În Geneza biblicã cuvîntul este lumea însãºi. În absolut, Dumnezeu face lumea vorbind. Din vorba dumnezeiascã se rupe nediferenþierea, se naºte determinarea, cerul ºi pãmîntul, spaþiul ºi timpul, lumina ºi întunericul
Yüklə 0,76 Mb.
|
Partea Diavolului, Traducere de Mircea Ivănescu, Editura Anastasia, 1994.
170 Antim Ivireanul, op. cit., p. 48. 171 Idem, ibidem, p. 48. 172 Id., ibid., p. 49. 173.Id., ibid., p. 49. 174 Id., ibid., p. 49. 175 Empedocles, Fragmente, Filosofia greacă pînă la Platon, vol. I, partea a 2-a, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p.518. 177 Radu Greceanu, pp. 39-40. 178 Radu Greceanu, p. 58. 179 Istoriia Þãrîi Rumâneºti de cînd au descãlecat pravoslavnicii creºtini (Letopiseþul cantacuzinesc), Editura Tineretului, p. 27. 180 Istoriia..., p. 32. 181 Letopiseþul Bãlenilor, p. 60. 182 Letopiseþul Bãlenilor, p. 76. 183 Letopiseþul Bãlenilor, p. 76. 184 F. M. Dostoievski, Idiotul, 1969, vol. 6, p.27. 185 Radu Greceanu, pp. 39-40. 186 Miron Costin, op. cit., p. 92. 187 F. M. Dostoievski, Idiotul, p.27. 188 Radu Greceanu, p. 125. 189 Radu Greceanu, p. 125. 190 Radu Greceanu, p. 125. 191 Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, Bucureºti, Editura Meridiane, 1993, p.13. 193 Johan Huizinga, op. cit.,, p.13. 194 Johan Huizinga, op. cit.,, p.13. 195 Johan Huizinga, op. cit.,, p.14. 196 Johan Huizinga, op. cit.,, p.14. 197 Grigore Ureche, Letopiseþul...,, p. 158. 198 Istoriia..., p. 56. 199 Radu Greceanu, p. 97-98. 200 Istoriia..., p.52-53. 201 Radu Popescu, p. 184. 202 Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, Bucureºti, Editura Meridiane, 1996, p.15. 203 Radu Greceanu, p. 97-98. 204 Radu Greceanu, p. 97-98. 205 Minutier Centrale, Arhivele notariale centrale vechi ale Franþei, vol. VIII, 451(1560) în Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, p.259. 206 Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, p.70. 207 Istoriia..., p.52-53. 208 Istoriia..., p.52-53. 209 Radu Greceanu, p. 97-98. 210 Istoriia..., p.52-53. 211 Istoriia..., p. 56. 212 Istoriia..., p. 56. 213 Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, p.70. 214 Minutier Centrale, LXXV, 63 (1647) în Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, p.. 215 Istoriia..., p. 56. 216 Istoriile domnilor Þãrîi Rumâneºti de Radu Popescu, p. 167-168. 217 Istoriile domnilor Þãrîi Rumâneºti de Radu Popescu, p. 167-168. 218 Antim Ivireanul, Opere, Bucureºti, Editura Minerva, 1972, p. 27 219 Antim Ivireanul, Opere, p.141. 220 Miron Costin, op. cit., p. 99.. 221 Miron Costin, op. cit., p. 99.. 222 Idem, p. 109. 223 Idem, p. 116. 224 Idem, p. 116. 225 Radu Greceanu, p. 94. 226 Radu Greceanu, p. 94. 227 Radu Greceanu, p. 94. 228 Radu Greceanu, p. 94. 229 Radu Greceanu, p. 94. 230 Radu Greceanu, p. 99. 231 Radu Greceanu, p. 99. 232 Radu Greceanu, p. 135. 233 Cronica Ghiculeºtilor, p. 291. 234 Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1971, p. 8. 235 Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi, p. 9. 236 Idem, ibidem, p. 9., vezi, de asemenea, Cleobule Tsourkas, Les Débuts de l’enseignement philosophique et de la libre pensée dans les Balkans, ed. II, Salonic, 1967. 237 Andrei Pippidi, Phanar, Phanariotes, Phanariotisme în “Revue des études sud-est européenne“ (RESEE), tome XIII, 1975, Buc., Ed. Academiei, p. 241. 238 Idem ibidem p. 241. 239 Id., ibid., p. 241. 240 Socrates C. Zervos, Recherchers sur les phanariotes: à propos de leur sentiment d’appartenance au même groupe social în RESEE, tome XXVII, 1989, nr. 4, pp. 307-311. 241 Idem, ibidem, p. 307-311. 242 Andrei Pippidi, Quelques drogmans de Constatinople au XVII siecle în RESEE, tome X, nr. 2, l972, p. 227. 243 Gregoire Cassimatis, Esquisse d’une sociologie du phanariotisme în “Symposium”, L’époque phanariote, Thessaloniki Institute for Balkan Studies, 1979, p. 160. 