Graiul românesc din Sêfdû



Yüklə 4,91 Mb.
səhifə27/53
tarix08.12.2017
ölçüsü4,91 Mb.
#34203
1   ...   23   24   25   26   27   28   29   30   ...   53

') Jorn.indls De reb. Get. c. 5: Qui (Dio) dixit primum Zarabos Tereos, delude vocitatos Pilcatos hos, qui inter eos generoşi exstabant: ex quibus eis (Getis) et reges, et sacerdotes ordinabantur,

!) Stritterus, Memoriae pop. II. 918 nota e.

domnitàre a Basarabilor ne mai apare cu numele de né m ui Basarabesc seu Basarabesciî 1). Ţera românescă, peste care domniaû Basarabii, este numită în fântânile istorice italiane, sêrbescï şi polone Bessarabia si Besserabia; ér locuitorii ţereî sunt: Bessarabeni 2), Bessarabitae 3) si Bessarabisci *).

Numele Basarabilor, ca familia domnitôre, se întinde cu multe vécurï în­apoi în istoria terilor de la Dunărea de jos.

Diodor Şicul amintesce pe un rege, numit Barsaban (ac.), care domnise pe la a. 149 a. Chr. peste părţile de nord ale Thracieî 5). în acest pasagiu, forma de «Barsaban» corespunde la «Basraban» — aceeaşî numire cu Ba-sarabă— litera p în dialectele grecesc! î-şT schimbă adese ori locul seu.

Un rësunet depărtat despre o «Bessarabia» preistorică, ni se reflecteză în toponimia italică.

Pliniu amintesce între vechile populaţiunl ale Calabrieï pe D e ci an i, Aletini şi Basterbini6); fără îndoielă, că noi avem aici o grupă de triburi emigrate în timpuri forte obscure din alte regiuni geografice, unde putem intrevedé forte uşor numele Decicnilor, al Oltenilor seu al locuitorilor de lângă Olt (Alutus) si al Basarabenilor, originari din Besserabia seu Bessarabia, cum se numia Ţcra românescă în fântâ-nele italiene si polone, în cele din urmă secule ale evului de mijloc.

In. fine geograful Ravennas, pe basa isvôrelor grecesc!, face amintire de doue popôre învecinate: Ba s sa r ini şi Mei angli n i 7), ale căror locuinţe se aflau în părţile de nord ale Scyţieî man. După ideile geografice ale au­torilor mai vechi, regiunile Daciei se aflau situate de-a dreptul sub polul nordic, numit si «polus Geticus»; ast-fel că Bassarinii lui Ravennas ne apar din punct de vedere al geografiei şi al numelui ca acelaşi popor cu

') Hasdeu, Etym. Magn. III. 2541. 2555.



3) Sommersbers, Silcs. rer. script. II. 82: MCCLIX. Thartari subiugatis Bessara­beni s (ap. Hasdeu, E. M. III. 2544).

3) O scrisôre a marelui duce litvan Vitold din a. 1429: Walachi Bessarabite

attulerunt nobis quandam descriptionera granicierum ct locorum per woyewodam Mold-wanum uti asserunt occupatorura et a Bessarabitis abstractorum (Ulianitzkiî, Mivrcpiaau, în Uricarul, vol. XL 39).



4) Instrucţianea dată ambasadorilor poloni trimişi la imp. Sigismund, a. 1430: woye-
\voda Dan Bessarabie, adunatis sibi exercitibus gentium Bessarabicorum et nonnul-
iorum Turcorum (Ibid. Uricarul, voi. XI p. 41.)

5) Diodorl Sic. libr. XXX—XL [r. 16: Bapv/pav ~bv Q^M&y ^-U.^.

6) I'linii lib. in. io. 7.

') îlavcniiatls Cosmogr. ed. Pinder, p. 174.

locuitorii din nordul Thracieî, peste cart domnia dinastia Basarabilor. In ce privesce pe Melanglinî, eî sunt Melanchlaeni autorilor grecesc!, dmenî cu haine negre; tribun pastorale, rëspândite în timpurile vechi prin diferite re­giuni ale Scyţieî meridionale, în deosebi însă, Melangliniî lui Ravennas — ve­cini cu Bassariniî—se par a fi idcnticî cu aşa numiţii Mărgineni, cari i-şî avuse în evul de mijloc un ducat al lor propriu (al Omlaşulut) şi cari maï păs-treză încă până astă-dî acelaşi port caracteristic de haine negre, ori închise ').

