George r. Walter

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

De fiecare dată când începeţi să spuneţi „Va trebui să", înlocuiţi aceste cuvinte cu o expresie ce arată că „vă va face plăcere să". Observaţi ce efect are acest lucru asupra propriei dumneavoastră dispoziţii şi asupra atitudinii ce­lorlalţi faţă de dumneavoastră.

În loc să spuneţi:

„Din păcate, va trebui să mă duc să verific şi să vă sun mai târziu."
Spuneţi:

„Îmi va face plăcere să verific şi să vă sun mai târziu."

În loc să spuneţi:

„Va trebui să vă verific dosarul."

Spuneţi:

„Îmi va face plăcere să vă verific dosarul."

În loc să spuneţi:

„Va trebui să fac asta."

Spuneţi:

„Voi face aceasta cu plăcere."

CAP. 1.2. Veţi încerca sau veţi face?

De luni de zile, în garaj domneşte o dezordine cum­plită. Uneltele sunt împrăştiate pe bancul de lucru, coşurile de gunoi dau pe dinafară, iar podeaua este murdară. Soţia dumneavoastră vă cere (din nou) să faceţi curat la sfârşit de săptămână.

Spuneţi cu voce tare:

„Bine, bine, voi încerca să fac curat înaintea meciu­lui de duminică."

Apoi spuneţi:

„Voi face curat înaintea meciului de duminică."

Care dintre cele două promisiuni vă va motiva să tre­ceţi la fapte?
Jeff Salzman este coautorul cărţilor Real World 101 (Lu­mea reală 101) şi Career Tracking (Urmărirea carierei), ambele fiind călăuze valoroase pentru un succes mai rapid în afa­ceri. Jeff mi a povestit despre o întâlnire cu un jurist care i a demonstrat diferenţa dintre „Voi încerca" şi „Voi face".

Pe când Jeff se afla la începutul carierei sale în publici­tate, unul dintre clienţii lui era urmărit în justiţie. Avoca­tul reclamantului voia ca Jeff să depună mărturie. „Jocul", subliniază Jeff, „este să te eschivezi cât poţi, ca să nu ajuţi partea adversă să şi construiască acuzaţia." Avocatul l-a întrebat pe Jeff dacă pot să se întâlnească în ziua de luni. Jeff era ocupat. Dar marţi? Imposibil, avea întâlniri toată ziua. Avocatul şi a dat repede seama că Jeff voia să l evite, aşa că a schimbat tactica şi i a pus o întrebare cu final des­chis: „Jeff, când îţi vei susţine mărturia?" Jeff nu putea să susţină că e ocupat pentru totdeauna, aşa că i a sugerat: „Voi încerca de vineri în două săptămâni." Avocatul i a ce­rut atunci un angajament ferm: "Îmi dai cuvântul că vei depune mărturie de vineri în două săptămâni?" Jeff s a gândit: „M a prins! Dacă fac o promisiune şi îmi dau cu­vântul, a câştigat." Fireşte, Jeff şi a respectat promisiunea. Şi a învăţat o lecţie. De la acea convorbire telefonică, ori de câte ori detectează un „voi încerca" nedefinit în afirmaţia cuiva, răspunde cu: "Îmi dai cuvântul că vei face acest lucru?" Atunci când spuneţi „o voi face", cel mai câştigat sunteţi dumneavoastră. Când vă luaţi un angajament ferm, aveţi mai multe şanse să treceţi la acţiune decât atunci când spu­neţi „voi încerca." Aceasta este doar o formă abreviată a frazei „Voi încerca, dar nu promit nimic — să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă." Sau, după cum afirmă dr. Ken Blanchard şi dr. Norman Vincent Peale în The Power of Ethical Management (Forţa managementului etic), „A încerca este doar un mod zgomotos de a nu face ceva."

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

Spuneţi vă dumneavoastră înşivă şi celorlalţi că veţi face ceva, nu că veţi încerca să faceţi ceva. În loc să spuneţi:

„Voi încerca să termin analiza de piaţă pe la mijlocul săptămânii",

spuneţi:

„Voi termina analiza de piaţă cel târziu miercuri după amiază."

În loc să spuneţi:

„Voi încerca să exersez prinderea mingii de trei ori pe săptămână ca să fiu pregătit pentru meciurile de luna viitoare",spuneţi:

„Voi exersa prinderea mingii de trei ori pe săptă­mână şi voi fi pregătit pentru meciurile viitoare."

În loc să spuneţi:

„Voi încerca să fac acest lucru",

spuneţi:

„Voi face acest lucru."

