Manual biblic


Capitolul 22. Cântarea de laudă a lui David



Yüklə 4,02 Mb.
səhifə18/82
tarix17.08.2018
ölçüsü4,02 Mb.
#72040
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   ...   82

Capitolul 22. Cântarea de laudă a lui David

Aici, ca în mulţi dintre Psalmi, David îşi exprimă încrederea în


Dumnezeu, şi nemărginita lui recunoştinţă pentru grija pe care i-o poartă
Dumnezeu necontenit.

Capitolul 23. Ultimele cuvinte ale lui David

Este ultimul său Psalm. Ne arată care erau gândurile lui David la


încheierea glorioasei, dar neliniştitei sale vieţi: dreptatea şi justiţia
domniei sale; creaţia Psalmilor; devotamentul lui faţă de Dumnezeu;
încheierea unui legământ între Dumnezeu şi el, în virtutea căreia dinastia
lui va fi veşnică.

Capitolul 24. Numărătoarea poporului

t-ste greu să spunem în ce a constat păcatul acesta. Dumnezeu însuşi


poruncise un asemenea recensământ, atât la început, cât şi la sfârşitul
9f.T! * an' de PereSrinare în Pustiu a poporului Israel (Numeri 1:2;
^:2). Poate cazul de faţă constituie o indicaţie a faptului că David, care
« bizuise toată viaţa pe Dumnezeu acum începea să alunece pe panta
ncrederu în împărăţia sa. Recensământul a fost ideea Satanei (I Corinleni
în I - Frobabil- Satana a considerat că este un prilej nimerit să-1
< eparteze pe David de încrederea acestuia în Dumnezeu, făcându-1 să

ncreada in el însuşi. In orice caz. Dumnezeu a considerat acest fapt,

188

drept un act păcătos care trebuia pedepsit. Recensământul a scos la iveală


faptul că exista o populaţie de aproape un milion şi jumătate de oameni
gata de luptă, excluzând seminţiile lui Levi şi Beniamin (I Cronici 21:5)
sau o populaţie totală de vreo 6-8 milioane.

în pedeapsa care a urmat, Dumnezeu a trimis îngerul cu ciumă să


nimicească Ierusalimul. în locul unde a fost oprită mâna îngerului, David
a zidit un altar (25). Mai târziu, pe locul acestui altar, Solomon a ridicat
un templu (II Cronici 3:1).

David

Luat în mare, David a fost un caracter măreţ. A făcut lucrări care au


fost greşite, dar, având în vedere că a fost un rege oriental, putem spune
că a fost un om remarcabil. A fost devotat cu trup şi suflet lui Dumnezeu
şi căilor Sale. într-o lume a idolatriei, David a rămas în picioare ca o
stâncă pentru Dumnezeu. în orice împrejurare a vieţii el s-a dus direct
la Dumnezeu în rugăciune, cu mulţumiri şi laude. Cele două mari realizări
ale vieţii sale au fost: Regatul şi Psalmii.

IREGI


Domnia lui Solomon

Templul


Splendoarea curţii regale a lui Solomon

Epoca de aur a istoriei ebraice

Divizarea şi decăderea regatului

Apostazia celor zece seminţii

Ilie

Cele două cărţi, I şi II Regi din Vechiul Testament au fost iniţial o


singură carte (vezi pag. 26). împărţirea s-a făcut de către traducătorii
Şeptuagintei. In mare parte ele cuprind: 1) Domnia lui Solomon. 2)
împărţirea regatului şi istoria paralelă a celor două regate. 3) Continuarea
istoriei lui Iuda până la captivitate.

I Regi se deschide cu scena de glorie a naţiunii ebraice. II Regi se


încheie cu starea de ruină a naţiunii. împreună, ele acoperă o perioadă
de 400 de ani, cam de la 1000 la 600 înainte de Cristos.
Autorul

Nu se cunoaşte. O tradiţie ebraică spune că a fost Ieremia. Indiferent


cine a fost, el face referire mereu la analele de stat şi la alte însemnări
istorice din vremea sa, cum ar fi: "Cartea cronicilor regilor lui Israel" (I
Regi 11:41, 14:19, 29; 15:7; 23:31; 16:5, 14, 27 ele.). Astfel separe că
au existat însemnări scrise la care autorul scrierilor sacre a avut acces,
dar a fost călăuzit de Duhul lui Dumnezeu.
Capitolele 1, 2. Solomon devine Rege

