James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

r

Dublin acum, comandat de Michael Gunn, directorul Tea­trului Gaiety, nr. 46, 47, 48, 49, strada South King, urmînd a fî introdus în scena şasea, valea diamantelor, în cea de a doua ediţie (30 ianuarie 1893) a marei pantomime anuale de Crăciun Sinbad Marinarul (scrisă de Greenleaf Whii-tier, decoruri de George A. Jackson şi Cerii Hicks, costume de doamna şi domnişoara Whelan, prezentată de R. Shei-ton la 26 decembrie 1892, sub îndmmarea personală a doamnei Michael Gunn, balete de Jessie Noir, arlechinadâ de Thomas Otto) şi cîntatăde Nelly Bouverist, jună primă ? întîi, oscilaţiile între evenimentele de interes imperial şi local, apropiatul jubileu de diamant al Reginei Victoria (născută în 1820, urcată pe tron în 1837) şi posticipata inaugurare a unei noi pieţe municipale de peşte ; în al doilea rînd, îngrijorarea faţă de opoziţia din partea cercu­rilor extremiste în problemele respectivelor vizite ale Alte­ţelor Lor Regale ducele şi ducesa de York (reală) şi a Majestăţii Sale Regele Brian Boru (imaginară) ; în al treilea rînd, un conflict între eticheta profesională şi emulaţia profesională în legătură cu recentele construcţii ale Marii Săli Lirice pe Burgh Quay şi a Teatrului Regal pe strada Hawkins ; în al patrulea rînd, diversiunea rezultînd din compasiunea faţă de expresia ne-intelectuală, ne-politică, ne-cireumstanţială a lui Nelly Bouverist şi concupiscenţa stîrnită de piesele albe de lenjerie ne-intelectuală, ne-po­litică, ne-circumstanţială ale acesteia în vreme ce ea (Nelly Bouverist) se afla în această lenjerie ; în al cincilea rînd. dificultăţile alegerii unei muzici apropiate şi a aluziilor humoristice din Cartea cu Glume pentru Toţi (1 000 de pagini şi cîte un hohot de rîs pe fiecare din ele) ; în al şaselea rînd, rimele omofone şi cacofonice asociate cu nu­mele noului primar Daniel Talion, al noului Comisar de Poliţie Thomas Pile şi al noului procuror general, Dunbar Plunket Barton.

Ce relaţie exista între vîrstele lor ?

Cu 16 ani înainte, în 1888, cînd Bloom avea vîrsta ac­tuală a lui Stephen, Stephen avea 6 ani. 16 ani mai tîrziu, în 1920, cînd Stephen avea să fie de vîrsta actuală a lui Bloom. Bloom avea să aibă 54 de ani. In 1936, cînd Bloom ar fi urmat să aibă 70 de ani şi Stephen 54. vîrstele lor,

317

iniţial la raţia de 16 la O, ar fi fost în raport de 17¹,₂ cu 13V₂, proporţia crescînd şi disparitatea scăzînd pe măsură ce s-ar fi adăugat ani viitori arbitrari, căci dacă proporţia existînd în 1883 ar fi continuat imutabilă, prespunînd că aşa ceva ar fi fost posibil, atunci în 1904 cînd Stephen avea 22 de ani Bloom ar fi trebuit să aibă 374 şi în 1920, cînd Stephen ar fi avut 38 de ani, aşa cum avea acum Bloom, Bloom ar fi trebuit să aibă 646 de ani, iar în 1952 cînd Stephen ar fi atins vîrsta maximă postdiluviană de 70 de ani, Bloom, care ar fi trăit 1190 de ani născîndu-se adică în anul 714, ar fi depăşit cu 221 de ani vîrsta maximă antediluviană, cea a lui Matusalem, 969 de ani, în timp ce, dacă Stephen ar fi continuat să trăiască pînă ce ar fi atins această vîrsta în anul 3072 e.n., Bloom ar fi fost obîigat să fi trăit 83.300 de ani. fiind aşadar obligat să se fi născu! în anul 81.396 î.e.n.

Ce evenimente ar fi putut amila aceste calcule ?

