Ministerul săNĂTĂŢii al republicii moldova

X

XENOFAN DIN ATENA (430–355 î.Hr.) – filosof şi scriitor grec, elevul lui So-crate, fiind un ilustru cronicar în acele timpuri. A încercat sa-l justifice pe So-crate, are lucrări istorice, politice, filo-sofice.

Op.pr.: “Memorabile”; “Apologia lui Socrate”; “Helenicele”; “Constitu-ţia Spartei”; “Cyropedia”.

XENOFAN DIN COLOFON (c. 570–475 î.Hr) – filosof grec, fondator al şcolii din Eleea, poet şi satiric. Poe-mele sale atacau imoralitatea mito-logiei. X. consideră că pămîntul şi apa (sau, după unii comentatori, numai pă-mîntul) sunt elementele materiale ale lumii, însă el a atins acel grad de ab-stracţie, care-l determină să vadă exis-tenţa nenăscută, nepieritoare, imuabilă şi unitară. X. cultiva un panteism, din care se va inspira discipolul său Par-menide. Unele fragmente metodolo-gice din X. au cîştigat admiraţia unor filosofi. De ex., afirmaţia că în cuprin-sul cunoaşterii noastre certă e doar demascarea erorii, restul fiind în cel mai bun caz probabil, “socotit aseme-nea adevărului”. În teoria cunoaşterii X. demonstra insuficienţa datelor sen-zoriale ale opiniilor.
XENOFOBIE – termen din filosofie şi sociologie, ce caracterizează intrans-ingenţa şi respingerea, adversitatea fa-ţă de altă rasă sau naţiune.

Y

YAN CIJU (c. 414 – c. 334 î.Hr.) – gînditor din China Antică. A fost un predicator al propriilor sale concepţii, adunînd un important număr de adepţi. Y.C. răspîndea ideile dragostei gene-rale, valorilor vieţii pămînteşti, indife-renţa faţă de glorie, faimă, stimă ori lucruri exterioare. Fiind situat pe pozi-ţiile materialismului naiv, a criticat credinţa în nemurire, considerînd moar-tea ca fenomen la fel de firesc ca şi viaţa. Evenimentele şi fenomenele din natură şi societate sunt supuse acţiunii principiului necesităţii naturale, pe care el îl definea ca destin. Concepţiile lui sunt pătrunse de elemente ale deter-minismului fatalist. Considera că omul situează pe primul plan satisfacerea ma-ximă a sentimentelor şi dorinţelor. Însă hedonismul şi eudemonismul lui n-au fost consecvente. A fost un adversar învederat al lui Сonfucius.
YOGA (în sanscrită “comuniune”, “contopire”) – doctrină filosofico-re-ligioasă indiană, fondată prin sec. IV î.Hr., de înţeleptul Patanjali. Y. preco-nizează un ansamblu de practici cor-porale, capabile să ne facă stăpîni pe organismul şi pe sistemul nostru ner-vos, de a realiza în noi adîncirea auto-cunoaşterii în vederea eliberării eului individual de contingenţele vieţii mate-riale şi în vederea contopirii cu spiritul universal, “brahman”, prin extazul mistic. În opinia yoghinilor, exerciţiile ascetice (încetinirea la maximum a respiraţiei şi a bătăilor inimii, “reali-zarea stării de insensibilitate totală” etc.) oferă posibilitatea de a deveni infinit de mic şi invizibil, de a creşte pînă la dimensiuni enorme, de a se deplasa după dorinţă în orice loc, de “a vedea” obiecte la mii de kilometri depărtare, de a citi gînduri străine, de a cunoaşte trecutul şi viitorul, de a sta de vorbă cu morţii. Exerciţiile Y. au intrat în ma-joritatea religiilor Indiei (inclusiv în budism) şi sunt practicate de adepţii a numeroase doctrine filosofico-religioa-se şi secte religioase indiene şi din în-treaga lume.

