Maria cobianu-băcanu

MARIA COBIANU - BĂCANU

ROMÂNII
LA CONTACTUL DINTRE CULTURI

(Relaţiile interetnice)

Editura

România pur şi simplu

Bucuresti
2006

Dedicăm această carte tuturor subiecţilor

cercetării: români, maghiari, germani, turci,

tătari, romi etc., care au răspuns cu credinţa

că prin ea le vom duce „în lume” mesajul lor

de pace, înţelegere şi bună convieţuire

împreună cu românii „cei prietenoşi,

ospitalieri, buni la muncă şi la chef”, ca şi

dorinţa lor nestrămutată că prin contactul

dintre oameni de diferite culturi aceştia

devin mai buni, mai sinceri, mai bogaţi

spiritual şi afectiv, mai universali,

universalitate care îi face şi mai profund

naţionali.

Cuprins
Cuprins

Table of Contents

Cuvânt înainte

Introducere

CAP. I. CONTACTUL DINTRE CULTURI – O TEORIE CALEIDOSCOPICĂ

1. Accepţia largă a contactului dintre culturi. Istorie şi contemporaneitate

2. Dinamica fenomenului cultural

3. Naţional şi universal în contactul dintre culturi

4. Caracterul istoric şi social al contactului dintre culturi

5. Aculturaţia: semnificaţii, caracteristici, procese

6. Noi direcţii de dezvoltare conceptuală
CAP. II. DIMENSIUNEA SOCIOLOGICĂ A CONTACTULUI DINTRE CULTURI

1. Fundamentele antropologice şi sociologice ale contactului dintre culturi

2. Socializare şi enculturaţie / re-socializare şi re-enculturaţie

3. Raportul mediu socio-cultural / personalitate

CAP.III. RAPORTUL MAJORITARI–MINORITARI ÎN SOCIETATEA SOCIALISTĂ

ŞI POST–DECEMBRISTĂ

1. Procese aculturative actuale

2. Minorităţile naţionale – generatoare de cultură

3. Curajul de a ne asuma şi aspectele pozitive ale socialismului

4. Unitate şi diversitate etnică în perioada post-decembristă (Sibiu, Timiş)

CAP. IV. ROMÂNII ŞI SAŞII LA CONTACTUL DINTRE CULTURI

1. Saşii şi „necunoscuta naţională”

2. Percepţia de sine şi percepţia celuilalt în Feldioara, judeţul Braşov

3. Feldioara - de la diferenţe, la schimburi şi interferenţe culturale

CAP. V. ROMÂNII ŞI MAGHIARII LA CONTACTUL DINTRE CULTURI

1. O scurtă istorie a maghiarilor

2. Sinuosul drum al contactului dintre cultura româna şi cultura maghiară

3. Dificultăţile unui firesc contact dintre culturi

4. O perspectivă actuală asupra relaţiilor româno-maghiare

CAP.VI. ROMÂNII, TĂTARII ŞI TURCII LA CONTACTUL DINTRE CULTURI

1. Integrarea prin diferenţiere în comunitatea româno-musulmană

2. Percepţia de sine a tătarilor

3. Percepţia tătarilor de către români

4. Românii şi turcii – interculturalitate şi modernitate

CAP. VII. ROMÂNII ŞI ROMII LA CONTACTUL DINTRE CULTURI

1. Etnia romilor în preocupările organismelor europene şi române

2. Romii – modele socio-culturale specifice

3. Percepţia de sine şi percepţia altuia la etnia romilor

4. Percepţia de sine şi percepţia altuia la etnia română

5. Familia etnic mixtă – forţă socială integratoare

6. Specificul tranziţiei în relaţiile dintre români - romi

7. Percepţia reciprocă a relaţiilor români – romi

8. Conflictul intercultural de la Hădăreni, judeţul Mureş.

CAP. VIII. ROMÂNII DIN COVASNA ŞI HARGHITA - SUB SEMNUL

MARGINALIZĂRII ŞI ENCLAVIZĂRII

1. Cronica climatului social româno-maghiar in anul 1994. (Investigatii de teren)

2. Specificul relaţiilor dintre români şi maghiari în Covasna şi Harghita

3. Organizarea românilor din Covasna şi Harghita – formă de rezistenţă la

tendinţele de maghiarizare

4. Forumul civic al românilor din Harghita şi Covasna

5. Frământări, griji şi probleme ale românilor (investigaţii de teren)

6. Concluzii cu caracter teoretic privind relaţiile interetnice dintre români şi

maghiari în Covasna şi Harghita

CAP. IX. VALENŢELE UMANE ALE CONTACTULUI DINTRE CULTURI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

