Paştile şi controversa pascală
Problema prăznuirii anuale a morţii şi învierii Mântuitorului nu a fost una deloc uşoară. Paştile era sărbătoarea prin excelenţă; lumina ei se întinde pa parcursul mai multor zile şi este amplificată de trăirea momentului botezului în sâmbăta mare. Formele generale ale celebrării sunt încadrate de pregătirea penitenţială şi ascetică prin postul premergător, aşteptarea în privegherea nocturnă cu lecturi biblice şi cântece, totul culminând cu euharistia. Tot acest schelet în liniile sale generale era respectat de toate comunităţile.
Mai dificilă a fost problema datei Paştilor. Asia Mică, pe baza unei tradiţii care urca până la apostolii Filip şi Ioan, prăznuia Paştile odată cu evreii, în 14 nisan în orice zi ar fi căzut (gruparea quartodecimanilor).41
În acelaşi secol, alte comunităţi ca cea din Roma, Palestina, Egipt, Grecia prăznuiau Paştile nu în 14 Nisan ci în duminica următoare (conform unei tradiţii ţinută ca provenind de la Sf. Ap. Petru şi Pavel).
Problema fixării datei Paştilor este una care regularizează în secolele succesive celelalte sărbători racordate la ea (Înălţarea, Cincizecimea, etc.). De aceea ea trebuie tratată cu mare seriozitate. Ea a fost tranşată în favoarea susţinătorii variantei duminicale.
|
