Graiul românesc din Sêfdû

') Hesiodi Theog. v. 463. seqq. — ApollodorI Bibi. I. 1. 5. - DiodorI 1. V. 70. ») Virgilii Aen. VIII. 319: seqq.:

. . . venit Sa tur n us . . . .

Arma Jovis fugiens, et regnis exsul ademtis.

Is genus indocile, ac dispersum montibus altis

Composait, legesque dédit ....

Cf. Tertull., Adv. gentes, c. 10. —Isid. Orig. XIV. c. 4. 18. —Macrobii Sat. I. 7. ') UTid. Fast. III. 7.96:

Saturnus regnis ab Jove pulsus erat. Concitat iratus validos Titanas in arma; Quaeque fuit fatis debita, poscit opem. Cf. Hygini p_{ab 15Q}

Saturn rëmase însă şi de astă dată învins. El fu prins, pus în lanţurî *) şi închis în pescerea, seu adâncimea cea întunecdsă, numită în fântânile grecescï Tartaros, ér în papirele egiptene Tatu.

în acest rësboiû, după cum ne spune istoricul Thallus, Belus, regele Ba-bilonieî şi al Assyrie!, a dat ajutorii! lui Saturn si s'a luptat cu Titanii din regatul sëû în contra lui Joe si a celorlalţi aliaţi eu Joe ²).

Poemele grecesc! ne înfăfişeza acest resboiu ca o comoţiune generală, a omenilor muritori, a omenilor de! şi a tuturor elementelor naturel.

Vuietul rësboiuluï, scrie Hçsiod, se înalţă până la ceriû, Joe asvêrlia în continuu din Olymp cu fulgerele sale, pămentul se cutremură şi începu să urle, focul cuprinse pădurile cele imense, Oceanul (Istrul) şi Pontul cel vast clocotiau, caosul întreg se aprinse şi se părea, că ceriul s'a amestecat cu pămentul ³).

Aceeaşi icenă o aflăm Ia poetul Quintus: că ceriul î-şl vărsă asupra Ti­tanilor tetă puterea focului seu; pămentul se aprinse şi flăcările încinseră de t6te părţile pe Titani; fluviul cel vast al Oceanului începu să clocotescă din adâncimile sale, isvdrele secară şi periau tete animalele, pe cari le nă­scuse pămentul ⁴).

Locul, unde se petrecuse aceste evenimente estraordinare de rësboiû, a fost, după cum résulta din tradiţiunile si legendele vechi, lângă Oceanos potamos (Istru), în apropiere de muntele Atlas ^B), pe teritoriul Daciei vechi.

Cetele Titanilor învinse se retrag spre apus în regiunea cea muntesă, nu­mită Tartaros ⁸), la Egipteni Tatu'), unde sunt Porţile de fer, la Ho­mer atSrjpeiac mjAac ⁸), în papirele egiptene « Porta S e r » ⁹), unde sunt munţii

*) Cicero, N. D. II. 24: vinctum autem Saturnum a filio Jove. — Ibid. II. 25. — Plato, Euthyphro, c. 6.

>) Thalli fragm. 2, in Fragm. Hist. gr. III. 517.

») Hesiodl Theog. v..678 seqq.

<) Quintus, Posthomer. V, 104; VIII, 461 seqq.

⁶) Hesiodi Theog. v. 746. — Hygini Fab. 150.

»} Homeri II. XIV. 279.—Ibid. VIII. 4SI.—Ibid. Hymn. Apoll. v. 335-6. — Hesiodl Theog. v. 721.

') Pierret, Le Livre d. morts, p. 62: les âmes qui sont dans Tatou. — Ibid. p. 134: Je (le défunt) vis dans Tatou. — Ibid. p. 61: Osiris entre dans Tatou.

⁸) Homeri II. VIII. 13—15: £Ww et Tàptapov -JjsprfevTa, [ ffjXs f:à.\\ yj-^i, pâvkstov ôrci ^Bovot totc pépeQpov, | evOa oiS-qpsiat Te KÛXai.