încetarea existenţei ambilor sau a unuia din ei, inau­gurarea unei noi ere sau a unui nou calendar, anihilarea lumii şi în consecinţă exterminarea rasei umane, inevita­bilă dar imprevizibilă.

Cîte întâlniri anterioare atestau relaţiile de cunoştinţă preexistente între ei ?

Două. Prima în grădina de liliac a casei lui Matthew Dillon, Medina Villa, bulevardul Kimmage, Roundtown, in 1887, în compania mamei lui Stephen, Stephen fiind atunci în vîrsta de 5 ani şi puţin înclinat să întindă mina ca salut. Cea de a doua în cafeneaua hotelului Breslin în­tr-o duminică ploioasă din ianuarie 1892, în compania tatălui lui Stephen şi a fratelui bunicului lui Stephen, Stephen fiind atunci cu cinci ani mai în vîrsta.

A acceptat atunci Bloom invitaţia la masă formulată de i'iu şi după aceea reluată de tată ?

Foarte recunoscător, apreciind cu recunoştinţă, cu sin­ceră recunoştinţă şi apreceiri, apreciind cu regrete de o sinceră recunoştinţă, a refuzat.

"13

Conversaţia lor cu privire la aceste reminiscenţe a mai dat la iveală o a treia legătură de natură să-i unească ?

Doamna Riordan, o văduvă cu oarecare independenţă de mijloace, locuise în casa părinţilor lui Stephen între 1 septembrie 1888 şi 29 decembrie 1891 şi locuise de ase­menea în cursul anilor 1892, 1893 şi 1894 la Hptelul Ar­mele Oraşului, proprietară Elizabeth O'Dowd de la nr. 54 strada Prusia, unde părţi ale anilor 1893 şi 1894 fusese o ■constantă informatoare a lui Bloom, de asemenea locuind la acelaşi hotel, fiind la vremea aceea funcţionar în ser­viciul lui Joseph Cuffe, de la nr. 5 Smithfield, pentru controlul vînzărilor în apropiatul Tîrg de vite din Dublin pe şoseaua North Circular.

A îndeplinit el pentru ea pe vremea aceea anume ac­ţiuni de caritate de ordin concret ?

Uneori o împinsese, în serile calde de vară, pe ea, o văduvă infirmă cu oarecare independenţă, chiar dacă li­mitată, de mijloace, în scaunul ei de convalescentă, prin rotiri lente ale roţilor acestuia pînă la colţul şoselei North Circular, în faţa prăvăliei d-lui Gavin Low, unde ea ră-mînea cîtăva vreme scrutînd prin binoclul cu o singură lentilă al lui Bloom cetăţeni de nerecunoscut în tram­vaie, biciclete, instalaţi în vehicule cu cauciucuri pneu­matice umflate, în trăsuri, tandemuri, landouri particulare sau închiriate, carete, cărioare şi trăsurici trecînd din oraş spre Phoenix Park şi viceversa.

Şi de ce putea el atunci să îndure această funcţie de însoţitor şi de paznic cu calm şi fără nerăbdare ?

Pentru că, în prima tinereţe, şi el întîrziase adesea să observe printr-un rondel bombat de sticlă multicoloră spectacolul oferit, cu schimbări continui, de strada de afară — pietoni, patrupede, velocipede, vehicule, trecînd încet, repede, în ritm egal, înconjurând, revenind să încon­joare limitele unui rotund globular dominîndu-l.

Ce amintiri distincte avea fiecare din ei despre ea, acum de opt ani moartă ?

Cel mai în vîrsta, despre cărţile ei de joc şi fisele res­pective, despre căţelul ei skye terrier, despre presupusa

319

L

ei avere, despre pierderile ei de atenţie şi surzenia ei in­cipientă ; cel mai tînăr, despre lămpiţa cu ulei din fala statuii Imaculatei Concepţii, despre periile ei verde şi maro anume pentru Charles Stewart Parnell şi pentru Michael Davitt, despre hîrtia ei foiţă.

Nu-i mai rămînea lui la dispoziţie nici un mijloc pen­tru a realiza acea întinerire pe care asemenea amintiri mărturisite unui tovarăş mai tînăr o făceau încă şi mai dorită ?