Născut din Batşeba, la care David nu avusese nici un drept, deşi nu


era din spiţa directă a succesiunii regale, totuşi a fost ales de David şi
aprobat de Dumnezeu să fie urmaşul lui la tron (1:30; I Cronici 11:9, 10)

Adoma, cel de-al patrulea fiu al lui David, se pare că aştepta să îl


urmeze pe David la tron (2:15, 22; II Samuel 3:3, 4); căci Amnon,
nat li §1 probabil Ciliab erau morţi. Astfel, când David se afla pe
I ui de moarte şi înainte ca Solomon să fie uns ca rege în mod oficial,
si rtw UneUlt °a S<1 °bţină ""PăraUa- Dar complotul lui a fost descoperit

n, U Profetul Natan. Adonia a continuat în eforturile sale de a

ne tronul şi de aceea nu după multă vreme a fost omorât.

18"


190

Capitolul 3. Solomon alege înţelepciunea

Aceasta s-a petrecut la Ghibeon (3:4) unde se afla pe vremea aceea


Cortul şi Altarul de bronz (I Cronici 21:29), la vreo 16 km nord-vest de
Ierusalim. Deşi chivotul se afla la Ierusalim (3:15), Dumnezeu i-a spus
lui Solomon să ceară ce doreşte. Solomon a cerut înţelepciune cu care să
guverneze poporul. Lucrul acesta i-a plăcut mult lui Dumnezeuşi de aceea
1-a răsplătit pe Solomon cu mare belşug în toate privinţele (10-12). "în
toată istoria nu se cunoaşte o promisiune mai frumoasă a adevăratei
măreţii, sau o imagine mai încântătoare a piozităţii unui tânăr."

Capitolul 4. Puterea lui Solomon, bogăţia şi înţelepciunea sa

El moştenise tronul celei mai puternice împărăţii din vremea


EZION-GHEBER

Harta 42. Linia punctată arată întinderea regatului lui Solomon

I REGI

191


aceea. Era un timp de pace şi prosperitate. Solomon avea mari legături
comerciale. Apoi era renumit pentru realizările sale literare. El a scris
3000 de proverbe, 1005 cântece, lucrări ştiinţifice de botanică şi zoologie
(32, 33)- Trei din cărţile Bibliei au fost scrise de el: Proverbe, Eclesiastul
şi Cântarea Cântărilor. Capitolele 5, 6, 7, 8. Solomon zideşte templul
(vezi şi II Cronici 2-7).
Capitolele 9, 10. Splendoarea regatului lui Solomon

Aceste două capitole constituie o dezvoltare a capitolului 4. Solomon


s-a ocupat de comerţ şi de gigantice lucrări publice. A încheiat un acord
cu regele Tirului, în virtutea căruia putea să se folosească de flota acestuia
pe Marea Mediterană. El a avut o flotă la Ezion-gheber. Deţinea controlul
asupra comerţului maritim din sud, prin Edom, până pe coastele Arabiei,
Indiei şi Asiei. El şi-a zidit imperiul prin comerţ paşnic.

Perioada lui David şi Solomon a fost epoca de aur a istoriei ebraice.


David a fost un războinic; Solomon a fost constructor. David a întemeiat
regatul; Solomon a construit Templul. In lumea din afară, era epoca lui
Homer, începutul istorici greceşti. Egipt, Asiria şi Babilon erau slabe în
vremea aceea. Israel era regatul cel mai puternic din toată lumea;
Ierusalimul era oraşul cel mai frumos iar Templul, clădirea cea mai
minunată de pe pământ. De la capătul pământului veneau oamenii să
audă înţelepciunea lui Solomon şi să vadă slava sa. Renumita regină din
Şeba a exclamat: "Nici pe jumătate nu mi s-a spus."

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Grajdurile lui Solomon

Scritorul vorbeşte aici despre caii lui Solomon. (10:26, 28). Este numit


aici Meghido, ca unul dintre oraşele unde îşi ţinea el caii (9:15, 19).

Institutul Oriental a descoperit la Meghido (vezi pag. 206), ruinele


grajdurilor. în fotografia de mai jos se pot vedea stâlpii de piatră de care
se legau caii lui Solomon si ieslele din care mâncau.

l'ig-41. Ruinele grajdurilor lui Solomon, Meghido.


(Prin bunăvoinţa Institutului Oriental, Universitatea Chicago)

192


NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Aurul lui Solomon.

