Ghid metodologic din 15 martie 2006
Yüklə 350,19 Kb.
|
|
GHID METODOLOGIC din 15 martie 2006 de implementare a Standardelor minime obligatorii pentru Centrul maternal
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 458 bis din 26 mai 2006 _________Notă *) Aprobat prin Ordinul nr. 101 din 15 martie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 458 din 26 martie 2006 Capitolul 1 PRINCIPII DE LUCRU La baza prezentului ghid metodologic stau toate principiile prevăzute în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi principiile menţionate în Legea nr. 272/2004 cu privire la protectia şi promovarea drepturilor copilului. Pentru activitatea CM sunt prioritare urmatoarele: 1. Principiul ingrijirii copilului în familie. Copilul îşi poate atinge maximul potentialului sau fizic şi psihic numai alaturi de parintii săi. În CM se asigura stabilitatea relatiei copilului cu mama sa. Prin activităţile desfăşurate se creeaza cadrul necesar pentru menţinerea şi dezvoltarea relatiilor intrafamiliale. 2. Principiul abordarii comprehensive, conform caruia în CM se asigura un mod global şi unitar de abordare a cazurilor de către echipa multidisciplinara. 3. Principiul interventiei planificate, conform caruia în CM se asigura o interventie personalizata, pe o perioadă determinata de timp, cu obiective, activităţi şi termene de realizare prestabilite, adecvata nevoilor clientului, ce are la baza un plan elaborat şi pus în practica de către specialisti în acord cu mama şi cu participarea ei directa. 4. Principiul parteneriatului, potrivit caruia familiile şi profesionistii sunt parteneri în luarea deciziilor care le influenţează viaţa. Recomandam ca, în lucrul cu familiile sa respectam urmatoarele valori: - siguranţa copilului este principala preocupare; - copiii au dreptul la propria lor familie; - familia este sursa fundamentala de ingrijire şi ocrotire a copiilor; - familiile au dreptul sa li se respecte propriile traditii culturale, rasiale, etnice şi religioase; - criza reprezinta o oportunitate pentru schimbare; - o interventie neadecvata poate fi dăunătoare pentru integritatea şi functionarea familiei; - familiile care aparent nu au nici o speranta se pot schimba şi dezvolta; - familiile sunt experte în rezolvarea propriilor probleme; - este datoria noastra sa insuflam speranta. 5. Principiul interventiei limitate în timp, conform caruia acordarea serviciilor în CM se realizează pentru o perioadă de timp limitata şi adecvata nevoilor specifice fiecarui caz în parte. 6. Principiul confidentialitatii afirma dreptul clientului la intimitate şi la respectarea vietii sale private. Beneficiarii din CM au dreptul ca relaţia de asistenţa să se realizeze cu respectarea legilor, politicilor şi standardelor etice privitoare la confidentialitate. În abordarea cazului, profesionistii implicati vor face distinctia între informatia publică şi cea privată, vor colabora şi vor face schimb de informaţii cu privire la caz numai în interesul clientului şi cu acordul prealabil al acestuia. Capitolul 2 ADMITEREA IN CENTRUL MATERNAL CM reprezinta un serviciu de protecţie de tip rezidential care ocroteste, sprijina şi asista cuplul mama-copil în situaţie de nevoie. 2.1. Dezvoltarea listei criteriilor minime de admitere Fiecare CM îşi poate dezvolta propriile criterii de admitere, în functie de nevoile existente la nivelul judeţului/comunităţii careia i se adreseaza. Pot beneficia de servicii în CM cel puţin: ● mame adolescente, ● mame seropozitive, ● mame singure, ● mame ce au mai mulţi copii, dintre care cel puţin unul dintre ei să aibă vârsta cuprinsa între 0-3 ani şi ● femei insarcinate aflate în ultimul trimestru de sarcina. 