Z

ZARATUSTHRA (sau ZOROAS-TRU) – întemeietorul şi profetul re-ligiei indo-iraniene (zoroastrism), răs-pîndită la popoarele din Asia Centrală, Iran şi Azerbaigean.
ZAVTUR ALEXANDRU (1929) – d.h.ş.f., profesor universitar, specialist în filosofia politică şi socială. Absol-veşte facultatea de istorie a Institutului Pedagogic “Ion Creangă” (1951) şi doctorantura la filosofie la Institutul de filosofie a AŞ din URSS (1954). Ac-tivează ca lector superior, conferenţiar (1954), şef de catedră la Institutul Pe-dagogic şi USM (1956), din 1973 di-rector al Institutului de Istorie a PC din Moldova, din 1975 şeful secţiei ştiinţă a CC a PCM, din 1978 şef de catedră a USM, din 1990 – directorul Institu-tului de Cercetări Social-Politice, din 1991 – specialist principal al Institutu-lui de filosofie, sociologie şi drept, din 1996 – consilier principal al Preşedin-telui RM. Teza de doctor în ştiinţe fi-losofice o susţine în 1954, de doctor habilitat – în 1972. Publică circa 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 30 de mo-nografii şi broşuri. A pregătit 22 de doctori în ştiinţe.

Op. pr.: “Omul, societatea, natu-ra”; “Structura socială şi de clasă a RM”; “Curs de lecţii la politologie”; “Polito-logia”; “Opinia publică în procesul politic”; “Centrismul politic şi purtă-torii lui”.
ZENON DIN CITIUM (c.334–262 î.Hr) – filosof grec, întemeietorul stoi-cismului. A creat propria sa şcoală de-numită stoică (de la stoe poykile – portic ornat cu fresce). Z. deosebea trei părţi ale filosofiei: logica, fizica şi etica. A introdus termenul de noţiune. În gnoseologie a considerat reprezentă-rile senzoriale ca întipăriri ale lu-crurilor în suflet. Potrivit eticii lui, pro-dus specific al epocii eleniste, scopul omului trebuie să fie “viaţa conformă cu raţiunea”, anihilarea pasiunilor şi dobîndirea, prin aceasta, a independen-ţei faţă de împrejurările exterioare.
ZENON DIN ELEEA (c. 490–430 î.Hr.) – filosof grec, reprezentant al şcolii eleate. A utilizat pentru prima dată forma de dialog în filosofie. Ela-borează celebrele paradoxuri sau apo-rii, propuse ca să indice contradicţiile generale din ipotezele contrare ale fi-losofiei eleate, care recunosc multipli-citatea, mişcarea şi devenirea. Parado-xurile lui Z. se reduc la demonstrarea faptului că: 1) este imposibil de conce-put din punct de vedere logic o multi-tudine de lucruri; 2) supoziţia mişcării conduce la contradicţie. Cele mai cu-noscute aporii ale lui Z. sunt cele me-nite să dovedească imposibilitatea lo-gică a mişcării, “Ahile şi broasca ţes-toasă”, “Săgeata”, “Dihotomia”, “Sta-dionul” – sunt de o neîntrecută ele-ganţă logică, punînd în dificultate deo-potrivă teza divizibilităţii la infinit a spaţiului şi timpului, ca şi teza opusă acesteia. Aporiile au contribuit la dez-voltarea dialecticii şi a logicii dialec-tice.
ZIGOT – celulă rezultată din contopi-rea a doi gameţi; ou fecundat.
ZNANIECKI FLORIAN WITOLD (1882–1958) – filosof şi sociolog polo-nez, reprezentant de marcă al a.n. direcţii umaniste în sociologia sec. XX. Z. a încercat să fundamenteze po-stulatul filosofic, conform căruia baza existenţei o constituie valorile, care creează lumea culturală, ea fiind cog-noscibilă prin ştiinţele despre cultură, inclusiv sociologie. Obiectul sociolo-giei îl reprezintă sistemele sociale, din care se constituie realitatea socială. Z. deosebea patru tipuri principale de sisteme sociale: acţiunile sociale, rela-ţiile sociale, personalitate socială, gru-purile sociale. Pentru prima dată a uti-lizat în sociologie “metoda biografi-că”, ce constă în studierea documen-telor personale.

Op.pr.: “Metoda sociologiei”; “Ştiinţele culturale”; “Acţiunile socia-le”.
ZOROASTRISM – religie a popoa-relor nomade din Asia Centrală, Iran şi Azerbaigean. Apare în sec. VI î.Hr. pînă la islamism. Pentru zoroastrism este caracteristic dualismul dintre bine (Ahura-mazda) şi rău (Ahriman). Car-tea sfîntă – Avesta. Ramificaţii ale zo-roastrismului sunt mitraismul şi mani-heismul.

