Manual biblic

Ilie. I Regi 17 la II Regi 2

Sunt rezervate şase capitole pentru domnia lui Ahab, în vreme ce

majoritatea regilor nu sunt pomeniţi decât într-o parte a unui capitol.
Motivul este în mare parte istoria lui Ilie. El a constituit răspunsul lui
Dumnezeu pentru Ahab şi Izabela, care înlocuiseră pe Dumnezeu cu
Kaal. Dumnezeu 1-a trimis pe Ilie să stârpească baalismul, acea religie
«udă şi păgână.

Apariţiile rare, "bruşte şi de scurtă durată ale lui Ilie, curajul lui

neînfrânt, şi zelul lui înflăcărat, strălucirea triumfului lui, patosul
'escurajării l"'- gloria plecării sale şi frumuseţea calmă a reapariţiei
sale pe Muntele Schimbării la ţaţă îl face să fie unul din cele mai măreţe
Personaje pe care le-a dat vreodată Israelul."

198

199

Capitolele 17 şi 18. Seceta
Fig. 42. Rămăşiţele unui copil mic
care a fost îngropat într-un vas de lut.
(Prin bunăvoinţa Institutului Oriental,
Universitatea din Chicago)

Dumnezeu i-a dat lui Ilie

puterea de a închide cerurik
timp de trei ani şi jumătate,
timp în care el a fost hrănit
de corbii de la prâul Cherit
şi de văduva din Sarepta,
cărei făină şi ulei nu s-au
terminat. Curajul credinţei
lui Ilie, de pe muntele
Cârmei, a fost deosebit.
Trebuie ca Dumnezeu să-i
fi descoperit lui Ilie într-ur
fel sau altul că avea să
trimită foc şi ploaie. însă
toate au fost în zadar, căci
nu au reuşit să impresionez
pe Izabela.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: închinarea la Baal.

Institutul Oriental, excavând la Meghido (vezi pag. 206), de lângă

Samaria, a găsit în stratul din vremea lui Ahab ruinele unui tempul al
Astarteii, zeiţa şi nevasta lui Baal. La numai câţiva paşi de aceasta se
afla un cimitir unde s-au găsit multe vase din lut ce conţineau rămăşiţele
unor copii mici ce fuseseră sacrificaţi în templul acesta. Un astfel de
mormânt este arătat în figura 42. Profeţii lui Baal şi ai Astarteii erau
ucigaşii oficiali ai copilaşilor. Faptul acesta aruncă lumină asupra actului
de executare a profeţilor lui Baal de către Ilie (18:40), şi ne ajută să
înţelegem de ce Iehu a fost atât de necruţător în exterminarea baalismului.

Capitolul 19. Acel glas dulce ca de susur

Total descurajat, Ilie a fugit la muntele Horeb, unde I-a rugat pe

Dumnezeu să-i ia viaţa (19:4). Dar Dumnezeu 1-a învăţat o lecţie
minunată: El nu era nici în vârtej, nici în cutremur, nici în "foc", ci in
acel glas dulce ca un susur (li: 12). Lucrarea lui Ilie fusese una a

miracolelor, a focului şi a săbiei. El închisese cerurile, fusese hrănit de

corbi şi trăise cu o singură oală de făină şi un ulcior de untdelemn, fără
ca acesta să se epuizeze. Apoi înviase morţii, chemase foc clin cer, ucisese
pe prorocii lui Baal cu sabia şi adusese ploaie pe pământ.

Se pare că Dumnezeu voia să-i spună lui Ilie că în vreme ce forţa şi

demonstraţiile spectaculoase de putere sunt uneori necesare datorită unei
crize îngăduite de Dumnezeu, totoşi la urma urmelor adevărata lucrare a
lui Dumnezeu în lume nu se realizează prin asemenea metode, şi că
Dumnezeu, uneori face sau îi cheamă pe oameni să facă lucruri total
contrare cu natura Sa.