Am vedut în cele precedente, cât de vechifi este numele Basarabilor, nu numai în istoria politică, dar şi în terminologia geografică, a terilor delà Carpaţî şi delà Dunărea de jos.

Résulta aşa dar, că din punct de vedere istoric, Spargapiţiî lui Herodot — regii Agathyrşilor—sunt identici, ca familia şi ca dinastia, cu Barsabanil luî Diodor, cu Zarabiî lui Dio şi cu Basarabii seu Basarabesciî din evul de mijloc, cari domnesc în Ţera Haţegului ca chincsï, în Bănat şi Oltenia ca bani, în Ţera românescă ca voivod!, ér peste Făgăraş şi Omlaş ca domni şi ca duci2).

în fine încă o notiţă din istoria dinastiei Agathyrşilor.

Herodot amintesce pe doî regi aî Agathyrşilor; amcndoï cu numele de S p a r -gap i t h es, care se vede a fi fost un nume de familia, ereditar si istoric.

Aceleaşi esemple le aflăm si în istoria Basarabilor români.

Pe inscripţiunea de Ia Câmpulung din 1364, Alesandru Basarab este numit «fiul m are luî Basarab ă voivod». Maï târdiû, fiul lui Vladislav (III) Basarab se numesce numaï «tênërul Basarabă voivod, fiul bunului Basarabă voi­vod». Tot ast-fel si Négoe, din ramura Dănescilor, îndată ce ajunge domn la 1512, începe a se scrie pretutindinea «Basarabă voivod, fiul prea bunului Basarabă voivod» 3), ca şi când «Basarab» seu «Băsărabă» ar fi fost, nu numai un nume dar şi un titlu sacru pentru domnitorii acestei teri. Insă ne oprim aici, nu ne putem estinde mal departe 4).

') Diaconovîch, Encicl, rom. III. 204: Mărgineni, se numesc în Ardeal locuitorii din Sali see şi satele din jur .... Mărginenii mai înainte se ocupau în măsura mare cu oieritul, cutrierând cu turmele lor câmpiile României, Basarabiei şi Rusiei sudice.



-) Cf. Pauli Iovii Hist. lib. XL p. 210: In primis Valacchiae regulos antiquis-simae stirpis fcrunt repetita origine. — Uri il Năsturel în stichurile sale din Pravila tipărita la Govora în a. 1640 încă numesce dinastia Basarabilor: «casă prea luminată şi preantică».

3) Hasdeu, Etym. Magn. III. p. 2546. — Yeiielin, Eiuxa-Ks/uMpcKiu IV^u-ru, p. 111. a
1472. — Archiva ist. I. 1. 142.

4) Cf. formele: Ba^aapsôç, Bacsaooi, BaasaptSsţ; în doc. ung. Basaras, Bazaras,
Bazarad, Basarath, Bassaratus.

Despre familia lui Anacharsis avem aşa dar după datele, ce le culesese Herodot, urmatôrea tabelă genealogică:

SPARGAPITHES (SPARGAPIZES)

.•-••. (Sbarab—, Sbaralita, Sbarabiscus^ Basarabesai)

rege al Agatliyrşiîor. c. 694 a. C.

LYKOS (Lllfu)



c. 660. a. C. ').

GNURU s. GNUROS (Niuru-=i Negrii) c. 627 a. C. •').



SPARGAPITHES

(Searai—, B as arab es en)

rege al Agatliyrşiîor.

SAULIO5 (Săulea). rege al Scyţilor. c. 594 a. C.

IDANTHYRSUS



(Munteanul tnrsan)

508—506 a. C.

ANACHARSIS s. ANA CHARSIS (Ana s. Oua Cărşă)

filosof. c. 594 a. C. 3).



Avem aşa dar după notiţele lui Herodot, un Gnuru (Niuru) seu Negru (rege ai Scyţilor păstori), care trăise pe la a. 627 a. Chr., şi avem un S par-o-apithes, adecă un Sbarab, Basarab seu Basarabescu, ca rege al Agathyrsilor, seu al părţilor de apus ale Transilvaniei, care domnise pe la a, 694 a. Chr., în aceleaşi timpurî cu Numa Pompiliu al Romei.