Date selective despre autori

Ţîrdea Teodor Nicolae – d.h.ş.f., profesor universitar, specialist în domeniul filosofiei ştiinţei şi tehnicii, în special, pe problemele filosofice ale informaţiei, informaticii, ciberneticii, ecologiei, bioeticii, supravieţuirii omenirii, de asemenea, în analiza sociometodologică şi filosofică a fenomenelor infor-matizare, intelectualizare, axiologizare, scientizare, ecologizare, noosferizare. S-a născut la 26 august 1937 într-o familie de răzeşi din s. Sobari, judeţul Soroca, Republica Moldova. În 1954 absolveşte şcoala medie nr. 1 din or. Soroca. Con-tinuă studiile la facultatea de fizică şi matematică a Universităţii (Institutului) Pedagogice de Stat “Ion Creangă” din Chişinău (1954–1958). Obţine licenţa de învăţător de fizică şi matematică a şcolii medii. Apoi îşi face studiile la facultatea de automatică şi construcţie de aparate a Universităţii Tehnice (Institutului Poli-tehnic) din Harkov (1964–1969), obţinînd titlul de inginer-electrician. În fine, – studiile postuniversitare le face la doctorantură (aspirantură) în domeniul filosofiei (1972–1975).

Din 1958, după absolvirea Universităţii Pedagogice, Teodor N.Ţîrdea activează în sistemul preuniversitar în calitate de învăţător de fizică şi matematică în şcolile din satele Valea-Trestieni, Şendreni şi Grozeşti, raionul Nisporeni (1958–1959). În perioada imediat următoare îşi face stagiul militar în Armata Sovietică (1959–1962). Aici obţine meseriile de şofer de categoria I-a şi de maistru în instruirea conducerii automobilului, profesie pe care o practică ulterior în şcolile militare din Umani (Ukraina) şi Harkov (Ukraina). Între anii 1962–1969 predă matematica şi fizica în Colegiul de industrie de produse lactate din or. Harkov.

În 1969 Teodor N.Ţîrdea revine cu traiul în Republica Moldova, unde activează în decursul a trei ani în cadrul aparatului Comitetului Central al Comsomolului din RSSM. Concomitent cu studiile la doctorantură, între anii 1972–1975, Dumnealui predă electrotehnica, tehnologia metalelor, desenul liniar şi economia politică în şcoala profesională tehnică nr.4 din Chişinău. Aici s-ar încheia perioada pedagogică preuniversitară în domeniul ştiinţelor reale a lui Teodor N.Ţîrdea.

Îndată după absolvirea doctoranturii (aspiranturii) şi susţinerea tezei de doctor în ştiinţe filosofice (1975), începe o nouă etapă în activitatea profesională a lui Teodor N.Ţîrdea – perioada administrativ-obştească şi ştiinţifico-didactică universitară. În decursul anilor 1975–1977 el exercită funcţiile de prorector în activitatea cu studenţii de peste hotare al Universităţii de Stat din Moldova (USM), apoi de decan (1977). Între anii 1977–1985 este ales secretar al Co-mitetului de Partid al USM, iar în 1985 este numit în postul de şef al Secţiei de Instruire în domeniul ştiinţelor sociale a Ministerului de Învăţămînt Superior şi Mediu de Specialitate al RSSM. Concomitent, din 1974 ţine cursuri de filosofie pentru studenţii USM. De menţionat faptul că pe parcursul acestor ani în activitatea universitară a lui Teodor N.Ţîrdea predomină momentul administrativ-public. Pe lîngă activitatea universitară, T.N.Ţîrdea e încadrat şi în viaţa social-politică a Republicii. El este ales deputat al Consiliului orăşenesc de deputaţi ai poporului din Chişinău (1980–1987), de asemenea, membru al diverselor organe (raionale, orăşeneşti) de partid din RSSM. Publică circa 40 de scrieri în presa republicană şi unională, ce ţin de problematica educaţiei tineretului studios, de pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în sistemele de instruire universitară şi de administrare publică.

Începînd cu a doua jumătate a anului 1987, prof. universitar Teodor N.Ţîrdea se consacră pe deplin activităţii ştiinţifico-pedagogice universitare. El este ales (1987) şeful catedrei de Filosofie, iar din 1999 şeful catedrei de Filosofie şi Bioetică a Universităţii (Institutului) de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova, unde activează pînă în prezent. În această perioadă el se manifestă ca un coordonator talentat al cercetărilor ştiinţifice şi ca un organizator dotat al instruirii filosofice a tineretului studios. Ţine cursuri de filosofie, de istorie a gîndirii filosofice, de filosofie a ştiinţei şi tehnicii (pentru doctoranzi şi competitori), de informatică socială, sociocognitologie, noos-ferologie şi bioetică pentru studenţii Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, pentru cei ai Universităţii de Stat din Moldova (facultatea Filosofie, psihologie şi sociologie), de asemenea, la Institutul Ştiinţelor Reale, afiliat USM, Universitatea de Stat a Artelor din Moldova, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. La catedră, graţie activităţii d-lui Teodor N.Ţîrdea, funcţionează doctorantura, magistratura, cursurile pentru examenul de doctorat la filosofia ştiinţei şi tehnicii, cercul filosofic pentru studenţi. Din 1995 tot mai insistent se manifestă ca organizator al conferinţelor ştiinţifice internaţionale, ce ţin de examinarea problemei strategiei de supravieţuire a omenirii, asumîndu-şi totodată rolul de redactor responsabil al materialelor publicate (9 culegeri către 2004).