Se spune că venitul anual şi cantitatea de aur a lui Solomon erau


enorme: scuturi de aur, catarame de aur, apoi toate vasele palatului său
erau de aur, tronul de fildeş acoperit ru aur. Aurul era la fel de comun în
Ierusalim ca pietrele (10:10-22; Ii Ci ? ci 1:15). La numai cinci ani
la moartea lui Solomon, Şişac, regele 1'j.ritiilui, a venit şi a luat tot aurul
acesta (14:25, 26; U Cronici 12:2, 9-1 I).

Un fapt uimitor s-a petrecut destul de recent (1939), când mumia lui


Şişac a fost găsită la Tamis, în Egipt, într-urî sarcofag acoperit cu aur.
Probabil acelaşi aur pe care îl luase de la Solomon.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Rota lui Solomon, de la Ezion-gheber.


Solomon şi-a făcut o flotă de vase la Ezion-gheber, (9:26) pentru comerţul
cu Arabia, India şi coasta de răsărit a Africii. Ezion-gheberul era situat
la capătul de nord al golfului Akaba, pe Marea Roşie.

Ruinele sale au fost identificate şi excavate (1938-39), de către D.


Nelson Glueck, de la American School of Oriental Research. El a găsit
ruinele cuptoarelor şi topitoriilor lui Solomon şi ale rafinăriilor sale. De
asemenea s-au găsit în apropiere însemnate depozite de cupru şi fier, din
care se confecţionau vasele, sculele, suliţele, cârligele de pescuit şi alţi
obiecte, care se exportau apoi în schimbul fildeşului şi al aurului.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Pietrele zidului lui Solomon.

'Temeliile erau de pietre foarte scumpe, mari de zece coţi precum şi
pietrele de 8 coţi". Aceste pietre s-au folosit la clădirile lui Solomon şi
la zidurile Ierusalimului (7:9-12; 9:15).

în colţul de sud-est al zonei Templului, zidul se ridică la 23,50 metri.


In 1868, s-a forat terenul până la o adâncime de 24 de metri ajungându-
se la stânca de temelie. Deci zidul avea 47,50 metri. Piatra sa unghiulară
are 43,6 centimetri lungime şi 12 centimetri lăţime. Se văd foarte bine
reparaţiile făcute de Solomon (11:27).

Barkley (1852) a descoperit cariera de unde au fost aduse pietrele


mari de la Ierusalim. Acum este o cavernă imensă, ce se întinde sub
mare parte a oraşului. Intrarea este lângă poarta Damascului. Se ma
află acolo pietre tăiate pe jumătate, fapt care ne dă posibilitatea să aflăn
cum se făcea operaţia respectivă. Cu târnăcoape cu mâner lung, se făceau
tăieturi deasupra şi dedesubt, precum şi lateral. Apoi se făceau mai multt
rânduri de tăieturi mici, în care se introduceau icuri, peste care se turna
apă. Icurile se umflau şi astfel piatra crăpa. De asemenea, se făceau
nişte găuri mici, în care se fixau lumânările la care lucrau oamenii
timpul nopţii.

Capitolul 11. Nevestele Iui Solomon şi apostazia sa

Domnia glorioasă a lui Solomon a fost întunecată de o foarte mare
greşeală: căsătoria lui cu femei idolatre. El a avut şapte sute de neveste
şi trei sute de concubine (11:3). Acest lucru a constituit o crimă odioasă.

REGI


193

atât împotriva sa, cât şi a femeilor lui. Acest înţelept al veacurilor, cel


puţin în această privinţă, noi socotim că a fost un om nechibzuit. Multe
din aceste femei au fost idolatre, fiice ale prinţilor păgâni cu care el s-a
căsătorit doar din motive de alianţă politică. Pentru ele a zidit el, cel
care înainte construise Templul lui Dumnezeu, nişte altare păgâne alături
de acest Templu măreţ al lui Dumnezeu. Astfel, idolatria pe care David
se silise atât de mult s-o suprime, a fost restabilită la palatul său, faptă
care a dus la încheierea glorioasei ere inaugurate mai înainte de David şi
începutul ruinării acestei naţiunii, de fapt, a dus la apusul epocii de aur
a Ierusalimului. Apostazia în care a căzut Solomon la sfârşitul vieţii
sale, când s-a depravat de-a binelea, este unul din cele mai patetice
spectacole din Biblie. Probabil Dumnezeu a rânduit ca această istorie să
fie un exemplu a ceea ce poate face luxul şi plăcerile neîntrerupte chiar
pentru cei mai buni dintre oameni.