1. Consideraţii asupra Proiectului privind Statutul de Autonomie a Ţinutului

Secuiesc. Semnificaţii, caracteristici şi consecinţe posibile

2. Referat asupra lucrării: Tendinţe de enclavizare a unui spaţiu românesc –

Harghita şi Covasna, autor Ioan Lăcătuşu, Editura ROMÂNIA pur şi simplu,

Bucureşti 2004

3. Mulţumită, Ţie, Părinte Episcop Ioan!

4. Proiectul Legii privind Statutul Minorităţilor Naţionale

5. Comentarii la Proiectul Legii privind Statutul Minorităţilor Naţionale

6. Centrul European de Studii Covasna şi Harghita: Puncte de vedere referitoare

la Proiectul Legii privind Statutul Minorităţilor Naţionale, Ioan Lăcătuşu

7. Reconcilierea şi buna convieţuire - un proces necesar si firesc, Ioan Lacatuşu

8. Discursul lui Marko Bela la adunarea populara de la 15 martie 2006, de la Tg. Secuiesc

9. Protestul Forumului Civic al Romanilor din Harghita şi Covasn

REZUMAT
SUMMARY

ÖSZEFOGLALÁS
( E corect în limba maghiara?) Vă rog sa corectati dacă nu este bine.

Table of Contents

Cuprins

Table of Contents

Foreword………………………………………………………………………7

Introduction…………………………………………………………………….
CHAPTER I. CULTURE CONTACT - A MULTIDIMENSIONAL THEORY

1. Large acceptation of culture contact. History and contemporaneity

2. Dynamics of cultural phenomenon

3. National and universal in culture contact

4. Historical and social character of culture contact

5. Acculturation: significances, characteristics and processes

6. New directions of conceptual development
CHAPTER II. SOCIOLOGICAL DIMENSIONS OF CULTURE CONTACT

1. Anthropological and sociological bases of culture contact

2. Socialization and enculturation / re-socialization and re-enculturation

3. Relation between socio-cultural milieu and personality

CHAPTER III. RELATIONS AMONG MAJORITARS AND MINORITARS IN

THE SOCIALIST AND POST - DECEMBER SOCIETY

1. Contemporary acculturative processes

2. National minorities generators of culture

3. 
   The courage to assume and positive aspects of socialism
   
4. 
   Ethnic unity and diversity in the post-december period (Sibiu and Timish)
   

CHAPTER IV. ROMANIANS AND SAXON-GERMANS AT THE CULTURE

CONTACT

1. The Saxon/Germans and the “national unknown”

2. Self perception and other perception in Feldioara, district Brasov

3. Feldioara - from differences to changes and cultural interferences

CHAPTER V. ROMANIANS AND HUNGARIANS AT THE CULTURE CONTACT

1. A short history of Hungarians

2. Meandering road of Romanian and Hungarian culture contact

3. 
   The difficulties of a natural culture contact
   
4. 
   A contemporary perspective on Romanian - Hungarian relations
   

CHAPTER VI. ROMANIANS, TURKS AND TATARS AT THE CULTURE

CONTACT

1. Integration by differentiation in Romanian-Mussulman community

2. Tatars self perception

3. Perception of Tatars by Romanians

4. Romanians and Turks – interculturality and modernity
CHAPTER VII. ROMANIANS AND ROMA AT THE CULTURE CONTACT

1. Roma ethnic group in the concerns of European and Romanian

Organizations

2. Roma - specific socio-cultural patterns

3. Self perception and other perception at the Roma ethnic group

4. Self perception and other perception at the Romanian ethnic group

5. The ethnic mixt family - integrative social force

6. Specific of transition in relations among Romanians and Roma

7. Reciprocal perception of relations among Romanians and Roma

8. Intercultural conflict from Hadareni, district Mures

CHAPTER VIII. ROMANIANS FROM COVASNA AND HARGHITA UNDER THE

SIGN OF MARGINALIZATION AND ISOLATION

1. 
   Chronicle of social Romanian-Hungarian climate in the year 1994
   

(field investigations)