Dacă primele lui scrieri se axau pe analiza informaţiei, în special pe esenţa informaţiei sociale, apoi în anii '80–'90 ai sec. al XX-lea şi la începutul sec. al XXI-lea cercetările sale se orientează spre analiza filosofică a cunoştinţelor ciber-netice şi informatice, a fenomenelor de informatizare, de intelect şi intelec-tualizare, de noosferizare, spre examinarea noilor paradigme de existenţă umană. El argumentează necesitatea elaborării teoriei universale de supravieţuire a civilizaţiei, a noilor organoane şi mijloace de realizare a acesteia (a teoriei). În această ordine de idei, prof. universitar Teodor N.Ţîrdea consideră că este nevoie de o reflectare filosofică a cunoştinţelor informatice, ecologice, sinergetice, cog-nitologice, noosferologice etc., şi deci de o elaborare (şi constituire) a unei di-recţii specifice a filosofiei contemporane – filosofia supravieţuirii. Acest mod de filosofare, în opinia lui, înglobează în sine filosofia informaţională, pe cea ecologică, cosmică şi, în fine, filosofia noosferică, ce va deveni de facto o filosofie a existenţei umane. Profesorul T.N. Ţîrdea marchează aportul său concret în elaborarea compartimentelor acestui gen de gîndire filosofică.

Pînă în prezent, academicianul Teodor N.Ţîrdea publică circa 250 de lucrări ştiinţifico-metodice, inclusiv peste 20 de monografii, manuale şi broşuri, participă cu referate şi comunicări la zeci de conferinţe, simpozioane atît în ţară, cît şi peste hotare, creează în 1999 prima catedră de Bioetică şi Filosofie în spaţiul postsocialist, scrie manualul Filosofie şi Bioetică etc. Fondează în 2001 Asociaţia de Bioetică din Republica Moldova, propagă profesional cunoştinţe de bioetică, noosferologie, sinergetică, cognitologie, informatică, filosofie atît între studenţi şi doctoranzi, cît în mediile extrauniversitare ale oraşului Chişinău, ale altor localităţi, inclusiv în cele de peste hotare.

În scrierile lui Teodor N.Ţîrdea se propune o concepţie originală despre esenţa şi natura bioeticii ca direcţie ştiinţifică interdisciplinară nouă, ce exa-minează relaţiile dintre om şi biosferă de pe poziţiile eticii tradiţionale. Se for-mulează principiile, modelele, modurile de abordare şi categoriile de bază ale acestui domeniu de cunoştinţe, rolul şi importanţa acestuia în asigurarea se-curităţii biosferei, omenirii în genere. În lucrările lui Teodor N.Ţîrdea, destinate problemei informaţiei, se efectuează o analiză amplă a celui mai superior gen al acesteia – a informaţiei sociale, examinîndu-se detaliat tipurile, proprietăţile şi rolul ei în desfăşurarea dezvoltării inofensive a societăţii. El sugerează un mod nestandard de interpretare a conţinutului şi procesului de cunoaştere, luînd în considerare noţiunile de infosferă (logosferă) şi de intelect social. Formulează pentru prima oară postulatul despre filosofia supravieţuirii şi argumentează necesitatea evidenţierii părţilor ei componente, cum ar fi Filosofia informaţională, Filosofia ecologică şi Filosofia noosferică.

Teza de doctor în ştiinţe filosofice – Problema informaţiei sociale (1975), teza de doctor habilitat în ştiinţe filosofice – Informatizarea, cunoaşterea şi dirijarea socială: probleme filosofico-metodologice şi sociale (1992). Membru titular (academician) al Academiei de Informatică a Ukrainei (1992), acad. al Academiei Internaţionale de Informatizare de pe lîngă ONU (1996), acad. al Academiei Internaţionale de Noosferă (Dezvoltare durabilă) (1998).