Capitolul 12. Divizarea regatului

Regatul durase 120 de ani: Saul 40 ani (Fapte 13:21); David 40 de ani
(II Samuel 5:5); Solomon 40 de ani (I Regi 11:42). După moartea lui
Solomon regatul a fost divizat: zece seminţii formând regatul de nord.
Israel, iar Iuda şi Beniamin formând regatul de sud numit Iuda. Regatul
de nord a durat cu puţin peste 200 de ani şi a fost nimicit de Asiria, 721
înainte de Cristos. Regatul de sud a durat cu puţin peste 300 de ani şi a
fost nimicit de Babilon în jurul anului 600 înainte de Cristos.

Secesiunea celor zece seminţii a "fost de la Dumnezeu"' (11:11, 31;


12:15); ca o pedeapsă pentru apostazia lui Solomon şi o lecţie pentru
Iuda.

Religia regatului de nord

Ieroboam, fondatorul regatului de nord, ca să ţină cele două regate
despărţite, a adoptat închinarea la viţel, religia Egiptului, ca religie de
stat a noului regat întemeiat de el. închinarea la Dumnezeu fusese
identificată cu Iuda şi familia lui David. Viţelul a ajuns să fie un simbol
al independenţei Israelului faţă de Iuda. Ieroboam a înrădăcinat închinarea
la viţel atât de adânc în regatul de nord încât ea nu a fost înlăturată decât
dună căderea regatului.

închinarea la Baal, introdusă de Izabela, a bântuit vreo 30 de ani şi a


fost exterminată de Ilie, Elisei şi Iehu, şi nu s-a mai revigorat niciodată,
deşi în Iuda a persistat cu mici imtermitenţe.

Hecare din cei 19 regi ai regatului de nord au căzut în această închinare


la viţelul de aur. Unii din ei au slujit şi lui Baal, dar nici unul din ei nu a
încercat vreodată să readucă poporul la închinarea la Dumnezeu.
Religia regatului de sud

Cu toate că cei mai mulţii dintre regii lui Israel s-au închinat idolilor


Şi au umblat pe căile rele ale regatului lui Israel, totuşi unii dintre ei s-au
închinat lui Dumnezeu şi L-au slujit, fiind iniţiatorii unei mari reforme

194


în Iuda. Dar în general, în ciuda unor avertismente repetate, Iuda s-a
scufundat tot mai adânc în practicle oribile ale cultului lui Baal şi ale
celorlalte religii canaanite, până când n-a mai existat nici un remediu.

Regii lui Israel

Ieroboam 22 ani



Regi: lui Iuda

Nadab


Baeşa

Ela


Zimri

Omri


Ahab

Ahazia


2 ani
24 ani

2 ani


7 zile
12 ani
22 ani

2 ani


Rău
Rău
Rău

Rău


Foarte rău
Cel mai rău
Rău
Rău

Roboain


Abiam

A sa


Iosafat

Ioram


Ahazia

Atalia


Ioas

17 ani
3 ani

41 ani

25 ani
8 ani


1 an
6 ani

40 ani


Cel mai rău

Cel mai rău

Bun

Bun


Rău

Rău


Diavolească

Mai mult bun

Ioram 12 ani Mai mult rău Amaţia 29 ani Mai mult bun

lehu 28 ani

loahaz 17 ani
Ioas 16 ani

Ieroboam
II 41 ani

Zaharia 6 luni
Şalum 1 lună
Menahem 10 ani
Pecabia 2 ani
Pecah 20 ani
Osea 9 ani

Mai mult rău

Rău

Rău


Rău

Rău
Rău


Rău
Rău
Rău
Rău

Uzia


Iotam
Ahaz

Mânase


Amon

Iosia


Ioabaz

Ioiacbim


Ioiachin

Zedechia

52 ani
16 ani


16 ani

55 ani


2 ani
31 ani

3 luni
11 ani

3 luni
11 ani

Bun
Bun


Pervers

Cel mai rău

Cel mai rău

Cel mai bun

Rău

Diavolesc



Rău

Rău


Unele domnii în parte s-au suprapus.

Toţii regii Israelului s-au închinat viţelului; cei mai răi au slujit şi lui


Baal. Majoritatea regilor lui Iuda au slujit la idoli. Doar câţiva au slujit
lui Iehova. Unii regi răi au fost în parte buni şi unii regi buni au fost în
parte răi.

