Graiul românesc din Sêfdû
Yüklə 4,91 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ) Strabon. I. 2. 34.
- Dlodori Sic. !. I. 43. *) Jnstini
- Herodoti lib, I. 104;
- ) Pauthier
NIC. rjBNSUŞIANU. numele românesc Cântariul (libra), neogr. «avtdtpt.
si caput Medusae. 22. Cassiope. Sella, soliutn, sedes rega- lis, 5-povoţ.
sarum inventor. 26. Auriga, cu stelele Capra şi Hoedi s) Orsilochus (cel de ântăiu care a inventat carele).
culus lacob.
fjVO« (care precede Cânele mare), de unde la Romanî Antecanis. 33. Area. Seneca (Qu. Nat. I. 2): tales splen- dores (circulos circa solem), Graeci Areas vocavere, quia fere terendis fru-gibus loca destinata sunt rotunda.
ceriul avea 5 zonae seu circuli, cari se deosebiau prin temperatura lor. Cel de ântăiu se nuroia apxtuiţ (de medă-ndpte); al doilea ftepiviţ Tporoxàç (de vară), al treilea -S^eptvic (de di) etc. Scorpia. Ţapul, cornul capret. Vlrsătoriul. Vulturul. Vulturul Domnului. Cosa. Căpăfina. Scaunul M D-deu. Mănăstirea, un nume al Cassiopel. Leul. Gavădul mare, calul. Gavădul mic >). Putui cu sghiab. Vizitiul. Una din aceste stele Capra, alte tre? maî micî lefiî. Trăsura. Carul lut D-tfeu. Sfredelul. Cununa ceriului. Serpele. Pescil. Brâu! lut Arion. Cingătârea regelui (craiului). Toiagul. Plugul. Cânele mare. Porcariul. (Transilv. Boianj. Cânele mic. Lucéf Irul porcilor. Porcariul este «Cânele mare». Areă, numele uneî c nstelaţiuni Ia poporul român (Hasdeu, Etytn. m. III. 1638). Chitul. Osia, împrejurul căreia se învortesce ceriul. Crângurile ceriuluî. In limba română, cu-vêntul crâng, ca termin de astronomii poporală, are diferite semnificaţiunl. In prima liniă, sub crâng se înţelege prefacerea seu schimbarea timpului în bine seu rëù: «s'a schimbat crângul în secetă», «merge crângul spre vară», «s'amărit crângul (Jileî» 6). ') In dialectul sicilian, cavâddu şi c a vad d însemneză equus, cal (Mortillaro, Diz. siciL-ital., 1876, p. 209. - Roccella, Vocabolario d. lingua pariata în Piazza Armerina, 1875. p. 79.) ') Farro, R. R. n. 3. - Tltrur. IX. 6. ') Stat. Thebaid. XII. 650. 4) IsWori Orig. I. IU. 43. 1. ') Densnşiana, Rèspunsurï la Cest. ist. II. (Colecfiunea ndstrâ). sunt axium cycli (Isid. Orig. III. 36). 38. Polus (stéua polară). Vitruviu (IX. 6): Stella quae dicitur polus elucet circa caput maioris septentrionis. 39. Candidus circulus, lacteus circulus, xixXoç faXatafoç. 40. Circulus pluvialis, coelesiis arcuş. 41. Circuli circa solem (Sencca, Qu. Nat. 1. 2).
42. Stellaru-m numeri. După Seneca, Gré- cil (Pelasgiï) au dat numeri stelelor cu 1500 ani înainte de timpurile sale '). La Ausoniu (Parent. IV. 17) coeli numeri. 43. Comètes, alta formă latina cometa; gr.