CAP. 1.3. Spuneţi ce anume vreţi să faceţi

Ln timp ce puneţi la punct detaliile unei călătorii de afaceri neaşteptate, persoana de la agenţia de voiaj vă su­gerează că ar fi bine să vă rezervaţi o cameră la hotel cu cartea de credit.

Spune cu voce tare:

„Ar fi neplăcut să vă pierdeţi rezervarea dacă avio­nul are întârziere şi cei de la hotel presupun că nu mai veniţi."

Apoi spune:

„Vreau să mă asigur că veţi avea camera rezervată, chiar dacă ajungeţi puţin mai târziu decât trebuie."

Ce versiune vă ajută mai mult? Care dintre ele sugerea­ză mai mult optimism?
În calitate de responsabil cu recuperarea datoriilor, au­ziţi nişte scuze foarte interesante. O instruiam pe Sharon, angajată temporar în funcţia de recuperator de datorii, la sucursala din Detroit a firmei Ford Motor Credit, când a apărut situaţia cu Leon D. Clientul cu pricina susţinea că nu mai este în viaţă şi chiar semnase o scrisoare prin care îşi atesta propriul deces!

Sharon mi a arătat înregistrările detaliate ale conversa­ţiilor ei anterioare cu Leon D., iar cazul era într adevăr foarte trist. Leon cumpărase un nou camion Ford şi aran­jase plata prin agentul de vânzări. Curând după ce i a fost aprobat împrumutul, s a îmbolnăvit de o gravă tumoare cerebrală, care i a întunecat gândirea. Sharon verificase diagnosticul la spitalul Veterans Administration şi aflase că boala îi punea viaţa în pericol. Cum era imposibil să discute cu Leon, a sunat o pe soţia lui şi a aflat că Leon lua o grămadă de medicamente, bea foarte mult şi se purta complet iraţional.

Am fost de faţă când Sharon a sunat o la serviciu pe so­ţia lui Leon:

„Bună ziua, doamnă D., sunt Sharon de la Ford Motor Credit. Vă sun pentru că n am primit încă plăţile cu­venite pentru camionul soţului dumneavoastră şi, conform datelor lui din calculator, asigurarea i a fost anulată pentru că n a plătit, îmi pare rău, dar singu­ra alternativă este să ridicăm camionul, dacă nu sân teţi dispusă să mă ajutaţi."

Sharon îl ameninţase deja pe Leon cu confiscarea ca­mionului şi, ca urmare, acesta îl ascunsese. Agenţii res­ponsabili cu ridicarea l-au tot căutat în jurul casei, dar n au reuşit să l găsească. Dacă doamna D. nu plătea, Sharon spe­ra că măcar îi va mărturisi unde se află camionul.

Din nefericire, doamna D. nu era dispusă să coopereze:

„Daţi i drumul şi faceţi ce vreţi. Nu pot să vorbesc cu el. E complet nebun. Nu am nici o influenţă asu­pra lui. Dacă asta vreţi, luaţi camionul."

Sharon a insistat şi i a descris posibilele consecinţe:

„Doamnă D., luarea din posesie va arunca o lumină foarte proastă în dosarul dumneavoastră de credita­re pentru câţiva ani buni. Nu vreţi să fiţi socotită rău platnică, nu i aşa?"

Doamna D. ştia că nu are nici o responsabiliate din punct de vedere legal:

„Ascultă, domnişoară, n am semnat eu contractul ăla şi nu pot să mi asum răspunderea pentru purtarea irespon­sabilă a lui Leon. Nu am cum să te ajut şi nu mi pasă ce se întâmplă. În plus, doctorii mi au spus că poate să moa­ră dintr o clipă în alta. N am bani să ţi dau nici ţie, nici altcuiva. Abia reuşesc să mi acopăr ratele ipotecare. Dar Leon are o poliţă de asigurare. Iar când va muri, asta e singura mea speranţă ca sa mi păstrez casa. Nu conduc camionul lui şi n am semnat pentru el, aşa că de ce să mi pese de ce se întâmplă cu el?"

Acum, cu toate cărţile pe faţă, Sharon nu ştia ce să spu­nă. A terminat convorbirea fără să facă nici un pas înainte:

„Doamnă D., se pare că aveţi deja destule probleme. Ar fi tare neplăcut ca la acestea să se adauge luarea din posesie şi consemnarea în dosarul de creditare, dar dacă nu mă ajutaţi, asta i singura alegere posibilă."