Gimnastica de cameră, mai înainte vreme intermitent practicată, apoi abandonată, aşa cum e indicată în cartea lui Eugen Sandow — Forţa fizică şi cum s-o obţinevi, con­cepută anume pentru bărbaţi angrenaţi în activităţi co­merciale sedentare, şi care urma să fie executată în stare de concentrare mentală în faţa oglinzii, astfel încît să pună în mişcare diferitele categorii de muşchi şi să pro­ducă succesiv o relaxare plăcută şi cea mai agreabilă reani­mare a agilităţii juvenile.

Stăpînise el, într-o epocă anterioară a tinereţii, o agi­litate fizică mai deosebită ?

Deşi ridicarea halterelor fusese de la început mai pre­sus de forţele sale şi turul complet la bară mai presus de resursele curajului său, totuşi, ca elev de colegiu excelase în execuţia regulată şi prelungită a jumătăţilor de ridicare la bare paralele ca o urmare a dezvoltării anormale a muş­chilor săi abdominali.

S-a referit vreunul din ei în mod deschis la deosebirea lor rasială ?

Nici unul nici altul.

Care au fost, reduse la cea mai simplă formă reciprocă a lor, gîndurile lui Bloom despre gîndurile lui Stephen despre Bloom şi gîndurile lui Bloom despre gîndurile lui Stephen cu privire la ce ar fi gîndit Bloom despre Stephen ?

Se gîndea că el se gîndea că el e evreu în vreme ce pe de altă parte el ştia că celălalt ştia că el ştia că celălalt nu este.

320

Odată înlăturate barierele reticenţelor, care erau filia­ţiile lor respective ?

Bloom, singurul descendent transubstanţial de parte bărbătească al lui Rudolf Virag (mai tîrziu Rudolf Bloom) din Sombathely, Viena, Budapesta, Milano, Londra şi Du­blin şi al Ellenei Higgins, cea de a doua fiică a lui Julius Higgins (născut Karoly) şi al Fanny-ei Higgins (născută Hegarty) ; Stephen, cel mai vîrstnic descendent consub­stanţial supravieţuitor de parte bărbătească al lui Simon Dedalus din Cork şi Dublin şi al lui Mary, fiica lui Richard şi Christina Goulding (născută Grier).

Erau Bloom Stephen botezaţi, şi cînd şi de către cine, cleric sau laic ?

Bloom (de trei ori) de către reverendul Gilmer Johnston M.A., singur, în biserica protestantă Saint Ni-cholas Without, Coombe ; de James O'Connor, Philip Gil-ligan şi James Fitzpatrick, laolaltă, la o pompă în satul Swords ; şi de către reverendul Charles Malone CC, în biserica Celor Trei Sfinţi, Rathgar. Stephen (o dată) de către reverendul Charles Malone, CC, singur, în biserica Celor Trei Sfinţi, Rathgar.

Au constatat ei că evoluţia instrucţiei lor şcolare era asemănătoare ?

Substituindu-l pe Stephen lui Bloom Stoom ar fi ur­mat să treacă succesiv printr-o grădiniţă de copii condusă de o doamnă şi printr-un colegiu. Substituindu-l pe Bloom lui Stephen, Blephen ar fi urmat să treacă succesiv prin treptele pregătitoare, de juniori, medii şi seniori ale şcolii medii şi trecînd examenul de admitere, ar fi parcurs anul întîi, al doilea şi al treilea şi licenţa universităţii regale.

De ce s-a abţinut Bloom să afirme că şi el frecventase universitatea vieţii ?

Din cauza nesiguranţei sale oscilante privind întreba­rea dacă această observaţie fusese sau nu fusese formu­lată deja de el către Stephen sau de Stephen către el.

Care erau cele două categorii de temperamente pe care fiecare din ei îl reprezentau ?

321

21 — UUse, voi. II

10

Cel ştiinţific. Cel artiste;

Ce probe a invocat Bloom pentru a demonstra că în­clina mai mult către ştiinţa aplicată decît către cea pură ?