2.2. Identificarea cazului se poate realiza prin mai multe modalităţi: ● solicitare directa (la DGASPC/OPA care are organizat CM); ● referire (din partea asistentului social din cadrul SPAS sau a persoanei cu atribuţii în asistenţa sociala din comunitatea din care provine mama/gravida sau din partea maternitatii); ● autosesizare urmata de transfer din cadrul unui alt serviciu din cadrul DGASPC/OPA, de regula în cazul unei gravide minore cu măsura de protecţie de tipul plasamentului sau plasamentului de urgenta; ● sesizare din partea unei persoane fizice. 2.3. În functie de identificarea cazului, evaluarea initiala se realizează de către: ● Asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa sociala în cazul solicitarii directe sau a unei sesizari din partea unei persoane fizice la primarie. În baza evaluării initiale, se întocmeşte planul de servicii, care se aproba prin dispoziţia primarului şi în baza caruia se realizează admiterea cuplului mama-copil/a gravidei în CM. Având în vedere ca CM se afla în structura DGASPC sau OPA, în vederea emiterii dispozitiei de admitere de către conducerea acestora, se recomanda ca asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa sociala sa contacteze DGASPC în vederea demararii procedurilor legate de admiterea în CM (referirea cazului). DGASPC are obligaţia de a desemna un manager de caz care să aibă în responsabilitate cazul, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protectiei copilului; astfel: a) dacă evaluarea initiala a fost realizata de asistentul social din cadrul SPAS, se recomanda ca DGASPC sa recunoasca oficial calitatea acestuia de manager de caz, iar compartimentul corespunzător din cadrul DGASPC (de regula compartimentul pentru ingrijirea de tip rezidentiala; având în vedere ca DGASPC de la nivel judetean detine şi servicii de prevenire cum este cazul CM, precum şi faptul ca realizează activităţi de prevenire în special pentru copiii cu risc de parasire în unitatile sanitare, ar trebui ca să aibă în structura sa compartimente de prevenire asa cum au DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti) sa supervizeze activitatea managerului de caz de la nivelul SPAS, precum şi cea a responsabilului de caz din CM; b) dacă evaluarea initiala a fost realizata de persoana cu atribuţii în asistenţa sociala, DGASPC va desemna un manager de caz din aparatul propriu (din cadrul compartimentului mentionat anterior) sau, dacă exista locuri libere în CM privat şi criteriile minime de admitere permit primirea cuplului mama-copil/a gravidei (în urma consultării cu coordonatorul CM) va solicita nominalizarea unui manager de caz de pe lista OPA care a organizat CM respectiv; ● Managerul de caz din cadrul DGASPC/OPA în situaţia transferului; ● Asistentul social/alt profesionist din cadrul DGASPC/OPA, obligatoriu împreună cu asistentul social din cadrul SPAS (şi care se recomanda sa devina manager de caz) sau cu persoana cu atribuţii în asistenţa sociala (caz în care se recomanda ca managerul de caz să fie de la DGASPC/OPA) în situaţia solicitarii directe sau a unei sesizari din partea unei persoane fizice la DGASPC/OPA, precum şi în situaţia referirii din partea maternitatii. 2.4. Acomodarea cuplului mama-copil în centrul maternal Înainte de luarea dispozitiei de admitere în CM, se recomanda ca mama/gravida sa viziteze CM şi să fie informata cu privire la drepturile şi oblibaţiile ce-i revin pe perioada rezidentei, asupra misiunii şi metodologiei din CM. Acomodarea va fi facilitata de către toţi membrii echipei, dar cu precadere de către coordonatorul CM şi de către responsabilul de caz. În primele zile de rezidenta se va da posibilitatea adaptarii la noua situaţie. Cuplului mama-copil i se va asigura linistea şi intimitatea necesară pentru a-şi depăşi temerile interioare şi pentru a se simti cat mai confortabil în noua situaţie. Este de recomandat ca în primele zile mama să fie scutita de activităţi administrative, altele decat cele legate de igiena şi hranirea ei şi a copilului sau. I se vor facilita intalniri sau convorbiri telefonice cu prietenii sau rudele sale, va fi ajutata să îşi personalizeze camera şi va fi implicata, alaturi de celelalte