Anacharsis, după cum ne spun fântânele grecescî, mal compuse şi o lu­crare în versuri despre legile Scyţilor păstori.

Despre legile Agathyrsilor, scrise în versuri, am vcdut, că amintesce şi Aristotele.

In tot caşul redacţiunea legilor scyfe şefi agathyr.şe, ce se atribue lui Ana­charsis, era cu mult mai vechia.

Turduliï séu Turditaniï din peninsula iberică, can emigrase în timpuri forte

') La acesta genealogia aparţine şi notiţa ce o aflăm la Apollodor (III. 10. 1), că o fică a titanului Atlas, numită Celaeno (Négra), a fost mama unuî aşa numit Lykos (rege?), trecut la vieţă nemuritore în insulele Fericiţilor (delà gurile Dunării).



2) Negru Vodă, descălecătoriul Ţereî românescî, încă era din familia Basara-bilor, după cum résulta din un chrisov al lui Mateiu Basarab de la a. 1636 şi din in-scripfiunile mănăstirii de la Câmpulung.

a) Suida ne spune, că Anacharsis ar fi fost contemporan al luî Croesus, care a trăit în timpul de Ia a. 595—525 a. Chr. Noi am luat însă pentru vidţa lut Anarcharsis ca dată mai sigură a. 594, când Solon a fost ales ca archont, cu misiunea se compileze şi redacteze legi noue pentru Athenienî, în care timp, densul primise visita lui Anacharsis. n ce privesce cronologia ascendenţilor luî Anacharsis, noî am avut în vedere legea stabilită de Herodot (II, 142; VI, 98) şi de alţi autorî moderni, că trei generaţiunÎ fac 0 s"tă de ani.

obscure din părţile de apus ale Transilvaniei, încă aveau, după cum ne co­munică. Strabo, un codice de legî scris în versuri, vechî, după cum spuneau dênsiï, de 6000 ani.

Putem ast-fel considera ca un fapt positiv, că legile lui Solon au fost •în mare parte o compilaţiune şi imitaţiune după legile politice şi civile ale Scyţilor de la Carpaţî şi Dunărea de jos; instituţiunî, carî aveau din o vechime depărtată auctoritatea unor legi divine, carî tot-o-dată mai erau şi legî strămoşesc! pentru concetăţenii luî Solon, fiind-că după cum scrie Plato, Athenieniî i-şî reduceau originea lor la Atlantis, seu la regatul cel vechiu al luï Atlas din nordul Istruluï.

III

Venim acum în particular la colecţiunea cea vechia de legî a Daciei, nu­mită la lornande Leges Bellagines, carî se maî aflau încă scrise pe la jumè'tatea secuiului al VI-lea d. Chr.



în documentele istorice ale Transilvaniei, Ungarieî, Polonieî, Ţereî româ­nesc! şi Moldovei, se face adese orî amintire de o lege particulară a Ro­mânilor delà Carpaţî, numită:

In Bănat: antiqua et approbata lex districtuum volahica-lium uni versorum'); jus Wolachie 2); lex et approbata consuetudo 3); antiqua consuetudo *); doctrina nobis a deo data 6);

în Tera Făgăraşului: lex Valachorum c); antiqua lex huius terre 7); vetus huius terre consuetudo; jus et consuetudo vêtus; a vidéknek régi tôr-vények, legile cele vechi ale ţinutului 8);

') Pesty, Olâh keruletek, 82. 1478: Nos .... vice Bani Zewrinienses . .. Quod ipse pre-fatus Georgius duodecimo se personis sacramentum deponere teneatur juxta antiquam et approbatam l e g e m districtuum volahicalium universorum.



-) Pesty, A Szôr. Bans. III. 134—5. 1500. Nos .... Bani Zewrinienses .... quod nullo ampliori documente edem partes sua allegata: Jurevolachie requirente coram nobis probare potuerunt. —Ibid. 1500. 136: omnes dotes .... ab eodem Nobili Georgio Gaman . . . . Jure wolachie requirente rehabere et recipere sperarent.

3) Pesty, A Szôr. Bànsâg. III. 253. 1548.

*) Pesty, A Szôr. Bans. III. 273. 1555.

") Pesfy, A Szôr. B&ns. 116. 1494.

•) KolozsYiiri es Kelemen, Monum. Hung, juridico-historica, I. 173. 1508: quia in lege Valachorum hereditates sexum femineum non concernunt.

') Densuşanu, Monumente p. ist. Ţ. Făgăraşului (1885), p. 74.

8) Densuşnnn, Monum. p. ist. Ţ. Făgăraşului, p. 17. 21. 76. 80.

în Ungaria: a n tiqua Valachorum lex ct consuetude '); moş Vala-cliorum ;

în Polonia: jus val a c h i c u m 2);jus ct consuetude Valachorum 3);

în Téra românescă într'un document de la 1591: lege D u m ne deés că •"); ér în prefaţa Legiuirii lui Ion Caragea de Ia 1818: «pravilniccsca condică scrisă», ce au avut'o Ţcra românescă «din vechime» G), cu totul deo­sebită de pravilele împărătesei ale Romanilor ;

în Moldova: lege betrână0);

în Serbia: 3At;o»k haa\'wa\k, legea Românilor 7), şi CT.ipMii 3<\KC>nx, legea

vechia 8).

Acesta lege, după cum résulta din textele oficinle ale documentelor, con­ţinea diferite disposifium din domeniul dreptului public: cu privire la orga-nisarea politică, judiciară, fiscală si militară a bănatclor, voivodatelor, pro-vincielor, districtelor, chinesiatelor şi comunelor romanesci ; régule cu privire la drepturile si obligămintele diferitelor clase ale societăţii, ale preoţilor, voivodilor, chinesilor, boierilor şi militarilor, însărcinaţi cu apărarea cetăţilor seu castrelor, a frontierelor, vadurilor si drumurilor, de asemenea cu pri­vire la condiţiunea ţeranilor (vecinilor, iobagilor, clăcaşilor) faţă de clasele privilegiate. Mai aflăm în acesta lege un sistem de disposiţiuni din dome­niul drcptuluï privat: cu privire la proprietate si posesiune, la obligaţiunii, succesiuni, drept matrimonial si procedură înaintea instanţelor judecătoresc!.

>) Pic, Abstammung d. Rumănen. 142. 1493: eisdcmque (Valachis pertinentiarum Krayna) moresolito... Vojvodam, quern maluerint pro se eligere permittatis .... Praeterea an t i qua eorum loge vitulum triurn annorum .... ab cisdem .... exigatis.

2) Hnsden, Arch. ist. II. 117. 1569 : Sigismundus (concede întemeiavea unuî sat rom. în
căpit. Zambor) ad ea oncra dacias et tributa pendenda quae aliae Villae
nostrae... in eodem jure Walachico locatac nobis pendcrc consueverunt.—Has-
deu, 1st. Coloniilor rom. în Calicia, p. 79 a. 1532: Nos Sigismundus .... pollicemur quod
incolae villae ejusdcm (in distr. Sanoca) non alio jure nisi ipso Valachico a
nobis ct successoribus nostris judicabuntur. — Ibid. p. 98 a. 1572: Nos Sigismundus ....
rex Poloniae .... damus et concedimus facultatem .... in omnibus et singulis causis
parvis et raagnis tarn ratione fundi, injuriarum, quam ratione criminis cujus-
cumque jure Valachico, judicandi, sententiandique poenisque. . . . afficiendi.

3) Pic, Abst. d. Rum. p. 142. 1493.

*) Ew^-EartrapcKin rpx.udTu, p. 232 (ap. Hasdeu, Arch. ist. III. 147). 5) Legiuirea lui Io loan George Caragea W. din 1818. (Prefaţaşi pitacul către isprav­nicii judeţelor).

°) Chrisov de la Ştefan al V-Iea, cel Ténèr (Uricarul, I. 139).

') Chrisovul Ţarului Duş.in, a. 1348 (Hasdeu, Archiva ist. III. 120):



8) Hasdcn, Archiva ist. III. 143.

în fine unele disposition! se referiaû la penalităţile, ce aveaû se se aplice făcătorilor de rele. Cu deosebire, acesta lege era forte severă faţă cu cei ce distrugeau recoltele şi carî furau vitele delà păşune, ort din turme.

Din acéstçi codificaţiune imemorială, numită «Lex antiqua Valachorum», ni s'aii păstrat unele importante fragmente în aşa numitele Statute şi Con-stituţiunî ale Ţereî Făgăraşului din sec, XVI şi XVII, carî prin disposi-ţiunile, ce le conţin, şi prin forma lor de redacţiune, se deosebesc de statutele, constituţiunile si legile particulare ale celor alalte naţionalităţi din Transil­vania, Ungaria şi Polonia.

