James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Liliata rutilantium. Turma circumăet. Iubilantium te virginum. Chorus excipiat.

De către Bloom :

Heiho, heiho. heiko, heiho.

Unde erau ceilalţi membri ai societăţii împreună cu care în aceeaşi zi, Ia chemarea aceloraşi clopote, Bloom că­lătorise de la Sandymount în sud şi către Glasnevin în nord ?

Martin Cunningham (în pat), Jack Power (în pat), Si-mon Dedalus (în pat), Tom Kernan (în pat), TNTed Lambert (în pat), Joe Hynes (în pat), John Henry Menton (în pat), Bernard Corrigan (în pat), Patsy Dignam (în pat), Paddy Dignam (în mormînt).

Singur, ce auzea Bloom ?

Dubla reverberaţie a paşilor îndepărtîndu-se pe pămîn-tul lui Dumnezeu, dubla vibraţie a unei drimbe plutind în aleea încărcată de ecouri.

Singur, ce simţea Bloom ?

Frigul spaţiului interstelar, mii de grade sub punctul de îngheţ sau zero absolut pe scările Fahrenheit, Celsius sau Reaumur ; indiciile iniţiale ale zorilor apropiaţi.

347

De ce anume îi aminteau dangătul clopotelor şi atin­gerea mîinilor şi sunetul paşilor şi înfrigurarea singu­ratică ?

De tovarăşi acum în diferite feluri şi în diferite locuri trecuţi dintre cei vii. Percy Apjohn (căzut pe cîmpul de luptă, pe rîul Modder), Philip Gilligan (de ftizie, spitalul de pe strada Jervis), Matthew F. Kane (înecat în mod ac­cidental, golful Dublin), Philip Moisel (pielită, strada Hey-tesbury), Michael Hart (ftizie," spitalul Mizeriocordiei), Pa-trick Dignam (apoplexie, Sandymount).

Ce privelişte sau ce fenomene îl îndemnau să mai ră-mînă o clipă locului ?

Dispariţia ultimelor trei stele, accentuarea zorilor, apa­riţia unui nou disc solar.

Mai fusese el vreodată spectator al unor asemenea fe­nomene ?

Odată, în 1887, după o participare prelungită la jocul de societate numit şarade, acasă la Luke Doyle, Kimmage, şi aşteptase cu răbdare apariţia fenomenului diurn, aşezat pe un zid, cu privirea întoarsă spre Mizrach, răsărituL

îşi mai amintea el de fenomenele cu care începuse acest proces ?

Un cer mai activ, un cocoş matinal undeva departe, orologii ecleziastice în diferite puncte, muzică păsărească, paşii izolaţi ai vreunui călător pornit devreme, difuziunea vizibilă a luminii pornind de la un corp luminos invizibil, cel dintîi mădular de aur al soarelui reînviat perceptibil jos pe linia orizontului.

A mai întîrziat el acolo la faţa locului ?

Inspirînd adînc s-a întors pe călcîie, a retraversat gră­dina, a reintrat în culoar, reînchizînd uşa. Cu un suspin adînc şi-a reluat luminarea, a urcat din nou scările, s-a apropiat din nou de uşa camerei din faţă, parter, şi a in­trat din nou.

Ce i-a oprit dintr-o dată intrarea ?

Lobul temporal drept al cavităţii cutiei sale craniene a intrat în contact cu un colţ de lemn solid, unde, o frac­ţiune infinitezimală dar distinctă totuşi de secundă, mai tîrziu, s-a localizat o senzaţie dureroasă ca urmare a sen­zaţiei antecedente transmisă şi înregistrată.

Descrieţi schimbările efectuate în dispunerea mobilie­rului ?

O sofa îmbrăcată în catifea brumărie fusese translo-cată din faţa uşii spre colţul căminului aproape de steagul britanic compact înfăşurat, schimbare pe care deseori avusese intenţia să o efectueze (el însuşi) ; masa cu tăblia de majolică aşternută cu o faţă de masă în carouri albastre şi albe fusese plasată în faţa uşii în locul lăsat liber de canapeaua în catifea brumărie ; bufetul de lemn de nuc (care cu unul din colţurile sale proiectate în afară îi oprise temporar intrarea) fusese mutat din poziţia sa de alături de uşă într-o situaţie mai avantajoasă dar mai primejdioasă în faţa uşii ; două scaune fuseseră mutate din dreapta şi stînga căminului în poziţia ocupată iniţial de masa cu tă­blie de majolică şi faţă de masă în carouri albastre şi albe.