Cu secole mai târziu, Ilie s-a arătat din nou privirilor unor oameni

muritori pe Muntele Schimbării la Faţă, vorbind eu Cristos despre lucrarea
care, în sfârşit, se introducea acum pe pământ: transformarea vieţilor
omeneşti după chipul lui Dumnezeu prin acea voce dulce ca de susur a
lui Cristos în inimile oamenilor.

Capitolele 20, 21, 22. Moartea lui Ahab

El şi-a încheiat domnia cu o crimă brutală împotriva lui Nabot şi a

fost ucis în războiul cu Siria, sfârşind ca un personaj vrednic de dispreţ.

NOTE ARHEOLOGICE: Ahab

O inscripţie făcută către Şalmaneser (860-825 î.Cr.) îl aminteşte pe
Ahab: "eu am nimicit... 2000 de care de război şi 10.000 de oameni de-
ai lui Ahab, regele Israelului".

"Casa de fildeş a lui Ahab" (22:39). O expediţie a Universităţii Harvard

(vezi pag. 206) a găsit în Samaria ruinele acestei case, ale cărei ziduri
fuseseră acoperite cu fildeş. S-au găsit mii de piese foarte frumos lucrate
din tildeş, panouri interioare, plăci, cabinete şi divanuri. Acestea se aflau
chiar deasupra ruinelor palatului lui Omri.

Capitolul 22:41-50. Iosafat rege al lui Iuda (vezi II Cronici 17).

Capitolul 22:51-53). Ahazia, rege al Israelului, (vezi II Regi 1.)

II REGI

Regatul este împărţit

Elisei

Ultimii 130 de ani ai regatului de nord

Ultimii 250 de ani ai regatului de sud

Captivitatea lui Israel în Asiria

Captivitatea lui luda în Babilon

II Regi este continuarea lui I Regi, începând cu vreo 80 de ani după
divizarea regatului şi continuând istoria paralelă a celor două regate timp
de 130 de ani, până la căderea regatului de nord şi apoi continuarea
regatului de sud, încă vreo 120 de ani, până la căderea acestuia din urmă.
Cartea parcurge perioada ultimilor 12 regi ai regatului de nord şi ultimi
16 regi ai regatului de sud (vezi la I Regi 12); în total, o perioadă de vreo
250 de ani de la 850 la 600 înainte de Cristos.

Regatul de nord, numit Israel, a căzut (721 î.Cr.) sub mâna asirienilor,

a căror capitală se alia la Ninive (vezi cap. 16).

Regatul de sud, numit Iuda, a căzut în anul 600 î.Cr. sub mâna

babilonienilor, a căror capitală era Babilon (vezi la cap. 25).

Ilie şi Elisei au fost profeţi trimişi de Dumnezeu, care s-au străduit să

salveze regatul de nord. Lucrarea lor împreună a durat vreo 75 de ani, în
perioada de mijloc a regatului de nord, cam între 875-800 î.Cr., în timpul
domniei a şase regi: Ahab, Ahazia, Ioram, Iehu, Ioahaz şi Ioas.

Capitolul 1. Ahazia, regele Israelului. 855-854 î.Cr.

Relatarea domniei sale începe încă din I Regi 22:51. A domnit 2 ani

A fost co-regent cu tatăl său Ahab şi la fel de rău ca el. Avem aici încă
una din minunile de foc ale lui Ilie (9-14).

Capitolul 2. Strămutarea lui Ilie

Ilie era de loc din Galaad, ţinutul lui Iefta, copil crescut în singurătatea

peşterilor din munţii; era îmbrăcat cu haine din piele de oaie sau par
aspru de cămilă şi avea părul lung, atârnându-i pe spate.Misiunea lui a
fost să stârpească baalismul din Israel. Lucrarea lui e posibil să fi durat
vreo 25 de ani, în timpul domniei regilor răi Ahab şi Ahazia. El a avut de
îndeplinit o lucrare grea, aspră şi foarte dezagreabilă. A crezut la un
moment dat că a eşuat, şi, deşi era intim cu Dumnezeu, cum puţini mai
fuseseră, totuşi, privit ca om a fost şi el ca noi. L-a rugat pe Dumnezeu
să-i ia viaţa. Dar Dumnezeu avea altă părere despre el. în ochii Lui, U*^e

200

a regi

201

nu dăduse greş. Când misiunea sa a fost isprăvită. Dumnezeu a trimis o
delegaţie de care angelice, care să-1 ducă în triumf la cer.