Profesorul universitar Teodor N.Ţîrdea desfăşoară o participare prodigioasă în activitatea organizaţional-ştiinţifică a Republicii Moldova. A fost membru al Consiliilor ştiinţifice pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în domeniile filosofiei, sociologiei şi politologiei, pe lîngă Institutul de Filosofie, Sociologie şi Politologie al AŞM şi al USM. Actualmente activează în două Consilii ştiinţifice ale USM pentru susţinerea tezelor în domeniul Filosofiei, este membru al Consiliului Redacţional al „Revistei de Filosofie şi Drept”, al altor reviste ştiinţifice din ţară, membru al Consiliului Asociaţiei Filosofilor din Re-publica Moldova, preşedinte al Asociaţiei de Bioetică din Republica Moldova etc.

Profesorul universitar Teodor N.Ţîrdea este deţinătorul ordinului Gloria muncii din Republica Moldova (1999), Diplomei de Onoare a Prezidiului So-vetului Suprem al RSSM (1972), titlului de Eminent al învăţămîntului public din RSSM (1987).

Selecţiuni din scrieri: Информация, системы, управление. Кишинёв, 1975; Социальная информация. Философский очерк. Кишинёв, 1978; Соци-альное познание и система социальной информации //Проблемы социаль-ного познания. Кишинев, 1981; Социальная информация и управление социалистическим обществом. (În colabor.)// Ленинская теория отражения в свете развития науки и практики. В 2-х т. София, 1981. Т.2; Партийный комитет и партийная информация. Кишинёв, 1982; Методологические вопросы кибернетики// Некоторые философские вопросы современного естествознания. Кишинёв, 1984; Становление информатики как общенауч-ной дисциплины // Соотношение философского и общенаучного уровней знания. Кишинев, 1988; Informatica şi progresul social. Chişinău, 1989; Ин-форматика на службе ускорения. Кишинёв, 1989; Problema informatizării şi computerizării în sfera medicală. Chişinău, 1990; Творческое развитие фи-лософии в работе В.И.Ленина “Материализм и эмпириокритицизм”.(În co-labor.) Кишинёв, 1990; Информатизация, познание, социальное управление. Философские очерки. Кишинёв, 1992 (Ediţia a 2-a în limba română – 1994); Filosofia în concepţii şi personalităţi. (În colabor.) Chişinău, 1995; Cognitologia şi unele probleme ale filosofiei sociale (În colabor.) //Revista de filosofie şi drept, 1996, nr.1; Axiologizarea intelectualizării şi scientizării sistemelor sociale ca o condiţie necesară a supravieţuirii omenirii // Omul, Informatizarea, Sănătatea: aspecte socio-filosofice şi etico-medicale. Materialele conferinţei ştiinţifice in-ternaţionale. 27–28 aprilie 1997. Red. ştiinţific acad. Teodor N.Ţîrdea, Chişinău, 1997; Filosofie–Etică–Medicină. (În colabor.) Chişinău, 1997; Sinergetică, aliniaritate, autoorganizare. Calea spre ştiinţa postneclasică. Chişinău, 1998; Расширение границ этического знания – важное требование ноосферно-экологической революции // Илиадиевские чтения. Тезисы докладов и вы-ступлений Международной научной конференции. Курск, 3–5 марта 1998. Курск, 1998; Filosofia contemporană – filosofie a supravieţuirii // Filosofie, Medicină, Ecologie: probleme de existenţă şi de supravieţuire ale omului. Ma-terialele conferinţei a IV-a ştiinţifice internaţionale 7–8 aprilie 1999. Red.ştiinţific d.h.ş.f. Teodor N. Ţîrdea. Chişinău, 1999; Noosferizarea proceselor demografice – calea spre dezvoltarea durabilă a civilizaţiei (În colabor.).// Filosofie, Me-dicină, Ecologie: probleme de existenţă şi de supravieţuire ale omului. Chişinău, 1999; Filosofie şi Bioetică: istorie, personalităţi, paradigme. Chişinău, 2000; Noosferizarea şi problema existenţei umane // Buletin ştiinţific. Iaşi. Academia Ecologică din România, 2001, nr. 5; Securitatea demografică şi dezvoltarea noosferică: aspecte socio-metodologice// Buletin ştiinţific. Iaşi. Academia Eco-logică din România, 2001, nr. 5; Devenirea civilizaţiei noosferice: tendinţe şi per-spective // Anale ştiinţifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Vol. 2. Probleme de sănătate publică (igienice, epidemiologie şi management). Ediţia II. Chişinău 2001. Filosofie socială şi sociocognitologie. Chişinău, 2001; Elemente de in-formatică socială, sociocognitologie şi noosferologie. Chişinău, 2001; Civilizaţia noosferică: tendinţe, perspective şi probleme // Scientific and Technical Bulletin. Series: Social and Humonistic Sciences. 2001, Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad, №1; Философия (С курсом биоэтики). Учебник (În colabor.) Кишинев, 2002; Introducere în sinergetică. Chişinău, 2003.
Berlinschi Petru VASILE – doctor în ştiinţe filosofice, conferen-ţiar, şef de studii la Catedra Filosofie şi Bioetică a Universităţii de Stat de Me-dicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”. S-a născut la 1 mai 1939, în comuna Tănătari, judeţul Tighina. În 1956 a absolvit Colegiul de medicină din Tighina şi a activat ca felcer în s. Mărianovca de Sus, raionul Căuşeni. În anii 1958–1961 e încorporat în Armata Sovietică. În anii 1961–1967 este student la Facultatea de Medicină a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău. După absolvirea facultăţii, activează la catedra Filosofie ca asistent, lector superior şi conferenţiar. În anii 1969–1972 este doctorand la catedra Filosofie a Institutul de Medicină “N. Pirogov” din Moscova. Susţine teza de doctor în filosofie în 1972 pe tema “Analiza critică a bazelor filosofice ale psihologiei genetice franceze”. Este spe-cialist în probleme filosofice ale medicinei, eticii şi bioeticii. În lucrările sale abordează problema interconexiunii filosofiei şi medicinei, necesitatea metodo-logiei filosofice pentru rezolvarea problemelor teoretice ale medicinei. Subli-niază importanţa principiilor morale şi bioetice pentru perfecţionarea medicinei şi ocrotirii sănătăţii, necesitatea informatizării medicinei ca o consecinţă a progre-sului tehnico-ştiinţific.