persoane rezidente, în activităţi plăcuţe şi relaxante, menite sa faciliteze relationarea noii rezidente cu grupul de beneficiare din CM. Vor fi observate reactiile mamei şi copilului şi se va actiona cu grija pentru evitarea instalarii sentimentului de respingere, de neadecvare sau al deprimarii. Mama va fi abordata în mod pozitiv atât ea ca persoana, cat şi relaţia ei cu copilul sau. Se va pune accent pe caracteristicile pozitive personale şi pe aspectele benefice ale relatiei dintre mama şi copil. Mama va fi incurajata în permanenta sa ceara ajutor ori de cate ori simte ca are nevoie. Beneficiarele vor fi incurajate să îşi discute temerile, problemele majore şi ingrijorarile cu echipa de profesionisti a CM pentru a putea menţine astfel un climat tonic, pozitiv, de abordare cu optimism a situaţiilor de viaţa problematice. 2.5. Caz particular De regula admiterea cuplului mama-copil/gravidei în ultimul trimestru de sarcina se realizează în mod voluntar şi în baza dispozitiei de admitere emisa de directorul general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA (cei care au în mod legal dreptul de a înfiinţa CM). În cazul mamei/gravidei minore, situaţia este alta: fiind vorba de o separare a minorei de parintii săi, temporara sau definitivă, conform legii trebuie să se decida o măsura de protecţie speciala şi anume plasament în CM. Copilul/copiii minorei nefiind în situaţie de separare atunci pentru acestia se recomanda luarea dispozitiei de admitere de către directorul general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA. Recomandam aplicarea acelorasi proceduri şi în cazul mamei/gravidei minore căsătorite sau care a fost căsătorita. Desi aceasta are capacitate deplina de exercitiu şi discernamant obtinute prin căsătorie, ea se afla intr-o situaţie dificila, în cazul în care familia nu o poate sustine sau nu are familie, şi ca atare poate beneficia de o măsura de protecţie speciala conform legii. În concluzie, ne putem confrunta cu urmatoarele posibilitati: a) plan de servicii pentru prevenirea separarii copilului de mama sa, întocmit de asistentul social din cadrul SPAS/persoana cu atribuţii în asistenţa sociala şi aprobat prin dispoziţie a primarului şi dispoziţie de admitere din partea directorul general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA; b) plan individualizat de protecţie pentru gravida minora, întocmit de managerul de caz din cadrul DGASPC/OPA şi admitere în baza hotărârii de plasament emisa de CPC sau instanţa judecătorească; c) plan individualizat de protecţie pentru cuplul mama minora-copil, centrat pe copil, întocmit de managerul de caz din cadrul DGASPC/OPA şi admitere în baza hotărârii de plasament emisa de CPC sau instanţa judecătorească pentru mama minora şi dispoziţie de admitere din partea directorul general/executiv al DGASPC, respectiv conducerea OPA pentru copil. Capitolul 3 MODELE DE INTERVENTIE Criza este definita în multe moduri. În general, situaţia de criza face referire la reactiile emotionale acute, care survin în urma unor situaţii traumatice şi care genereaza incapacitatea temporara a unei persoane/familii de a face faţa situaţiilor cotidiene de viaţa. 3.1. Prevenirea situaţiilor de criza Pentru a se preveni confruntarea cu situaţiile de criza sau pentru a atenua impactul acestora atunci când ele s-au produs deja, în CM se poate actiona lucrandu-se individual cu mamele şi cu familiile acestora sau cu intregul grup de mame. Scopul acestor acţiuni este de a forma la nivelul clientilor mecanisme de adaptare care să le ofere posibilitatea prevenirii situaţiilor de criza sau confruntarea cu criza în condiţiile unei abilitati crescute de gestionare a acesteia. În sedintele de consiliere, clientii pot fi invatati sa: ● identifice sursele de criza, ● sa anticipeze perioada aparitiei acesteia, ● sa realizeze planuri de actiune pe care să le urmeze dacă va fi cazul, ● sa cunoasca reactiile generate de