Lista acronimelor şi abrevierilor

Gestionarea deşeurilor
Deşeuri municipale şi asimilabile reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din gospodarii, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti. La nivelul anului 2005, în Regiunea Sud Est, conform datelor furnizate de cele 6 agenţii locale de protecţia mediului, au fost generate 1.183.109 tone deşeuri. La nivel de regiune exista un număr de 30 de operatori de salubritate (din sectorul privat şi public), care deservesc aproximativ 51% din populaţia totală. Conform anchetei statistice pentru anul 2004, cantităţile de deşeuri municipale colectate au crescut de la 795.100 tone la 885.414 tone.
Cu toate acestea se poate observa că există în continuare o mare cantitate de deşeuri necolectate aprox.19% din total deşeuri generate în 2005, acestea provenind mai ales din mediul rural, unde colectarea şi depozitarea lor se face necontrolat. În regiunea sud est nu se realizează o colectare selectivă a deşeurilor biodegradabile şi nu există instalaţii de compostare. Tocmai de aceea s-a propus construirea unui număr de 41 staţii de compostare în regiune, în Planul Regional de Gestiune a Deşeurilor pentru Regiunea Sud-est.
În regiunea Sud Est nu există staţii de tratare mecano – biologică şi staţii de compostare. Cu excepţia compactării realizate în utilajele moderne de transport (gunoiere, autocompactoare) deşeurile municipale nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabil înaintea eliminării finale. Conform datelor existente la nivelul regiunii au fost identificate un număr de 21 de depozite industriale neconforme, din care 14 sunt pentru deşeuri nepericuloase şi 7 sunt depozite pentru deşeuri periculoase.
O altă categorie de deşeuri sunt deşeurile de producţie metalice si neferoase, de hârtie şi carton şi deşeurile din materiale plastice colectate din judeţul Constanta (deşeurile de steril provenite din activitatea de exploatare a minereurilor nemetalifere), Tulcea (şlam roşu, piatra de var, zgura şi praf) şi Galaţi (fier vechi prin prelucrarea cantităţii de zgura negranulată). La nivelul regiunii 75-80% din deşeurile medicale generate sunt deşeuri nepericuloase asimilabile celor menajere, iar 20-25% sunt deşeuri periculoase. Din datele furnizate de agenţiile judeţene, în anul 2005 au fost generate la nivel de regiune aproximativ 900 tone deşeuri medicale periculoase, care au fost eliminate prin incinerare în crematoriile din dotarea spitalelor sau prin intermediul unor agenţi economici autorizaţi. Deşeurile medicale asimilabile celor menajere sunt colectate de către societăţile de salubritate şi depozitate la depozitele zonale. Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi populaţiei generale.
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate. La nivelul regiuni s-au închis deja 24 de instalaţii de incinerare din totalul de 44. Până la sfârşitul anului 2006 se vor mai închide încă 4 instalaţii.
La nivelul regiunii au fost generate aproximativ 633.565 tone nămol umed şi 16.050 tone nămol uscat. Nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti se deshidratează pe paturi de uscare şi apoi se elimină prin depozitare la platformele de deşeuri sau în incinta producătorului. În judeţul Buzău, o parte din nămolurile generate au fost folosite pentru acoperirea depozitelor de deşeuri menajere, pentru consolidarea digurilor din cadrul staţiilor de epurare şi pentru aducerea la cotă a terenurilor accidentate în zona aferentă staţiilor. În anul 2005 au fost identificaţi un număr de 77 agenţi economici care deţin staţii de epurare a apelor uzate industriale şi care au generat 46.360,3 tone nămol. Acest nămol a fost depozitat în depozitele de deşeuri industriale. Până la această dată, în regiunea noastră nu au fost eliberate permise de împrăştiere a nămolului în agricultură.

Poluarea aerului

La nivelul Regiunii Sud-Est există 21 staţii automate de monitorizare a calităţii aerului aflate în diferite stadii de funcţionare (5 staţii la Brăila, 1 staţie la Buzău, 7 staţii la Constanţa, 5 staţii la Galati, 2 staţii la Tulcea si 1 staţie la Vrancea, situate în urban şi rural).