Cronologia regatului divizat

Data divizări regatului este plasată de obicei între 938 Î.C'.r. şi 931


î.Cr. Există dificultăţi în cronologia acestei perioade şi anumite
discrepanţe aparente care se pot explica cel puţin în parte prin
suprapunerea domniilor şi aşa numita suveranitate asociată, prin intervale
de anarhie şi perioade de timp luate ca ani. Aceste date nu sunt decât
aproximative.

Regii lui Israel Regii lui Iuda

Ieroboam.....

Nadab..........

.....933-911

.....911-910

Roboam............933-916

Abia................915-913

I REGI


Baeşa...............................910-8*7

.....................887-886



Zimri::....................................886

Omri................................886-875

Ahab................................875-854

Ahazia.............................855-854

Ioram...............................854-843

[ehu.................................843-816

[oahaz...............................820-804

Ioas..................................806-790

Ieroboam H......................790-749

Zaharia....................................748

Şalum......................................748

Menahem..........................748-738

Pecah................................738-736

Pechia...............................748-730

195
Asa..................................912-872

Iosafat..............................874-850

Ioram...............................850-843

Ahazia......................................843

Atalia...............................843-837

Ioas..................................843-803

Amaţia.............................803-775

Uzia.................................787-735

Iotam...............................749-734

Ahaz................................741-726

Ezechia.............................726-697

Mânase............................697-642

Amon................................641-640

Iosia................................639-608

loahaz.....................................608

Ioiachim...........................608-597

Ioiachin..................................597

Zedechia...........................597-586

Capitolele 13, 14. Ieroboam rege al Israelului, 933-911 î. de Cr.

încurajat de profetul Abia, şi de promisiunea că va avea tronul celor


zece seminţii şi o casă sigură dacă va umbla pe căile lui Dumnezeu, el a
condus o revoltă împotriva lui Solomon. Acesta a încercat să-1 ucidă.
Dar Ieroboam a fugit în Egipt la curtea regelui Egiptului, Şişac; probabil
că a ajuns la o înţelegere cu acesta şi a aţâţat poftele acestuia pentru
bogăţiile lui Solomon.

La moartea lui Solomon el s-a întors şi a stabilit cele zece seminţii


într-un regat independent. Nesocotind însă avertismentul lui Abia, el a
instituit închinarea la viţel şi Dumnezeu 1-a trimis pe Abia să-i spună că
Israel trebuie smuls din rădăcinile ţării şi împrăştiat în ţara de dincolo
de Eufrat (14:10, 15).

Uimitoarea profeţie, care îl pomeneşte pe Iosia cu trei sute de ani


înainte de a se naşte acesta (13:2) s-a împlinit.(II Regi 23:15-18).

Intre Israel şi Iuda a existat un război îndelung după divizarea


regatului.

Regatul de nord, "Israel", 933-721 înainte de Cristos

Primii cincizeci de ani: hărţuiţi de Iuda şi Siria.


Apoi 40 de ani au prosperat oarecum sub casa lui Omri.
Apoi, 40 de ani: înjosiţi cumplit sub lehu şi loahaz.
Apoi 50 de ani: s-au întins cel mai mult sub Ieroboam II.
Ultimii 30 de ani: anarhie, ruină şi captivitatea.

196


Regatul de sud, "Iuda", 933-606 înainte de Cristos

Primii 80 de ani: destul de prosperi, au crescut în putere.


Apoi 70 de ani: dezastru considerabil, introducerea baalismului.
Apoi 50 de ani: sub Uzia, a atins cel mai mare teritoriu
Apoi 15 ani: sub Ahaz, au devenit tributari Asiriei
Apoi 30 de ani: sub Ezechia au câştigat independenţă
Ultimii 100 de ani: în mare parte, au fost vasali Asiriei.

Relaţiile dintre cele două regate

Primii 80 de ani: un război continuu între ele

A doua perioadă, timp de 80 de ani: au fost în pace una cu alta

Ultimii 50 de ani: război intermitent până la capăt.



Dinastiile

în regatul de nord au existat 9 dinastii: (spiţe familiare de regi): 1)


Ieroboam, Nadab 2) Baeşa, Ela 3) Zimri, 4) Omri, Abab, Ahazia, Ioram
5) Iehu, Ioahaz, Ioas, Ieroboam II, Zaharia, 6) Şalum, 7) Menahem,
Pecahia, 8) Pecah, 9) Osea. în total 19 regi. Media domniilor a fost de
11 ani. Opt din aceşti regi au murit de moarte năprasnică.

