Maria cobianu-băcanu

4. (Maghiară)

Schimbul cultural presupune comunicare şi comunitate socială. În Festivalul şi Concursul Naţional „Cântarea României” se întâlnesc valorile culturale autentice ale diferitelor grupuri etnice. Cine donează mai mult? Depinde de structura etnică a grupului, de ponderea numerică. În schimbul cultural se formează şi se exercită respectul reciproc, sinceritatea relaţiilor dintre oameni. Mediile adecvate schimbului interetnic de valori culturale, ştiinţifice sunt activităţile comune, întâlnirile distractive, organizaţiile de masă, Clubul Femina, muncile patriotice. Rol hotărâtor în contactul dintre culturi au tinerii şi mamele. Bătrânii sunt conservatori. N-au trăit viaţa asta cu sinceritate. Nu trăiesc în prezent, trăiesc cu faţa întoarsă spre trecut, sunt mai rigizi. Unităţile largi, întreprinderile cu mare diversitate sub aspect uman oferă posibilitatea schimbului cultural. În ceea ce priveşte dansurile şi cântecele, sărbătorile şi tradiţiile, unele sunt specifice fiecărei etnii, altele sunt comune. Maghiarii au împrumutat disciplina de la saşi şi deschiderea, comunicativitatea de la români. Între etnii este colaborare. Neînţelegerile sunt foarte puţine cu origine etnică, cele mai multe sunt legate de viaţa materială. Oamenii se ajută la sărbători, la Paşte. Modelele de comportare sunt mai severe la saşi şi mai simple la maghiari şi români. Saşii învaţă limba română foarte bine pentru afirmare socială. Toţi oamenii au conştiinţa armoniei în comportamentul din societate, în cunoaşterea reciprocă. Contactul dintre culturi duce la emancipare, progres, la dezvoltarea personalităţii umane, la îmbogăţirea ei spirituală, la universalitate.

5. (Român)

Interschimbul cultural are loc în mod spontan, în viaţa de toate zilele, între grupurile etnice, pentru că se impun anumite valori. S-a împrumutat din domeniul construcţiei de case, al habitatului, dar împrumutul a fost uşor, n-a afectat structurile etnice. Accentul a căzut când de la cele maghiare spre cele româneşti, când invers. Sub aspect material, s-a luat mai puţin de la români, decât de la germani şi maghiari, aceştia fiind deschişi spre cultura apuseană, în universul valoric strict material. Exemplu, simţul de bun gospodar s-a preluat cel mai frecvent. Dar tipul de locuinţă, ornamentul, elementele structurale ale gospodăriei, îndeletnicirile gospodăreşti sunt mai imune la transfer. Maghiarii au culori specifice: verde, roşu, alb. Spiritualitatea etnică tinde a se conserva. În folclor şi în obiceiuri, există un transfer, însă slab pentru că valorile culturale, spirituale sunt mai rezistente. În plus, fiecare grup îşi păstrează factura spirituală ca garanţie a conservării propriei etnii. Schimbul de informaţii în cultură, ştiinţă, tehnică este posibil şi real şi are efecte pozitive. La fel, traducerile, sunt elemente ale cunoaşterii reciproce. În tehnica populară, au loc influenţe reciproce pozitive. Preluarea în tehnică a avut loc de la saşi, dar a vizat forma, nu conţinutul. În zonă, nu este o reprezentare locală a specificului artistic. Dezvoltarea rurală creează un cadru favorabil pentru schimburi culturale. Zonele rurale erau mai închise la influenţe. Acum, s-au mai deschis şi favorizează contactele dintre oameni. Cultura săsească este în dezagregare. În cultura rurală, este necesară dozarea între bunul gust şi bunul simţ, între estetic şi moral, în special, în arta populară autentică. Tehnica de construire a caselor s-a luat de la saşi de către maghiari şi români. A existat o închistare pozitivă în cultura spirituală care nu a permis schimbul. Comunităţile săseşti exagerau în păstrarea specificului. În localităţile mixte sunt influenţe în unele obiceiuri la nunţi, botezuri, înmormântări, în port. Ponderile în populaţie nu sunt întotdeauna hotărâtoare în determinarea schimbului cultural. Depinde de zona care dă calitatea fenomenului. De pildă, un sat maghiar pur din zona Năsăudului nu mai e atât de puternic ca unul din zona Mureşului. Zonal se păstrează specificul.

6. (Maghiar)

Oamenii au împrumutat întotdeauna unii de la alţii ce au considerat necesar, plăcut etc. Munca în comun îi apropie şi îi deschide la schimburi. Românii învaţă mai uşor limba maghiară decât invers. Interschimburile etnice au loc în habitat, în cultura căminului familial. La români, bărbaţii domină. La maghiari, femeia este jumătatea mai bună. Acest model este preluat şi de români. Maghiarii sunt germanofili, românii francofili. De la români se preiau elemente din muzică, din literatură, profesie, ceremonii, ouăle încondeiate, pe când de la maghiari elemente din teatru, gospodărie, stil de viaţă. Schimburile reciproce consolidează înţelegerea şi cooperarea în relaţiile interumane. Serbările culturale din cadrul întreprinderii, urmate de bal, unesc pe toţi lucrătorii. La buna înţelegere şi convieţuire pot contribui şcoala, teatrul, muzeul, religia prin propagarea toleranţei faţă de etnii şi cultele lor. Valorile care se împrumută sunt general-umane. Prin contactul direct şi continuu dintre oamenii de diferite etnii „învăţăm foarte mult unii de la alţii”.

7. (Maghiar)

Împrumuturi frecvente sunt la nivelul organizaţiilor profesionale, al structurilor instituţionale prin schimburi de experienţă între specialiştii din producţie, oamenii de ştiinţă. Şi folcloric, judeţul Mureş este bogat datorită schimburilor culturale. Există un echilibru în împrumut între structurile naţionale. Informaţiile de ordin tehnic ne vin de la Sibiu. La nivelul vieţii cotidiene, un rol important în interschimbul cultural îl au navetiştii purtători de informaţii, trăsături culturale, modele de la un grup etnic la altul. Acţiunile colective precum montajele literare, cenaclurile, Festivalul „Cântarea României”, spectacolul de divertisment, teatrul, filmul, instituţiile culturale, adunând oamenii împreună îi învaţă să se cunoască şi să se preţuiască împreună. La fel instituţiile profesionale, prin laboratoarele, atelierele şcolare şi educaţia pentru muncă întăresc relaţiile dintre etnii. Dacă relaţiile intra-etnice se caracterizează prin solidaritate şi unitate de grup, relaţiile inter-etnice sunt de colaborare şi prietenie. Schimbul reciproc dintre oameni de diferite etnii este important pentru că prin el se îmbogăţesc cunoştinţele culturale şi ştiinţifice, se acumulează noi metode de muncă.

8. (Maghiar)