Selecţiuni din scrieri: Проблема развития психики человека в трудах французских психологов. // Некоторые вопросы истории философии. Киши-нев, 1972; Критика некоторых методологических основ генетической пси-хологии Жана Пиаже // там же; Critica bazelor metodologice ale psihologiei genetice franceze //Ocrotirea sănătăţii, Chişinău, 1973, nr.2; Previziunea ştiin-ţifică // Enciclopedia Moldovenească, 1975, vol.5; Medicina şi educaţia morală. Chişinău, 1982; Informatica în medicină şi ocrotirea sănătăţii (în colab.) // Ocro-tirea sănătăţii, 1989, nr.3; Sistemele cognitiv-artificiale în activitatea medicală: aspectul social-filosofic (în colab.) // Revistă de filosofie şi drept a AŞ RM, 1995, nr.1; Filosofie – etică –medicină. Chişinău, 1997; Axiologizarea intelectualizării şi scientizării sistemelor sociale – condiţie necesară a supravieţuirii omenirii // Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale “Omul, informatizarea, sănăta-tea”. Chişinău, 1997; Unele probleme ale bioeticii în condiţiile informatizării sănătăţii // ibidem; Inevitabilitatea extinderii sferei cunoştinţelor etice în stra-tegia contemporană a supravieţuirii omenirii // Materialele conferinţei a III-a ştiinţifice internaţionale “Problema supravieţuirii omenirii”. Chişinău, 1998; Sine-rgetica şi ştiinţele medico-biologice (în colab.) // Materialele conferinţei a IV-a ştiinţifice internaţionale “Filosofie, medicină, ecologie”. Chişinău, 1999; Feno-menul bioetică: aspectele socio-filosofic, axiologic, juridic şi medical // Mate-rialele conferinţei a V-a ştiinţifice internaţionale. Chişinău, 2000; Bioetica şi filo-sofia: probleme de interconexiune şi interacţiune // ibidem. Философия (С кур-сом биоэтики). Учебник (În colabor.) Кишинев, 2002.
Eşanu Anatol ION – doctor în ştiinţe filosofice, conferenţiar la Ca-tedra Filosofie şi Bioetică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “N.Testemiţanu”. S-a născut în comuna Zăicani, judeţul Edineţ, la 7 februarie 1956. După absolvirea şcolii din satul natal în 1973, îşi continuă studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea istorie, susţinînd teza de licenţă în 1978. În anii 1978–1980 activează în calitate de lector la catedra Ştiinţe socio-umane a Facultăţii de pregătire a studenţilor străini a USM. Din anul 1981 şi pînă în prezent activează în cadrul USMF “N.Testemiţanu”. În anii 1985–1988 este doctorand al Facultăţii de filosofie a Universităţii de Stat “M.Lomonosov” din Moscova. Susţine teza de doctor în filosofie în 1989, consacrată problemelor filosofiei politice. În investigaţiile sale abordează probleme, care ţin de filosofia politică, educaţie, aspecte ce vizează interacţiunea filosofiei şi medicinei. În unele lucrări analizează teme referitoare la istoria filosofiei, eticii şi bioeticii, fenome-nului globalizării.