în regatul de sud a existat numai o singură dinastie, aceea a lui David,


cu excepţia Ataliei, uzurpatoarea din regatul de nord, care prin căsătorie
s-a vârât cu sila în spiţa lui David şi a întrerupt succesiunea timp de 6
ani. în total 20 de regi. Media unei domnii a fost de 16 ani.

Capitolul 14:21-31. Roboam, rege al Iudei (vezi la II Cronici 10).

Capitolul 15:1-8. Abia, rege al lui Iuda (vezi la II Cronici 13).

Capitolul 15:19-24. Asa, rege al lui Iuda (vezi la II Cronici 14).



Capitolul 15:25-32. Nadab, rege al Israelului. 911-910 î.Cr.

Fiul lui Ieroboam, "a umblat în păcatele tatălui său", a domnit 2 ani,


a fost asasinat de Baeşa, care a ucis toată casa lui Ieroboam.

Capitolele 15:33-16:7. Baeşa, rege al Israelului

910-887 î.Cr.

S-a urcat pe tron cu forţa. A domnit 24 de ani. "A umblat în păcatele


lui Ieroboam." S-a războit cu Iuda. Iuda a angajat ajutorul Asiriei ca să-
1 atace.

Capitolul 16:8-14. Ela, rege al Israelului, 887-886 î.Cr.

Fiul lui Baeşa. A domnit 2 ani. Un destrăbălat. în timp ce era beat a


fost asasinat de către Zimri, care a ucis toată casa lui Ela.

Capitolul 16:15-20. Zimri, rege al Israelului. 886 î.Cr.

A domnit şapte zile. Un ofiţer militar a cărui singură realizare a fost


exterminarea dinastiei lui Baeşa. A fost ars de viu.

Capitolul 16:21-28. Omri, rege al Israelului. 886-875 î.Cr.

A domnit 12 ani. "Mai rău decât toţi cei care fuseseră înaintea lui." A

I REGI

197


câştigat atâta proeminenţă încât multă vreme după el Israelul a fost
cunoscut drept "Ţara lui Omri". A făcut Samaria capitala sa. Tirţa fusese
până atunci capitala (14:17; 15:33).

NOTE ARHEOLOGICE: Omri

Piatra moabită (85 î.Cr.) îl menţionează "pe Omri, rege al Israelului."

O inscripţie a lui Adadnirari (808-783 Î.Cr.) îl aminteşte pe Omri.

Obeliscul negru al lui Şalmaneser DI (860-825 î.Cr.) vorbeşte despre


faptul că a primit tribut de la Iehu, "succesorul lui Omri."

Samaria. în 16:24 se spune că Omri a clădit Samaria. O expediţie a


universităţii Harvard, (vezi pag. 206) a găsit în ruinele Samariei temeliile
palatului lui Omri dar nimic nu era acolo mai vechi decât din vremea lui
Omri, fiind evidenţiat faptul că el a fost fondatorul cetăţii.

Capitolele 16:29-22:40. Ahab, rege al Israelului, 875-854 î.Cr.

A domnit 22 de ani. Cel mai rău dintre toţi regi Israelului. S-a căsătorit


cu Izabela, o prinţesă sidoniană impulsivă, lipsită de scrupule,
răzbunătoare, hotărâtă să facă rău. O femeie diabolică, un demon încarnat,
o urmaşă a lui Baal, ea şi-a zidit un templu pentru Baal în Samaria, a
ţinut 850 de prooroci ai lui Baal şi ai Astarteii, a ucis profeţii lui Iehova
şi a abolit închinarea la Iehova (18:13, 19). Ea a împrumutat numele ei
preoteselor de mai târziu, care au încercat să lege îchinarea din biserică
de practici voluptoase (Apocalipsa 2:20).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Rezidirea Ierihonului (16:34).

O împlinire uimitoare a prezicerii lui Iosua, făcută cu 500 de ani
înainte (Iosua 6:26). Ruinele Ierihonului arată că a fost locuit în
permanenţă, dinainte de vremurile lui Avraam până prin anul 1400 î.Cr.,
tară a exista semne că ar fi fost locuit de atunci şi până în secolul 9
înainte de Cristos, adică în vremea lui Ahab, de la care au rămas ruine
foarte mici. în acest strat s-a descoperit o casă mare, care e posibil sa fi
fost casa lui Hiel (16:34). Un borcan cu rămăşiţele unui copil s-a găsit în
zidăria porţii şi două asemenea borcane în zidurile caselor.


Yüklə 4,02 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   ...   82




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin