu. Ar fi fost posibil să fi plecat acasă. Micul aeroport neluminat de pe insula unde urma să ajungă Stew ar fi putut să fie închis pe timp de noapte. Dacă Stew s ar fi învârtit pe aeroport, plângându şi de milă şi învinovăţindu se pentru greşeala lui stupidă, „lucrul cel mai rău" ar fi putut deveni realitate.

Gândiţi vă de câte ori aţi văzut oameni care îşi risipesc energia, trecând în revistă de nenumărate ori detaliile unei situaţii negative în care se află. Aşa ceva nu poate îmbună­tăţi lucrurile — dar le poate înrăutăţi, în cel mai bun caz, grijile şi plângerile îi fac pe toţi cei implicaţi să se simtă vi­novaţi. Când vă aflaţi într o situate nefavorabilă, acceptaţi împrejurările aşa cum sunt şi folosiţi vă energia pentru a merge într o direcţie pozitivă.