Manual biblic

Minunile lui Isus

Pe lângă minunile supranaturale, cum ar fi vestirea îngerilor,

naşterea din fecioară, steaua care i-a călăuzit pe magi, trecerea
nevătămată a lui Isus prin mulţimile ostile, curăţirea Templului,
schimbarea Sa la faţă, căderea soldaţilor la pământ, întunericul de la
răstignire, sfâşierea vălului, deschiderea mormintelor, cutremurul,
învierea lui Isus, apariţiile îngerului, există consemnate 35 de minuni
pe care le-a făcut Isus.

17 VINDECĂRI TRUPEŞTI

Vindecarea fiului nobilului (Ioan 4:46-54). Capernaum.

Vindecarea omului infirm (Ioan 5:1-9). Ierusalim.
Vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8:14-17, Marcu 1:29-31; Luca

4:38-39).

Un lepros vindecat (Matei 8:2-4; Marcu 1:40-45; Luca 5:12-15).
Un paralitic (Matei 9:2-9; Matei 2:3-12; Luca 5:17-26).
Omul cu mâna uscată (Matei 12:9-14; Marcu 3:1-7; Luca 6:6-11).
Robul sutaşului (Matei 8:5-13; Luca 7:1-10).
Cei doi orbi (Matei 9:27-31).
Vindecarea surdo-mutului (Matei 7:31-37).
Orbul din Betsaida (Marcu 8:22-26).
Orbul din Ierusalim (Ioan 9).

Femeia cu scurgere de sânge (Matei 9:20-22; Marcu 5:25-34; Luca

8:43-48).

470

Femeia neputincioasă de 18 ani (Luca 14:1-6).

Cei zece leproşi (Luca 17:11-19).

Orbul Bartimeu (Matei 20:29-34; Marcu 10:46-52; Luca 18:34-43).

Urechea lui Malhus (Luca 22:5-51).

9 MINUNI -MANIFESTAREA AUTORITĂŢII ASUPRA
FORŢELOR NATURII

Apa transformată în vin (Ioan 2:1-11), Cana

Pescuirea minunată (Luca 5:1-11), lângă Capernaum

O altă pescuire minunată (Ioan 21:6).

Potolirea furtunii (Matei 8:23-27; Matei 4:35-41; Luca 8:22-25).

Hrănirea celor 5000 (Matei 14:13-21; Marcu 6:34-44; Luca 9:11-17;

Ioan 6:1-14).

Isus umblă pe apă (Matei 14:22-33; Marcu 6:45-52; Ioan 6:19).

Hrănirea celor 4000(Matei 15:32-39; Marcu 8:1-9).
Banii pentru impozit (Matei 17; 24-27).
Uscarea smochinului (Matei 21:18-22; Marcu 11:1-14, 20-26).

6 VINDECĂRI ALE ÎNDRĂCIŢILOR

Un îndrăcit în sinagogă (Marcu 1:21-28; Luca 4:31-37) , la Capernaum.

Vindecarea unui îndrăcit mut şi orb (Matei 12:22; Luca 11:14).

îndrăciţii din Gadara (Matei 8:28-34; Marcu 5:1-20; Luca 8:26-39).

îndrăcitul mut (Matei 9:32-34).

Fiica siro-fenicienei (Matei 15:21-28; Marcu 7:24-30).

Băiatul epileptic (Matei 17:1 21; Marcu 9:14-29; Luca 9:37-43).

3 ÎNVIERI DIN MORŢI

Fiica lui Iair (Matei 9:18-26; Marcu 5:22-43; Luca 8:41-56).

Fiul văduvei, la Nain (Luca 7:11-15).
Lazăr, la Betania (Ioan 11:1-14).

ALTE MINUNI

Pe lângă cele 35 care sunt amintite şi descrise, Isus a făcut

nenumărate alte minuni, consemnate astfel:

"Mulţi au crezut în numele Său, din pricina semnelor pe care le

făcea," la Ierusalim (Ioan 2:23).

"Isus mergea din loc în loc, vindecând tot felul de boli" (Matei

4:23, 9:35).

"Ei aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri,

pe cei îndrăciţi pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi şi El îi vindeca"
(Matei 4:24).