După convorbire, Sharon şi cu mine am vorbit despre diferenţa dintre abordarea „Ar fi tare neplăcut" şi aborda­rea „Vreau să". Oamenilor nu le pasă când aud că se poate întâmplă ceva rău — de fapt, nici măcar nu aud aceste in­formaţii. Ajung la un punct în care cred pur şi simplu că nu poate fi mai rău decât este. Exact acest efect l-a avut abordarea lui Sharon asupra doamnei D.

Strategia negativă „Dacă nu acţionăm acum, o să fie mai rău" nu i fusese de nici un ajutor. I am sugerat să fo­losească strategia pozitivă „Vreau să...", în locul abordării negative „Ar fi tare neplăcut", care nu funcţionase.

Săptămâna următoare, Sharon a sunat o din nou pe doamna D.:

„Doamnă D., înţeleg situaţia neplăcută în care vă aflaţi, având în vedere sănătatea precară şi comportarea dificilă a soţului dumneavoastră. Scopul meu este să vă ajut, nu să vă încurc şi mai mult. Aveţi perfectă dreptate, nu aveţi nici o responsabilitate legală în a mă ajuta să recuperez camionul. Vă pot ajuta să evitaţi o posibilă problemă. Cum asigurarea soţului dumneavoastră a fost anulată, iar el are probleme cu boala şi băutura, e foarte posibil să fie dat în judecată dacă ar răni sau, Doamne fereşte, ar ucide pe cineva în timp ce conduce camionul. Vreau să vă ajut să vă păstraţi casa şi să primiţi primele de asigurare. Ceea ce pot face eu este să mă asigur că Leon nu va răni pe nimeni. Dacă îmi spuneţi unde se află camionul, eu o să am grijă să fie luat de acolo şi nu voi spune nimănui despre convorbirea noastră, îmi pare rău că vă aflaţi în situaţia asta îngrozitoare şi vreau sa vă ajut să fie mai bine."

Doamna D. nu şi pusese problema în acest fel. Şi a dat repede acordul, spunându i lui Sharon unde ascunsese Leon camionul şi a rugat o să aranjeze să fie ridicat cât mai curând.

Ca măsură de prevedere, Sharon a sunat la secţia de poliţie şi le a explicat că firma Ford era pe cale să reintre în posesia vehiculului. Poliţiştii îl ştiau foarte bine pe Leon şi îl considerau extrem de periculos. Şeful poliţiei a insistat să trimită trei patrule la întâlnirea cu Sharon şi agenţii de repunere în posesie. Ford a evitat pierderea maşinii şi probabil că astfel doamna D. şi potenţialele victime ino­cente au fost scutite de multe neplăceri. Abordarea „Vreau să..." a ajutat o pe Sharon să rezolve cu bine o situaţie negativă.

Ori de câte ori încercaţi să motivaţi pe cineva să facă ceea ce vreţi, concentraţi vă asupra posibilului rezultat do­rit, nu asupra celui negativ. Spuneţi le oamenilor ce vreţi să faceţi pentru ei, nu ceea ce n ati vrea să le faceţi.

În viaţa de zi cu zi, aveţi multe ocazii să faceţi această schimbare simplă. Dacă dumneavoastră şi soţul sau soţia vreţi să mergeţi la spectacolul de la scoală în care joacă şi copilul dumneavoastră, dar aveţi probleme cu timpul, vorbele:

„Hai să plecăm amândoi mai devreme de la lucru. Vreau să ajungem amândoi la timp ca să o vedem pe Emily cum joacă"

generează o aşteptare mai pozitivă decât:

„Ar fi bine să pleci mai devreme astăzi. N as vrea să rămâi blocat în trafic şi să nu ajungi la timp ca s o vezi pe Emily cum joacă."

Dacă vorbiţi cu un potenţial client despre o ofertă spe­cială, valabilă până la sfârşitul lunii, observaţi impactul po­zitiv pe care l vor avea următoarele vorbe ale dumnea­voastră:

„Vreau să fiu sigur că prelucrăm comanda până vi­neri, ca să profitaţi de programul de bonusuri spe­ciale din această lună",

în comparaţie cu abordarea negativă „n aş vrea":

„N as vrea să rataţi programul de bonusuri speciale din luna asta, deci ar fi bine să nu întârziaţi cu co­manda."

Ori de cât ori folosiţi o expresie de genul „N aş vrea să", atenţia se concentrează asupra posibilului rezultat negativ pe care doriţi să l evitaţi. Atunci când vă concentraţi asu­pra rezultatelor bune la care vă aşteptaţi şi nu asupra celor proaste pe care vreţi să le evitaţi, veţi proiecta o imagine pozitivă.