Ilie tocmai fusese pe muntele Horeb unde Moise dăduse Legea. Acum,

fiind conştient că a sosit vremea plecării sale, el s-a îndreptat spre ţinutul
unde fusese îngropat Moise, muntele Nebo, (Deuteronom 34:1), ca şi
când ar fi vrut să fie împreună cu Moise la moarte.Tragem concluzia că
nu i-a trebuit mult timp să îl găsească pe Moise şi că îndată au devenit
tovarăşi cereşti şi că s-au bucurat nespus de mult, aşteptând venirea
Prietenului lor mai mare, cu Care au apărut din nou pe pământ pentru o
foarte scurtă perioadă de timp (Matei 17:3).

Ilie fusese un profet al focului. El chemase foc din cer pe muntele

Cârmei şi poruncise să se pogoare foc să nimicească pe ofiţerii lui Ahazia.
Acum el este purtat la cer de care de foc. Numai Enoh mai fusese luat la
Dumnezeu fără să treacă prin experienţa morţii (Genesa 5:24). Probabil
răpirea acestor doi oameni a avut drept scop şi a fost rânduită de
Dumnezeu ca o anticipare a răpirii Bisericii, în acea zi glorioasă când
carele de îngeri se vor cobora până la noi, ca să ne ridice sus, pentru a-L
întâmpina pe Mântuitorul revenit, pe norii cerului.

Ilie. II Regi 2 la 13

Ilie, la îndemnul lui Dumnezeu, l-a uns pe Elisei ca succesor al său (I

Regi 19:16-21); şi l-a pregătit pentru această funcţie. Când s-a suit Ilie
la cer, mantia lui a căzut peste Elisei şi acesta îndată a început să facă
minuni, aşa cum făcuse şi Ilie. Apele Iordanului s-au despărţit în faţa lui
Elisei, aşa cum se despărţiseră şi la Ilie (2:8,14). Izvorul de apă de la
Ierihon a fost tămăduit (2:21). Patruzeci şi doi de idolatri de la Betel au
fost sfâşiaţi de urşi (2:24). Dumnezeu, şi nu Elisei a trimis urşii. Betel a
fost sediul închinării la Baal. Batjocura tinerilor s-a îndreptat probabil
împotriva Dumnezeului lui Elisei.

Dumnezeu îi spusese lui Ilie că lucrarea adevărată a Sa avea să se

realizeze, pe ocolite, că nu sabia şi focul sunt metodele folosite de El (I
Regi 19:12). Totuşi focul şi sabia au continuat să-şi facă lucrarea.
Baalismul nu cunoştea alt limbaj. Elisei l-a uns pe Iehu să procedeze la
exterminarea baalismului (I Regi 19:16-17; H Regi 9:1-10). Şi Iehu şi-a
racut datoria, şi încă cu foarte multă răzbunare (capitolele 9,10).

Capitolele 3 la 9. Iehoram (Ioram), rege al lui Israel.
854-843 înainte de Cristos

A domnit 12 ani. A fost ucis de Iehu (9:24). Sub domnia lui, regele
'abului, care plătise tribut lui Ahab, acum s-a răsculat (3:4-6).

202

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Piatra moabită. Capitolul 3 este o relatare
a efortului lui Ioram de a recuceri Moabul. "Mesa, rege al Moabului",
pomenit la capitolul 3:4, a consemnat el singur această răscoală.
Documentul acesta este numit "Piatra Moabită." Găsită în 1868, în Moab
la Dibon, la 32 kilometri de către F.A.Klein, un misionar german. Este o
piatră albăstruie de bazalt, de 1,20 metri lungime, 60 de centimetri lăţime
şi 35 cm. grosime, cu o inscripţie a lui Meşa. în timp ce Muzeul din
Berlin ducea negocieri pentru a o obţine, consulatul francez de la
Ierusalim s-a oferit să plătească pentru ea o sumă mare de hani.

II REGI

203

AMON

MOAB
Dibon

EDOM

Harta 43. Moab.

lîg.43. l'iatra moabilă.
Foto Malson

în anul următor, arabii au aprins un foc în jurul ei şi au turnat apă

peste ea, spărgând-o în bucăţi mici pe care doreau să le ia cu ei ca
talismane. Mai târziu francezii au intrat din nou în posesia pietrelor mici
şi, asamblându-le din nou, au salvat inscripţia. în prezent se află la Muzeul
Luvru.

Textul ei: "Eu, Meşa, rege al Moabului, am ridicat acest monument

în cinstea lui Chemoş (dumnezeul Moabului), pentru a comemora
izbăvirea din mâna Israelului. Tatăl meu a domnit peste Moab 30 de ani,
iar eu am domnit după tatăl meu. Omri rege al Israelului, a asuprit Moabul
multe zile şi fiul lui (Ahab) 1-a urmat. Dar eu m-am răsculat şi am făcut
război împotriva regelui şi l-am izgonit, luându-i cetăţile Medeba,
Ataroth, Nebo şi Iahaz, pe care le-a zidit când a făcut război împotriva
mea. Eu am nimicit cetăţile sale şi am închinat prada lui Chemoş, iar pe
femei şi pe fete, lui Aştar. Am zidit Quohah cu prizonieri din Israel".

Capitolele 4, 5, 6, 7. Minunile lui Elisei

Elisei îşi începuse lucrarea prin minuni, aşa cum se spune în capitolul

2 Au urmat minuni după minuni. Uleiul văduvei a sporit. Fiul Sunamitei
a înviat din morţi. Anularea efectului otrăvitor al ciorbei. înmulţirea
pâinilor. Vindecarea leprei lui Naaman. Plutirea toporului pe apă. Sirienii
izgoniţi de carele şi caii lui Dumnezeu (7:6). Aproape tot ce se spune
despre Elisei este în legătură cu minunile sale. cele mai multe din
minunile sale au fost fapte de bunătate şi îndurare.

Isus a folosit cazul vindecării lui Naaman de către Elisei ca o precizare

a faptului că El însuşi va fi trimis şi la alte naţiuni (Luca 4:25-27).

Capitolul 8:1-15. Elisei îl unge pe Hazael

Pentru a succeda pe Ben-Hadad la tronul Siriei, un profet din Israel a

uns un rege străin, ca acesta să pedepsească propria naţiune a profetului.
Dumnezeu dăduse instrucţiuni pentru acest act, (I Regi 19:15) pedepsind
aspru pe Israel pentru groasnicele lui păcate (10:32, 33).

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Ben-Hadad şi Hazael (8:7-15).

O inscripţie a lui Şalmanaser, regele Asiriei, spune aşa: "Am luptat

cu Ben-Hadad. L-am învins. Hazael fiul nimănui i-a smuls tronul."

Elisei

Elisei îşi începuse lucrarea sub domnia lui Ioram (3:1, 11), probabil

în jurul anului 850 î.Cr. şi, continuând sub domniile lui Iebu şi Ioahaz, a
murit în timpul domniei lui Ioas (13:14-20), prin anul 800 înainte de
Cristos.

A fost un fiu de ţăran din Abel-Mehola, în ţinutul văii Iordanului (I

Regi 9:16, 19). El şi-a făcut educaţia de profet sub Ilie (I Regi 19:21; II
Regi 3:11). între el şi Ilie erau mari deosebiri. Ilie era tot o furtună şi un
cutremur; Elisei - ca "acel dulce susur". Ilie era de cremene; Elisei era
blând, rafinat şi gentil. Ilie era un bărbat al singurătăţii şi purta o manta
aspră din păr de cămilă; pe când Elisei: trăia la oraş şi se îmbrăca
orăşeneşte. Şi, cu toate acestea, mantaua lui Ilie a căzut peste Elisei (I
Regi 19:19; H Regi 2:13).

Minunile lui Elisei

Ele sunt enumerate în capitolele 2, 4, 5, 6, 7. Printre ele s-a aflat

Şi una din cele şapte învieri consemnate în Biblie. Iată care sunt
acestea: Ilie: fiul văduvei (I Regi 17). Elisei: fiul sunamitei (II Regi
4). Isus: fiica lui Iair (Marcu 5); fiul văduvei din Nain (Luca 7);
Lazăr (Ioan 11). Petru: Dorea (Fapte 9). Pavel: Eutih (Fapte 20).

Aceste şapte nu cuprind învierea lui Isus, care este cea mai mare

dintre toate şi care s-a realizat fără instrumentul uman; nu e cuprins
aici nici ciudatul incident cu oasele lui Elisei (II Regi 13:21).

204

n regi

205

PARAUL
-T- CHER1T

Harta 44. Regatul divizat.

Lucrarea lui Elisei la seminar

Se pare din I Sainuel 19:20, că Samuel pusese bazele unei şcoli de

profeţi la Rama. Elisei a avut asemenea şcoli la Betel, Ierihon, Ghilgal
si alte localităţi (II Regi 2:3, 5; 4:38; 6:1). Pe lângă acestea el se pare că
a locuit la Cârmei, Sunem, Dotan şi Samaria (II Regi 2:25; 4:10, 25;
6:13, 32). El trebuie să fi fost un fel de profet învăţător şi păstor. De
asemenea a fost consilier pentru rege. Sfaturile sale au fost luate totdeauna
în seamă. El nu a aprobat tot ceea ce făceau regii, dar în vreme de criză
a venit în ajutorul lor.

Elisei a trăit în regatul de nord dar a fost probabil contemporan cu

Ioel, care trăia în regatul de sud. Se prea poate să fi fost învăţătorul lui
Iona şi Amos, care erau copii pe vremea aceea.

Ilie şi Elisei, această pereche de lucrători, în viaţa lor personală şi în

lucrarea publică par să fi fost un fel de prototip, un fel de anticipare a lui
loan Botezătorul şi a lui Isus, ca o altă pereche. loan este numit Ilie
(Matei 11:4); iar lucrarea lui Isus de vindecare şi fapte de îndurare a fost
o extraordinară dezvoltare a lucrării lui Elisei de aceeaşi natură. Este o
ilustraţie a faptului că oameni de temperamente total diferite pot să lucreze
împreună pentru acelaşi scop.

Capitolul 8:16-24. Ioram rege al Iudei (vezi la II Cronici 21).

Capitolul 8:25-29. Ahazia, rege al ludei (vezi la II Cronici 22).

Capitolele 9, 10. lehu, rege al lui Israel. 843-816 î.Cr.

A domnit 24 de ani. A un fost ofiţer din garda personală a lui Ahab. A
fost uns de Elisei ca rege, să lovească casa lui Ahab şi să stârpească
baalismul. El a pornit numaidecât, cu multă furie, la această lucrare
sângeroasă. lehu era potrivit pentru ea. Avea un caracter aprins, era
neînduplecat şi nemilos. Poate că nimeni altul nu o putea face mai bine.
El a ucis pe Ioram, regele Israelului, pe Izahela şi pe regele lui Iuda,
Ahazia (ginerele lui Ahab), pe cei 70 de fii ai lui Ahab, pe fraţii lui
Ahazia, pe toţi prietenii şi partizanii casei lui Ahab, pe toţi preoţii lui
Baal şi pe toţi închinătorii lui Baal şi a nimicit stâlpii şi templul lui
Baal. Daşi lehu a stârpit baalismul, el nu s-a depărtat de păcatele lui
Ieroboam şi nu a luat aminte să umble în legea lui Dumnezeu.

Dacă ne întrebam de ce s-a folosit Dumnezeu de un astfel de agent ca

lehu, să ne amintim că baalismul era nespus de pervers şi rău. Dumnezeu
foloseşte oameni şi naţiuni care sunt departe de ceea ce ar trebui să fie,
pentru ca acestea să execute judecăţile Sale asupra celor răi.

In timp ce lehu a fost ocupat cu revoluţia sa sângeroasă în Israel,

Hazael, regele Siriei, a răpit Ghileadul şi Baasan, ţinutul de la răsărit de
Iordan al Israelului (10:32, 33). lehu a avut şi el necazuri cu Asiria - o
putere ce se ridica vertiginos în timpul acela.

206

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: lehu. La Calah, lângă
Ninive, Layard (1845-1949) a găsit în ruinele
palatului lui Şalmaneser un bloc de piatră de 2 m.
înălţime acoperită cu reliefuri şi inscripţii ce descriu
faptele de vitejie ale acestuia. Este numită "
Obeliscul Negru"' şi se află în prezent la Muzeul
Britanic. în rândul al doilea de sus este o figură de
om cu trăsături clare de evreu ce îngenunchează la
picioarele regelui şi deasupra acestei figuri se află
inscripţia:" Tribut lui lehu, fiu (succesor) al lui
Orari, argint, aur, vase de aur, porţelan, potire de
aur, cupe de aur, plumb, sceptru pentru rege şi suliţi.
Eu am primit."

NOTA ARHEOLOGICA: Izabela. Izabela şi-a
vopsit ochii (9:30). O expediţie girată de Universitatea
Harvard, Universitatea Ebraică de la Ierusalim şi
.Şcoală Britanică de Arheologie şi Fondul de Ex-
plorare a Palestinei (1908-1910, 1931-). a găsit în
Samaria, ruinele casei de fildeş a lui Ahab, şi cutiile
mici de piatră în care se aflau alifiile cosmetice ale
Izabelei. Acestea erau prevăzute cu găuri mici în care
se găseau diferite culori: turqoaz pentru verde, ocru
pentru roşu, şi o adâncitură centrală unde se
amestecau culorile. încă se mai vedeau urme de roşu.
NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Meghido. Aici în stratul
din vremea lui Ahab şi Izabela s-au găsit borcane ce
conţineau rămăşiţele copiilor ce fuseseră sacrificaţi lui Baal (vezi pag.
198), ilustrând natura oribilă a închinării la Baal.

Meghido a fost renumitul câmp de bătălie, cunoscut şi sub numele de

Armaghedon, unde se va da cea mai mare bătălie finală din toate veacurile
(Apocalipsa 16:16). Era situat în partea de sud a câmpiei Esdraelon, la
16 km. vest de Nazaret, la intrarea într-o trecătoare ce traversează lanţul
muntos Cârmei, pe şoseaua principală dintre Asia şi Africa, o poziţie
centrală dintre Eufrat şi Nil, loc de întâlnire a armatelor Răsăritului şi
Apusului. Totmes HI, care a făcut din Egipt un imperiu mondial, a zis: 1
Meghido face cât o mie de cetăţi." La Meghido, în primul război mondial,
Generalul Allenby (1918) a înfrânt puterea armatei turceşti. Se spune că
s-a vărsat mai mult sânge în jurul acestui deal decât în orice alt loc de pe
pământ. Insitutul Oriental al Universităţii din Chicago, cu ajutorul
guvernului Palestinei, în 1924 a obţinut controlul asupra dealului şi de
atunci straturi succesive au 'fost tăiate sistematic, păstrându-se şi
înregistrându-se tot ce este vrednic de interes istoric. (Vezi şi la pagina
198).

B

Fig. 44.
Obeliscul Negru

Arhiva
Betmann

II REOI

207

■i

lîg. 45. Dealul Meghido.

Foto Matson
Capitolul 11. Atalia, regină a lui Iuda. (Vezi la II Cronici 22).

Capitolul 12. Ioas, rege al lui Iuda (vezi la II Cronici 24).

Capitolul 13:1-9. Ioahaz, rege al lui Israel (820-804 î.Cr.).
A domnit 17 ani. Sub el Israelul a fost foarte mult umilit de sirieni.

Capitolul 13:10-25. Ioas, rege al lui Israel. A dominit 16 ani.

S-a războit cu Siria şi a recucerit cetăţile pe care le pierduse tatăl lui. S-
a războit cu Iuda şi a prădat Ierusalimul.

Capitolul 14:1-22. Ieroboam II, rege al lui Israel (740-749 înainte de

Cristos), a domnit 41 de ani. a continuat războaiele tatălui său Ioas
împotriva Siriei şi, cu ajutorul lui Iona profetul, (25), a făcut regatul din
nord să atingă cea mai mare dezvoltare a sa. Idolatria şi condiţiile speciale
detestabile din timpul domniei lui Moab au prilejuit lucrarea profeţiilor
Amos şi Osea.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Un sigiliu al robului lui Ieroboam.

La Meghido, Shumacher (1903-1905) a găsit în stratul de ruine ce

aparţine lui Ieroboam un sigiliu minunat de jasp, purtând următoarea
inscripţie: " Aparţine lui Sema, robul lui Ieroboam". A fost aşezat în
tezaurul regal al sultanului Turciei.

Capitolul 15:1-7. Azaria, rege al lui Iuda (vezi la II Cronici 26).

Capitolul 15:8-12. Zaharia rege al lui Israel, (748 î.Cr.) 6 luni.

Capitolul 15:13-15. Şalum, rege al lui Israel, 784 Î.Cr. O lună

Capitolul 15:16-22. Menahem, rege al lui Israel, 748-738 î.Cr. A
ornnit 10 ani. A fost un om brutal, cu sânge rece. A asasinat pe
Predecesorul lui.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Menahem. Tributul plătit de el lui Pul,
egele Asiriei (19, 20). într-una din inscripţiile lui Pul el spune: "Tributul

208

II REGI

209

de la Manahem al Samariei, eu l-am primit." Inscripţiile lui Pul îi
amintesc pe următorii: Uzia, Ahaz, Pecah şi Osea.

Capitolul 15:23-26. Pecahia, rege al Israelului. 738-756 î.Cr. A domnit

2 ani. Ca Zaharia şi Şalum, a fost asasinat.
Capitolul 15:27-31. Pecah, rege al lui Israel. 784-730 î.Cr.

A domnit 20 de ani. Un ofiţer militar puternic care se crede că a fost

coregent cu Menahem şi Pecahia. în alianţă cu Siria, el a atacat Iuda,
Iuda a cerut atunci ajutor Asiriei. A venit regele acestei ţări şi a cucerit
atât Israelul, cât şi Siria şi a mutat locuitorii din nordul şi estul Israelului.
Aceasta a fost captivitatea galileană (734 î.Cr.). Numai Samaria a rămas
din regatul de nord. Evenimentul e descris mai pe larg la II Cronici şi
Isaia 7.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Captivitatea Israelului de nord.

Au fost făcuţi prizonieri de Tiglath-Pileser (29). Tiglath-Pileser are o

inscripţie, care spune: "Poporul ţării lui Omri eu l-am deportat în Asiria,
împreună cu averile lui."

Capitolul 15:32-38. Iotam, rege al lui Iuda. Vezi la II Cronici 27.

Capitolul 16. Ahaz, rege al lui Iuda. (Vezi la II Cronici 28.)

Captivitatea lui Israel, în Asiria, 721 înainte de Cristos

Capitolul 17. Osea. 730-721 î.Cr. Ultimul rege al lui Israel. A domnit

9 ani. A plătit tribut regelui Asiriei, dar a încheiat o alianţă secretă cu
regele Egiptului. Apoi au venit asirienii şi au dat lovitura fatală regatului
de nord. Samaria a căzut şi poporul de acolo a urmat pe restul Israelului
în captivitate. Profeţii din vremea aceea au fost: Osea, Isaia şi Mica.
Regatul de nord dăinuise aproximativ 200 de ani. Fiecare din cei 19 regi