Anumite eventuale invenţii la care se gîndise pe cînd sta întins pe spate într-o stare de mulţumire indolentă pentru a-şi uşura digestia, stimulat şi de faptul că apre­cia importanţa unor invenţii acum comune dar odinioară revoluţionare, de pildă, paraşuta aeronautică, telescopul cu oglindă, tirbuşonul în spirală, acul de siguranţă, sifonul de apă minerală, ecluza cu vane mecanice, pompa de suc-ţiune.

Invenţiile acestea nu erau gîndite mai ales în vederea unui plan de îmbunătăţire a activităţii grădiniţelor de copii ?

Ba da, deoarece făceau să fie depăşite puştile cu do­puri, baloanele elastice, jocurile de noroc, catapultele. Ele includeau caleidoscopuri astronomice înfăţisînd cele două­sprezece constelaţii ale zodiacului de la Berbece la Peşti, planetarii mecanice în miniatură de tipul Orrery, carouri de gelatină cu cifre, biscuiţi geometrici corespunzînd cu aşa-numiţii biscuiţi zoologici, mingi reprezentînd globul pămîntesc, păpuşi în costume istorice.

Ce-l mai stimula de asemenea în asemenea meditaţii ale sale ?

Succesele financiare realizate de Ephraim Marks şi Charles A. James, primul cu bazarul său de un penny si­tuat la nr. 42, strada George, Sud, celălalt cu prăvălia sa de articole de 6V2 penny, bazar universal şi expoziţie de figuri de ceară de la nr. 30, strada Henry, intrarea 2 pence, copiii 1 penny ; precum şi posibilităţile nelimitate pînă acum neexploatate ale artei moderne a reclamei şi publi­cităţii reduse la simboluri triliteralo-monoideale, de maximă vizibilitate verticală (pentru a fi ghicite), de maximă legibilitate orizontală (pentru a fi descifrate) şi cu eficacitate magnetică pentru a fixa atenţia involuntară, spre a-i atrage interesul, a o convinge, a o decide.

322

Cum ar fi ?

K. 11. Pantaloni — Kino 11/—.

Firma Cheilor. Alexander J. Keyes.

Cum nu ar fi? -

Priviţi această luminare lungă. Socotiţi în cît timp arde pînă la capăt şi veţi primi gratuit o pereche de ghete de piele naturală fabricaţia noastră, putere de oglindire de o luminare. Adresaţi-vă : Barclay şi Cook, 18, strada Talbot.

Bacilicid (Praf insecticid).

Celmaibun (Cremă de ghete).

Ceainevoie (Briceag de buzunar cu două lame combinat cu tirbuşon, pilă de unghii şi curăţitor de pipă).

Şi cum ar fi sub nici un motiv ?

Ce-i un cămin fără cutiile de conserve de carne Plum-tree ?

Un cămin nedesăvîrşit.

Cu ele, un leagăn al fericirii şi mulţumirii sufleteşti.

Fabricate de George Plumtreee, nr. 23, cheiul Negusto­rilor, Dublin, ambalate în cutii de 4 uncii, şi inserate de Consilierul Joseph P. Nannetti, deputat, Rotunda Ward, nr. 19 strada Hardwicke, sub anunţurile de decese şi co­memorări. Numele pe firmă este Plumtree. O cutie Plum-tree este o cutie de conserve de carne, marca înregistrată. Feriţi-vă de imitaţii. Plumcutie. Trumplutree. Cutitrie. Plamtutree.

Ce exemple a produs el pentru a-l induce pe Stephen să deducă faptul că originalitatea, deşi îşi produce propria răsplată, nu conduce în mod invariabil la succes ?

Propriul său proiect, odinioară ideat şi apoi abandonat al unei car-reclamă iluminat, tras de un animal de po­vară, în care ar fi urmat să fie instalate două fete elegant învestmîntate ocupîndu-se cu scrierea unor texte.

Ce scenă astfel sugerată a fost construită mental de Stephen ?