criza, ● sa identifice reactiile emotionale imediate şi pe termen lung (furie, durere, iritabilitate, disperare, depresie, suicid), ● sa identifice reactiile comportamentale şi fiziologice manifeste în criza (izolare, plans, evitare, stare fizica de rau), ● sa identifice tiparele de gandire dezadaptativa (autoinvinuirea, blamarea altora, evaluarea catastrofica a situaţiilor), ● să îşi dezvolte abilitatile sociale şi în special reteaua de suport social, ● sa invete metode eficiente de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor, ● să îşi dezvolte abilitatile de management emotional. Mamele pot fi invatate sa identifice factorii care pot genera situaţii de criza şi sa actioneze preventiv pentru evitarea confruntarii cu aceste situaţii, de exemplu: 1. Dacă merge la un interviu pentru angajare la o ora indoielnica şi într-un cartier nesigur, cineva cunoscut sa o insoteasca sau, cel puţin, sa lase la responsabilul de caz adresa la care urmeaza să se duca; 2. Dacă se intalneste cu fostul partener pentru a discuta cu privire la viitorul copilului şi dacă acesta este o persoană violenta şi stie ca este posibil ca el să se manifeste într-un mod agresiv, atunci sa evite intalnirea cu el în locuri izolate, în spatii închise şi la ore tarzii. Dacă exista sansele aparitiei unui eveniment traumatic în viaţa ei sau cu cineva din anturajul ei, atunci clienta trebuie invatata cui anume trebuie să se adreseze în cel mai scurt timp pentru a primi ajutor. 3.2. Interventia în situaţii de criza Prin interventia în criza se urmareste identificarea unor modalităţi de depasire a acesteia cu ajutor specializat. Rezultatul final al interventiei este îmbunătăţirea situaţiei de criza. Este o interventie de scurta durata, în medie 6 saptamani şi este centrata pe "aici şi acum" în care capacitatea de lupta a persoanei/familiei este mobilizata şi orientata spre folosirea resurselor personale, sociale şi de mediu. Interventia în criza incorporeaza o viziune eclectica, reunind aspecte din terapii psihodinamice, comportamentale, cognitiv - comportamentale, suportive şi terapii de familie. În abordarea clientului vom tine cont de faptul ca acesta poate trece printr-o dubla tensiune: pe de o parte problema în sine este simtita ca o amenintare iar, pe de altă parte, incapacitatea de a-şi rezolva singur problema duce la cresterea tensiunii şi a adancirii sentimentului de neputinta. Dintre caracteristicile crizei, cel mai des amintita este cea care face referire la faptul ca orice criza reprezinta o oportunitate de crestere şi schimbare. Criza ne confrunta cu situaţii noi şi ne obliga sa experimentam, incercam sau/şi sa invatam noi strategii de adaptare şi de rezolvare a problemelor. Fiecare persoana resimte confruntarea cu o situaţie de criza într-un mod propriu şi irepetabil. Intrucat experienta emotionala prin care trece o persoană în situaţii de criza este unica şi personala este benefic/intelept/bine ca persoana în cauza să fie inteleasa şi ajutata "aici şi acum" fără să fie comparata cu alte situaţii similare traite fie de aceeasi persoana, fie de altele. 3.2.1. Modelul celor 6 stadii ale interventiei în situaţii de criza În continuare vom prezenta succinct modelul celor 6 stadii ale interventiei în situaţii de criza, unul dintre cele mai folosite modele de interventie. Cele şase stadii descrise în cadrul modelului sunt: 1. Definirea problemei 2. Stabilirea sigurantei persoanei 3. Oferirea suportului 4. Identificarea solutiilor alternative 5. Realizarea planului de actiune 6. Obtinerea angajamentului şi a consimtamantului Pasul/stadiul I: Definirea problemei Se referă la definirea şi înţelegerea problemei clientului şi se realizează din perspectiva acestuia. Se urmareste înţelegerea de către beneficiar a faptului ca problemele sunt datorate situaţiei de criza. Sunt utilizate deprinderile de ascultare activa şi se focalizeaza pe aspectele verbale şi nonverbale ale comunicarii, se evita