James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

All'erta !

Mormăie acum nişte măsuri din a-ia di sortita a lui Ferrando. Cea mai grozavă parte, Stephen, din toată opera. Ia ascultă.

Fluierul lui melodios răsună iar, frumos nuanţat, frîn-tUri de arie, şi bate toba cu pumnii pe genunchii înfofo­liţi în pătură.

Briza-i mai dulce acum.

Case în ruină, a mea, a lui şi toate. La Clcngowes te-ai lăudat şi tu în lumea bună că ai un unchi judecător şi un unchi general. Lasă-te de de-astea, Stephen. Nu in asta stă frumuseţea. Nici în apele stătute de la biblioteca Marsh unde citeai profeţiile răsuflate ale lui Joachim Abbas. Pentru cine ? Pentru gloata cu o sută de capete din preajma catedralei. Unul ca el, care-şi ura şi el spiţa, care-a fugit dintre ei în pădurea nebuniei, şi coama ii

43

flutura înspumată în bătaia lunii, şi pupilele îi erau stele, ^3:> Houyhnhnm, cu nările fremătătoare de cai. Chi­puri ovale, cabaline. Temple, Buck Mulligan, Foxy Camp­bell. Fălci ascuţite. Părintele abate, diaconul furibund, ce păcat le-a învîrtejit în flăcări simţurile ? Paff ! Descende, calve, ut ne viinium decalveris. Ghirlandă de păr cărunt pe capul lui de blestemat, ia uite-mi-l cum coboară la pas (descende), cu un ostensoriu strîns în mină, cu ochi de vasilisc. Dă-te jos, teadvă calpă ! Şi corul răspunde ameninţare şi ecou, asistînd lîngă coarnele altarului, lati­neasca pufnită pe nas a preotaştilor, care se-nvîrt gvaşi în rasele lor, tunşi şi unşi şi scopiţi, îngrăşaţi cu grăsi­mea grînelor.

Şi în aceeaşi clipă poate un preot după colţ o ridică în mîini. Dringdring ! Şi două străzi mai încolo un altul o închide întx*-un caliciu. Dringdring ! Şi într-o capelă a Fecioarei un altul care-şi ia cuminecătura numai pentru el. Dringdring ! Jos, sus, înainte, înapoi ! Dan Occam s-a gîndit la asta, doctorul invincibil. într-o dimineaţă ce­ţoasă englezească demonul hipostasis i-a gîdilat mintea. Pogorînd hostia şi îngenunchind a auzit cum suna în­gemănat cu al doilea clopot clopoţelul dinţii în transept (şi şi-l ridică pe-al său) şi, ridieîndu-se, a auzit (acum îl înalţ şi eu) clopoţelele lor amîndouă (îngenunche acum) sunînd în diftong.

Vărule Stephen, n-ai să fii niciodată un sfînt. Insulă a sfinţilor^:îfi. Ai fost grozav de sfînt, nu ? Te-ai rugat Sfintei Fecioare ca să n-ajungi să ai nasul roşu. Te-ai rugat diavolului pe bulevardul Serpentine ca văduvioara cea durdulie din faţă să-şi ridice fustele şi mai mult pe«te strada umedă. O st, certo ! Vinde-ţi sufletul pentra «sta, chiar, zdrenţe vopsite prinse cu acul pe un trup de muiere. Mai multe spune-mi, mai multe încă ! Pe imperiala autobuzului de Howth singur strigînd în ploaie : femei goale ! Ce mai zici de asta, he ?

Ce mai zici despre ce adică ? Pentru ce alta au fost făcute ?

Citind cîte două pagini din cîte şapte cărţi în fiecare noapte, nu ? Eram tînăr. Te înclinai în faţa ta însuţi în oglindă, ieşeai în faţă să primeşti aplauze grave, cu chi­pul concentrat, să atragi atenţia. Ura pentru idiotul ăsta

49

bătut de Dumnezeu ! Hura ! N-a văzut nimeni ; nu nu spune la nimeni. Şi cărţile pe care-aveai să le scrii, cu litere în loc de titluri. I-ai citit F-ul ? A, da, dar îl prefer pe Q. Da, dar W e minunată. A, da, W. îţi mai aduci aminte de epifaniile tale pe file verzi ovale, atît de adînc de adinei, din tc.re-ar fi urmat să se trimită copii la toate marile biblioteci ale lumii dacă aveai. să mori, inclusiv la Alexandria ? Să le citească cineva acolo după cîteva mii de ani, o mahamanvantara. Ca Pico de la Mirandola. Da, chiar ca o balenă. Cînd citeşti pagini din astea stranii ale vreunuia care s-a dus de mult simţi că eşti una cu unul care odinioară...

Nisipul zgrunţuros îi pierise de sub picioare. Ghetele îi treceau iarăşi peste o magmă umedă plescăitoare, co­chilii tăioase ca briciul, pietricele strivite cu zgomot, care se înfundau peste alte nenumărate pietricele, lemnul trecut ca printr-o sită de viermele corăbiei, o Armadă pierdută. Pînze nesănătoase de nisip aşteptau să-i sugă tălpile peste ele păşind, suflînd în sus o respiraţie cu iz de canal. Le ocoli trecînd prudent. O sticlă de bere se înălţa acolo, îngropată pînâ la jumătate într-un aluat rnîlos de nisip. Sentinelă : insulă a setei de spaimă. Cer­curi sparte pe ţărm, pe pămînt un labirint de plase negre viclene ; mai încolo uşi dosnice mîzgălite cu cretă şi mai sus pe plajă o frînghie de rufe cu două cămăşi crucificate. Ringsend : wigwamuri ale cîrmacilor cafenii şi ale maeş­trilor matrozi. Scoici omeneşti.

Se opri. Am trecut de drumul spre mătuşa Sara. Nu mă mai duc acolo ? Se pare că nu. Nimeni pe-aici. Se întoarse spre nord-est şi străbătu nisipurile mai ferme către Turnul Porumbeilor.

— Qui vous a mise dans cette fichue position ?

— Cest le pigeon, Joseph. ³⁷

Patrice, acasă în vacanţă, linchea lapte cald cu mine la barul MacMahon. Fiul unuia care s-a expatriat singur, Kevin Egan de la Paris, gîşte sălbatice li se spune. Tatăl meu e-o pasăre, linchea dulcele lait chaud cu o limbuţă tînără trandafirie, în faţa lui durdulie, bucălată, Linchea, lapin. Trage nădejde să cîştige la gros lots. Despre natura femeilor a citit în Michelet. Dar neapărat o să-mi trimită

50