•) Pierret, Le livre d. morts, p. 58: La porte Ser est celle où le dieu Shou (Atlas) soulève (le ciel). — Ibid. p. 242: la porte qui conduit à Tatou. — La Claudian (sec. IV), în poema despre resbelul cu Geţii, Ferratae portae (v. 237).

cel înalţî, Ripheiî, după cart s6rele trece în altă lume geografică, a întu-nereculuï séû a nopţiî ¹).

în sînul acestor munţî, «acoperiţi cu ceţă si cu păduri întunecase», ce­tele cele gloridse ale Titanilor cercă se mal susţină ultimele lupte de apă­rare, dar ele sunt învinse si copleşite de trupele luî Joe şi de flacărele pădurilor aprinse.

Acesta grupă de munţî, numită de cel vechi «Tartaros» şi «Tatu» se vede a fi citadela cea puternică, formată de culmea de apus a Cerneî, unde treî vêrfurï principale mal p<5rtă şi astă-dî aceleaşi nume: unul Ta tul*), altul Ta t oi ă (fem.) şi al treilea Tătar ^a), o formă vechia dialectală în loc de «Tatăl şi «Tătân».

Memoria acestor evenimente preistorice, petrecute în acesta regiune, se maî păstreză până astă-dî în o mulţime de legende, tradiţiunî şi cântece bëtrânescï ale poporuluî român.

Istoricul Dio Cassiu, care trăise în sec. II d. C, amintesce şi densul de o pescere de pe teritoriul Geţilor, numită Ketprjv (ac.), vastă şi puternică ⁴), unde dice densul, se retrăsese Titanii, bătuţî de deî, după cum spuneau legendele ⁶).

Acest rësboiû se termină cu distrugerea desăverşită a nobilimii celeî vechi şi ilustre a Titanilor ⁶), numiţi fool TVcfjjvej ⁷), genus antiquum Terrae şi Terrae f ii i i ⁸), ceea ce, de altmintrelea, se vede că a fost şi planul coaliţiuniî meridionale, fiind-că Titanii si Giganţii, pusese pe cele laite popôre sub jugul celeî maî grele robiî, după cum spuneau ceî vechî.

Autorii grecesc! atribuiră lui Joe epitetul onorific de Tnravoxtévoç, omo-ritoriu al Titanilor ⁸), şi întreg rësboiul acesta fu celebrat în literatura vechia grecescă, sub numele de Tcxavofiaxca, ca o învingere divină asupra acestei rase puternice şi arogante.

O parte din Titanii, credincioşi luî Saturn, au fost închişi de vil in pe-

') Orphei Argon. v. 1123. — Hesiodl Theog. v. 748. — HomcrLOdyss. XI. 14. seqq.

») Espunere de motive la Convenţiunea de delimitare. 1887, p. 253—257.

') Generalkarte v. Central - Europa, 1: 300.000, foia «Orşova». — Specialkarte d. oesterr.-ung. Mon. 1: 75.000, foia «Korniareva».

⁴) tira îndoială o pescere din sînudle cele adânci ale munţilor de la Cerna. Cf.: ûpineanu, Diet, geogr. jud. Mehedinţi, p. 67 : Cerna... isvoresce ... dintr'o pescere.

') Dionis Cassii Hist. rom. I. 51, c. 26.

*) Despre etimologia cuvêntuluï Titâv de la «tâtân», cu înţelesul de părinte, ase vede P- 714.—La Plaut (Men. 5. 2. 101), apelativul Titanus încă însemneză bëtrân, moş.

') Homei-l II. XIV. 378-279.

'' VJrgiiii Aen. VI. 580. - Servius, ibid.

') Homerl Batr. v. 282.

scerile, seu adâncimile cele întunecase, numite «Tartaros». Ér aceT, cart putură să scape de mânia noulut stăpânilor, emigrară si se risipiră prin di­ferite părţi ale lumii de apus.

Numele lor genealogic, de Titani, adecă din rasa şeii din familia Tita­nilor, ne maî apare şi în epoca romană si până târdiu în evul de miljoc, prin diferite regiuni ale Italieï, Gallieî, DalmaţieÎ şi Pannonieï ¹).

Despre locul, unde a fost înmormântat Saturn, tradiţiunile celor vechî nu sunt destul de clare. După unele amintiri, ce le aflăm la Homer şi He­siod, Saturn a fost aruncat sub păment lângă Oceanos potamos *), orï a fost închis de viu, dimpreună cu cei-lalţl Titani, în prăpastia seu caverna cea enormă si întunecosă, numită Tartaros ³).

