James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

legrafa aia care urca scările la Roger Greene cîte două trepte ca să-şi arate desuurile, Asta şi-o moştenesc de la tată la mamă, la fiică vreau să spun. Le e în sînge, Milly de exemplu care-şi usucă batista pe oglindă ca să facă economie de călcat. Locul cel mai bun pentru reclamă ca să prindă privirea femeilor pe oglindă. Şi cînd am trimis-o după şalul lui Molly la Presscott, â propos reclama aia tre­buie să. A adus restul acasă în ciorap. Deşteaptă fetiţa ! Eu n-o învăţasem. Şi ce frumos ducea pachetele. Lucru­rile astea mărunte la atrag pe bărbaţi. Cum îşi ţine mina în sus, şi-o scutură, ca să lase sîngele să se scurgă cînd s-au înroşit prea tare. De unde-aî învăţat asta ? De Ia nimeni. Ceva ce m-a învăţat doica. O, se pricep ele ! Trei ani avea cînd la toaleta lui Molly chiar înainte de a ne muta de pe strada Lombard vest. Eu faţă frumoasă. Mullingar acum. Cine ştie ? Lumea evoluează. Tînăr stu­dent. Ştie ce vrea oricum, nu ca cealaltă. Se descurcă ea. Doamne, ştiu că sînt ud. Chiar, că eşti. Pulpele ei ro­tunde. Ciorapi transparenţi întinşi să se rupă. Nu ca şieampăta aia de azi. Ciorapii-în-vine. Sau ailaltă de pe strada Grafton. Picioare de vacă groase pînă la călcîie. Albă. Uf.

O rachetă cu pocnitoare se sparse, scuipîndu-şi cu trosnete săgeţi zvîcnitoare. Zrads — zrads — zrads — zrads. Şi Cissy şi Tommy alergau să vadă şi Edy după ei cu că­ruciorul şi pe urmă Gerty pe după cotitura stîncilor. Are să ? Acuma, uite ! Uite ! Vezi. S-a întors să se uite. I-a mirosit ei a ceapă. Draga mea, ţî-am văzut tot.

Doamne ! Dar mi-a făcut bine totuşi. Eram cam de­montat după chestiile de la Kiernan, cu Dignam. Pentru această mină de ajutor multe mulţumiri. Din Hamlet e. Doamne ! Au fost toate astea combinate. Excitaţie. Cînd s-a întins aşa pe spate am simţit ca o durere pe vîrful limbii. Iţi sucesc capul pur şi simplu. Are dreptate. M-ai ameţit de tot de cap. Are dreptate. Cînd te gîndeşti că aş fi putut să mă dau şi mai rău în spectacol. In loc să stăm aşa şi să vorbim ca sâ n-adormim. Atunci am să-ţi spun tot. Totuşi a fost un fel de limbaj tainic între noi. N-o fi fost cumva ? Nu, Gerty o strigau. S-ar putea să fie

un nume fals totuşi ca al meu şi adresa de pe strada Dolp-hin un ascunziş.

Numele ei de fată era Jemina Brown Şi şedea cu mama ei în Irishtown.