Numele de crângul ceriului se maî aplică şi la curcubeu. j un cuvent compus cu b eu . Acesta formă este vechia: bibit arcuş, piuethodie (Flaut. Curcul. I. 2). Purpureus pluvias cur bibit arcuş aquas (Propert. II. 5. 32). Cercau. Comp. lat. circen, circinus; spân. cercen. Nnmêrul stelelor 2). Stea comată. (Tcodorescu, P. p. 21). După cum vedem din esemplele, ce le reproducem aicî, numirile stelelor şi ale constelaţiunilor, aşa cum le aflăm la poporul român de la Carpaţî sunt anteri6re anticităţiî clasice; şi aceste numirî ne mai probeză tot-o-dată, că terminologia astronomică greco-romană se întemeiază pe o nomenclatură poporală mill t maî vechia. Contemplarea ceriului a fost încă din cele de ântâiu timpuri ale civili-saţiuntf omenescï o trebuinţă indispensabilă a vieţeî pastorale şi agricole. Numirile de Car, Plug, Boî, Taur, Vacă, Porci, Găinuşă, Cioban cu oile) Cânele, Berbecele, Capra, lediî si Calul sunt probe evidente, că păstoria si agricultura au fost puse în timpurile vechî sub patronagiul constelaţiunilor 3). ') Seneca, Qu. Nat. VII. 25: Nondum sunt anni miile quingenti, ex quo Graecia... stellis numeros et nomina fecit.
Aceste numiri poporale române maï au o istoria a lor cu totul particulară; ele ni se presintă numaî ca resturî din o vechia sciinţă astronomică, dispărută de la Carpaţî. Vechiî preoţi şi filosofi aï Dacieï, pe lângă studiile şi doctrinele lor despre nemurirea sufletelor, se maï ocupau tot o-dată şi cu sciinţă despre fenomenele ceresc!, despre natura astrelor si influenţa lor secretă asupra vieţeî, a fericirii şi nefericirii omenescï. Astrologia de la Carpaţî nu are origine exotică. Ea era numaï o parte din sistema teologică de la Dunărea de jos. După credinţele ce le maï aflăm şi astă-dî la tërauiï românï de la Carpaţî, fie-care om capelă la nascerea sa o stea, şi până când stéua acesta lucesce pe bolta ceriului, până atuncî trăiesce şi individul, ér când i cade stéua de pe ceriu, atuncî se curmă si firul dilelor sale '). Serele e stéua din D-deu, ér luna stéua Maiceï Domnului 2). Stelele maï marï sunt ale dmenilor maï marï, ale împeraţilor şi domnilor. Când se ivesce pe bolta ceriului o stea cu cddă seu cornet, e un semn, că s'a născut un om mare, orî că va ti rësboiû '). Unele stele principale, în numër de 9, sunt considerate ca sfinte, şi sunt invocate în descântecele poporale sub numele de «stele logostele», orî «stele gostele», ca să dea ajutoriû la stéua omuluï *). Invocarea lor se face de regulă Sâmbëta, în diua luî Saturn (Sabus). Divinaţiunea din observarea stelelor a avut o-dată un rol însemnat la Carpaţî. Acest mod de profeţire se maï numesce şi astă-dî în limba poporului român «căutarea în stele» şi «cetirea pe stele» 6), precum maï esistă şi astă-dî în regiunile aceste profeţi poporali, fermecători şi ghicitori, cari sciu să citescă pe stele, să desvelescă secretele trecutului şi ale viitoriuluî, pentru ceï ce vin să consulte sciinţă lor tradiţională astrologică «). ') Harlann, Nascerea la Români, p. 62. ') Şezătoarea (Fălticeni), I, 232; II, 192. ") Şezătoarea, I. 233. — Cf. Pliniu, II. 6 şi 23.