Noi vom reproduce aicî câte-va disposiţiunî din acesta «Lex antiqua Va­lachorum», punendu-le tot-o-dată în paralelă cu unele fragmente din legile celor XII tabule romane, cum şi cu alte percepte din legile vechî ale po-poruluî pelasg.

Leges XII labnlarum Lcx antiqna Yalacliorum *).

şi diferite alte disposiţiunî din dreptul consuetudinar antic.

1.

Dacă boieriul încetiză din vie'iâ fără se aibă moscenilor'î în linie lărbătescă, moşiile

sale ereditari vor trece la fraţiî condivisionatt ; în lipsa acestora, succesiunea în averea

imobiliară se cuvine domnului pămentesc, find-că după hgea romăne'scă, moşiile

nu trec la sexul femeiesc.

Tab. V: Stătuta Distr. Fogaras (173):

Si intestate moritur cuius suus heres Quando Boyaronem mori conligerit et

nec (escit), agnatus proxim u s familiara heredes non habuerit— Si — mas-

habeto.2) culo caruerit: et filiam habuerit .... fra-

Si agnatus nec escit, gentilis familiam très d i u i s i on al e s . . . . puellam (cum

nancitor. quarta parte puellari) contentant et here-

r _ TT . . ditates ad se redimant. Casu vero quod

Lex Romana Utmensis: f ., ,. . . ,., , P t\

fratnbus dmisionalibus denceret.... Domi -

Iile homo qui sic moritur, qui testa- nus terres tris .... puellam de talibus

mentum non faciat sua créditas.... hereditatibus excludere valeat. . .. Quia in

si filii non sunt, ad suos propincos qui lege Valachorum hereditates sexum

de pâtre sunt (débet pervenire) ... nam femineum non concernunt.

ipsa hereditas ad feminas venire non potest Aceeaşi ordine de succesiune la nobili-

(Schupfer, L. R. U. p. 96). mea română din Banat şi Maramureş.

De legitima patroni hereditate. (Digest. (Cf. Pcsty, A Szôr. Bansag. III. IV.—

1. XXXVIII. 16. 3). Mihdlyi, Dipl. Maram. p. 257. 1421 et

passim).


') O parle din disposiţiunile legale, ce urmeză aici, sunt luate din Statutele Ţgrel Făgăraşului (Fogarasvidéki Statuturnok) dina. 1508 şi din C o n s t i t u ţ i u n U e Districtului Ţ erei Făgăraşului (ConstHutiones Distrlctus Terrae Fogaras), compilate în sec. XVI—XVII şi publicate în Monu menta Huu-gariae jurtdtco-historica de Dr. Kolozsvàri Sândor ţi Dr. Ôvâri Kelemen, (Tom. I, Budapest, 1S85). Paglnele Statutelor şi CoDstituţiunilor indicate mal sus se refer la acesta Culecţiune.

«) A se vede Goodwin, Le XII Tavole dell' antica Roma (Città di Castello, 1887) şi Dirksen, Ueber-sicht d. bisherigen Vcrsuche zur Critik u. Herstellung d. Zwblftafel-Fragmcnte (1824).



H1C. DBNSUŞIANU. 56

2.

Despre dreptul tiranilor la ghindă din pădurile domnilor păme/ilescl ţi ale boierilor.


Plinii lib. XVI. 6: Stătuta Distr. Fogaras (p 175):

Cautum est practerea, lege XII tabula- dum glandincs fertiles erunt.. . . ncc


rum, ut glandem in alienum fundum pro- domini Terrestres, née Boyarones a colonis
cidentem liceret colligere. exigere waleant quicquam.

3.

Pedepse judiciare în contra celor ce distrug valul oraşului şi mormintele.


Tub. X: Constit. T. Fogaras (p. 321):

Ne forum sepulcri bustumque usucă- Contra Valii circa Oppidum jacentis et


piatur. (Cf. Cicero, Leg. II. 24). Sepulcri diruptores pocna declaratur.

Cicero, De Leg. II. 9:

Dcorum Manium jura sacra sunto. Hos leto datos, d i vos habento (Leg. sacr.).