Locurile de aici m-au făcut să mă gîndesc la asta cred. Toate-s la fel. îşi şterg peniţele pe ciorapi. Dar mingea aia s-a rostogolit pînă la ea parcă dinadins. Fiecare glonţ îşi are ţinta. Sigur, eu n-am fost nici în şcoală în stare s-arunc ceva drept la ţintă. Mie toate mi se duceau cît colo, strîmbe. Dar e trist cînd te gîndeşti că-s doar cîţiva ani şi pe-urmă ia vezi cum spală vasele şi încep să-şi facă socotelile că pantalonii lui tata acuş se potrivesc pentru Willy şi să-l şteargă şi pe-ăla micul cînd îl ţin să facă treabă mare. Nu-i uşor nici pentru ele. Da-ntr-un fel le apără. Nu le mai dă vreme să se gîndească la rele. Legea firii. Să spele copiii, sâ spele morţii. Dignam. Şi toată vremea cu copiii ţinîndu-li-se de rochie. Şi-aia mici la-nceput au capetele moi ca nişte nuci de cocos' ca maimuţele, nici nu le sînt închise la naştere, cu lapte acru-n scutece şi cheagul mur­dar. N-ar fi trebuit să-i dea copilaşului ăla să sugă bibe­ronul gol. îl umple de vînturi. Doamna Beaufoy, Purefoy. Trebuie să trec pe la spital. Mă-ntreb dacă sora Callan mai e acolo. Venea cîteodată serile cînd era Molly la Coffee Palace. Doctorul ăla tînăr O'Hare am văzut-o cum îi peria pardesiul. Şi doamna Breen şi doamna Dignam au fost aşa odată, de-abia aşteptau să se mărite. Cel mai rău e noap­tea, cum îmi spunea doamna Duggan acolo la hotel la City Arms. Bărbatu-su beat mort cu mirosul de circiumă intrat în haine, ca un dihor. Să stai cu duhoarea asta în nas pe întuneric, duhnind a băutură stătută. Şi pe urmă dimineaţa te mai şi-ntreabă : eram beat de tot azi-noapte ? Dar nu-i o politică asta să dai toată vina pe bărbat. Găinile tot acasă vin să se cocoaţe pe stinghie. Sînt amîndoi în aceeaşi oală. Poate că-i şi vina femeii. Aicea să vede că Molly e cu totul altceva. Sînge de meridional. Maur. Şi e şi forma, silueta. Aproape că-ţi vine să pui mîna să simţi rotunjimile. Compar-o de pildă cu astelalte. Nevasta-n-cuiată-n casă, vorba aia, scheletul din dulap. Permite-mi .să ţi-o recomand pe. Şi-ţi scot în faţă ceva aşa, o arătare

37

că nici nu ştii cum să-i spui. Dintotdeauna punctul slab a fost nevasta. Dar e totuşi un destin să te-ndrăgosteşti. Şi-au secretele lor între ei. Sînt ţipi care s-ar duce de rîpă dacă n-ar fi o femeie să ia lucrurile în mînă. Şi sînt pe-urmă nişte stîrpituri, ca nişte fetiţe, înalte de-o şchioapă, şi cu nişte pitici de bărbaţi. A tunat şi i-a adu­nat. Uneori copiii ies totuşi destul de bine. De două ori zero fac uneori unu. Sau cîte-un babalîc de şaptezeci de ani şi bogat cu o mireasă roşie ca focul. Te-nsori în mai şi te căieşti în decembrie. Ce neplăcută e udeala asta. S-a lipit. Nu s-a aşezat pielea la loc. Mai bine s-o desprind.

Au !

Pe de altă parte unul de doi metri şi cu o nevestică de-abia-i ajunge la buzunarul vestei. Lungul şi cu scurti-cica. El cel mare cu micuţa sa. Ciudat lucru ăsta cu ceasul meu. Dar şi ceasurile de mînă niciodată nu merg bine. Să fie vreo influenţă magnetică între persoane pentru că era cam ceasul cînd el. Mda, cred că imediat. Cînd pisica nu-i acasă joacă şoarecii. Mi-aduc aminte că m-am uitat la el cînd eram pe aleea Pili. Adică şi asta o fi magnetism. Magnetismul e în toate. Pămîntul de exemplu atrage-n-coace şi e atras dincolo. Asta e cauza mişcării. Şi timpul ? Păi e timpul în care se face mişcarea. Şi dacă un lucru se opreşte, atunci toată şandramaua se opreşte şi ea, puţin cîte puţin. E aranjat dinainte. Acul magnetic îţi arată ce se petrece în soare, pe stele. O bucăţică de fier oţelit. Cînd întinzi de pildă magnetul. Haide. S-a prins. Ca femeia şi bărbatul. Magnetul şi oţelul. Molly, el. Se gătesc şi se uită la tine şi te fac să înţelegi şi te lasă să vezi şi vezi şi mai mult şi te sfidează dacă eşti bărbat uite vezi asta şi, aşa cum îţi vine să strănuţi, picioarele, şi te uiţi, te uiţi şi dacă ai stofă de bărbat în tine. Hopa. Trebuie să-ţi dai drumul.

Mă întreb ce simt ele în părţile acelea. Ruşinea e cînd mai e o a treia persoană. Mai mult se ruşinează de o gaură în ciorapi. Molly la expoziţia de cai, cu bărbia împinsă în afară şi capul dat pe spate, cu ochii după fermierul ăla în cizme de călătorie şi cu pinteni. Şi cînd erau zu­gravii acolo pe strada Lombard vest. Frumoasă voce avea omul acela. Aşa a început şi Giuglini. Aproape că-i sim­ţeai mireasma, ca la flori. Violete. Probabil că venea de la

38

terebentina din zugrăveală. Unele profită de orice. Şi în timp ce-o fac rîcîie cu papucul pe duşumea ca să n-audă ceilalţi. Dar multe din ele nu ajung la marea uşurare, cred. O ţin aşa cu ceasurile. Cum ar veni peste tot peste mine şi în sus pe şira spinării.

Stai niţel. Hm. Hm. Da. Asta-i parfumul ei. Păi da. a făcut semn cu mîna. Iţi las asta să te gîndeşti la mine cînd eu sînt departe aici pe pernă. Ce-o fi ? Heliotrop ? Nu. Zambile ? Hm. Roze, cred. Parfum de-ăsta trebuie că-i place ei. Dulceag şi ieftin ; numaidecît se diluează, se tre­zeşte. Lui Molly îi place opoppnaxul. O prinde, amestecat cu' jesamină. Notele ei acute şi notele ei grave. Atunci în seara aceea la dans l-a întîlnit pe el, dansul orelor. Căl­dura făcea să se simtă parfumul. Era în rochia ei neagră şi mai ţinea încă parfumul de data dinainte. Bun condu­cător, nu ? Sau rău ? Şi pentru lumină. Presupun că e o legătură între ele. De pildă dacă intru într-o pivniţă pe întuneric. Misterioase lucruri. De ce simt abia acum mi­rosul ? I-a trebuit timp ca să ajungă, ca şi ea, adică, încet dar sigur. Să zicem că sînt nu ştiu cîte milioane de grăunte mici de tot suflate prin aer. Da, asta e. Pentru că insulele alea cu mirodenii, singaleze, de azi dimineaţă, le miroşi de la multe leghe distanţă. Să-ţi spun cum e. E ca un văl fin sau o pînză de păianjen pe care o au peste tot pe piele, fină de tot cum ar fi păpădia şi o ţes aşa tot timpul din ele, fină de tot, culori de curcubeu şi nici nu-şi dau seama. Se agaţă de orice scoate ea de pe ea. Talpa ciorapului, pan­tofii. Corsetul. Pantalonaşii : zvîcneşte o dată din picioare cînd şi-i scoate. Adio pînă data viitoare. Şi pisicii îi place să miroasă cămaşa ei de noapte pe pat. li cunosc mirosul ei dintr-o mie. Şi-n apa de baie. Mi-aduce aminte de căp­şuni cu smîntînă. Mă întreb eu unde-o fi exact mirosul. Acolo sau la subsuori sau sub ceafă. Pentru că îl simţi din toate gropiţele şi colţurile. Parfumul de zambile făcut din uleiuri sau eter sau mai ştiu eu ce. Şobolanul cu miros de mosc. Au o punguliţă sub coastă şi o părticică de-acolo scoate miros de-l simţi ani de zile. Cîinii care se miros unul pe altul sub coadă. Bună seara. Seara. Cum mai miroşi ? Hm. Foarte bine, mulţumesc. Animalele după asta se conduc. Da, acuma dacă stăm şi ne gîndim. Şi noi sîntem la fel. Unele femei de pildă te avertizează

39

cînd sînt la perioadă. Vino mai aproape. Şi-odatâ o pu­toare aşa de densă că poţi să-ţi agăţi pălăria de ea. Cam ca ce ? Conserve de heringi stricate sau. Puah ! Vă rugăm nu călcaţi pe iarbă.

Poate că şi ele simt un miros de bărbat la noi. Cam ca ce ? Mănuşile mirosind a ţigări pe care le lăsase John Lunganul pe biroul lui în ziua. Respiraţia ? Asta de la ce mănînci şi bei. Nu. Mirosul de bărbat vreau eu să spun. Trebuie să fie în legătură cu asta pentru că preoţii care ar trebui să nu sînt altfel. Femeile bîzîie în jurul miro­sului ăsta ca muştele la melasă. Se îmbulzesc la gratiile al­tarului ca să ajungă la el cu orice preţ. Arborele preotului oprit. O, părinte, nu vrei să ? Lasă-mă pe mine să fiu prima care. Exhală aşa prin tot corpul, permează. Sursa vieţii şi e extrem de curios mirosul ăsta. Sos de ţelină. Să văd şi pe mine.

Domnul Bloom îşi insera nasul. Hm. în. Hm. Deschi­zătura vestei. Migdale sau. Nu. A lămîie asta e. A, nu, e săpunul ăla.