"Toţi care aveau bolnavi îi aduceau la El şi El îşi punea mâinile

peste fiecare din ei şi îi vindeca" (Luca 4:40).

"Atunci au venit la El multe noroade, având şchiopi, orbijnuţi,

ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit,

MARCU

471

aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se

însănătoşează, şchiopii umblă şi orbii văd" (Matei 15:30-31).

"Oriunde intra, în sate în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în

pieţe şi-L rugau doar să-i lase să se atingă de poala hainei Lui şi toţi
câţi se atingeau de El erau tămăduiţi" (Marcu 6:56).

"A venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan; după El au mers multe

gloate şi acolo a vindecat pe cei bolnavi" (Matei 19:1-2).

"... şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudeea,

din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi Sidonului, ca să-L asculte
si să fie vindecaţi de boalele lor... pentrucă din El ieşea o putere care
îi vindeca pe toţi". (Luca 6:17-19).

"Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi

înrdrăciţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi
care pătimeau de felurite boale;" (Marcu 1:32-34).

"Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, cari, dacă s-ar

fi scris cu deamănuntul, cred că nici chiar în lumea acesta n-ar fi putut
încăpea cărţile cari s-ar fi scris. " (Ioan 21:25).

METODA MINUNILOR LUI ISUS

De obicei Isus săvârşea minunile printr-un act al voinţei Sale, prin

cuvântul Său; uneori, prin atingerea Sa sau prin puterea mâinilor.
Ocazional a folosit şi saliva.

SCOPUL MINUNILOR

Minunile lui Isus presupun un exerciţiu de putere creatoare. Ele au

făcut parte din modul lui Dumnezeu de a autentifica misiunea lui Isus.
Isus a spus că dacă El nu ar fi făcut faptele acestea pe care nimeni
altul nu le-a mai făcut atunci ei nu ar avea păcate (Ioan 15:24), indicând
astfel faptul că El considera minunile sale dovezi ale dumnezeirii Sale.
Apoi minunile Sale au mai fost şi expresia naturală a înţelegerii pe
care El o avea faţă de suferinţa umană.

Capitolul 6:1-6. Vizita la Nazaret

Istorisită şi la Matei 13:54-58; se pare că a doua vizită la Nazaret

după ce Şi-a început lucrarea publică de propovăduire, a fost la vreun
an după vizita consemnată la Luca 4:16-30. Observaţi că Isus a avut
patru fraţi, şi "surori" (adică mai mult de una). în vremea aceasta ei
nu credeau în El (Ioan 7:5). Mai târziu însă au crezut şi, conform
Părerii tuturor, doi dintre ei, Iacov şi Iuda, au fost autorii a două epistole,
care le poartă numele. Ceilalţi doi au fost Iosif şi Simon.

Cap. 6:7-13. Trimiterea celor 12. (Vezi la Matei 10).

Cap. 6:14-29. Tăierea capului lui Ioan (Vezi la Luca 3:1-20).

Cap. 6:30-44. Hrănirea celor 5000. (Vezi la Ioan 6:1-14).

Cap. 6:45-52. Isus umblă pe apă. (Vezi la Ioan 6:15-21).

472

473

unde iese din mare Iordanul. Dealurile sunt acum golaşe, dar pe vremea

lui Isus erau împădurite, potrivit informaţiilor furnizate de istoricul
losefus. Ţărmurile sale vuiau de oameni. Existau zece oraşe cu o
populaţie de cel puţin 15. 000 de locuitori fiecare, înconjurate de o
linie aproape ne'ntreruptă de clădiri. Ţărmul de vest era extrem de
fertil. Clima era blândă. Existau recolte tropicale de toate felurile.
Roadele se coceau în fiecare lună. în principal, oamenii se ocupau cu
agricultura, recoltarea fructelor şi pescuitul. Apele sale erau abundente
în peşte, care era exportat în tot imperiul roman. Capătul de nord al
mării Galileii a fost scena principală a lucrării lui Isus aici pe pământ.
Va rămâne un loc veşnic aureolat, prin faptul că acolo a îmbrăcat
Dumnezeu chip uman, coborând printre oameni, scriind cea mai
frumoasă istorie din analele omenirii.

Fig. 61. Marea Galileii. De cealaltă parte a lacului se află Capernaum.

în depărtare se vede muntele Hermon.

Marea Galileii. Are o lungime de 20 de km şi o lăţime de 11 km.

Este cu 207 m sub nivelul mării. înconjurată de dealuri joase de vreo
sută de metri înălţime. Coasta are aproape un kilometru în lăţime, cu
excepţia părţii de nord-vest, unde câmpia Nazaretului are o lăţime de

Fig. 62. Vedere de la Capernaum, spre răsărit.

Foto Matson
vreo 6 km, şi la nord, unde intră Iordanul în mare precum şi la sud

COARNELE*^

NAIN

Harta 52. Marea Galileii.

474

MARCU

475

Perioada de la hrănirea celor 5000 la schimbarea la faţă

Marcu 6:53 la 8:26 Matei 14:34 la 16:12
A fost o perioadă de vreo 8 luni din viaţa lui Isus, din aprilie şi
până în noiembrie despre care nu cunoaştem prea multe. Nu se
pomeneşte despre această perioadă decât la Matei şi Marcu, în vreme
ce Luca trece direct de la hrănirea celor 5000 la schimbarea la faţă a
lui Isus (Luca 9:17, 18). Ioan trece imediat de la hrănirea celor 5000
la vizita făcută de Isus la Ierusalim, cu ocazia sărbătorii corturilor,
care a avut loc cu şase luni mai târziu (Ioan 6:71; 7:1).

O parte din aceste opt luni a fost petrecută în regiunea Tirului şi a

Sidonului, la Decapolis, în Cezarea Filipi, unde se găsea o mare
populaţie, formată în cea mai mare parte din neamuri. Decapolis a
fost o regiune la răsărit de marea Galileii, care se întindea până la
nord, la Damasc. Se afla sub conducerea lui Filipi, care era un dregător
foarte bun şi drept -un om care nu avea nici un motiv să-L urască pe
Isus. Irod a fost dregător peste Galilea. El tocmai îl omorâse pe Ioan
Botezătorul şi începea să-L privească pe Isus cu suspicuine, mai ales
pentru faptul că unii dintre oameni au început să se întoarcă împotriva
lui Isus după hrănirea celor 5000.

Capitolul 6:53-56. Mulţimile de la Ghenazaret

Fapt relatat şi la Matei 14:34-36. Ghenazaret era câmpia de pe

coasta de sud a Capernaumului. Se pare că în ziua de după hrănirea
celor 5000, Isus a explicat la Capernaum natura misiunii Sale şi atunci
mulţi L-au părăsit (Ioan 6:66). Apoi El a plecat la sud de Nazaret,
unde s-au adunat mulţimi mari de oameni, pe care Isus i-a vindecat.

Capitolul 7:1-23. Fariseii şi întinarea

Fapt relatat şi la Matei 15:1-20. Dregătorii de la Ierusalim se

hotărâseră deja să-L ucidă pe Isus (Ioan 5:18). Fără îndoială, ei auziseră
despre popularitatea tot mai scăzută a lui Isus în Galilea (Ioan 6:66) şi
au trimis această delegaţie de farisei pentru a-şi consolida campania
lor de propagandă, în speranţa că îl vor face pe Isus să-Şi piardă
popularitatea, chiar şi printre ucenicii Săi, căci e posibil ca unii din ei
să fi susţinut aceleaşi tradiţii ca şi fariseii. Spălarea mâinilor la care
se face referire aici nu era în scopuri sanitare, ci pur şi simplu un
ceremonial religios - o pură invenţie a cărturarilor. Isus le-a spus că
asemenea ceremonii nu au nici o valoare şi că închinarea adevărată
vine din inimă. Apoi i-a condamnat pe faţă pentru că au anulat Cuvântul
lui Dumnezeu prin tradiţiile lor de origine umană. Cuvintele Sale se
aplică direct la multe din practicile care s-au strecurat de-a lungul
secolelor în biserică. Este uimitoare viclenia şi ingeniozitatea cu care
se luptă conducătorii bisericii să pună Cuvântul Lui Dumnezeu in

acord cu practici în mod evident de origine omenească. E vorba aici

deo sclavie faţă de tradiţie şi foarte puţină consideraţie faţă de Cuvântul
lui Dumnezeu.
Capitolul 7:24-30. Femeia siro-feniciană

Fapt relatat şi la Matei 15:21-28. în Matei ea este numită o femeie

canaanită. Fenicienii erau descendenţii canaaniţilor. Faptul s-a petrecut
la vreo 80 de kilometri nord de Capernaum, în afara teritoriului
evreiesc, într-o regiune a neamurilor, în acelaşi ţinut în care Ilie fusese
trimis la văduva din Sarepta Sidonului (I Regi 17:9). Nu Isus a vrut
să-i spună "câine", ci mai degrabă (27) El a dat glas unor gânduri care
persistau în mintea ucenicilor. Stăruinţa, dar şi umilinţa, cu care ea a
cerut de la Domnul vindecare au avut darul să o ajute să-i fie ascultată
rugăciunea.

Capitolul 7:31-37. Vindecarea unui surdo-mut

Isus S-a întors în regiunea Tirului şi Sidonului, unde Se retrăsese

temporar, pentru a ieşi din atenţia publicului, şi a venit spre răsărit şi
apoi spre sud, prin Decapolis, până la marginea de răsărit a Mării
Galileii. Acum El Se afla din nou în regiunea în care cu vreo câteva
săptămâni mai înainte oamenii încercaseră să-L facă Rege. Prin
urmare, El i-a atras atenţia omului vindecat să nu vorbească în dreapta
şi-n stânga, pentru a nu-I crea publicitate.

Capitolul 8:1-9. Hrănirea celor 4000

Istorisită şi în Matei 15:29-39. A fost probabil lângă locul unde

hrănise 5000 de oameni cu câteva săptămâni mai înainte. Matei
menţionează că faptul s-a petrecut în vremea când vindeca mulţimi
mari de oameni. Cei din Galilea trebuie să fi auzit negreşit despre
întoarcerea lui Isus pe meleagurile lor.

Capitolul 8:10-21. "Aluatul fariseilor"

Fapt relatat şi la Matei 16:1-12. Incidentul acesta a avut loc în

Dalmanuta (10). Matei 15:39 spune Magdala sau Magdan, care era
de fapt locul de baştină al Măriei Magdalena, o cetate aflată în regiunea
numită Dalmanuta, în partea centrală a coastei de vest a lacului (vezi
Harta 52 de la Marcu 6:45-52). Nici nu s-a întors Isus din Galilea, că
duşmanii Lui au şi ieşit la iveală, recurgând la tot felul de stratageme
Posibile, numai ca să-L discrediteze cu orice chip în ocrfci poporului,
ti voiau "un semn". De doi ani Isus vindeca mereu mulţimi mari de

?'' ^{bolnavi de toate} bolile, într-o succesiune ne-ntreruptă, hrănise

0 şi apoi 4000 de oameni, dar ei tot mai voiau încă "un semn",
poi Isus a fost tulburat de faptul că ucenicii nu puteau pricepe
semnificaţia minunilor Sale şi i-a certat pentru faptul că erau îngrijoraţi
^cu privire la mâncare, când de fapt se aflau în prezenta Lui (7:12).

476

Capitolul 8:22-26. Vindecarea unui orb

A avut loc în Betsaida, unde Isus făcuse multe minuni (Matei

11:21), în apropierea locului unde hrănise pe cei 5000 de oameni. De
aici rezultă motivul pentru care i-a atras atenţia omului să nu facă
publicitate inutilă.

Cap. 8:27-30. Mărturisirea lui Petru (Vezi la Mt. 16:13-20)

Cap. 8:31-33. Prezicerea patimilor (Vezi la Marcu 9:30-32).

Cap. 8:34-9:1. Preţul uceniciei (Vezi la Luca 14:25-35).

Capitolul 9:2-13. Schimbarea la faţă a lui Isus

Istorisită şi la Matei 17:1-13 şi Luca 9:28-36. Se crede că a avut

loc pe muntele Hermon, cu puţin timp înainte de plecarea finală din
Galilea, la vreo 4 luni înainte de moartea sa. Unul din scopurile
schimbării Sale la faţă a fost acela de a confirma credinţa ucenicilor
în natura divină a persoanei lui Cristos, având în vedere şocul pe care
aveau să-1 sufere ucenicii în zilele următoare când avea să vină necazul.
Petru nu a uitat niciodată scena aceasta minunată. Ea a avut darul să-
i confere un sentiment de suguranţă când a înfruntat propriul său
martiriu (II Petru 1:14-18). De asemenea, a fost o mărturie grandioasă,
culminantă, venind chiar din cer, despre faptul că Isus este ACELA
spre Care convergeau toate profeţiile Vechiului Testament şi în Care
şi-au găsit împlinirea.

Capitolul 9:14-29. Băiatul epileptic

Fapt istorisit şi în Matei 17:14-19; Luca 9:27_ 42. Era un caz grav

de posesiune demonică, care i-a pus în încurcătură pe ucenici (vezi
Marcu 5:1-20).

Capitolul 9:30-32. Patimile prezise din nou

Până acum Isus nu vorbise mult despre răstignirea Sa dar de aici

încolo Isus a dorit ca ucenicii să înţeleagă ce a avea să I se întâmple,
între mărturisirea lui Petru şi sosirea la Ierusalim, Isus le-a spus de
cinci ori că avea să fie omorât iar apoi avea să învie din morţi:

Prima dată:după mărturisirea lui Petru (Matei 16:21; Marcu 8:31;

Luca 9:22).

A doua oară: după schimbarea la faţă (Matei 17:9, 12; Marcu 9:9,

12).

A treia oară: după vindecarea epilepticului (Luca 9:44).

A patra oară în timp ce treceau prin Galilea (Matei 17:22-23; Marcu
9:31).

A cincea oară: lângă Ierusalim (Matei 20:17-19; Marcu 10:32-34;

Luca 18:31-34).

Cap. 9:33-37. Cine este cel mai mare? (Vezi la Luca 9:46-48).

Cap. 9:38-40. Necunoscutul care făcea minuni. (Vezi la Luca 9:49-
50).

MARCU

JL

Harta 53. Viaţa şi activitatea lui Isus

478

MARCU

479

Capitolul 9:41-50. Ocaziile de poticnire. Un ţel creştin suprem este

ca noi să ne purtăm în aşa fel încât nimeni să nu se piardă din pricina
exemplului nostru rău. Isus a spus acest lucru de mai multe ori, în
diferite ocazii (Matei 18:7-14; Luca 17:1-10).

Lucrarea din Perea. Capitolul 10. (Vezi la Luca 9:51)

Capitolul 10:1. Plecarea din Galilea. (Vezi la Luca 9:51).

Capitolul 10:2-12. întrebarea privitoare la divorţ. (Vezi la Matei
19:3-12).

Cap. 10:13-16. Copilaşii. (Vezi la Luca 18:15-17).

Cap. 10:17-31. Tânărul bogat. (Vezi la Luca 18:18-30).

Cap. 10:32-34. Patimile prezise din nou. (Vezi la Marcu 9:30-32).

Cap. 10:35-45. Cererea lui Iacov şi Ioan. (Vezi la Matei 20:20-
28).

Cap. 10:46-52. Orbul Bartimeu. (Vezi la Luca 18:35-43).

Ultima săptămână a lui Isus. Capitolele 11 la 16

Cap. 11:1-11. Intrarea triumfală îm Ierusalim. (Vezi la Matei 21:1-

11).

Cap. 11:15-18. Cutăţirea Templului. (Vezi la matei 21:12-17).

Cap. 11:12-14; 19-25. Smochinul. (Vezi la Matei 21:18-22).

Cap.11:27-33. "Prin a cui putere? " (Vezi la Matei 21:23-27).

Cap.12:1-12. Pilda viei. (Vezi la Matei 21:33-46).

Capitolul 12:13-17. Tributul Cezarului

Fapt consemnat şi la Matei 22:15-22.; Luca 20:20-26. A fost un

efort de a-L prinde pe Isus în cursă şi a-L face să spună lucruri care să
poată constitui o acuzaţie de neloialitate faţă de guvernul roman din
partea lui Isus, fiind astfel posibil ca El să fie dat pe mâna lui Pilat. Cu
o lovitură de maestru, Isus a proclamat însă despărţirea bisericii de
stat. Creştinii trebuie să fie supuşi guvernului lor, dar acel guvern nu
are nici un drept asupra religiei supuşilor săi.

Capitolul 12:18-27. întrebarea referitoare la înviere

Consemnată şi la Matei 11:23-33; Luca 20:27-40. Saducheii erau

materialiştii din vremea aceea. Nu erau mulţi la număr, dar erau bogaţi
şi aveau influenţă. Ei nu credeau în înviere. întrebarea prin care au
încercat să-L pună în încurcătură pe Isus presupunea existenţa unui
caz în care ar fi avut nevoie de poligamie în cer. Isus a rezolvat
problema pe loc: în cer nu mai e căsătorie.
Capitolul 12:28-34. Marea poruncă

Consemnată şi la Matei 22:34-40. Ceea ce a dat Isus ca fiind Marea

Poruncă era un citat din Deutoronom 6:4-5; a doua poruncă provenea
de la Levitic 19:18. Observaţi că Isus L-a pus pe Dumnezeu pe locul

întâi şi numai după aceea pe semenul nostru. Cel mai important lucru

din viaţă este atitudinea noastră faţă de Dumnezeu. Totul depinde de
asta. Isus este Dumnezeu întrupat. Singurul lucru pe care îl doreşte El
de la noi este să-L iubim mai mult decât ne iubim propria viaţă.
Singurul lucru pe care L-a dorit Isus atunci a fost de a şti dacă Petru îl
iubea cu adevărat. De aceea, l-a întrebat de trei ori: "Mă iubeşti?"
(Ioan 21:15, 16, 17).

Capitolul 12:35-37. "Fiul lui David"

Fapt consemnat şi în Matei 22:41-46; Luca 20:41-44. Punctul prin-

cipal al întrebării este acesta: Cum poate un om să-şi numească propriul
fiu "Domn" ? Pe cât de simplu ni s-ar părea nouă răspunsul, pe ei în
schimb i-a redus la tăcere (Matei 22:46).

Cap. 12:38-40. Condamnarea cărturarilor (Vezi la Matei 23).

Capitolul 12:41-44. Bănuţii văduvei

Fapt consemnat şi la Luca 21:1-4. A avut loc chiar după condam-

narea cărturarilor şi fariseilor. A fost ultimul Său act din Templu după
o zi de controverse. Isus Şi-a făcut timp să scoată în evidenţă această
faptă minunată a văduvei bătrâne care a dat tot ce avea. Apoi a plecat
din Templu, fără ca să Se mai întoarcă vreodată acolo.

Capitolul 13. Discursul asupra venirii Sale. (Vezi la Matei 24).

Capitolul 14:1-2. Uneltirea de a-L ucide pe Isus

Consemnată şi la Matei 26:1-5; Luca 22:1-2. A fost marţi seara.

Cam cu o lună înainte de aceasta, după ce Isus îl înviase pe Lazăr din
morţi, Sinedriul se hotărâse în sfârşit să-L dea la moarte pe Isus (Luca
22:2). Chiar şi la Ierusalim, mulţimile mergeau după El (Marcu 12:37;
Luca 19:48). Ocazia de a-şi aduce planul la îndeplinire a venit a doua
zi seara, prin trădarea lui Iuda, care i-a uimit pe membrii Sinedriului,
Isus fiind dat în mâna lor noaptea, când cetatea dormea. Ei s-au grăbit
să-L condamne înainte de a se face ziuă şi înainte de a se trezi
mulţimile, l-au şi pus pe cruce.

Capitolul 14:3-9. Ungerea de la Betania

_ Consemnată şi la Matei 27:7-13; Ioan 12:1-8. Pare să fi avut loc

sâmbătă seara, înainte de intrarea Sa triumfală în Ierusalim (Ioan 12:2-
12). Dar Matei şi Marcu relatează evenimentul în legătură cu uneltirea
Preoţilor, ca fond pentru vânzarea lui Iuda.(Vezi şi la Ioan 12:1-8).
Capitolul 14:10-11. Trădarea lui Iuda

Consemnat şi la Matei 26:14-16; Luca 22:3-6. Rolul lui a fost de

^a-L da pe Isus în mâna lor, în absenţa mulţimilor. Ei nu au îndrăznit
^Sa-L aresteze pe faţă, ca nu cumva să fie omorâţi cu pietre de oameni.

480

Iuda i-a condus la locul unde se afla Isus după ce cetatea adormise

Isus ştia de la început că Iuda avea să-L vândă. De ce a fost ales

acest ucenic este una din tainele căilor lui Dumnezeu. Poate Iuda se
va fi gândit că Isus avea să se folosească de puterea Sa miraculoasă
pentru a scăpa de urmăritori. Oricum ar fi fost lucrurile, fapta lui a
fost în ochii lui Dumnezeu groaznic de rea. Isus a spus că mai bine ar
fi fost dacă nu s-ar fi născut omul acesta niciodată (Matei 26:24).
întregul eveniment a fost uimitor de bine prezis (Zaharia 11:12-13).
"Ieremia" (Matei 27:9-10) este fie o greşeală a copiştilor Scripturii,
fie se referă la întreg grupul de cărţi profetice cuprinse sub acest nume.

Cap. 14:12-25. Cina cea de taină (vezi la Matei 26:17-29).

Cap. 14:26-31; 66-72. Tăgăduirea lui Petru (Vezi la Ioan 18:15-
27).

Cap. 14:32-42. Agonia din Ghetsimani (vezi la Luca 22:39-46).

Cap. 14:43-52. Vânzarea şi arestarea Lui (vezi la Ioan 18:1-12).

Capitolul 14:53-15:20. Procesul lui Isus

Este istorisit şi la Matei 26:56-27:31; Luca 22:54-23:25; Ioan 18:12-

19:16. Au fost două procese: înaintea Sinedriului şi înaintea
guvernatorului roman Pilat. Iudeea era sub stăpânirea Romei. Sinedriul
nu putea da o sentinţă de moarte fără consimţământul guvernatorului
roman Pilat. Au existat trei faze la fiecare proces: în total şase faze.

1. înaintea lui Ana (Ioan 18:12-24), cam pe la miezul nopţii. Caiafa

era mare preot, dar socrul său , Ana, care fusese dat jos din funcţie în
anul 16 d.Cr., mai deţinea încă multă putere. Familia crescuse enorm
în forţă şi se îmbogăţise de pe urma negoţului de la Templu. Asupra
marelui preot al poporului evreu cade răspunderea principală pentru
moartea lui Isus.

2. înaintea Sinedriului, în casa lui Caiafa (Matei 27:57; Marcu

14:53; Luca 22:54; Ioan 18:24). în perioada de timp dintre miezul
nopţii şi zorii zilei. A fost judecata principală a evreilor. Ei L-au
condamnat pe Isus pentru că ar fi hulit, concluzie pe care ei au tras-o
din afirmaţia lui Isus că El este Fiul lui Dumnezeu (Matei 14:16-32).
Apoi, în aşteptarea zorilor zilei, L-au batjocorit. După aceea a urmat
tăgăduirea lui Petru. Sesiunea aceasta a avut loc în timpul nopţii, dar,
conform legii, era ilegală tocmai din această pricină.

3. în zorii zilei, Sinedriul a ratificat în mod oficial hotărârea luată

în miezul nopţii (Matei 26:1; Marcu 15:1; Luca 22:66-71), în încercarea
de a-i da o aparentă legalitate. Acuzaţia a fost "hulă". Dar o asemenea
acuzaţie ar fi avut prea puţină greutatte înaintea lui Pilat. Aşadar pentru
Pilat ei au mai adăugat şi acuzaţia de subversiune împotriva guvernului
roman. Adevăratul lor motiv a fos invidia pe care o aveau împotriva
popularităţii lui Isus (Matei 26:18).

MARCU

481

4. înaintea lui Pilat (Matei 27; 2; 21:14; Marcu 15:1-15; Luca 23:1-

5; Ioan 18:28-38). îndată ce s-a făcut ziuă, Isus nu a răspuns în nici un
fel la acuzaţiile lor. Atunci Pilat L-a dus la palat ca să aibă o întrevedere
personală cu El, în urma căreia a rămas şi mai convins că Isus este
nevinovat. Aflând că Isus este din Galilea, Pilat L-a trimis la Irod,
care avea jurisdicţie peste Galilea.(Vezi la Matei 27:11-25).

.». Mormântul Iui

f Gordon

.Golgoţa,

*i ii ^ lui Irod C3Palatuli"
7/. J Casa Marelui \^ hasmonean