') Albina Carpaţilor, a. IU. 363. - Mariano, Vrăji, p. 3. ') Intr'un vechia descântec românesc, numit «Numerătorea cea mare», ce se rostesce la patul unul bolnav pe mdrte, se face amintire de: un Om mare (Uran), care a făcut o biserică mare, pe câmpul mare, cu 9 uşi cu 9 altare, cu ferestrele spre sfântul sc5re, cu 9 turnur>, cu 9 turnurele, case caute la stele (Şezătoarea, I. 177. — Sevastos, Po-ve?ti, p. 81. — Reteganul, Colecţiunea msă, P. II, 272, în Bibi. Acad. rom. — Colecţiunea 8 r inedită). Este aşa dar vorba aici de un vechiù templu, destinat cultului sideral. IV In timpurile luî Saturn, imperiul raseï peiasge séû arimice se estindea şi dincolo de Tigru, peste Assyria, Persia, Bactria şi celelalte regiuni ale Asieî vechi. Despre domnia lui Saturn peste continentul cel vast al Asiei locuite, aflăm la un vechiû cronicariû byzantin următorele : «Am mal fost şi altul de o statură gigantică, Saturn, fiul unul Coelus şi al Vinerii, care a avut sub stăpânirea sa Syria, Persia şi cele laltc regiuni ale Orientului. Acesta, ajungând la o putere mare, şî-a estins domnia sa peste mal multe popore si a fost cel de ântâiu, care a introduu arta de a guverna şi modul cum pot fi subjugate alte popdre. Acesta a fost cel de-ântâiu, care a domnit peste regatul Syrieï (Assyrieï) în curs de 56 anî, şi făcând începutul cu Syria si-a întins stăpânirea sa peste întregă Persia. Soţia sa a fost Semiramis, pe care Assyrieniî o numiau Rhea, de la care densul a avut doi fii... pe unul Joe şi pe cel-alalt Ninus. Pe fica sa a chemat-o Junona, pe care a luat-o în căsătoria fratele sëu Pi eus, numit şi acesta Joe... Acest Jupiter Picus, fratele lui Ninus, a ţinut regatul Italieî» !). Primele începuturi pentru cucerirea Assyrieï se făcuse de Chaldeiî din Babilonia în timpurile lui Saturn 2), din care causa, Assyria se numise mal înainte Chaldea 3). Ca întemeiătoriu al dinastiilor assyriene figureză Iacei vecni ţie l u s, regele Babiloniei, fratele lui Saturn. Elementele arimice formase şi aici clasele dominante. O parte însemnată din populaţiunea acestei ten portă Ia Ptolemeu numele de G ar a m a ei 4), la Stephan Byzantinul Choramnaei, forme corupte din numirea cea vechia de Aramaei. în acesta privinţă Strabo scrie: «Aceia, pe cari noi i numim
") Xenocratls Chronica, in Frag. Hist, gr, IV. 530. 4) Ptolemaei Geogr. lib. VI. 1. Syrienï, Syrieniï i numesc Aramaei» !). Ér în testamentul vechiû sub numele de Aram se înţelegea Syria, Assyria, Mesopotamia şi Palestina. în religiunea cea vechia a Assyrienilor mal aflăm şi unele urme importante despre cultul divinităţilor de la Dunărea de jos. Ninive, capitala cea vastă a regilor assyrienï, se afla situată în faţă cu délul, ce portă şi astă-dî numele caracteristic de «Mossul». Pe acesta înălţime, care formase în timpurile vechî numai o suburbe a Niniveî, s'au descoperit în secuiul trecut o serie întinsă de sale cu păreţî acoperiţi cu ornamente archaice. După forma, după înţelesul şi aplicaţiunea sa geografică, ciivêntul «Mossul» aparţine limbeî poporale, ce se vorbesce şi astă-dî în nordul Dunării de jos. In regiunile Carpafilor, diferite înălţimi mal pdrtă şi astă-dî numele de Moşul *), lat. avus. Ele au fost odată consecrate divinităţii supreme 3), numite de Scyţl «Papaeos>, adecă «moşul». Vechil Assyrienî adorau pe un aşa numit «Ramman», ca divinitate a fenomenelor meteorologice, identic cu Harmakhis al Egiptenilor şi cu Jupiter (Ruminus) al Romanilor, care, după cum scrie Enniu, représenta véntul, norii şi apa de ploie 4). După numele şi după caracterul seu de fecundifate, deul Ramman al Assyrienilor corespunde la véntul' de primăvară, numit o-dată la Carpaţl Roman şi Romon 6). Sistemul religiunil assyriene era de origină chaldaică. O inscripţiune romană, descoperită în ruinele de la Sarmizegetusa, amin-tesce pe lângă Belus şi o vechia divinitate syro-assyriană cu numele de Manavat6). Este aceeaşi personalitate legendară, pe care Tursenil din ') Strabon. I. 2. 