2. Specific of relations among Romanians and Hungarians in Covasna

and Harghita

3. Organization of Romanians from Covasna and Harghita –

form of resistance to the tendencies for maghiarization

4. Civic Forum of Romanians from Harghita and Covasna

5. Worries, cares and problems of the Romanians (field investigations)

6. Theoretical conclusions about interethnic relationship among Romanians

and Hungarians in Covasna si Harghita

CHAPTER IX. HUMAN VALENCES OF CULTURE CONTACT

BIBLIOGRAPHY
ANNEX

1. Considerations on the Project concerning the Autonomy Statute of

Szeklers Region

2. Book review: Tendencies to isolate a Romanian space - Harghita and

Covasna, author Ioan Lacatusu, Editura Romania pur si simplu,

Bucuresti, 2004

3. Thanks to You, Father Bishop Ioan !

4. The Project of Law on Status of National Minorities

5. Comments on Project of Law on Status of National Minorities

6. European Center for Studies Covasna and Harghita: Points of view on

Project of Law on Status of National Minorities, author Ioan Lacatusu

7. Reconciliation and good living together – a necessary and naturally

process, author Ioan Lacatusu

SUMMARY
Cuvânt înainte

Trăim o perioadă fără precedent în ceea ce priveşte intensitatea şi aria contactului dintre indivizi, grupuri, comunităţi, ţări şi popoare. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, ritmul rapid de dezvoltare economică, nevoile crescânde ale indivizilor, ale întreprinderilor, firmelor, agenţiilor naţionale şi internaţionale de a comunica, de a-şi desfăşura activităţile pe baza unor informaţii tot mai complexe, primite în timp real, determină contacte umane, instituţionale tot mai multiple şi diversificate. În orice problemă, de ordin social, economic, politic, managerial, este reclamat cu necesitate contactul dintre oameni, fie ei manageri, specialişti, politicieni, membri ai unor organisme internaţionale sau oameni obişnuiţi, pur şi simplu.

Când acest contact se desfăşoară între indivizi, grupuri sau comunităţi umane cu origini etnice, istorie şi rădăcini culturale diferite, atunci afirmăm ca avem de-a face cu un contact între culturi. Tot contact între culturi sunt şi raporturile economice, sociale, politice, organizaţionale, inclusiv, culturale ce se stabilesc între instituţiile, agenţiile, firmele, organizaţiile şi comunitaţile umane din diferite ţări, pe baza unor convenţii, acorduri bilaterale sau multilaterale.

Intensificarea mobilităţii profesionale a forţei de muncă în spaţiul european şi dincolo de el, în America şi Canada, oriunde în întreaga lume, creşterea ponderii celor care îşi pot permite călătorii pe glob sunt alte exemple de contacte dintre culturi care modifică pozitiv orizontul de cunoaştere reciprocă a culturii şi civilizaţiei altor popoare. Contactul direct cu alte moduri de viaţă este salutar pentru că redimensionează şi adânceşte cunoaşterea în cele mai diverse domenii ale vieţii, călătoriile constituind nu numai mijloace de relaxare, dar, mai ales, veritabile biblioteci, prin care oamenii se informează şi se conving pe viu despre viaţa, cultura şi stilul de trai al altor oameni.

Esenţa socio-antropologică a contactului dintre culturi constă în aceea că el produce schimbări, mutaţii în modul de viaţă şi de gândire al celor intraţi în contact, fie ei indivizi, grupuri sau comunităţi. Sub impulsul lui se poate construi un nou tip uman, în funcţie de frecvenţa şi durata interacţiunii reciproce dintre aceste entităţi. Or, având în vedere largile deschideri de schimburi umane pe care le declanşează macroprocesele contemporane de integrare europeană şi globalizare, prin actuala lucrare, ne-am propus să dezvăluim direcţiile de dezvoltare şi modelare a fiinţei umane sub impactul acestor noi condiţii de existenţă, ştiut fiind că interschimbul cultural duce la îmbogăţirea, la înnobilarea acesteia cu trăsături noi, ce îi potenţează capacitatea de răspuns la exigenţele crescânde ale societăţii.

Personalitatea umană cu trăsăturile specifice epocii ei nu se formează peste noapte, nici liniar. Se formează de-a lungul timpului, într-un mediu socio-cultural specific ale cărui trăsături, tensiuni, căutări se vor regăsi în construcţia ontogenetică a fiecărui individ.

Schimbul inter-cultural sau contactul dintre culturi este un proces complex, intensiv de modelare umană, atât la scară macrosocială, cât şi la scara microgrupurilor aflate la interferenţe de culturi. Rezultatul schimbului este o rafinare, o sensibilizare comportamentală, acţională, gestuală care permite preluarea unor noi modele culturale. Individul devine, astfel, autor şi totodată agent al schimbării, cu rolul de a contribui la amplificarea spaţiului de umanitate dintre oameni, dar şi la corectarea unor manifestări negative, prin comparaţia sa cu alterul său.