Calitatea atmosferei este determinată de factori dintre care cei mai importanţi sunt: urbanismul, industrializarea, motorizarea, chimizarea, densitatea demografică. S-au efectuat măsurători privind emisiile de gaze cu efect acidifiant (aciditate) în 2004. Concentraţia medie anuala a fost de 0,208 g/m3, mai mica decât valoarea limita indicativa de 0,5 g/m3.
Din punct de vedere al poluanţilor gazoşi monitorizarea se realizează la nivelul tuturor judeţelor (SO₂, NO₂, NH₃, fenoli, etc.) Nu s-au semnalat depăşiri ale valorilor limita stipulate în Ord. 592/2002, respectiv STAS 12574/87. Valorile medii ale pH-ului indică lipsa ploilor acide în regiune (valorile înregistrate la acest indicator sunt, în general, superioare valorii de 5,6, valoare considerată normală pentru precipitaţiile din zonele „neafectate” de poluare). La indicatorul pH, valori mai mici decat 5,6 pH au fost înregistrate la Buzău, respectiv una la Tulcea.
Conductivitatea, care dă informaţii asupra conţinutului total de săruri, se caracterizează prin conţinut ionic total ,,mare’’, în toate punctele de monitorizare din regiune.
Sursele de poluare cu pulberi în suspensie PM 10 specifice Regiunii Sud Est sunt industriile metalurgica şi siderurgica, la care se adaugă centralele termice pe combustibili solizi şi transportul rutier. Pentru anul 2004 limitele între care au variat concentraţiile medii anuale au fost de 0,070mg/mc pentru Brăila şi 0,0328 mg/mc pentru Buzău. Nivelul de poluare al atmosferei cu pulberi sedimentabile în Regiunea Sud Est pe anul 2004 a fost mai scăzut decât în anul precedent. Sursele de poluare sunt în general aceleaşi ca în cazul pulberilor în suspensie, la acestea adăugându-se construcţiile de drumuri, industria materialelor de construcţie, eroziunea solului etc. Nu s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiei maxime admisibile de 17 g/m2/luna conform STAS 12574/1987-„Aer din zonele protejate”, decat în judeţul Constanţa – punct de prelevare Constanţa – unde valoarea medie pentru anul 2004 a fost de 36,79 (g/m2/luna).

Sol

In Regiunea Sud-Est calitatea solului se realizează prin expertizarea solului ce se recoltează şi se analizează din 51 zone de interes, în general zone de depozite de deşeuri menajere zone agricole şi platforme industriale. Zonele critice din punct de vedere al deteriorării solului se găsesc în toate judeţele regiunii, astfel:

• 
  arealele largi cu restricţiile de ordin climatic (soluri cu exces de apa, soluri cu procese de sărăturare, soluri afectate de compactare, soluri afectate de eroziune eoliană, secetă atmosferică şi pedologică);
  
• 
  degradarea stării fizice şi chimice a solurilor (soluri acide şi sărăturate);
  
• 
  eroziunea solului, alunecările de teren din zonele de deal şi de munte, colmatarea zonelor de terasă şi lunci;
  
• 
  poluarea de impact de diferite tipuri (ex: zonele miniere);
  
• 
  poluare din activitatea de exploatarea şi transportul petrolului.
  

Întreaga suprafaţă a Dobrogei este inclusa în zona supusă deşertificării (determinări efectuate de cercetători de la I.C.P.A. Bucureşti şi Universitatea „Ovidius” Constanţa). Pe întreg teritoriul judeţului Constanţa se remarcă prin vulnerabilitate climatică la deşertificare impunând măsuri speciale în exploatarea terenurilor agricole şi protecţia mediului înconjurător.

La nivelul Regiunii Sud- Est au fost identificate situri afectate de activităţi poluatoare, din care:

• 
  5 zone situate în judeţele Brăila, Buzău şi Constanţa, zone în care tipul de activităţi poluatoare sunt: distribuţie carburanţi, depozitare produse petroliere, pierderi accidentale din rezervoare sau conducte, natura poluanţilor fiind produsele petroliere. Poluarea a fost constatată în urma analizelor cuprinse în bilanţurile de mediu;
  
• 
  zone situate în judeţele Brăila şi Buzău pentru care tipul de activitate poluatoare este depozitarea reziduurilor de maculatură şi a nămolurilor industriale rezultate de la fabricarea hârtiei;
  
• 
  zone situate în judeţele Brăila, Galaţi şi Constanta, constituind zone pentru depozitarea provizorie a şlamurilor şi solurilor contaminate rezultate din activitatea de exploatare petrolieră, poluanţii fiind ţiţei şi derivatele sale în diverse stadii de degradare, apa de zăcământ cu componentele sale, cloruri, sulfaţi;
  
• 
  6 zone situate în judeţele Constanţa, Tulcea, Galaţi afectate de activităţi specifice industriei chimice, miniere şi industriei metalurgice, respectiv: depozitare deşeuri nepericuloase, exploatare minieră, iazuri de decantare, pierderi accidentale de ape acide, pierderi accidentale de steril, depozitare zgura şi steril. Poluanţii sunt de următoarele tipuri: şlam alcalin, metale grele, ape acide de mină;
  
• 
  379 spaţii care constituie depozite de deşeuri municipale sau depozite de deşeuri menajere şi dejecţii animaliere. Dintre acestea, 4 sunt depozite în exploatare; 7 depozite sunt în procedura de obţinere sau deja au obţinut avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, iar restul, constituind depozite de deşeuri menajere şi dejecţii animaliere vor fi reabilitate conform prevederilor HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor. În acest caz, substanţa poluatoare este de tip azotaţi.
  