Un hotel singuratic într-o trecătoare muntoasă. Toamnă. Amurg. Focul aprins în cămin. Un tînăr aşezat într-un colţ

323

întunecat. Intră o tînără femeie. Neliniştită. Singuratică. Se aşază. Se îndreaptă spre fereastră. Se ridică în pi­cioare. Se aşază. Amurg. Stă pe gînduri. Pe o solitară foaie de hîrtie cu antetul hotelului scrie ceva. Stă pe gîn­duri Scrise. Oftează. Zgomot de roţi şi copite. Ea se gră­beşte să iasă. El se urneşte din colţul său întunecat. Ridică foaia singuratică de hîrtie. O ţine cu partea scrisă spre foc. Amurg. Citeşte. Singuratic.

Ce?

Cu scris aplecat, drept şi răsturnat : Hotelul Queen, Hotelul Queen, Hotelul Quee...

Ce scenă astfel sugerată a fost construită mental de Bloom ?

Hotelul Queen, Ennis, comitatul Clare, în care Rudolph Bloom (Rudolph Virag), a murit în seara de 27 iunie 1886, la o oră nespecificată, ca urmare a unei doze excesive de praf de piciorul cocoşului (aconită), autoadministrată sub forma unei frecţii antinevralgice, compusă din 2 părţi frec-ţie de aconită la o parte de cloroform lichid (cumpărată de el la ora 10,20 a.m. în dimineaţa de 27 iunie 1886, de la prăvălia medicinală a lui Francis Dennehy, de la nr. 17, strada Bisericii, Ennis), după ce, deşi nu ca o urmare a precedentei achiziţii, cumpărase la ora 3,15 p.m. în după amiaza de 27 iunie 1886, o pălărie canotieră nouă, extra-şic (după ce cumpărase, dar nu ca o urmare a preceden­tei achiziţii, la ora şi locul susmenţionate, toxina susmen­ţionată) de la magazinul de galanterie al lui James Cullne, la nr. 4, strada Mare, Ennis.

A atribuit el această omonimie unei informaţii, sau unei coincidenţe sau intuiţiei ? Coincidenţei.

A descris el verbal această scenă pentru a-l face pe oaspetele său să o vizualizeze ?

A preferat ca el însuşi să privească faţa celuilalt şi să asculte vorbele celuilalt prin care naraţiunea sa virtuală îşi găsea o realizare şi temperamentul său activ găsea o uşurare.

324

A văzut el oare o a doua coincidenţă în cea de a doua scenă ce i-a fost povestită, descrisă de narator ca intitu­lată O privelişte ca din Pisgah a Palestinei sau Parabola prunelor ?

Această scenă, împreună cu precedenta şi cu altele ne­povestite dar existente prin implicaţie, la care se adaugă eseuri pe diferite teme sau apoftegme morale (de pildă Eroul meu favorit sau Temporizarea este Hoţul Timpului) compuse în cursul anilor de şcoală i se păreau să cuprindă în sine şi în conjuncţie cu ecuaţia personală anumite posi­bilităţi de succes financiar, social, personal şi sexual, fie colectate şi selectate în mod special ca modele de teme pe­dagogice (valoare garantată sută la sută) pentru uzul ele­vilor din clasele preparatoare sau inferioare, sau oferite în formă tipărită, urmînd precedentele lui Philip Beaufoy sau ale Doctorului Dick sau al Studiilor în albastru ale lui Heblon prin vreo publicaţie de tiraj oficializat şi sol­vabilă sau folosite verbal ca stimul intelectual pentru au­ditori binevoitori, în măsură să aprecieze tacit naraţiunea bine condusă şi să augureze cu încredere încheierea ei în­cununată de succes, în timpul nopţilor tot mai lungi ur­mînd treptat solstiţiului de vară din ziua următoare să­rind trei, adică marţi 21 iunie (Sf. Aloysius Gonzaga), răsăritul soarelui, 3,33 a.m., apusul soarelui, 8,29 p.m.

Ce problemă domestică i-a solcitat frecvent, deopotrivă cu, dacă nu mai mult decît oricare alta, mintea ? Ce să facem cu soţiile noastre.

Care ar fi fost soluţiile sale ipotetice, luate fiecare în parte ?