în fine, mai aflăm o tradiţiune la Hesiod, şi care ne înfăţiseză pe Saturn petrecând în insulele fericite de la Oceanos potamos, unde densul domnesce peste sufletele eroilor decedaţi *).

Cea mai renumită, între aceste insule fericite, a fost, după cum seim, Leu ce, seu «insula Şerpilor» de lângă gurile DunăriT, numită şi «locuinţa sufletelor», sedes animarum ⁶), unde, după cum spunea poetul Arcti-nos °), a fost adusă şi înmormentată cenuşa luï Achille ').

') Dupa Ravennas (éd. Parthey, p. 292), Alpiï de lângă Marea gallică se mai numiaû şi Montes Titani (var. Tytani). Acestï munţî eraû locuiţi de Ligurl, între carî avuse un roi principal aşa numiţii Deciates (var. Decietes, Dicaei). Cf. Florus, lib. II. 3.—Un Tetenius este amintit pe o inscripţiune din Dalmaţia (Lucius, Inscr. Dalm. p. 25),— un Tatinos pe o monetă ante-romană din Gallia (Mionnet, Descr. d. meci. SuppI. t. L 161). — în Ungaria, diferite familii vechî purtau numele nobilitar de Te ten (Tathun). Wenzel, Cod. Arp. cont. VI. 457. 1228: Comitem Petrum... de genere The-then et totam generationem suam.—Pejér, Cod. dipl. X. 4. 419. 1405: Sigismundus Rex Hungariae pro familia T6ten arma gentilitia concedit. — Fejér, ibid. V. 2. 534. 1279: villa Tathun. —Cf. Cod. dipl. patrius. IF. 125-127. 1373.

») Homeri II. XIV. 204.

³) Homeri U. VIII, 482; XIV, 274 seqq. — Hoslodi Theog. v. 851. — Acscliyll From. vinct. v. 219. — Apollonii Rh. I. 507.

*) Hesiodi Op. v. 169. — Pindari Olymp. II. 136.

⁵) Avietil Descr. orb. v. 724: — ") Homeri Carmina, (ed. Didot) p, 583.

') După Philochor (fr. 184), Saturn ar fi fost înmormentat în S ic ii i a (îixtXîa). O simplă confusiune geografică. Aicî, terminul de SixsXia este pus în loc de Qptvaxi'a seă Tptvav.picc. La Homer insă, Qpivaxîf] vîjaoc este o insulă de la Oceanos potamos. (Odyss. XI, 107; XII, 12.7; XIX, 275). La Apolloniu Rhodiu (IV. 84), itovcoţ tptvâxp'.oc este marea, unde se varsă braţul de rësïrit al Istruluî (cel de apus curgea în marea ionică). La ace­laşi Apolloniu Rhodiu (IV. 310), delta Dunării (Peuce) este numită Tp'/fXiu/U, adecă triangulară.

XXXVII.— DOMNIA LUI TYPHON. (SETH, SET NEHES, NEGRU SET).

1. Rtsboiul Iul Osiris în contra lui Typhon.

După detronarea luï Saturn, liniscea internă a mareluï imperiu pelasg se turbură din nou şi un nou rësboiû mult maî violent, şi mal întins se începe între fiii luï Saturn pentru domnia lumii vechi.

Saturn avuse, după tradiţiunile vechî, trei fiî *), cari însă portă în teogo-niile vechî diferite numiri Unul din aceştia e numit de autorii grecesc! Typhon ⁸), de Egipteni Set "), ér în tradiţiunile religiose ale Persieî şi Bactriel Ahriman. Al doilea fiu a fost Osiris, numit de Grecî şi Dio­nysos, un African, de origine obscură, însă adoptat de Saturn cu drepturile de moscenire asupra imperiului, în fine, al treilea fiu a fost Joe, crescut şi acesta în ţerile meridionale.

Rësboiul, ce-1 purtase Osiris şi Joe în contra lui Typhon pentru stăpânirea lumiî vechî, pdrtă în literatura vechia grecescă numele de Gigantoma-chia, seu lupta cu triburile cele superbe şi feroce ale Muntenilor Guganî, 5ypia ifOXa rtydvTuv '), de lângă Oceanos potamos.