Descifrarea problematicii contactului dintre culturi, a mecanismului său, precum şi a proceselor aculturative actuale o realizăm din dublă perspectivă ştiinţifică: a antropologiei culturale şi a sociologiei culturii. De altfel, antropologia culturală este domeniul de cunoaştere în care s-a şi definit amplu termenul de „contact între culturi” (culture contact) sau „aculturaţie” (acculturation).

Subliniind că epoca noastră este prin excelenţă o epocă a contactelor dintre culturi, impulsionate de amplele procese de integrare europeană şi de globalizare, subliniem că în aria contactului dintre culturi includem şi contactul dintre naţiuni, popoare şi ţări care se înscriu cu întreaga lor bogăţie culturală, spirituală şi umană în aceste noi tendinţe. Ajungem, astfel, la contactul dintre indivizi, ei constituind „materia primă” a naţiunilor şi popoarelor şi tot ei fiind purtătorii de modele culturale, cu traiectorii de viaţă socială distinctive.

Demonstraţia modului cum se manifestă oamenii aflaţi în contacte directe de viaţă am realizat-o prin investigaţiile de teren efectuate de-a lungul a peste trei decenii în comunităţi etnice mixte din diferite zone ale ţării. Studiul din perspectiva sociologiei culturii ne-a dat posibilitatea să punem în lumină schimburile culturale care au avut loc între oamenii din comunităţile etnice mixte, trăitori împreună pe acelaşi teritoriu de sute de ani, păstrându-şi tradiţiile, obiceiurile, cultura în general, dar împrumutând şi unii de la alţii, trăsături, configuraţii, modele culturale atractive şi utile în viaţa lor cotidiană. Mecanismul intim al respingerii, preluării, prelucrării şi asimilării în sistemul propriu de modele, atitudini şi comportamente a unei trăsături culturale de către un individ sau grup social constituie o fascinantă pagină teoretică şi de aplicare practică a modului cum se desfăşoară concret procesul contactului dintre culturi, mai exact, între oameni cu diferite sorginţi culturale şi istorice.

Succinta analiză a câtorva aspecte din lucrările înaintaşilor din cultura noastră ilustrează faptul că ei au răspuns la timp şi cu instrumente teoretice de un deosebit rafinament la complexa problemă a contactului dintre culturi.

Concluzia finală a lucrării este că cei ce ies în câştig în urma contactului dintre culturi sunt oamenii, grupurile umane, popoarele şi naţiunile care, în acest fel, se cunosc mai bine, se apreciază corect, se bucură de reuşitele lor materiale şi culturale de vârf, construind un climat naţional şi internaţional de pace, înţelegere şi cooperare colectivă pentru soluţionarea problemelor comunităţii sau ale omenirii. Exerciţiul la scară mondială a acestui contact este o formă de trecere de la conflictul civilizaţiilor şi culturilor la dialogul lor, un dialog fertil, benefic pentru toate părţile, important prin faptul că marchează posibilitatea construirii unei reale şi puternice solidarităţi umane, atât de necesară în faţa noilor provocări la care este expusă omenirea tot mai divizată din zilele noastre.

În completarea consideraţiilor noastre despre contactul dintre culturi, în partea ultimă a lucrării am adăugat capitolul Anexe, care departe de a constitui ceva de care te poţi lipsi ca cititor, constituie „documente”, unele dintre ele „primare”, pentru o informare corectă şi completă a cititorilor, precum Proiectul Statutului de Autonomie a Ţinutului Secuiesc şi Proiectul de Lege privind Statutul Minorităţilor Naţionale, Discursul lui Marko Bela cu ocazia sărbătoririi zilei maghiarilor de pretutindeni ţinut la Târgul Secuiesc la 15 martie 2006, cu intenţia ca orice cititor să-şi formeze propria convingere sau opinie despre cerinţele care exced legislaţia naţională şi europeană ale liderilor maghiari de la poporul român. În continuare, am adăugat Comentariile noastre la aceste proiecte şi unele reflexii asupra lor ale reprezentantului Centrului European de Studii Covasna-Harghita.