Oamenii, fără îndoială, împrumută de nevoie unii de la alţii în convieţuirea de zi cu zi unele obiceiuri, modele în vestimentaţie, aspecte din viaţa economică. Din punct de vedere estetic, maghiarii şi germanii împrumută din portul popular românesc şi din dansul românesc. Cel mai mult le place tuturor jocul popular „Periniţa”. În cultură, influenţa este reciprocă. Baza economică socialistă determină această unitate la muncitori, ţărani şi o parte din intelectuali. La unele categorii de intelectuali este tendinţa de afirmare a unităţii culturale dincolo de graniţele teritoriale. Tinerii prin vestimentaţia modernă de tip blue geans, comună tuturor, defrişează un interschimb cultural la scară globală. Prin interschimbul cultural dintre etnii se cultivă respectul şi stima reciprocă, pentru că are la bază valori spirituale, culturale cu mare durabilitate. Festivalul „Cântarea României” uneşte oamenii prin faptul că promovează valorile culturale, spirituale ale fiecărei etnii şi ale tuturor. Românii se caracterizează prin creativitate, iniţiativă, maghiarii prin respectul cuvântului, punctualitate, principialitate. Maghiarii vorbesc româneşte în familie sau folosesc cuvinte româneşti, neologisme în special. Românii şi maghiarii colaborează unii cu alţii bine. Dacă au loc unele neînţelegeri sau tensiuni ele au loc din incultură, prostie, nivel cultural sau profesional scăzut, nu sunt de natură etnică. Maghiarii apreciază cântecele populare româneşti, tradiţiile, romanţele, pe Irina Loghin. Pentru lărgirea schimburilor şi a relaţiilor între etnii în comunităţile etnice mixte sunt necesare acţiuni comune care să creeze o atmosferă pozitivă, constructivă, dar cu păstrarea limbii, obiceiurilor şi culturii proprii de către fiecare grup etnic. Schimbul intercultural dintre membrii diferitelor etnii aduce îmbogăţire spirituală, echilibru sufletesc, moral şi siguranţă. El exprimă cota de umanism a fiecăruia.

Din interviurile de mai sus, reiese cu pregnanţă că pentru subiecţii maghiari principală este convieţuirea în accepţia ei de concept compus care înseamnă viaţă în comun, liant, factor hotărâtor în realizarea contactelor şi interferenţelor fertile cu majoritatea pe planul valorilor materiale şi spirituale. Tezaurul cultural comun grupului etnic, fie el majoritar sau minoritar, în comunităţile etnice mixte este o sinteză a unor complexe procese culturale intra şi interetnice. Reflectă, în primul rând, moştenirea culturală lăsată de strămoşi membrilor grupului, apoi, procesul autodezvoltării, al creaţiei originale izvorâtă din solul ontologic al fiecărei generaţii a grupului etnic, dar şi procesele de interschimb cultural rezultat al convieţuirii cu alte grupuri etnice de-a lungul istoriei, de la care, în mod obiectiv a preluat şi asimilat, topind într-un mod propriu trăsături, elemente cu funcţie practic-utilitară sau spirituală, estetică, morală.

Subiecţii cercetării noastre relevă o bună cunoaştere a interferenţelor culturale româno-maghiare şi maghiaro-române prin exemple concrete din viaţa cotidiană şi din cultură. Afirmă natural, firesc, fără nici o urmă de îndoială aportul Festivalului „Cântarea României” la intensificarea activităţii cultural-artistice de masă, la perfecţionarea lor culturală pentru a se înscrie cu formaţiile proprii pe scenele locale, judeţene şi pe cea naţională; îl apreciază ca pe un mijloc eficient de apropiere şi cunoaştere reciprocă între tinerii de diferite etnii, de colaborare pe tărâm cultural-artistic.

În acest sens, am arătat în capitolele anterioare, că reprezentanţii maghiari şi germani din Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară şi Germană considerau acte culturale de reală mândrie etnică participarea maghiarilor şi germanilor la festivităţile cu caracter naţional cu genuri de creaţie de vârf din cultura lor etnică. Ei scoteau în evidenţă tradiţiile artistice specifice, notele originale ale propriei etnii în paleta policromă a festivalului, manifestările multiple şi cu participare numeroasă, creativă la casele de cultură, cluburile şi căminele culturale. Aceste informaţii nu pot fi tăgăduite în conţinutul lor intrinsec, ci cel mult în exactitatea cifrelor. Ele reflectă însă activităţi reale, cu oameni reali care trăiau viaţa culturală în comun.

Conştienţi de valoarea traiului, muncii şi distracţiei în comun, ei enumeră instituţiile care favorizează interschimbul cultural: şcoala, căminul cultural, clubul, ansamblul cultural artistic, teatrul, filarmonica, biblioteca, locul de muncă - instituţii care în 2005 s-au izolat de români şi îşi duc o viaţă de enclavă culturală pură etnic.

În 1979-1980, tinerii maghiari şi români se întâlneau la sărbători, cântece, dansuri, teatru, activităţi sportive, brigăzi artistice, trăiau o viaţă comunitară deplină cu caracter social, comunitar, cultural fără să renunţe la specificul naţional propriu, dimpotrivă, cerându-li-se să-l dezvolte şi să-l afirme cu mândrie alături de celelalte etnii.

În acelaşi timp, subiecţii nu au ezitat să afirme că generaţia vârstnică din familie trăieşte încă cu faţa întoarsă către trecut, şi că se deosebeşte de tineri şi mame care au privirea îndreptată spre viitor. Sunt chiar familii „tradiţionale” care refuză realitatea vie ce se desfăşoară sub ochii lor şi familii „emancipate” care concep viaţa împreună cu ceilalţi şi de pe poziţii egale. La acestea, Gall Ernö subliniază: Prejudecăţile naţionale, naţionaliste care fie au promovat superioritatea, supremaţia unei culturi, fie au menţinut o atmosferă de neîncredere reciprocă au devenit întotdeauna pepiniere ale urii.

Studiul mobilurilor care-i mână pe oameni să împrumute unii de la alţii, să împărtăşească aceleaşi trăsături a pus în evidenţă principiile recunoscute în schimburile culturale, anume, nevoile de viaţă curente, de ordin economic, material, dar şi nevoile de pe scala superioară a lui Maslow, spirituale, culturale, estetice, morale şi anume de frumos, bine, armonie, echilibru. În concepţia celor studiaţi, schimburile culturale sunt atât mijloace pentru buna convieţuire, cât şi efecte ale bunei vecinătăţi, cum vom constata şi la saşi şi şvabi.

În concluzie, maghiarii din judeţul Mureş manifestă o reală deschidere la contacte şi o şi trăiesc în viaţa de zi cu zi. Recunosc că această stare de lucruri este rezultanta politicii de egalitate socială, economică, etnică realizată de regimul socialist şi că are menirea de a îmbogăţi personalitatea umană, de a-i lărgi orizontul de cunoaştere, de a-i modela un comportament de respect, înţelegere şi cooperare reciprocă.

Cât de departe sunt reprezentanţii politici maghiari din anul 2005 de aceste realităţi interetnice profund umane, profund morale şi profund europene, anticipate cu 25 de ani în urmă de subiecţii cercetaţi, vom demonstra în capitolele următoare.

Merită de subliniat numai faptul că, judeţul Mureş, în concepţia actualilor designeri ai Autonomiei Ţinutului Secuiesc, este conceput să facă parte din el, la o eventuală realizare a acestuia. Oare s-au schimbat opiniile maghiarilor mureşeni acum? Nu ştim. Numai viitoare cercetări ne-ar putea răspunde la întrebare.

JUDEŢUL TIMIŞ

Creuzet interetnic armonios

Efectuată, în aceeaşi perioadă, 1979-1980, investigaţia din Timiş ne aduce noi nuanţe despre modul cum trăiesc oamenii de diferite etnii, în mod special, despre relaţiile dintre români, germani şi maghiari şi interferenţele culturale ce apar ca rezultat al convergenţelor valorice.