culpabilizarea clientului şi acesta este incurajat să îşi exprime convingerile şi emotiile. Pasul al II-lea: Stabilirea sigurantei persoanei Se iau toate masurile pentru excluderea oricarei situaţii de risc pentru client. În mod explicit, profesionistul trebuie să îşi manifeste interesul pentru siguranţa clientului şi trebuie să impartaseasca acestuia ingrijorarile sale. Se vor identifica solutii temporare şi eficiente pentru stabilirea sigurantei clientului. Viaţa şi siguranţa clientului trebuie să fie principala preocupare a profesionistului pe tot parcursul interventiei în criza. Pasul al III-lea: Oferirea suportului Clientul va percepe profesionistul ca pe o persoană careia "îi pasa" şi care mobilizeaza resursele din mediu în favoarea sa. Profesionistul este un suport pentru client şi el trebuie să manifeste acceptare neconditionata faţă de acesta. Pasul al IV-lea: Identificarea solutiilor alternative În aceasta etapa, profesionistul ajuta la identificarea solutiilor la problema care a generat situaţia de criza. Sunt accesate resursele de suport moral şi material. În aceasta faza un rol esential îl are constituirea retelei de suport. Nevoile urgente trebuie rezolvate prioritar pentru a reduce anxietatea clientului faţă de acestea şi pentru a creşte increderea clientului în propriile forte, în sprijinul şi atenţia acordată de profesionist şi în posibilitatea de rezolvare a crizei. Modul în care clientul îşi explica aparitia situaţiei de criza trebuie rediscutat şi remodelat pentru a inlatura credintele dezadaptative ale acestuia. Pasul al V-lea: Realizarea planului de actiune Este de preferat ca planul de actiune să fie realizat în scris pentru ca persoana în criza poate să îl consulte ori de cate ori are nevoie. Planul trebuie redactat într-un mod simplu, dar clar şi explicit, incluzând sarcini concrete, observabile şi masurabile. Trebuie sa răspundă tuturor intrebarilor circumstantiale: unde, cine, cum, când, de cate ori. Sarcinile vor fi prioritizate în functie de importanţa lor. Pasul al VI-lea: Obtinerea angajamentului şi consimtamantului Este urmarea fireasca a stadiului anterior prin care clientul se angajează în rezolvarea sarcinilor stabilite şi care sunt în responsabilitatea sa. Presupune notarea obiectivelor vizate şi a planurilor stabilite de comun acord pentru obtinerea rezultatelor scontate. Avandu-se în vedere situaţia de vulnerabilitate a clientului, angajamentul şi consimtamantul, redactate în forma scrisa pot fi semnate şi de un martor, de preferinta o persoană de incredere a clientului ce face parte din reteaua de suport a acestuia. Semnarea acordului şi de către o terta persoana, martor, da un plus de importanţa angajamentului asumat în scris. Redactarea în scris a angajamentului, precum şi semnarea acestuia constituie un element esential în obtinerea rezultatului final al interventiei: rezolvarea situaţiei de criza. Uneori, în situaţii de criza, clientii fac referiri, mai mult sau mai puţin explicite, la suicid. Orice referire de acest gen trebuie luata în considerare cu toata seriozitatea de către specialisti. Este recomandat ca pentru aceste situaţii, în CM să fie stabilita o metodologie clara de lucru. Specialistii trebuie să stie ce anume trebuie să intreprinda şi cum sa actioneze. În aceste situaţii, inca de la primele aluzii la actul suicidar problema trebuie adusa la suprafaţa şi discutata pe faţa cu clientul. Pentru aceste cazuri pot fi folosite contractele contra-suicid, prin care se urmareste, pe de o parte, amanarea deciziei clientului de a se sinucide, iar pe de altă parte, implicarea acestuia în depăşirea situaţiei de criza, conform celor şase stadii amintite anterior. *Font 8*
De asemenea, tipul interventiei în situaţii de criza poate fi stabilit la nivelul fiecarei institutii de asistenţa sociala, metodologia de lucru necesitand să fie însă cunoscuta şi aprobata de către cei în drept. Yüklə 350,19 Kb. Dostları ilə paylaş:
|