Herodot, IV. 127 : Idanthyrsus, regele Scyţilor păstori, către Darie, regele Perşilor:

«Dacă tu voescî se ajungi cât maî în grabă ta o luptă cu noî, atunci se scit, că avem morminte părintesc!; vedf de Ie caută si dacă le vei găsi, cercă se le distrugi şi atunci vei vede, dacă noi ne vom lupta cu voi pentru morminte, ori nu ?>

4.

Despre cel ce ocupă în mod ilegal casa şeii curtea altuia delà sate, or! delà moşit.


Tab. VII: Stătuta Distr. Fogaras (171):

Hortus. — Haeredium. — Tugurium. Qui domum vel curiam vel h or t u m

in aliqua villa, vel terris, agriş, siue pratis eiusdcm .... absque Juris ordine potenţialilor occupauerint etc.

Despre limitarea pănieniiirilor vecine.
Virgilii Aen. XII. 897: Conslit. T. Fogaras (p 323):

Saxum antiquum ingens . . . . Limes quicumque . . , . runcatas Terras hahent,


agro positus, litem ut disccrneret arvis. cum vicinis et commetaneis suis in bona
(Cf. Homeri II. XXI. 405). harmonia signent, magnis et praeslan-

tibus lapidibus. (Cf. ibid. p. 323).

6.

Controversele de hotare între moşiile vecine se regnle'zd prin arbitriî.

în controversele «de fmibus regundis>, Pesty, Krass<5 varm. tort. III, 25. 1347:

legile celor XII tabule dispuneau a se da

trei arbitri ca judecători. Ita ereccionem ipsarum metarum

„. _ , ordinassent.... quod partes adducent com-

Cicero. De leg. I. 21: . .. ,

' 6 muniter quatuor probes viros....

Controversia nata est de finibus-: in qua Quiquidem .... iusticiam inter ipsas partes

••-.(ex XII tabulis) très arbitri fines observent, vadànt et videant illas veras

gemus. ej rectas metaserectas exantiquo.

In actione finium regundorum, illud (Cf. Pesty, A Szôr. Bdns. III. 55. 1448).

observandum esse, quod ad exemplum quo- Pesty, A Szôr. Bânsâg, III. 145. 1503:


dammodo eius legis (XII tab.) scriptura est Banus Zewriniensis .... vtrasque partes
(Dig. 1. X. 1. 13). amonuimus, vt certos probos nobiles

viros ad id sufficientes iuxta ritum(le-gcm) Volahie eligant et adoptent etc. Despre rcambulacio et metarum ereccio iuxta modum Olachorum în Maramureş, se face amintire într'un do­cument publicat de Mihâlyi, Dipl. Ma-ram. 31. 1353.

7.

Despre cel ce insultă pe cine-va înaintea tribunalului.

Tab. VIII: Stătuta Distr. Fogaras (p. 174):

Si injuriam faxit alter! viginti quin- In sedeJudiciaria alter alteri verba de­
que aeris poenae sunto. honestatoria dixerit, tune iile conuin-

catur in floreno vno. (Cf. Constit. T. Fo­garas, p. 305).

8.

Despre boierii, cari se sulslrag delà plălirea contribuţiunilor si în modul acesta

păgubesc pe tiranii lor.

Tab. VIII: Constit. T. Fogaras (p. 326):

Patronus si clienţi fraudem fecerit . . .. quicunque .... inter Boërones in
sacer esto. d ol o dcprehensi fucrint (quod in miserae

Plebis maximam ruinam contributionem sub-terfugiant) eorum domos .... occupare pos-sint illi qui pro talibus fraudulent i (i) s tributum deposuerint.

9. Când vitele citi-va, mari cri mici, fac stricăciuni pe locurile altuia.

Si quadrupes paupcriem fecisse dica- Constit. T. Fogaras (p. 317):


tur, actio ex lege duodecim tabularum de- Si pecoradedie aliqua Loca invaserint
scendit (Dig. 1. IX. 1. 1). intcrdicta, ncc adeo notabilem damnum in-

tulerint, singulum Pecus redimatur Den. 1. (Cf. Stătuta, p. 171). Ibid. p. 317:

Si (pccora) vero n octu intraverint, neque adco magnum damnum feccrint, paritcr a singulo pccorc solvantur den. 2.

10.