Biodiversitate

Poziţia geografică a Regiunii Sud-Est relevă o varietate relativă a factorilor de relief şi a climatului. De-a lungul timpului, pădurea care ocupa suprafeţe considerabile (de 60 – 80% din teritoriu) şi-a diminuat progresiv arealul, ajungând în zilele noastre să acopere circa 10% din suprafaţa regiunii. La această reducere a contribuit în primul rând acţiunea antropică, prin defrişări masive, în interesul de a câştiga suprafeţe pentru agricultură. Se remarcă, o scădere a masei lemnoase pusă în circuitul economic în anul 2005 comparativ cu anii 2003 şi 2004 uşoara în anul 2004 faţă de 2003 (excepţie făcând judeţele Constanta şi Buzău, unde se înregistrează o creştere), scăderi mai importante înregistrându-se în judeţele Buzău şi Vrancea. Cu toate acestea, în 2005 au fost regenerate 3328 ha pădure si împădurite 4357 ha pădure, la nivel regional.

Suprafaţa zonelor protejate pe judeţ este prezentată după cum urmează:

• 
  Galaţi – 9582,71 ha; Brăila – 20405,38 ha; Buzău – 2922,043 ha; Constanţa – 13322,43 ha; Tulcea – 20832,55; Vrancea – 43343,7 ha;
  
• 
  Rezervaţia Biosferei DELTA DUNARII este unica delta din lume, declarată rezervaţie a biosferei cu o suprafaţă de 580.000 ha - 2,5 % din suprafaţa României (locul 22 între deltele lumii şi locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban), una dintre cele mai mari zone umede din lume ca habitat al păsărilor de apa, cea mai întinsă zonă compactă de stufărisuri de pe planeta, un muzeu viu al biodiversităţii cu 30 tipuri de ecosisteme. Până în prezent s-au inventariat un număr de 5.137 specii, din care 1.689 specii de floră şi 3.448 specii de faună.
  
• 
  Parcul Naţional Munţii Măcinului se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha, din care 3.651 ha reprezintă zonele strict protejate, zonele tampon totalizând 7.670 ha. Dobrogea este singura regiune din România în care se mai păstrează pe suprafeţe importante vegetaţia stepică, reprezentată aici prin stepa pontico-balcanică (Ciocârlan, 2000). Astfel, Munţii Măcinului reprezintă unicul parc naţional din ţară ce protejează acest tip de vegetaţie foarte rar întâlnita la nivel european şi unde sunt protejate asociaţii floristice endemice pentru aceşti munţi. În această zonă se remarcă elementelor euroasiatice şi europene, urmate de un procent ridicat de specii mediteraneene. În aceşti munţi sunt întâlnite 6 din cele 8 grupe de ecosisteme existente în Europa: păduri, tufarişuri şi pajişti, râuri, mlaştini, stâncării si grohotişuri, situri arheologice (Europe’s Envirorment 1995).
  
• 
  Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este situat în lunca cu regim natural de inundaţie a fluviului Dunarea, între Vadu Oii si municipiul Brăila cu o suprafaţă de 21.074 ha (inclusiv braţele Dunării). Aceasta zonă este bine cunoscută pentru importanţa ei ornitologică, deoarece se situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din bazinul inferior al Dunării de Jos, aici observându-se un mare număr de păsări, dintre care 169 specii protejate pe plan internaţional. Parcul integrează toate cele 10 ostroave situate între braţele Dunării: Vărsătura, Popa, Cracanel (Chiciul), Orbul, Calia (Lupului), Fundu Mare, Arapu, precum şi braţele adiacente ale Dunării. Se poate spune ca este o delta interioară pe traseul inferior al Dunării de Jos.
  
• 
  Parcul natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este situat în partea de Est a judeţului Galaţi şi are o suprafaţă de 8247 ha.
  
• 
  Parcul natural Putna – Vrancea este privit ca un element restrictiv pentru activităţile de exploatare şi prelucrare a lemnului. Fauna este reprezentată de carnivore mari.