34. ') Lipszky, Repert. loc. r. Hung. II. 95. —Spezialkarte d. oest.-hung. Monarchie, M. 1: 75,000. — Marele Diet, geogr. al României, v. Dealul. s) Ptolemeu (IV. c. 7) amintesce un MoaoXov ăxpov xal t^itopiov lângă Marea roşia în Ethiopia. — Cf. Riese, Geogr. lat. min. p. 59. 4) Yarro, L. L. lib. V. 65. ') Marian, Poesii pop. rom. I. 116. — Pompilln, Balade pop. 81.— In o colindă din Transilvania (Gazeta, nr. 273 a. 1895), Rouăriţa Romani apare ca dina rourăril (Aurora). Alte colinde din Zara au de asemenea refrenul Răoriţă Romoniţă (Col. n<5stră). •) Arch.-epigr. Mitth. VI. 109: DUS • PATRIIS • MALAGBEL • ET BEBELLAHA MON • ET BENEFAL • ET MANA VAT • P • AEL • THEIMES U VIRAL COL TEMPLVM FECIT SOLO ET 1NPENDIO SVO Belus a fost adorat mai târdiù de populaţiunea semită a Babiloniei ca Domnul ce-nulul şj ai luminel. In inscripţiunea de mai sus, M ala g, corespunde la epitetul grecesc Asia mică o nurrriaû (Manes fiul Terrel), Indienii Manu, Egipteniï Mena, Creteniï Minos, Germanii Mannus, şi care ne apare în cântecele tradiţionale române sub numele de Manea-Vodă, despre care vom vorbi maî târdiu. Saturn maî avuse sub stăpânirea sa Persia şi cele latte părţi ale Orientului, după cum ne spune cronica anonimă byzantină. Acosta domnia a dinastiei divine (arimice) asupra Asiei mari, autorii grecesc! din timpurile mal târdil, o atribuise Scyţilor. în fond, însă, noi avem aicî numai una şi aceeaşi tradiţiune istorică. Scyţiî, se numise în timpurile mal vechi «Aramaei>, ér originea lor se reducea, la regina Echidna, din ţera «Arimilor», lângă Oceanos potamos. ScyţiÎ, scrie Diodor Şicul, după ce supuseră mal multe popore dintre Scyţia şi Nil, î-si întorseră armele lor asupra Asiei; ocupară Media, Syria si Assyria, pe carï Je colonisară; apoi î-sî întinseră dominaţiunea lor maî departe până la Oceanul oriental1). Aceeaşi tradiţiune o aflăm şi la Trog Pompeiu, că ScyţiÎ au cercat în trei rêndurï să domnescă peste Asia, că el au întemeiat imperiul Parthieî şi al Bactricî si că Asia a rëmas tributară Scyţilor timp de 1500 am *). La aceeaşi epocă depărtată trebue să reducem şi cuvintele luî Herodot, că ScyţiÎ din Europa aii domnit o-dată peste Asia întregă 3). IJLEiV./tot, ce-1 avea ]oe la Fenicieni (Philo, fr. 2. 8), însă probabil, că înţelesul primitiv al cuvântului cMalag» se fi fost nefâXoç, i^ac, mare. Bebellahamon représenta aici nu pe Belus Hammon, cum au credul uniî, ci pe unul din fiiî luî Belus, numit Be lus séû Babylon (Cf. Al. Polyhistor, Abydenus şi Philo), on pe Belbanu, un rege al Assyrieî din timpuri fdrte obscure (Berthelot, Gr. Encycl. III. 339), acelaşi nume cu B ă! a ba n din cântecele eroice române, despre cari vom vorbi maî la vale. Benefal este Bin séu Ben, divinitatea fenomenelor atmosferice, identic cu Ramman. împrejurarea, că Mana-vat (Saturn) figureză aicî în locul al 4-lea, nu modifică întru nimic cestiunea istorică. Un esemplu analog ni se presintâ în «Cartea morţilor» a vechilor Egipteni, unde Montu seu Mentu (cel de ântâiu in lista deilormarï) este amintit numaî în locul al 9-lea (Pierret, Livre d. morts, p. 434).