Încheind acest preambul, ne facem o datorie de onoare din a mulţumi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei lucrări prin ajutorul direct, sincer şi total, de înaltă ţinută ştiinţifică şi responsabilitate civică, şi în primul rând, D-lui dr. Ioan Lăcătuşu, Director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” – Sfântu Gheorghe şi P. S. Ioan Selejan, Episcop de Covasna şi Harghita, în a cărui eparhie religioasă şi intelectuală am găsit nu numai atmosferă culturală profund umană, spirit naţional autentic, adevărul despre relaţiile interetnice dintre români şi maghiari din această zonă, dar şi cămin primitor şi vatră cu mâncare caldă în zilele de cercetare pe teren sau de dezbateri ştiinţifice rodnice.

Mulţumim, de asemenea, D-lui Adrian Căşunean – Vlad, fost Prefect de Covasna în legislatura, 1992-1996, când am început cercetările în judeţul Covasna, care înţelegând misiunea cercetării noastre, pe lângă că ne-a oferit prima imagine clară şi complexă a relaţiilor interetnice din sud-estul Transilvaniei, ne-a asigurat şi condiţiile necesare pentru realizarea cercetărilor de teren: ne-a oferit mijloace de transport, însoţitori, întreaga documentaţie de care dispunea şi, împreună cu d-l Ioan Lăcătuşu, ne-a ajutat la elaborarea logisticii de cercetare în satele şi oraşele reprezentative pentru tema noastră. Suntem recunoscători D-lui Ioan Doru Voşloban, Prefect de Harghita, în aceeaşi perioadă, 1992-1996, care ne-a facilitat realizarea cercetării şi, mai ales, înţelegerea raportului de forţe dintre români şi maghiari şi a proiectelor maghiarilor privind statutul lor în zonă şi aspiraţia de a deveni element constitutiv în stat, iar limba maghiară, limbă oficială.

O profundă cunoaştere a realităţii din zonă, am dobândit-o de la liderii organizaţiilor non–guvernamentale: Avocat Ioan Solomon - Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”; Prof. Dumitru Furtună – Fundaţia Justinian Teculescu; Preşedinţii Fundaţiei „Miron Cristea” din Miercurea Ciuc, Harghita: Protopop Constantin Gane din Harghita, Prof. Ilie Şandru din Topliţa – Harghita, Prof. Marc Dorel, Directorul Muzeului Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea Ciuc - Harghita; părinţii preoţi: prof. univ. dr. Ilie Moldovan - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, preot Corneliu Florin Bujoreanu - Biserica Ortodoxă Sf. Gheorghe; Prof. Luminiţa Cornea de la Colegiul Naţional „Octavian Goga”- Sfântu Gheorghe; Fundaţia „Ecou” de pe lângă Colegiul Naţional „Mihai Viteazul; Costel Cristian Lazăr din Topliţa – judeţul Harghita; Asociaţia Cadrelor didactice din judeţul Harghjita şi Colegiul Naţional „Octavian Goga”, cu Revista „Şcoala noastră”, profesorilor Nicu Dobrescu şi Doru Dobreanu. Discuţiile purtate cu acesti intelectuali, cercetările efectuate cu elevii ne-au dat şansa să lărgim orizontul problemei la nivelul reprezentanţilor societăţii civile, dar şi al adolescenţilor, elevi de liceu. De aceea, tuturor le suntem îndatoraţi.

Mulţumim tuturor tinerilor din cadrul Centrului Ecleziastic de Documentare „Nicolae Colan” cu care am colaborat în calitate de subiecţi ai cercetării pentru a însera în lucrările noastre opiniile tinerei generaţii despre raporturile interetnice dintre români şi maghiari din Covasna şi Harghita, alături de care am stat la Ediţiile Universităţii de Vară şi la Sesiunile ştiinţifice anuale şi al căror potenţial intelectual şi ştiinţific ne dă convingerea că efortul de cercetare academică început de noi va fi continuat cu vigoare şi profesionalism de ei.

Mulţumim tuturor subiecţilor cercetării din Judeţele Covasna, Harghita, Constanţa, Timiş, Sibiu, Braşov, Mureş, Prahova – romani, maghiari, romi, germani, turci, tătari, lipoveni, sârbi - care ne-au primit cu respect şi ospitalitate în casele lor sau la locurile de muncă pentru a descifra complicata şi nu mai puţin fascinanta problemă a contactului dintre culturi şi beneficiile lui într-o lume în care interdependenţa devine regula vieţii ţărilor şi popoarelor actuale, nu mai puţin a comunităţilor şi grupurilor umane.

Nu putem să nu aducem omagiile noastre tuturor autorilor de lucrări, studii şi articole de presă pe care le-am utilizat în documentarea pentru acest volum şi care au constituit puternice puncte de sprijin în susţinerea tezelor şi consideraţiilor noastre.