Selecţiuni din scrieri: Unele aspecte teoretice ale fenomenului de tensiune socială // Referatele conferinţei ştiinţifice a USMF Chişinău 1991; Corelaţia libertăţii politice şi restricţiilor în viziunea lui K.Popper // Materialele conferinţei ştiinţifice a USMF Chişinău 1982 Funcţia deontologică a filosofiei politice şi fenomenul mediatizaţional // Materialele conferinţei ştiinţifice a USMF, Chişinău, 1995; Modelul “mesei rotunde” din perspectiva abordării etico-filosofice a conflictului // Materialele conferinţei ştiinţifice a USMF, Chişinău, 1997; Bioetica şi dialogul public în statul de drept vizînd problema avortului // Probleme actuale medico-sociale, psihologie şi demografice ale familiei. Chişinău, 1998; Rolul filosofiei în integrarea generaţiei tinere în societate // Integrarea socială a co-piilor cu cerinţe speciale. Chişinău, 1998; Impactul democraţie şi strategia su-pravieţuirii. Chişinău, 1998; Marea paradigmă a libertăţii în societatea post-industrială // Materialele conferinţei ştiinţifice a USMF, Chişinău, 1999; Glo-balizarea şi statutul existenţei personalităţii. //Analele ştiinţifice ale USMF vol. II, Chişinău 2000; Civilizaţiile contemporane: conflict sau dialog? // Analele ştiinţifice a USMF, Chişinău 2000; Philosophie et histore de la pensee philo-sophique: objet d’etude et leur problematique. Chişinău 2001; Abordarea sis-temică a societăţii şi elementele sistemului social // T.N.Ţîrdea. Filosofie socială şi cognitologie. Chişinău 2001; Dimensiunea bioetică a fecundării artificiale // Progresul tehnico-ştiinţific, bioetica şi medicina: probleme de existenţă umană. Chişinău 2001.
Nistreanu Didina ULIAN – doctor în filosofie, conferenţiar la cate-dra Filosofie şi Bioetică, secretar ştiinţific al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”. Didina U.Nistreanu s-a născut la 18 noiembrie 1946 în satul Nesvoia, raionul Nouasuliţă, regiunea Cernăuţi Ucraina. În anul 1970 a absolvit Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, Facultatea medicină generală. Din 1970 şi pînă în prezent activează la început în calitate de asistent, apoi de lector superior şi conferenţiar. În anul 1980 susţine teza de doctor în filosofie pe tema: “Originea şi dezvoltarea materialismului naturalist-ştiinţific în Moldova în secolele XVIII–XIX”. Didina U.Nistreanu este specialist în problemele filosofice ale istoriei filosofiei şi medicinei, eticii şi bioeticii. Lu-crările sale sunt consacrate analizei evoluţiei materialismului naturalist-ştiinţific în Moldova sec.XVIII–XIX, importanţei metodologice a filosofiei în rezolvarea problemelor teoretice şi practice ale medicinei, semnificaţiei şi consecinţelor informatizării sociumului şi medicinei, problemei bioritmurilor în filosofie şi medicină, specificului categoriilor şi principiilor eticii medicale în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice etc.