Jocurile de familie (domino, alma, jocul gropiţelor din obraz, jocul cu beţişoare de fildeş, bilbochetul, Napoleon, ecarte, bezică, şaizeci şi şase, cerşesc-de-la-vecinul, dame, şah sau triotrac) ; brodatul, cîrpitul sau împletitul pentru învestmîntarea populaţiei aflate sub asistenţa poliţiei ; duete muzicale, mandolină şi ghitară, pian şi flaut, ghitară şi pian ; transcriere de acte sau de adrese pe plicuri ; vi­zite bisăptămînale la amuzamentele publice; activităţi comerciale cum ar fi cele în care se comandă într-o atmosferă plăcută şi se dă ascultare cu plăcere stăpînei

325

casei şi proprietăresei într-o lăptărie răcoroasă sau într-un salon cu divane calde şi cu ţigări ; satisfacerea clandestină a iritaţiei erotice în bordelurile masculine, inspectate de stat şi controlate medical ; vizite sociale la intervale re­gulate, infrecvente, controlate şi cu supraveghere preven­tivă frecventă reluate la şi din partea cunoştinţelor fe-rninime de respectabilitate recunoscută în vecinătate ; cursurile de seară educative special desemnate să facă agreabil procesul de instruire liberală.

Ce exemple de dezvoltare mentală deficientă din par­tea soţiei sale l-a înclinat în favoarea soluţiei ultime men­ţionate (a noua) ?

în clipele ei de răgaz ea umplea în repetate rânduri cîte o foaie de hîrtie cu semne şi hieroglife despre care afirma că erau caractere greceşti şi irlandeze şi ebraice. îl întreba constant la intervale diferite despre metoda corectă de a ortografia iniţiala majusculă a numelui capi­talei Canadei, Quebec. Înţelegea prea puţin din complica­ţiile politice interne sau din echilibrul de forţe interna­ţional. Calculînd adunările pe notele de plată recurgea frecvent la ajutorul degetelor. După completarea unor com­poziţii epistolare laconice abandona instrumentul de cali­grafie în mediul colorant expunîndu-l acţiunii corozive a sulfatului feros, vitriolului verde şi gogoaşei de ristic. Cu­vintele polisilabice neobişnuite de origină străină le inter­preta fonetic sau prin falsă analogie sau prin ambele pro­cedee : metempsihoză (mă-tu-n-pi-soză), alias (persoană înclinată spre cerşetorie menţionată în Sfînta Scriptură).

Ce compensa, în falsul echilibru al inteligenţei ei aceste şi alte asemenea deficienţe de judecată privind persoane, locuri, şi obiecte ?

Falsul paralelism aparent al tuturor braţelor perpen­diculare ale tuturor balanţelor, dovedit adevărat prin în­săşi construcţia lor. Contrabalanţa corectitudinii judecăţii sale privind o anume persoană aşa cum o dovedea expe­rienţa.

Cum încercase el să remedieze această stare de igno­ranţă relativă ?

325

în diferite feluri Lăsînd în vreun loc la vedere o anume carte deschisă la o anume pagină ; asumînd în ce o pri­veşte cunoştinţe latente cînd îi formula aluzii cu caracter explicativ ; ridiculizînd făţiş în prezenţa ei greşelile din ignoranţă a vreunei alte persoane absente.

Cu ce grad de succes încercase el un proces de instruire directă ?

Ea nu urmărea totul, o parte din întreg doar, era atentă cu interes, înţelegea cu surpriză, repeta cu grijă, îşi amin­tea cu mai multă dificultate, uita cu uşurinţă, îşi reamin­tea cu ezitare, re-repeta cu erori.

Ce sistem se dovedise mai eficient ?

Sugestia indirectă implicînd interesul personal.

De exemplu ?

Ei îi displăcea umbrela pe ploaie, lui îi plăcea o fe­meie cu umbrelă, ei îi displăcea o pălărie nouă pe ploaie, lui îi plăcea o femeie cu pălărie nouă, el îi cumpăra o pă­lărie nouă pe ploaie, ea purta umbrela cu pălăria nouă.