Despre aceste evenimente depărtate, cari ni se presintă ca începutul uneî noue fase în istoria civilisaţiunil omenesc!, no! avem doue traditiunï: una egiptenă, care ne înfâţişeză pe Osiris ca învingătoriul si distrugătoriul Gi­ganţilor, şi alta grecescă, în care t6te victoriile şi t<5te onorile sunt atri­buite Iu! Joe, nu Iu! Osiris.

Fie-care din aceste doue versiuni ne presintă date importante, geografice şi istorice; car! se completeză 5n multe privinţe unele cu altele.

No! ne vom ocupa aie! maî ântâiu cu versiunea egiptenă seu cu résboiul luï Osiris în contra luï Typhon, numit în papirele şi în inscripţiunile egip­tene Set.

După detronarea luï Saturn, părţile de nord ale imperiului pelasg rerna-seră de fapt în stăpânirea luï Typhon, a caruï reşedinţă se afla în ţ era

') Homerî II. XV. v. 187.

') Philoals H. Ph. fr. 2. 21. - Plutarch! De îs. — Diodorl 1. I. 13. 21.

') Pltttarchl De îs. c. 41: tiv Toţxiva E-/|6 àel Alfûimoi xaXoôaiv. ⁴) Homeri Odyss, VII. 59-60. Batr. v. 285.

Ari m i Io r *), spre nord de Oceanos potamos (Istm), de unde şi numele seu de Ahriman*) la populaţitinile Persieî şi ale Bactrieî.

Peste Egipet insă. usurpase domnia, un aventurier african, numit Osiris, care la început susţinea, că este un fiii natura! al luî Ammon (Uran) ^s), ér mal târdiii spunea, că este fiul cel m aï mare al lui Saturn şi că acesta i-a transmis densului întregă moscenirea imperiuluï *).

Despre espediţiunea M Osiris în Asia şi în Europa pentru cucerirea îuiniî vechî aflăm ia Diodor Şicul următdrele date, culese de la preoţii egiptenî: Osiris, cuprins de dorinţa, ca să-sî câştige prin binefacerile sale o gloria neperitere, strînse o armată numerosă cu intenţiunea să căletorescă prin tetă lumea locuită şi să înveţe peste tot locul genul omenesc sa' planteze viţa de via, să cultive grâul şi orzul, a căror bunătate, spunea, ca o descoperise densul şi soţia sa Isis. După ce pregăti ast-i'el t6te cele necesare pentru es-pedifiune, Osiris încredinţa administraţiunea regatului soţiei sale Tsis, căreia i dede de consiliariu pe Hermes, ér în calitate de comandant militar pe Hercule. Apoï punéndu-se în mişcare cu trupele sale, trecu din Egipet în Ethiopia, de aci în Arabia şi înainta până la marginile cele locuite ale In­diei Din India se intôrse la cèle-laite popôre aie Asieî, trecu peste Hel­lespont în Europa, supuse Thracia şi Macedonia, şi în urmă el se întorse in Egipet aducând cu sine darurile cele mal frumose, pe cari le primise de la poporele subjugate, în memoria acesteî espediţiunî, după cum spuneau uniî, se afla la Nysa din Arabia ridicată o columnă cu urrnătorea inscripţiune: «Tatăl mieii a fost Saturn, cel mai ténër dintre toţî rleiï, ér eu sunt Osiris, regele acela, care a condus oştirile sale în tôte regiunile până ia ţinuturile cele nelacuite ale Indienilor şi de acolo către părţile Urseï. pânălaisvdrelerîulu? istm, şi de aci mai departe în cele-lalte părţî ale pămcnhilui până la Ocean. Eu sunt, dupa etate, fiul ce! mai mare al luî Saturn... Nicï nu este vre-un ioc în lume, unde să nu fi ajuns eu, si am împărţit tuturor bunătăţile, pe cari insu-mï le-am descoperit »).

Osiris cucerise aşa dar, după tradiţiunile vechî, nu numai Thracia şi Ma­cedonia, dar şi regiunile centrale ale Europei, până la Oceanul de apus.