În ultimul rând, dar nu mai puţin important, ţinem să mulţumim colegilor din Institutul de Sociologie al Academiei Române cu care am dezbătut şi realizat metodologia unor cercetări ample de teren sau am realizat investigaţii în judeţele amintite anterior: Petruş Alexandrescu, Lily Rain, Gabriela Stoltz, Ion Ecaterina, Constantin Nanu (ultimul, trecut la cele veşnice).

Închei setul de mulţumiri şi recunoştinţă sinceră, cu sora mea geamănă, dr. Elena Cobianu, cercetătoare la Institutul de Filosofie al Academiei, care a fost şi rămâne cea mai fidelă prietenă şi necruţătoare analistă a lucrărilor mele, la al cărei ajutor apelez întotdeauna, cu certitudinea că mi-l dă, certitudine verificată fără greş, în experienţa noastră de-o viaţă împreună ca cercetătoare la Academia Română. Îţi mulţumesc, Ileană, şi voi încerca să fiu întotdeauna la înălţimea exigenţelor şi aspiraţiilor tale intelectuale şi de cercetare !

Introducere
Contactul dintre culturi este o temă actuală şi necesar a fi analizată prin frecvenţa în zilele noastre, la dimensiuni fără precedent, a schimburilor sociale, economice, culturale dintre naţiuni şi popoare, dintre grupuri, firme, organizaţii şi indivizi, facilitate de mijloacele de transport şi tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei. Trăim într-o eră a contactelor dintre culturi şi popoare, accelerate de mega-procesele ce se desfăşoară la scară continentală şi planetară, în momentul de faţă precum: integrarea europeană, regionalizarea şi globalizarea. Fiecare mega-proces, în felul său, antrenează la o scară mai mare sau mai mică populaţia, se focalizează pe segmente umane şi pe teritorii crescânde, încât putem afirma că întreaga planetă este prinsă ca intr-o horă în ele fără putinţa ca vreo entitate naţională să li se poată sustrage.

Efectele acestor trei procese – integrarea europeană, regionalizarea şi globalizarea - asupra naţiunilor şi grupurilor umane nu le putem estima încă acum, cu privire la ele exprimându-se opinii atât optimiste cât şi pesimiste, dat fiind că nu avem de-a face cu un fenomen exclusiv de natură culturală, adică, cu un simplu contact dintre culturi, ci cu ample şi imprevizibile procese, centre de putere, coaliţii politice, economice, financiare, militare a căror evoluţie este imprevizibilă în actualul context internaţional atât de complex şi contradictoriu.

Noi nu ne ocupăm în mod special de mega-procesele lumii contemporane, le amintim doar în treacăt, le avem în vedere numai ca fundal al proceselor interetnice care se desfăşoară la firul ierbii, jos, la baza societăţii, unde viaţa se desfăşoară cu toate atributele ei, cu luminile şi umbrele ei. Ne limităm la studiul contactului dintre culturi la nivelul relaţiilor interetnice ce au loc în comunităţilor de viaţă, sate sau oraşe, unde relaţiile dintre oamenii de diferite etnii se manifestă în deplinătatea şi bogăţia lor, ca relaţii de rudenie, de vecinătate, de muncă, intraetnice, într-un tot inextricabil care dă unitate şi coeziune întregii colectivităţi umane sau, în cazul contactului ostil, o divide în comunităţi cu viaţă paralelă, cu puţine interacţiuni culturale comune, reciproc dorite.

Lucrarea Românii la contactul dintre culturi se focalizează pe relaţiile interetnice, pe contactul dintre etnicii din ţara noastră purtători a diferite culturi. Este rodul noianului de întrebări şi de răspunsuri aşteptate privind secretul convieţuirii în înţelegere şi bună vecinătate a românilor cu oamenii de alte etnii, mecanismul psiho-social şi cultural care face posibilă construirea unei culturi de sinteză interetnică în comunităţile mixte cu păstrarea totuşi a personalităţii şi specificului fiecărei etnii. Nativ, proveneam dintr-un sat etnic pur românesc sau relativ pur dacă avem în vedere cei câţiva săteni de etnie evrei (despre care am aflat mult mai târziu că erau evrei, altfel, nedeosebindu-se cu nimic de ceilalţi săteni) care se ocupau cu vânzarea de mărunţişuri sau cu activităţi private. În consecinţă, în experienţa de viaţă primordială nu aveam elemente care să-mi lămurească procesul contactului dintre oameni cu istorie, cultură, limbă, religie, datini diferite de ale noastre, ale românilor.