Selecţiuni din scrieri: Теоретические проблемы в трудах медиков Мол-давии (ХIХ-нач. ХХ вв.).// ХХVI Международный конгресс по истории Ме-дицины. Пловдив, 1978; Естественнонаучный материализм в работах Е.Чихака и К.Вырнaва.// Здравоохранение, Кишинев, 1979; O философских взглядах Амфилохия Хотинского // Очерки по истории философии. Киши-нев, 1980; Новая книга о Георге Асаки. // „Кодры”, Кишинёв, 1984; Здоровье человека как ценность// Тезисы докл. научн. конф.” Философия, человек, перестройка”, Кишинев, 1991; Некоторые вопросы здоровья человека в условиях научно-технического прогресса// Здоровый образ жизни. Кишинев, “Штиинца”, 1991; Analiza filosofică a problemei paternalismului în medicina contemporană // Materialele conferinţei ştiinţifice anuale (19–20 octombrie 1995). Chişinău, 1995; Informatizarea şi cultura sănătăţii // Materialele conf. şt. anuale (17–18 octombrie 1996).Chişinău, 1996; Evoluţia unor categorii funda-mentale ale eticii medicale în condiţiile informatizării // Materialele conf. şt. anuale, Chişinău, 1998; Problema ritmului în biologie şi medicină // Materialele conferinţei a IV-a ştiinţifice internaţionale “Filosofie, medicină, ecologie”. Chi-şinău, 1999; Cu privire la originea bioeticii medicale // Materialele conferinţei ştiinţifice, Chişinău, 1999; Bioetica şi concepţia dezvoltării // Materialele con-ferinţei a V-a ştiinţifice internaţionale “Bioetică, filosofie, medicină practică: probleme de existenţă şi de supravieţuire a omului”. Chişinău, 2000.
Ojovanu Vitalie ION – doctor în filosofie, conferenţiar la catedra Filosofie şi Bioetică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”. S-a născut în localitatea Pivniceni, sectorul Donduşeni, judeţul Edineţ, la 12 noiembrie 1958. După absolvirea şcolii medii, între anii 1977 şi 1982, îşi face studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea istorie. După absolvirea facultăţii şi pînă în prezent activează la Universitatea de Stat de Me-dicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”. Paralel cu activitatea la catedră, ur-mează doctorantura la Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe din Moldova. În 1994 susţine teza de doctor în filosofie, consacrată pro-blemelor filosofiei sociale. În investigaţiile ştiinţifice abordează teme ce ţin de filosofia socială, preponderent de problemele interacţiunii mentalităţii şi mediului social, educaţiei, religiei ş.a. O serie de lucrări ale sale sunt consacrate istoriei filosofiei, axiologiei, moralei, bioeticii, filosofiei şi teoriei medicale.

Selecţiuni din scrieri: Unele aspecte teoretice ale axiologiei medicale // Conf. şt. a USMF “Nicolae Testemiţanu”. Chişinău, 1992; Organizarea muncii şi dezvoltarea spirituală a omului în perioada de tranziţie la economia de piaţă // Probleme social-juridice ale tranziţiei la economia de piaţă. Chişinău, 1993; Eliade în Moldova // Luminătorul, 1994, nr.4; Mediatizarea şi unele probleme axiologice contemporane // Materialele conf. şt. Anuale, USMF. Chişinău, 1996; Axiologia medicală // Materialele conf. III şt. internaţ. “Problema supravieţuirii omenirii”. Chişinău, 1998; Spiritualitatea ca factor determinant al supravieţuirii naţionale // Materialele conf. IV şt. internaţ. “Filosofie, medicină, ecologie”. Chi-şinău, 1999; Problema sacrului în medicină // Anale ştiinţifice ale USMF “Ni-colae Testemiţanu”. Vol. I, Ed. 1. Chişinău, 2000; Studierea evoluării medicinei: aspecte metodologice // Probleme actuale ale sănătăţii populaţiei şi reformei asistenţei medicale. Chişinău, 2000; Moralitatea şi bioetica în cadrul problemei axiologice contemporane // Materialele conf. a VI-a şt. internaţ. “Progresul teh-nico-ştiinţific, bioetica şi medicina: probleme de existenţă umană”. Chişinău, 2001; Contribuţii teoretice privind axiologia medicală // Anale ştiinţifice ale USMF “N. Testemiţanu”. Vol.2. – Chişinău, 2001; Teoria medicală şi evoluarea medicinei // Anale ştiinţifice ale USMF “N. Testemiţanu”. Vol. 1. – Chişinău, 2002.; Torţă a înţelepciunii. – Chişinău, 2002.

CUPRINS

Bibliografie................................................................................................	4
Prefaţă .......................................................................................................	5
De la A – Z................................................................................................	7–432
Date selective despre autori.......................................................................	433

Teodor N.Ţîrdea, Petru V.Berlinschi, Anatol I.Eşanu,

Didina U.Nistreanu, Vitalie I.Ojovanu.

Dicţionar de Filosofie şi Bioetică

Dat la cules 12.02.2003 Bun pentru tipar 01.03.2003

Formatul hîrtiei 60x84 1/16 Coli de tipar -

Comanda 68 Tiraj 120