Acceptînd analogia implicată în parabola oaspetelui său ce exemple de personaje eminente din perioada ur-mînd exilului a invocat el ?

Trei căutători ai adevărului pur, Moise din Egipt, Moise Maimonides, autorul lucrării More Nebukini (Călăuza ce­lor perplecşi) şi Moise Mendelssohn, atît de eminent încît de la Moise (din Egipt) pînă la Moise (Mendelssohn) nu 6-a mai ridicat nici un altul ca Moise (Maimonides).

Ce declaraţie a fost formulată, sub rezervă, de Bloom privind un al patrulea căutător al adevărului pur, cu nu­mele de Aristot, menţionat, cerîndu-şi permisiunea, de Stephen ?

Că acest susmenţionat căutător fusese un discipol al unui filosof rabinic, cu numele incert.

Au mai fost menţionaţi şi ăilalţi copii ai legii iluştri anapocrifi aparţinând unei rase alese sau respinse ?

327

Felix Bartholdy Mendelssohn (compozitor), Baruch Spinoza (filosof), Mendoza (pugilist), Ferdinand Lassalle (reformator, duelist).

Ce fragmente de versuri din limbile ebraică veche şi irlandeză veche au fost citate cu modulaţii ale glasului şi traducerea textelor de către gazdă către oaspete şi de că­tre oaspete către gazdă ?

De către Stephen : suil, suil, suil arun, suil go sicair agus, suil go cuin (mergi, mergi, mergi pe calea ta, mergi cu bine, mergi cu grijă).

De către Bloom : Kifeloch, harimon rakatejch m'haad l'zamatejch (templul tău în părul tău este ca o felie de rodie).

Cum s-a făcut comparaţia glifică a simbolurilor fone­tice din ambele limbi pentru a substanţializa comparaţia orală ?

Pe fila albă penultimă a unei cărţi de stil literar infe­rior, intitulată Plăcerile păcatului (scoasă la iveală de Bloom şi manipulată astfel încît coperta ei din faţă să intre în contact cu suprafaţa mesei) cu un creion (furnizat de Stephen) Stephen a scris caracterele irlandeze pentru g, e, d, m, simplu şi modificat, şi Bloom la rîndul său a scris caracterele ebraice ghimel, aleph, daleth şi (în ab­senţa lui mem) un goph pe care i l-a substituit, explicînd valoarea lor aritmetică ca numere ordinale şi cardinale, respectiv 3, 1, 4 şi 100.

Cunoştinţele, stăpînite de ambii în fiecare din aceste limbi, cea moartă şi cea reînviată, erau teoretice sau prac­tice ?

Teoretice, fiind limitate la anumite reguli gramaticale de accidentă şi sintaxă şi excluzînd practic vocabularul.

Ce puncte de contact existau între aceste limbi şi între oamenii care le vorbeau ?

Prezenţa sunetelor guturale, aspiraţiile diacritice, lite­rele epentetice şi servile în ambele limbi ; antichitatea lor, ambele fiind predate pe cîmpia Shinar cu 242 de ani după potop în seminarul instituit de Fenius Farsaigh. descen-

328

dent al lui Noe, progenitor al Israelului şi ascendent aî lui Heber şi Heremon, progenitori ai Irlandei ; literaturile lor arheologice, genealogice, hagiografice, exegetice, homile-tice, toponomastice, istorice şi religioase incluzînd operele rabinilor şi culdeelor, Torah, Talmudul, (Mischna şi Ghe-mara), Massor, Pentateucul, Cartea lui Dun Cow, Cartea din Ballymote, Ghirlanda lui Howth, Cartea din Kell ; dis­persarea, persecutarea, supravieţuirea şi reînvierea lor ; izolarea riturilor lor sinagogice şi eclesiatice în ghetto (Abaţia Sfintei Mary) şi casele publice (taverna Adam şi £va); proscripţia costumelor lor naţionale în legile penale şi în legile vestimentare evreieşti ; restaurarea lui Chanan David în Sion şi posibilitatea autonomiei sau devoluţiei politice a Irlandei.

Ce imn a cîntat în parte Bloom anticipînd acea mul­tiplă încununare etnică ireductibilă ?