George r. Walter

CAP. 1.4. N am mai făcut asta şi POT să...
Şeful dumneavoastră vă cere să faceţi un calcul tabelar în Lotus şi să determinaţi nivelul producţiei curente a companiei. Dumneavoastră nu vă prea pricepeţi la Lotus l-2 3 sau la alt program de acest gen.
Spuneţi cu voce tare:

„Nu ştiu să fac calcul tabelar şi nu înţeleg cum func­ţionează Lotus l-2 3."

Apoi spuneţi:

„N am mai făcut niciodată calcul tabelar. Pot să în­cep prin a învăţa să lucrez cu Lotus l-2 3."

Care dintre cele două exprimări aparţine angajatului care va progresa, îşi va însuşi noi aptitudini şi va deveni un activ valoros al companiei? Care dintre ele sugerează lipsă de încredere în sine, stagnare şi un viitor limitat în postul curent?

În timp ce mă spăla pe cap cu şamponul de mentă, Beth, noua mea coafeză, începu conversaţia cu obişnuita întrebare destinată să creeze o relaţie de prietenie cu noii clienţi:

„Aşadar, George, cu ce te ocupi?"
Majoritatea oamenilor nu cunosc nici un vorbitor pro­fesionist, aşa că nu m a surprins reacţia ei când i am poves­tit despre munca mea.
„Cum adică? Îţi câştigi existenţa ţinând discursuri? Oh, Doamne, eu nu pot să vorbesc. Aşa, cu cineva faţă n faţă, nu i o problemă, dar mi ar fi imposibil să ţin un discurs. De fapt, unul dintre profesorii mei m a pus să fac în scris rezumatele orale fiindcă pur şi simplu nu eram în stare să vorbesc în faţa clasei. Odată, chiar am fost la un curs de oratorie, dar m am descurcat foarte prost. Transpir toată şi nu mai pot să mă gândesc la nimic. Nu, n aş fi în stare să ţin un discurs."
De când şi a susţinut primul rezumat, de fiecare dată când venea vorba despre discursuri, Beth îşi repeta ei însăşi şi tuturor celor care o ascultau: „Nu sunt în stare să ţin un discurs." Mintea ei a auzit această afirmaţie în repetate rânduri şi s a convins pe deplin că e adevărată.

Tot timpul cât m a spălat pe cap, m a tuns şi mi a aran­jat părul, Beth a vorbit (nonstop), deci poate să vorbească. Dacă ar fi fost de faţă alţi 50 de clienţi care şi aşteptau rân dul şi pe care ea n avea cum să i vadă, Beth ar fi ţinut un discurs fără măcar să şi dea seama.

Mai corect ar fi fost să spună:

„Niciodată nu mi a plăcut să ţin discursuri."

Sau chiar:

„Nu mi place să ţin discursuri, întotdeauna m am descurcat prost la asemenea treburi şi nu vreau s o mai fac niciodată. De fapt, mă sperie îngrozitor ideea de a sta în fata unui grup de oameni şi a le ţine un discurs."

Acest lucru poate fi adevărat, dar să spună că nu poate să vorbească în faţa unui grup este incorect şi o limitează.
Sunt foarte puţine lucruri pe care dumneavoastră sau eu nu le putem face. N am participat niciodată la cursa anuală de sănii trase de câini din Alaska, nu mi place să stau mult la temperaturi sub zero grade şi fac tot ce pot ca să evit durerea şi suferinţa. Totuşi, pot să concurez la o cursă de sănii trase de câini în Alaska. Fireşte, aş avea ne­voie de ani întregi de instruire, de un program intens şi so­licitant de pregătire fizică, de un suport financiar serios şi de o mulţime de alte pregătiri; şi pot să iau parte la o ase­menea cursă. Nu vreau şi vă garantez că nu o voi face. Dar pot să fac asta.

Ori de câte ori oamenii vă spun — sau îşi spun — că nu pot face ceva, ei trântesc uşa care îi conduce către posibili­tăţile lor nefolosite. Pe când scriam această carte, de multe ori m am surprins spunând lucruri depre care consideram că n as putea să le fac. Deseori, dimineaţa, mă uitam în jurnalul care mi arăta cum mergea scrisul şi mă gândeam:

„Nu pot să găsesc mai mult de două ore şi jumătate sau trei ore de scris pe zi. În ritmul ăsta, n o să reu­şesc să termin manuscrisul la termenul stabilit de editor."
Ei bine, în acest moment citiţi cartea şi am terminat o la timp. Corect ar fi fost să spun:
„Încă n am ajuns să scriu fără întrerupere mai mult de trei ore pe zi. Manuscrisul va fi gata la timp, ceea ce înseamnă că va trebui să scriu circa sase ore pe zi. Începând de astăzi, pot să mi ajustez programul personal ca să am mai mult timp pentru a scrie fără să mă întrerup."
Când cineva spune: „Nu pot face asta", probabil că im­pune o restricţie incorectă şi contraproductivă pentru ceea ce poate realiza. Cuvintele „nu pot să..." reprezintă o pro­feţie care se autorealizează. Dacă spuneţi că nu puteţi rea­liza ceva, este ca şi cum aţi spune că nu veţi face niciodată lucrul respectiv. Cum mintea dumneavoastră doreşte să aveţi dreptate, munceşte din greu ca să se asigure că aveţi dreptate atunci când spuneţi că nu puteţi. Este aidoma unui sabotor puternic, care vă subminează eficienţa astfel încât să nu vă atingeţi scopurile, chiar dacă încercaţi să fa­ceţi asta.