^l] Homci'l II. II. "83: tiv 'Af*[|iotţ, 80: ?«-'t To-swroç ?|jiji.»v«'. e&vtiţ.

') Dupuls, Orig. d. tous les cultes, IV. 410 : T y p h o n est incontestablement i ' A h ri na a n •ies Perses.

») Plerret, Le Panthéon égytit. p. 23. 107.

*) Pierrot, Le livre d. morts, p. 213: Osiris, l'aîné dra cinq dieux, héritier de son père Se b. -- Cf. ibid. p. 83. 395. 488.

'} DkMlorl SicuU 1. I. c. 17 şi 27.

XXXVir. — DOMNIA LUI TYPHON. (SETH, SET NEILES, NE6BU SET).

1. Risboiul luï Osiris în contra lui Typhon.

După detronarea luï Saturn, liniscea internă a marelui imperiu pelasg se turbură din nou şi un noû rësboiû mult mal violent, şi maï întins se începe între fiiï luï Saturn pentru domnia lumiï vechï.

Saturn avuse, după tradiţiunile vechï, treï fiï ^l), cari însă pdrtă în teogo-niile vechï diferite numiri, Unul din aceştia e numit de autorii grecesc! Typhon ⁸), de Egipteni Set '), ér în tradiţiunile religiose ale Persiel şi Bactriel Ahriman. Al doilea fiu a fost Osiris, numit de Greci şi Dio­nysos, un African, de origine obscură, însă adoptat de Saturn cu drepturile de moscenire asupra imperiului, în fine, al treilea fiû a fost Joe, crescut şi acesta în fërile meridionale.

Rësboiul, ce-1 purtase Osiris şi Joe în contra lui Typhon pentru stăpânirea lumii vechi, pdrtă în literatura vechia grecescă numele de Gigantoma-chia, séû lupta cu triburile cele superbe şi feroce ale Muntenilor Guganî, ăypta
*), de lângă Oceanos potamos.

Despre aceste evenimente depărtate, cari ni se presintă ca începutul unei noue fase în istoria civilisaţiunil omenesc!, noi avem doue tradiţiunî: una egiptenă, dare ne înfâţişeză pe Osiris ca învingătoriul şi distrugătoriul Gi­ganţilor, şi alta grecescă, în care t<5te victoriile şi t<5te onorile sunt atri­buite lui Joe, nu luî Osiris.

Fie-care din aceste doue versiuni ne presintă date importante, geografice şi istorice; cari se completeză în multe privinţe unele cu altele.

Noi ne vom ocupa aici mal ântâiu cu versiunea egiptenă séû cu résboiul lui Osiris în contra lui Typhon, numit în papirele şi în inscripţiunile egip­tene Set.

După detronarea lui Saturn, părţile de nord ale imperiului pelasg rerna-seră de fapt în stăpânirea lui Typhon, a cărui reşedinţă se afla în ţera

') Homert II. XV. v. 187.

') PhUoalg H. Ph. fr. 2. 21. - PlutercM De îs. — Diodori 1. I. 13. 21.

') Plntarchi De îs. c. 41: tàv Tu^iva £ïj6 àel

⁴) Homeri Odyss. VII. 69-60. Batr. v. 285.

mane ale Svevilor făceau sacrificii divinităţii Isis. Originea acestui cult egip­tean în ţerile germane se reduce fără îndoielă la timpurile luî Osiris ¹).

însă Typhon, crescut în tradiţiunile vechi arimice, un caracter superb, cutezătoriu, rësboinic şi cu pasiuni energice, se considera ca singurul mo-scenitoriu legitim al luï Saturn, şi nu putea suferi ca un bastard, cum nuinia densul pe Osiris ²), sa domnescă peste imperiul părintelui seu.

în timpurile aceste, forţele cele mal escelente ale imperiului pelasg, no­bilimea cea vechia a Titanilor, se stinsese. Uniî perise în espediţiunile şi lup­tele cele multe ale lui Saturn, ér alţii se risipise prin diferite ţerî, în cât acum singura putere de rësboiù a imperiului pelasg o forma generaţiunea Gi­ganţilor, a triburilor celor feroce de la Oceanos potamos, munteni, cari prin făptura lor cea înaltă şi prin puterea lor întreceau cu mult figurile cele mijlocii si pigmeice ale indigenilor africani.