Având în vedere faptul că răspunsurile au o cotă ridicată de asemănare, ne vom reduce la a prezenta doar câteva interviuri.
1. (Român)

Este fără îndoială că oamenii, trăind unii lângă alţii, se influenţează, împrumută felul de a face, de a juca sau cânta al vecinului său de altă etnie, dacă acesta îi place sau îi este util. Împrumuturile şi schimburile culturale nu au loc însă la nivelul obiceiurilor şi tradiţiilor. Cei care „donează” sunt, în general, cei cu pondere mai mare, dar mai intervin multe alte determinante, nu numai ponderea. Oamenii nu manifestă rigiditate în comportament, indivizii, inclusiv grupurile, fiind destul de flexibili. Ce se împrumută? Corespunzător unor criterii sau exigenţe, precum, echivalenţa de gust, nivelul de cultură, proximitatea spaţială, în acest sens, vecinătatea jucând un rol însemnat. Cei mai deschişi la schimburi culturale sunt tinerii, cei mai conservatori sunt bătrânii, pe când mamele sunt în expectativă. Obiceiurile de peste an ale românilor sunt Nedeile şi Chirvaiurile care se petrec împreună. Obiceiurile de familie sunt naşterea, botezul, nunta şi înmormântarea. Conservatorismul în tradiţii şi obiceiuri are un sens pozitiv, pentru că asigură originalitatea şi personalitatea culturală a grupului etnic. De pildă, la germani, obiceiul de a cânta la saxofon, acordeon este sfânt, deşi cântatul la saxofon îl preiau şi alţii. Dar, spre deosebire de ceilalţi, ei fac muzică în familie. La nunţi, vin acum şi ceilalţi etnici nu numai rudele din grupul propriu. Marile festivităţi organizate cu comunitatea pentru Festivalul „Cântarea României” adună laolaltă toţi sătenii: români, maghiari, germani, sârbi. Cu acest prilej, se pun în mişcare toate instituţiile: căminele culturale, cluburile, biblioteca, filmul pentru a oferi ce au mai bun. Şcoala, pe lângă că îi învaţă pe copii carte, să scrie, să citească, să vorbească corect îi formează ca personalităţi. Şi chiar mai mult, în cazul nostru: îi deprinde cu ştergerea hotarelor dintre oameni, ocupându-se, în acelaşi timp, de a le oferi un fond cultural specific fiecărei etnii. Se împrumută modele de comportament, diferite cuvinte în limbaj. Căsătoriile mixte sunt de acum obişnuite. Băieţi de ţigani se căsătoresc cu fete românce după afinităţi reciproce, nu după vechile obiceiuri. În familie, mama este busola. Ea dă limba, obiceiurile şi modul de a fi şi de a se manifesta al membrilor familiei. În localitate, nu sunt conflicte între etnii. Între doi inşi este o treabă personală. Naţionalitatea nu este un motiv de conflict. Mediile care asigură un comportament interetnic pozitiv sunt familia, relaţiile de neam, vecinătatea, mediul profesional sau de muncă şi şcoala. Personalitatea grupurilor etnice se exprimă în limbă, tradiţii adânc înrădăcinate, port. Între etnii sunt multe valori comune care duc la o bună convieţuire, după cum în cadrul fiecărui grup etnic valorile comune conduc la conservarea grupului. Schimbul cultural reciproc de bunuri, idei, comportamente frumoase şi utile societăţii este benefic pentru că duce la dezvoltarea omului.

2. (German)

Oamenii împrumută unii de la alţii, influenţele sunt reciproce, de la români la etnii şi invers. Dovadă, că românii cunosc limbile naţionalităţilor, iar ele limba română. La Sânnicolau horele ţărăneşti sunt împreună cu sârbii. În literatură, scriitorii de limbă germană au eroi de diferite naţionalităţi. În muzică, melodiile româneşti şi sârbeşti sunt aproape la fel. În profesie, românii imită pe nemţi, preiau tehnica lor mai avansată. Utilajele din gospodărie se împrumută. În construcţia de case, la unii se observă influenţa germană, la alţii cea românească şi sârbească. Înţelegerea dintre etnii se realizează prin respectul pentru cultura, religia, şi limba fiecăreia. De pildă, la Becicherecul Mic în comună trăiesc români, germani şi sârbi, de aceea, acolo sunt 3 biserici, 3 popi, şi şcoli în 3 limbi. Micul şvab este un erou de literatură luat din viaţa socială. Literatura este un mijloc puternic de influenţare pozitivă a oamenilor de diferite etnii. Nunta, botezul, înmormântarea sunt evenimente speciale cu tradiţii profunde la fiecare grup etnic. În schimb, chirvaiurile sunt motive de participare a întregului sat. Ele se laicizează tot mai mult. Festivalurile, concursurile artistice iniţiate pe plan naţional antrenează toate minorităţile. Casele de cultură duc greul muncii cu tinerii, urmate de sindicate, cluburi, teatre, instituţiile de artă. Casele de cultură au cea mai mare înrâurire asupra maselor. Trăsătura comună tuturor grupurilor etnice este respectul reciproc. Împrumuturile cele mai recunoscute de toţi sunt: punctualitatea, ordinea, disciplina, spiritul practic, politica demografică de a avea doar 1 copil, preluate de la germani. Căsătoriile între tineri de diferite etnii se bazează pe sentimente şi afinităţi reciproce. Dacă un individ suferă o nedreptate şi nu este rezolvată, poate lua formă naţională. Naţionalităţile se disting după limbă, trăsături psihice, religie, tradiţii şi obiceiuri, conştiinţa apartenenţei la acea naţionalitate. Codul de comportare intraetnică se apropie tot mai mult de codul de comportare extraetnică, dar conştiinţa de grup unitar rămâne foarte puternică. Germanii au trăit condiţii social-istorice grele. Războiul a dus la dezmembrarea familiilor, foarte multă populaţie a plecat cu frontul în Germania. După război, unii au rămas să muncească la reconstrucţie în URSS, alţii au venit în ţară, dar au fost dislocaţi în Bărăgan fără criterii. Toate aceste lucruri au lăsat răni adânci în sufletul germanilor bătrâni. Avantajele contactului dintre culturi sunt multiple: duce la creşterea bogăţiei materiale şi spirituale, la dezvoltarea personalităţii umane şi a fiecărui grup etnic.

3. (Maghiar)

Dintre minorităţi, germanii au cele mai pronunţate trăsături care se pot împrumuta. Ele sunt disciplina, ordinea, punctualitatea, buni gospodari. În şcoală, copiii germani au un ataşament mai pronunţat faţă de şcoală, pe când ceilalţi au mai multe probleme de ordin educativ. În general, împrumuturile culturale au loc de la cei mulţi la cei mai puţini pentru că ei au contacte mai numeroase. De pildă, în limbaj, naţionalităţile preiau de la români, în arta culinară de la germani, care au o bucătărie foarte apreciată. Gospodinele fac schimb de reţete între ele. În comunităţile etnic mixte, se formează trăsături comune ca respectul reciproc, încrederea reciprocă, obiectivitatea în aprecieri. Se însuşesc valorile culturale şi morale ale celorlalte grupuri etnice şi se ajunge la acel umanism general, binefăcător pentru toţi. Tradiţiile cele mai frumoase devin motiv de preluare şi satisfacţie pentru toţi. De la români au preluat toate naţionalităţile mărţişorul, pomul de iarnă care nu mai are caracter religios, în bucătărie preparate cu mămăligă, în şcoli organizarea. Preluările, din domeniul profesional, din viaţa de familie, de orice fel, sunt trecute prin filtrul personal. Zilele de 1 Mai, 23 August sunt sărbătorite de toţi. După defilare, se organizează o seamă de manifestări culturale comune, dar cu programe specifice. Locuitorii Timişoarei fac petreceri împreună în natură în timpul liber. Festivalul „Cântarea României” la care participăm toţi, ne adună cu programe de teatru, ansambluri artistice, cântece din folclor, dansuri populare. Şcoala îşi aduce contribuţia la buna convieţuire prin educaţia în spiritul înţelegerii, stimei, respectului, colaborării şi solidarităţii, iar munca în comun, viaţa în comun, timpul liber în comun constituie o exercitare a acestor idei. Identitatea grupurilor etnice se păstrează spontan prin relaţiile familiale, de rudenie, de grup etnic, dar şi organizat prin formaţii cultural-artistice, presă, literatură în limba grupurilor respective. Înainte, conservarea limbii, obiceiurilor şi tradiţiilor se asigura prin codul intern de comportare a grupului. Acum, codul intern se uniformizează cu cel extern pentru că prin Comitetul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Germană, Sârbă, Maghiară se promovează păstrarea specificului naţional al naţionalităţilor, adică, limba, solidaritatea de grup, conştiinţa apartenenţei la grup. La germani, simţul solidarităţii este foarte dezvoltat. În ziarul local, o dată pe săptămână, este o pagină în dialectul şvăbesc. Se cultivă pe toate căile respectul, colaborarea, întrajutorarea, prietenia între oamenii de diferite naţionalităţi. Germanii pleacă în Germania, în numele refacerii familiei. Se refac pe grupuri acolo. Naţionalitatea aceasta a suferit mai mult şi a pierdut mai mult din punct de vedere material. Speranţa de prosperitate economică îi determină să plece, dar nu se simt bine sufleteşte acolo. Nu au fost asimilaţi. Nu se acomodează. Unii regretă, dar le e ruşine să se întoarcă. Contactul dintre oamenii de diferite culturi este o sursă de îmbogăţire a personalităţii umane cu alte valori intelectuale, morale estetice. Prin el, indivizii ajung la o nuanţare şi sensibilizare la cultura altora, dar şi la o mai profundă cunoaştere a culturii proprii. Totodată, ajung să se identifice toţi, zonal, ca bănăţeni cu trăsături psihice, intelectuale, comportamentale comune.
4. (Român)

Împrumuturile culturale au loc în folclor, ştiinţă, în activităţile cultural-artistice. „Donează” mai mult cel cu autoritate mai mare şi cu valori mai atractive. Nu este o regulă fixă. În orice schimb, se adaugă ceva din personalitatea celui care împrumută. În Timişoara s-a organizat curs de limba maghiară pentru românii care vor să înveţe. Ca trăsături etnice distinctive, germanii sunt mai izolaţi, ungurii mai puţin izolaţi, iar sârbii cei mai deschişi. La spectacole, sârbii sunt foarte petrecăreţi, iar nemţii foarte disciplinaţi. În formaţiile de dansuri ale sârbilor, majoritatea sunt români şi unguri, iar in cele ale românilor sunt sârbi. În cartierele cu români, germani şi unguri, tinerii se înţeleg pentru că sunt corecţi şi se respectă reciproc. La nemţi, are mare importanţă educaţia în familie. Românii au preluat de la nemţi Parada portului şi fac şi ei, iar de la unguri modul de construire a casei: mari, înalte, cu ferestre largi. Minorităţile au preluat de la români deschiderea faţă de căsătoriile mixte. Băieţii de alte naţionalităţi sunt influenţaţi mai mult de familie şi au reţineri la căsătoriile mixte. Românii se căsătoresc cu unguroaice care prin temperament atrag băieţii. Activităţile culturale comune, festivalurile dacă sunt făcute cu har şi cu mult suflet ies foarte bine şi din acţiuni organizate se transformă în acţiuni spontane, adică la care oamenii vin singuri, de plăcere, fără o organizare specială. În cadrul grupului etnic, se păstrează obiceiurile, tradiţiile, cultura artistică, limba. Familiile şi relaţiile de rudenie sunt primele instituţii în care se învaţă unitatea, coeziunea şi conştiinţa de grup etnic. La nemţi şi la maghiari există o anumită limită a prieteniei şi relaţiilor de familie, sunt mai solidari. Sârbii sunt mai libertini, mai prietenoşi. Contactul dintre culturi este o cale de îmbogăţire a fiinţei umane cu valorile culturale ale celor lângă care trăieşte.