Poemele si cărţile cele sfinte ale Persieï, Bactrieî şi Indieî sunt pline de reminiscenţe istorice despre domnia dinastieî arimice peste regiunile de acolo. Saturn, sub numele de Mânu şi Manuspitar, este représentât în cea maî vechia tradiţiune indiană (Veda) ca o personalitate de origine divină, ca părintele-moş si regenăratoriul raseî umane distruse prin diluviu. Mânu a fost cel de ântâiu, care a introdus sacrificiile pentru del, cel de ântâiu legislatoriu şi organisatoriû al societăţii omenescî. O vechia colec-ţiune de legî scrise a Indienilor *), portă la denşiî numele de «Cartea legilor luî Mânu (Manava-Dharma-Sâstra). Aceste legi conţin tot ce privesce purtarea civilă şi religidsă a omuluî, şi sunt considerate ca instituţiunî divine. Astă-dl este greu de a determina, până unde se întindea imperiul arimic în Asia; însă dacă vom ave în vedere monumentele vechi ale literature! asiatice, putem se afirmăm, că autoritatea politică a lui Saturn se întinsese peste tote regiunile locuite ale Asieî vechi, şi ast-fel ne putem esplica tra-difiunile grecesc! şi feniciene, că Uran şi Saturn domnise peste lumea în-tregă, adecă peste Europa, Asia şi Africa de nord. 4. Rîsboiul luî Saturn cu Osiris. Saturn, după ce ajunse acum stăpân peste partea cea mal mare a lumiî vechi, avu să susţină doue rësbôie lungi şi seri(5se, unul cu Osiris, care se proclamase ca rege al Egipetulul şi altul cu fiul sëû, Joe, rësbôie, ce avură consecinţele cele maî fatale pentru sortea imperiului pelasg. Osiris, numit de Greci şi Dionysos *), era de origine African din Ethiopia. Tatăl seu, după cum susţinea densul, a fost Ammon (Uran), regele Libye! şi al Egipetulul »). După unele tradiţiunî, Osiris a fost crescut la Nysa din Arabia, ér după alţi autori la Nysa de lângă fluviul Triton în Libya, unde densul primise o instrucţiune îngrijită în trite ramurile sciinţelor vechi. Despre rësboiul Iul Saturn cu Dionysos-Osiris aflăm la Diodor urmă-tôrele notiţe: Saturn, după ce ocupă regatul lui Ammon, plecă cu trupele sale asupra ') Pauthier, Les livres sacrés de l'Orient. Paris, 1843. ') Herodott lib. n. 144. — Diodorl Sic. lib. I. 11. ') Dlodori Sic. lib. I. 15. 6; III. 68 şi 70. — In inscripţiunea de pe mormêntul lui My-cermus, Osiris este coelitus-oriunduls (Bunsen, Fragm. H. gr. II. 551). — In «Livre • morts» (éd. Pierret, p. 23), Osiris este născut din Turn (Ammon s. Uran). luï Dionysos-Osiris, care se proclamase la Nysa ca fiu legitim al luï Ammon ') şi unde-şl adunase o armată numerdsă, compusă mal ales din elemente africane. După o luptă înverşunată de amêndouë părţile, Saturn fiind rănit şi învins se retrase cu trupele Titanilor în locurile, pe carî le stăpânise Ammon mal înainte, ér Dionysos-Osiris luând cu sine pe Titaniï, ce-ï făcuse pri-sonierî, se întdrse la Nysa. Aicî, densul se proclamă ca «deu» (rege peste Egipet); apoî ceru delà Titaniï, pe carî i făcuse captivi, să-î depunăjură-mêntul, că-I vor presta servicii militari credincidse, ca să pdtă îndeplini opera începută, şi plecă din nou cu trupele sale asupra lui Saturn şi a celor alalţî Titani, carî se aflau la oraşul lui Ammon, TtôXtç 'A|i(ovt'cov seu Tlieba. Saturn, cu trupele Titanilor, întempină pe Dionysos-Osiris înaintea zidurilor cetăţii, însă fu învins si de astă-dată. Peste ndpte, Saturn cercă să dea foc oraşului şi apoi fugi. însă Osiris prinse pe Saturn şi pe Rhea şi-I liberă numai după ce denşiî î-1 adoptară ca fiu, cu drepturile de moscenire asupra imperiului2). 5. Rësboiul luï Saturn cu Joe. (Titanomac h ia). Pe când Saturn se afla acum în etate înaintată (Saturnus senex) si obosit de espediţiunile sale multe 3) şi prin feri depărtate, ca să întemeieze o singură monarchiă peste întregă lumea vechia, acelaşi guvern, aceleaşi legi şi acecaşî religiune, si se introducă în tdte părţile imperiului beneficiile agriculture!, densul avu să susţină cu fiul sëû Joe un rësboiû lung si înverşunat, în timp de 10 ani, care apoi se termină cu detronarea sa şi cu distrugerea totală a nobilimii celei vechi pelasge, a Titanilor. Căuşele acestui rësboiû au fost, după tradiţiunile grecesc!, de o parte neînţelegerile ce esistau între Saturn şi soţia sa, Rhea, ér de altă parte severitatea Iu! Saturn faţă de clasa cea puternică a Titanilor, cu ajutorul cărora, densul detronase pe Uran, dar pe car! i aruncase eras! în închisori subterane, fiind-că aceşti Titani, erau tot-de-una în conspiraţiune, tot-de-una voiau să fie denşiî stăpân! asupra tronului. ') Diodori Sic. I. III. 71-72.
însă maî mult de cât generaţiunea cea superbă a Titanilor, a contribuit la desfăşurarea acestor funeste evenimente discordiele familiarî. Saturn, după cum ne spun ceï vechi, fiind prevestit din partea oracululuî, că unul din fii şei i va lua domnia cu puterea *), cercase în repeţite rêndurï să ucidă pe copiiî, pe cart i născuse soţia sa, Rhea. însă, pe lângă t<5te precauţiunile sale, hotărîrile destinuluî se împlinesc. Rhea, simţindu-se însărcinată pentru a şesa oră, ca să scape acum de furiile luî Saturn, fuge în insula Creta şi aci, într'o pescere, numită Diete, densa nasce în ascuns pe Joe, pe care-1 încredinţeză nimfelor, seu munte-nelor de acolo, ca se-1 crescă şi Cureţilor se-1 păzescă. Ajungând însă la maturitate, Joe î-şî propune să-şl rësbune asupra tatăluî seu pentru violenţele comise asupra Titanilor şi a fiilor sëï proprii. Ast-fel, densul chiamă în ajutoriu pe Centimanî (conducătorii oştilor), pe Cyclopî, măiestri în tot felul de lucrări mecanice, cari i fabricară fulgerele şi tunetele şi libereză din închisori pe Titanii nemulţumiţi cu domnia lui Saturn. Probabil însă, că partea cea mal numerosă a trupelor sale era compusă din elemente adunate de prin fërile meridionale, unde densul a fost educat şi unde-şl câştigase deosebite simpatii. în primul rësboiû, Saturn este învins şi silit a se retrage la lanus în Italia, un regat, ce se afla sub dependenţa imperiului pelasg. Tradiţiunile italice, cele mal vechi, vorbesc despre Saturn cu un deosebit respect. El este înfăţişat ca civilisatoriul acestei teri. EI învaţă pe locuitorii Italiei să cun6scă bunătăţile agriculture! şi introduse aici cele de ântâiu legî de origine divină s). însă, după un timp dre-care, Saturn dispare din Italia. Indignat de revoluţiunea, ce se ridicase în imperiu, Saturn chiamă din nou pe Titani în arme, cerênd să-I dea tot ajutoriul, ca să se alegă într'o parte, care este sortea destinuluîs). Yüklə 4,91 Mb. Dostları ilə paylaş:
|