In contra acestei invasiunî meridionale se ridică acum Typhon eu tri­burile Giganţilor,

Osiris este învins şi silit a se retrage peste Istru, ér Typhon î-1 urmăresce cu cetele călăreţe ale Giganţilor până în Egipet.

Textele religiose egiptene ne spun, că Osiris şi alţi aliaţi aï sëï se trans­formară în. animale, îndată ce vedură că Typhon străbătuse cu oştirile sale în Egipet ³); o simplă alusiune la figurile de animale, sub cari erau în­făţişate divinităţile osirice.

în fine, Typhon prinse pe Osiris si-1 tăia în bucăţi ⁴), ceea ce, după cum ne soune Suida, a causât o mare jale Egiptenilor, cari au celebrat apoi In t6te timpurile memoria acestei sfăşiărî⁶).

După tradiţiunile egiptene, Osiris a fost ucis de Typhon în Egipet. După tradiţiunile române însă, despre cari vom vorbi mal la vale, tăiarea lui Osiris s'a întêmplat pe teritoriul din nordul Istrulul de jos ⁶).

') Taciţi Germ. c. 9: pars Suevorum et Isidi sacrificat.

²) Pluterchi De îs. c. 19. 54. — Lepsius, Ober d. ersten ăgypt. Gôtterkreis, p. 53.

^s) Pierret, Le livre d. morts, p. 78.

«) Dlodorl 1. I, 21; III, 62, 6. — Maerobii Somn. Scip. I. 12. — ⁶) Suldas, v. "Ooipic,

⁶) Uniî din preoţii egipteni atribuiau acesta espediţiune lui Sesostris seu S os t ris. un rege, a cărui personalitate şi cronologia până astă-dî nu s'a putut fixa. După Malala (I. II), Sesostris a trăit în timpurile lui Hermès. El a fost aşa dar un contemporan al lui Saturn şi Typhon, şi ast-fel identic, din punct de vedere cronologic, cu Osiris. După Herodot (II. 103), Justin (II. 3) şi Strabo (XV. 1. 6), Sesostris a fost cel de ântâiû rege egiptean, care a subjugat tôte popôrele Asiei, pe la cari ajunsese, apoi din Asia a trecu peste Hellespont în Europa, a supus pe ThracI şi pe Scyţi. însă, după textele religiose egiptene, cea de ântâiu espediţiune în Asia şi Europa se atribue luî Osiris şi pe acesta

Typhon restabilesce acum din nou autoritatea imperiului pelasg în Africa de nord şi domnesce peste Egipet, în curs de 29 ani, ça un rege legitim din dinastia divină, în acest timp, el construesce, lângă delta Nilului, în partea despre Arabia, una din cele maî vaste fortificaţiunî ale Egipetuluî, numită în teologia egiptenă Abaris şi Cetatea luï Typhon, cu o periferia de de 10.000 jugere (1000? = 46 chim.), după cum spunea Manetho *). Acesta fortificaţiune cu dimensiuni atât de gigantice era destinată pentru retrage­rea armateî şi a populaţiuniî pelasge în caşul unul noû rësboiû eu indigenii

africani.

Din Egipet, Typhon trece apoi cu cetele Giganţilor în Asia, ca să pe-depsescă aici pe clienţii lui Osiris şi elementele cele turbulente, carf se aliase cu gJ6tele africane în contra domniei pelasge. El cuceresce Palestina, înfiinţeză regatul Judeci şi întemeiază capitala numită Ierusalim *).

Despre espedifiunea Giganţilor în Palestina amintesc si cărţile cele sfinte ale Ebreilor. Profeţii Ieremiă şi Ezechiel³) ameninţă pe Ebreî cu invasiunea cea teribilă a unul popor ce vine din fundul medănopţiî, numit «prădă-toriul ginţilor» şi «domnii pămentulul>. Regele acestora, Gog din ţera Magog, va năvăli asupra Ebreilor cu dstea sa cea frum<5să de călăreţ^ înarmaţi cu arcuri, săbii, coifuri, scuturi si paveze. EI vor lua cu denşil ca aliaţi pe popdrele Libye! şi Ethiopie!; locuitori! oraşelor şi cetăţilor vor fugi de vuietul călăreţilor şi al arcaşilor; apoi vor cutriera pămentul în triumf şi vor duce pe Ebreî In captivitate.