Despre, ccî ce pasc cu vitele lor semănaturile si livedilt altuia, orî fură de pe câmpuri u'rbă, ovës şi bucate.

Plinii H. N. lib. XVIII. 3. 4: Constit. T. Fogaras (p. 317):

Frugem quidem aratro quaesitam fur- Si quis potentiose .... sua pecora in

tim noctu pavisse, ac secuisse, puberi XII velita aliorum Loca videlicet segetes, pra-

tabulis capitale erat: suspensumque turn, impelleret, . . . . in tali casu ipse et

Cereri necari jubebant, gravius quam in ho- pecora ejus capiantur et se redimat fl.

micidio convieţuiri: impubem Praetoris arbi- 12. insuper damnum juxta aestimationem

tratu verberari, noxiamque duplione decerni. solvar.

Constit. T. Fogaras (p. 320):

.... qui Hcrbam, Avenam, ac cuius-

cunque generis, et speciei frumentum ex

campis.... invehunt. . .. ac qui suspicion!

obnoxiantur, (Portarii) cos significant. (Cf.

ibid. p. 318).

11.

Despre funii, care sparge casele, cri intră pe ferhtră.

Tab Vllf' Stătuta Distr. Fogaras, (p. 175):

Si n ox furtum factum sit si im occisit Qui domos aliorum fodcrint, wel do fe-
. caesus esto. (Cf. Macrob. Saturn. nestra intrauerint, căpiţe priuentur.

I. 4).


12.

Despre furul, care se ridică asupra celor ce voiesc si-1 prindă.

Cicero pro M. Tullio, fragm. 10: Atque iile legem mihi de XII tabulis re-citavit, quae permittit ut furem noctu liceal occidere, et luci si se telo dcfendat.

Cicero pro Milone, c. 3:

Quod. ..duodecim tabulae noctu r-num furem, quoquo modo; diurnum au-tem, si se telo defenderit, interfici impune voluerunt.

Constit. T. Fogaras (p. 318):

Si quis vero insurgeret, et se capi, aut pecora sua ex loco vetito impelli non sineret, eotum contuinax in fi. 24. convin-catur.

îndreptarea legeî (ed. 1652), c. 247:

Cela ce va ucide furu], cându-1 va găsi furându-î bucatele, acela nu se va certa .... de se va alia, că au sărit asupra stă-pânukiT cu bucatele.


13.

Pedepsă de mărie pentru cel ce fură Gaius, Comment. III. §. 189: Poena manifest! fur t i ex lege XII ta-bularum capitalis erat.

Justini lib. II. 2:

Nullum scelus apud eos (Scythas) furt o gru v i us : quippe sine tecto munirncntoquc pecora et armenta inter syluas haben-tibus, quid salvum esset, si furări liceret?

oî, porci sen alte vite, mari or! mici. Statuia Distr. Fogaras (p. 174): Ex parte furum observetur antiquis modis, iţa videlicet, quod si vnum ouem vel porcum, sive alias pccudes et pecora furauerit duodccies tamen soluat, ct sic caput suum redimat a pati-bulo, sicuti hucusquc consuctum fuit in talibus. ')

Un document din a. 1509:

Quod agiles Mussatt et Komsa.... coram nobis (Capitaneo T. Fogaras) .... sunt con-fessi in hune modum, quomodo ... fratrem ipsorum carnalem Mân vocatum in quoddam furt i ci n i u m, pro quo d e jure suspend! debebat, incidisse etc. (Colect. ndstră ine­dită).


') în Zaconicul luî Stei an D u şan clin a. 1349 aflăm de asemenea unele precepte împrumutate din Lex a.ntiqua V a l a c h o r u m . Aceste disposiţiunl ale legiî vecht roniunesct, ttecule în Zaconicul lui Dusan, sunt de regulă r6Ci traduse, alterate şi defectuose, dupS cum résulta în particular din compor.T|iunea aniculelor 37, 52, 53, C-5 51 87 cu textul Statutelor şi al Constituţiunilor ŢSrel FăgSraşuluT. O traducere germani a codicehit luT ^"Şan se afla la E n gel în Allg. Welihistorie, XLIX Tli. 3 Bd. p. 293, şi alta francesS la A m i B o u k în La Turquie d'Europe, T. IV. (Ed. 1S40) p. 426.


Yüklə 4,91 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   23   24   25   26   27   28   29   30   ...   53




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin