Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Căi de atac

Cauza adresează problema accesului la justiție, ținând cont de limitarea statutului aplicabilă prezentării unei întrebări preliminare la CJUE. CJUE adresase deja obligațiile instanțelor naționale acționând ca instanțe împotriva hotărârilor cărora nu există nicio cale de atac, în exercitarea competenței lor de a emite o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. În hotărârea Cilfit, CJUE a declarat că o instanță împotriva hotărârilor căreia nu există nicio cale de atac conform legii naționale are obligația, atunci când o problemă de drept UE este ridicată în fața acesteia, de a se conforma obligației sale de a aduce chestiunea înaintea CJUE, cu excepția cazului în care a stabilit deja că problema ridicată este irelevantă sau prevederea legislației UE în cauză a fost deja interpretată de Curte (acte éclairé) sau dacă aplicarea corectă a legislației UE este atât de evidentă încât nu lasă loc de îndoieli rezonabile (acte clair). Jurisprudența consacrată mai indică și faptul că instanțele naționale sunt libere, în orice caz, să sesizeze CJUE dacă consideră că acest lucru este adecvat.

Fișa de caz nr. 6 – (Bulgaria) C-83/14, CHEZ Razpredelenie Bulgaria AD v Komisia za zashtita ot diskriminatsia, hotărârea Curții (Marea Cameră), 16 iulie 2015

Directiva 2000/43/CE — Principiul egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică – Cartiere urbane populate în principal de persoane de origine romă – Amplasarea contoarelor de energie electrică pe stâlpii care fac parte din rețeaua liniei electrice aeriene, la o înălțime de șase șapte metri – Noțiunile „discriminare directă” și „discriminare indirectă” – Sarcina probei – Justificare eventuală – Prevenirea manipulărilor contoarelor de energie electrică și a racordărilor nelegale – Proporționalitate – Caracter generalizat al măsurii – Efect jignitor și stigmatizant al acesteia – Directivele 2006/32/CE și 2009/72/CE – Imposibilitatea utilizatorului final de a controla consumul de energie electrică¹¹²

1. 
   Reprezentarea pe axa temporală
   

2. Descrierea jurisprudenței

1. În decembrie 2008, doamna Nikolova a depus o reclamație la Comisia Bulgară pentru Protecția împotriva Discriminării (KZD) în care a afirmat că motivul practicii în cauză era faptul că majoritatea locuitorilor districtului „Gizdova mahala” erau de origine romă și că, prin urmare, dumneaei a fost victima discriminării directe pe motive de naționalitate („narodnost”). Reclamanta s-a plâns în special de faptul că nu a putut să-și verifice contorul de electricitate în scopul monitorizorii consumului ei și pentru a se asigura că facturile pe care le primea erau corecte, deoarece, după părerea sa, era taxată în plus.

2. La 6 aprilie 2010, KZD a emis o hotărâre care concluziona că practica în cauză reprezenta discriminare indirectă pe motive de naționalitate, care era înterzisă prin lege.

3. Acea hotărâre a fost anulată printr-o hotărâre emisă de Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă) la 19 mai 2011, în special pe motiv că KZD nu indicase cealaltă naționalitate față de posesorii căreia dna Nikolova fusese victima discriminării. Cauza a fost trimisă înapoi la KZD.

4. La data de 30 mai 2012, KZD a adoptat o nouă hotărâre care constata că CHEZ RB a supus-o discriminării directe împotriva doamnei Nikolova pe motivul „situației ei personale”, punând-o, din cauza locației afacerii ei, într-o poziție dezavantajoasă prin comparație cu ceilalți clienți CHEZ RB, ale căror contoare se aflau în locuri accesibile.

5. CHEZ RB a contestat acea hotărâre înaintea Administrativen sad Sofia-grad (Curții Administrative, Sofia). În ordonanța de trimitere, instanța constată ca punct preliminar că RED implementează principiul general care interzice discriminarea pe bază de rasă sau origine etnică [corect: origine rasială sau etnică!], care este consacrat îndeosebi în Articolul 21 din Cartă, și că situația din acțiunea principală intră în domeniul material de aplicare al RED. Instanța de trimitere, fără să pună sub semnul întrebării aplicabilitatea legislației UE, nu adresează o întrebare preliminară în acea privință, respectând faptul că Curtea de Justiție va fi solicitată, în orice caz, să evalueze această chestiune înainte de a dispune asupra întrebărilor adresate.

Conform instanței de trimitere, motivul protejat trebuie privit în legătură cu „originea etnică” comună roma a majorității locuitorilor districtului „Gizdova mahala”, în vreme ce comunitatea roma reprezintă o comunitate etnică, care este organizată în Bulgaria ca o minoritate etnică. [Întrebarea pare să se refere la faptul dacă, în temeiul RED, sunt protejate grupurile de cetățeni percepuți mai degrabă ca colectiv monolitic decât ca indivizi.]

Forma discriminării trebuie clarificată. Chiar dacă instanța de trimitere este înclinată să fie de acord cu concluzia KZD că practica în cauză dă naștere discriminării directe, instanța remarcă faptul că, în Opinia ei din cauza Belov (C-394/11, EU:C:2012:585, punctul 99), Avocatul General Kokott a concluzionat că o practică precum cea în cauză reprezenta prima facie un caz de discriminare indirectă. Instanța mai remarcă faptul că în cauze similare, Varhoven administrativen sad a concluzionat că nu era vorba de discriminare directă sau indirectă pe motiv de origine etnică. În cazul în care practica în cauză reprezenta discriminare indirectă, instanța de trimitere se îndoiește că aceasta poate fi privită ca fiind justificată obiectiv, adecvată și necesară în înțelesul respectivei prevederi. Mai indică în special lipsa probelor în această privință.

Întrebările adresate CJUE se referă la:

1. 
   înțelesul sintagmei „origine etnică” în Directiva privind egalitatea rasială și în Cartă,
   
2. 
   permisibilitatea comparării districtelor pe motiv de origine etnică,
   
3. 
   dacă s-a aplicat tratament mai puțin favorabil în cauză,
   

4. aplicabilitatea conceptului de discriminare directă și indirectă în prezenta cauză în lumina sintagmei utilizate pentru definirea discriminării directe („tratament mai puțin favorabil”) și discriminării indirecte („într-o situație specială dezavantajoasă”) în temeiul Articolului 2(2) din Directiva privind egalitatea rasială. Discriminarea directă acoperă doar cazuri grave, evidente și deosebit de semnificative de tratament inegal?

1.