Poetul Maniliu amintesce de rësboiul lui Typhon pe teritoriul Babiloniei *).

Din Babilonia, Typhon înaintéza victorios peste Persia, străbate apoi

n Ba c tri a ^B) şi devine atot puternic peste Asia. Regii cel noi se plecă

a piciérele sale. Typhon ajunge acum cu o mână la resărit şi cu alta la

[lorii a sa se intemeieză întreg sistemul religiuniî osirice şi mândria naţională a Fa-

aonilor egipteni. Maî notăm aid, că după Val. FJac (Argon. V. 418), Sesostris a fost

el de ântâiû, care a venit cu rësboiû asupra Geţilor, însă, înspăimentat de înfrângerea

'ştirii sale, el se întdrse repede Ia Theba pe ţennuriî .Nilului, însoţit numai de puţinii aï sëï.

*) Josephus c. Apion. I. 26. — Numele acestei cetăţi nu este egiptean. Un Abaris, de

aţionalitate Hyperboreu, ne este cunoscut ca un profet celebru al lui Apollo. Virgiliu

^en. IX. 344) încă amintesce de un Abaris, ostaş în armata lui Turnus.

') Ast-fel trebue să ne esplicăm tradiţiunea de la Plutarch (c. 31), că Typhon a născut

e Hierosolymos şi Judaios.

*) Cartea Iul Ieremiă, c. 4 şi 6. Cartea lui Ezechiel, c. 38. 39. ⁴) ManiUi Astron. IV. 580. -

') La acesta moscenire vechia cugetau şi Romanii. Propertii 1. III, el. I. 15: Mulţi, oma, tuas laudes annalibus addent. Qui fin em imperii Bactra f ut ura canant, — *• Staţii Silv. 1. IV. 1. 40.

apus, după cum scrie Apollodor. El cucerise din nou întregă lumea vechia.

Terérea ce o rëspândise Typhon eu Giganţii la popôrele, carï se plecase domniei ilegitime a lui Osiris, a rëmas legendară la Egipteni şi Ebrel, la Perşi*) şi la Greci.

El este inimicul cel mal înfricoşat al poporelor meridionale de rasă nepe-lasgă, un resbunătoriu sever al tatălui seu si al nobilimii celei vechi, a Titanilor.

După uciderea lui Osiris, se formeză în contra lui Typhon, o nouă coa-liţiune a poporelor meridionale. Isis, sora si nevasta lui Osiris, ajutată de fiul sëû H o rus şi de seminţiile meridionale, inimice rasei pelasge, se ridică, ca să rësbune mdrtea lui Osiris şi să recâştige domnia imperiului *).

în acest rësboiû, Horus a fost rănit de Typhon la un ochiû ⁸). După alte tradiţiunî, el a fost ucis de Titani (Giganţi) *).

Despre Typhon, se spune, că a fost învins, prins şi legat, însă Isis l'a pus erăşî în libertate ⁵). Se începe apoi un noû rësboiû, în care Typhon a fost învins, alungat, orî ucis ⁸).

însă, cu totul altmintrelea ni se presintă faptele după monumentele vechi egiptene, şi anume: că Horus nu a putut să detroneze pe Typhon, că după jupte multe şi îndelungate s'a stabilit în urmă între Typhon şi Horus o frăţietate intimă, ast-fel, că denşiî împărţiră imperiul lumii vechî în doue ju-metăţî, Set séû Typhon domnind peste regiunile de nord, ér Horus peste cele de sud ⁷).

II

Cu rësbôiele lui Osiris şi Horus în contra lui Typhon se începe în ţerile meridionale o revoluţiune generală în contra dominafiuniî şi civilisaţiunil vechi pelasge.

*) în religiunea naţională a Persieî şi a Bactrieî, întemeiată de Zoroastru, Typhon, sub numele de Ah r i m a n, este înfăţişat ca principiul reului şi al întunereculuî, care se află în luptă continuă cu Oromazes, deul binelui şi al lumineî. El este représentât sub formă de balaur, care a încercat să se mesure eu ceriul.