Prilejul cel mai fericit, din perspectiva posibilităţii de cunoaştere a acestuia, mi s-a oferit în investigaţiile de teren sociologice efectuate din primele zile de cercetare. Bineînţeles, că temele de studiu nu coincideau cu curiozităţile mele intelectuale de lămurire a acestui fascinant şi, în acelaşi timp, complex proces uman, dar pasiunea de a-l cerceta mă determina ca la orice temă de cercetare realizată într-o comunitate etnic mixtă să mă interesez şi de atmosfera interetnică, de aşa-zişii „numitori comuni” care legau pe toţi oamenii unui sat, indiferent de etnia din care făceau parte.

Şansa mi-a surâs pentru că spre sfârşitul deceniului 6 şi în deceniile următoare, până în 1989, satele etnic mixte duceau o viaţă socială comunitară echilibrată, coezivă, oamenii participau la muncă şi la activităţile de interes obştesc cu simţământul civic al responsabilităţii tuturor faţă de înfăţişarea satului, faţă de faima şi prestigiul lui între celelalte sate din jur. În pofida a ceea ce se spune şi se scrie acum, în perioada post-decembrista, socialismul instaurase ca stare de fapt un climat de stabilitate şi înţelegere firească între oamenii de diferite etrnii. Este ceea ce în zilele noastre a devenit foarte actual şi stringent, (după neglijarea totală a activităţilor obşteşti etichetate după 1989 drept „comuniste” şi, prin aceasta, şi nocive), anume, comunitarismul, teorie şi practică socială a acţiunii colective, sistematice şi permanente a membrilor unei comunităţi umane, pentru soluţionarea problemelor acesteia în beneficiul fiecăruia şi al tuturor. (Legat de acest imperativ, la postul de Radio România Actualităţi, se aude acum chiar foarte des clipul despre un sat care a devenit „sat comunitar european” pentru că oamenii lui şi-au luat în serios obligaţia de a pune mână de la mână pentru a realiza acţiuni de folos obştesc, drumuri, servicii sanitare în şcoli, etc., la care se adaugă şi fonduri europene, aşa cum sunt în Franţa, Italia, în UE). Răspunderea şi satisfacţia că toţi au contribuit la bunul mers al vieţii satului dădea acelor oameni un deosebit sentiment de mândrie şi satisfacţie. Astfel ne spuneau atunci subiecţii cercetărilor noastre, fără să bănuiască în vreun fel că această muncă ”voluntară” în folosul tuturor avea să fie blamată, etichetată în perioada post-decembristă şi de aceea repudiată, încât au ajuns satele şi oraşele de paragină, degradate edilitar şi igienic, neîngrijite şi ale nimănui. Etniile se distingeau după obiceiuri, datini, limbă, religie, după stilul de case sau opţiunile şcolare şi profesionale ale copiilor, dar acestea erau ingrediente care făceau viaţa satului mai frumoasă, mai bogată, cu care chiar se mândreau. Cercetările efectuate în judeţele Alba, Mureş, Sibiu, Braşov, Timiş, Constanţa, Tulcea, Covasna şi Harghita, cunoscute prin structura lor etnică mixtă au constituit mediile sociale în care tema noastră de cercetare căpăta contur şi se dezvolta de la an la an.

Cercetările de teren însă trebuiau completate cu o temeinică literatură a problemei contactului dintre culturi pe care ne-am făcut-o în Biblioteca Academiei, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Facultăţii de Filosofie etc. şi în bibliotecile ţărilor în care mergeam în schimburi de experienţă academică sau la evenimente ştiinţifice, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, SUA, Ucraina.

Studiul teoretic al problemei ne-a adâncit convingerea că ne aflăm pe un teren extrem de vast, dar tot atât de captivant ca interes ştiinţific şi frumos ca valoare socială şi estetică. Pentru că nimic nu poate fi mai cuceritor decât să vezi cum oameni cu istorii de viaţă, cutume, credinţe, formaţii culturale şi profesionale diferite se înţeleg şi cooperează având la bază omenescul din om, acel ceva comun care ne uneşte şi ne face mai frumoşi, mai buni, mai înţelepţi, mai sensibili unii la alţii. În acest fel, am ajuns, în cele din urmă, la a descoperi valenţele umane ale contactului dintre culturi, de ce este el benefic şi de preferat izolării promovate de unii lideri, încrâncenării etnocentrice şi segregării pe temeiuri vetuste pentru mileniul trei. În contactul dintre culturi respectul vieţii şi al demnităţii, al culturii, dumnezeului şi limbii celuilalt devine regula de conduită, de viaţă a fiecărui individ, grup etnic sau comunităţi umane şi, de aceea, acesta va avea viitor şi nu ghetoizarea pur etnică.

Având în vedere perspectivele variate din care este tratată tema, zonele multiple din ţară analizate, perioadele istorice succesive în care s-au efectuat investigaţiile şi, mai ales, faptul că în raza de cercetare au intrat principalele grupuri etnice ca pondere şi semnificaţie care trăiesc sau au trăit în comunităţi compacte în satele şi oraşele noastre, putem considera lucrarea o mică enciclopedie a relaţiilor interetnice din ţara noastră. Ea reflectă sociabilitatea românilor la contactul cu oameni de alte etnii, atmosfera de înţelegere şi egalitate pe care o întronează acolo unde sunt majoritari, spiritul de înţelegere, acceptare şi largă toleranţă de care dau dovadă faţă de etnicii diferiţi de ei ca religie, obiceiuri, limbă, poezii şi cântece, moduri de a fi şi a trăi viaţa. Lucrarea dezvăluie imensul potenţial de stabilitate şi securitate interetnică pe care-l deţine poporul român ca mediu integrator, alături de minorităţile naţionale care îşi duc viaţa după regula de aur a respectului şi înţelegerii reciproce. Minorităţile naţionale, populaţia obişnuită a acestora, sunt generatoare de cultură, de diversitate cu care îmbogăţesc patrimoniul social şi cultural al României. Numai că atragerea unora dintre ele în jocul nefast al unor lideri cu strategie separatistă şi iredentistă poate perturba climatul paşnic şi senin dintre ele şi populaţia majoritară.

Pentru români, a fi diferit ca limbă, religie şi cultură nu este motiv de neînţelegere. Varietatea manifestărilor umane, la ei, nu duce la adversitate. Dimpotrivă, cei din judeţul Timiş, spuneau ca dacă nu ar fi această varietate umană zona şi-ar pierde frumuseţea, iar cei din Constanţa mărturiseau sincer că la ei nu există probleme sau tensiuni interetnice pentru că fiecare etnic îşi vedea de treaba sa şi de Dumnezeul său, fără să-l deranjeze pe cel de lângă el.

Considerăm lucrarea o sinteză în mic a relaţiilor interetnice din ţara noastră pentru că între coperţile ei se poate găsi întreaga varietate a manifestărilor interetnice de la cele armonioase, simbiotice în care diversitatea etnică este considerată o valoare umană prin bogăţia împrumuturilor pe care le prilejuieşte până la cele în care convieţuirea se transformă în supravieţuire pentru cei numeric minoritari, urmată de segregare, marginalizare şi, în cele din urmă, de deznaţionalizare. Aceste ultime situaţii caracterizează comunităţile etnice mixte din Covasna şi Harghita in care majoritari sunt maghiarii ai căror lideri, deşi clamează la tot pasul, în întâlniri internaţionale, în volume colective, europenismul şi democraţia, în practica socio-etnică se comportă după principiile feudale dintre stăpâni şi servi, făcând din varietate, pe de o parte, motiv de adversitate şi umilinţă etnică pentru români şi ceilalţi etnici minoritari, iar pe de alta, motiv de privilegii şi demnităţi pentru ei ca majoritari, în Covasna şi Harghita.

Perioada de circa patru decenii în care s-a desfăşurat cercetarea temei contactului dintre culturi, traversarea a două tipuri de societăţi din această perspectivă şi abordarea multidisciplinară, sistematică şi în detaliu a termenilor şi conceptelor de bază ale contactului dintre culturi ne îndreptăţesc s-o apreciem ca pe o mică enciclopedie a relaţiilor interetnice din ţara noastră.

Volumul Românii la contactul dintre culturi poate constitui o schemă, un ghid de cercetare a împrumuturilor şi interferenţelor interetnice dintre români şi orice altă etnie din ţara noastră care a mai fost cercetată sau nu încă până acum, pentru că în el cercetătorul problemei va găsi instrumentarul teoretic şi metodologic complex şi adecvat pentru a pătrunde la rădăcina fenomenelor, proceselor sau subproceselor ce se desfăşoară dincolo de partea vizibilă sau manifestă la nivel societal şi pentru a le interpreta şi exprima în limbaj ştiinţific adecvat.