244 vezi Gregoire Cassimatis, op,. cit,. p. 161 ş. u. 245 vezi Matei al Mirelor, Istoria celor petrecute în [ara Rom$nească începînd de la Serban Voevod p$nă la Gavriile Voevod în Tesaur de documente istorice (I), Editura A. Papiu Ilarian, Bucureşti, 1862; Dan Simionescu, Le croniquer Matthieu de Myre et une tradition ignorée de son “Histoire” în RESEE, tome 1-2, 1966; E. Stănescu, Préphanariotes et phanariotes dans la vision de la societé roumaine de XVII-XVIII siècles în “Symposium”. L’époque phanariote, pp. 347-359. 246 Traian Ionescu-Nişcov, L’epoque phanariote dans l’historiographie roumaine et etrangère în “Symposium”, p. 150 247 Idem, ibidem, p. 150. 248 Id., ibid., 152. 249 A. D. Xenopol, Istoria rom$nilor din Dacia Traiană, vol. X, Iaşi, Editura Librăriei {coalelor Fraţii {araga, l896, p. 8l. 250 Traian Ionescu-Nişcov, op. cit., p. 153. 251 Vlad Georgescu, Istoria rom$nilor de la origini p$nă în zilele noastre, Oakland, California, Academia Rom$no-Americană de {tiinţe şi Arte, vol. III, l989, p. 90. 252 Idem, ibidem, p. 90. 253 Id., ibid., p. 90. 254 Id., ibid., p. 90. 255 Vezi studiul lui Demetre Skarl. Soutzo, Les familles princières grecques de la Valachie et Moldavie în “Symposium”, pp. 229-253. 256 G. I. Ionescu-Gion, Din istoria fanarioţilor, Bucureşti, Stabilimentul grafic I. V. Socecu, 1891, p. 63. 257 Idem, ibidem, p. 67. 258 Id., ibid., p. 93 259 {erban Papacostea, La grande charte de Constantin Maurocordate et les réformes en Valachie et Moldavie în “Symposium”, p. 365. 260 Idem, ibidem, p. 67. 261 Enaki Kogălniceanu, Leatopiseţul [erei Moldovei de la domniea înt$i şi p$nă la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774) în Cronicele Rom$niei, tomul III, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1874, p. 213. 262 Const. C. Giurescu, Un remarquable prince phanariote: Alexandru Ypsilanti, voevode de Valachie et Moldavie în “Symposium”, p. 62. 263 G. Ionescu-Gion, Din istoria fanarioţilor, p. 62. 264 Idem, ibidem, p. 65. 265 N. Manolescu, Fraţii Jderii - mitul v$rstei de aur în “Transilvania”, nr. 1, 1976. 266 Andrei Pippidi, Tradiţia politică bizantină în ţările rom$ne în secolele XVI-XVIII, Bucureşti, Editura Academiei, 1983, p. 17. 267 Valentin Al. Georgescu, Bizanţul şi instituţiile rom$neşti p$nă la secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1980. 268 Idem, op. cit., p. 127. 269 Idem, ibidem, p. 127 270 Id., ibid., p. 127. 271 Andrei Pippidi, op. cit., p. 19. 272 Idem, ibidem, p. 20. 273 Antim Ivireanul, Opere, 85. 274 Georges Duby, Artã ºi societate. 900-1420, Bucureºti, Editura Meridiane, 1987, p. 45. 275 Georges Duby, Artã ºi societate. 900-1420, p. 45. 276 Mihail Moxa, Cronica universalã,Bucureºti, Editura Minerva, 1989, p. 138.. 277 Mihail Moxa, Cronica universalã,, p. 138. 278 Eusebiu de Cezareea, Viaþa lui Constantin cel Mare. Scrieri, Partea a doua, col. „Pãrinþi ºi scriitori bisericeºti”, Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, p. 64. 279 Antim Ivireanul Opere, p. 89. 280 Eusebiu de Cezareea, Viaþa lui Constantin cel Mare. Scrieri, Partea a doua, col. „Pãrinþi ºi scriitori bisericeºti”, Bucureºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, p. 64. 281 Antim Ivireanul Opere, p. 89. 282 Antim Ivireanul Opere, p. 89. 283 Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie, Bucureºti, Editura Minerva, 1971, p. 258. 284 M. Sadoveanu, Creanga de aur. Măria Sa Puiul Pădurii. Nunta domniţei Ruxanda, în Opere, 12, Bucureşti, ESPLA, 1958, p. 27. 285 Idem, Creanga de aur, p. 27. 286 %mpărăteasa Irina, asemenea tuturor împăraţilor şi regilor dintotdeauna (şi poate că asemenea tuturor liderilor acestei lumi) este şi se comportă în felul specific al unui actor pe o scenă extrem de vastă. Faptul acesta se regăseşte în analiza psihologică a actului însuşi de reprezentare teatrală: “Dacă artistul nu e în scenă dec$t pentru a-şi aminti, să zicem pentru a recreea trecutul, el îşi va rata menirea. Un actor de tragedie nu va interpreta Polyeucte pentru a ne reaminti precedentele reprezentări ale acestei tragedii, el trebuie să realizeze drama Polyeucte şi să o incarneze, acum şi aici, de la cele mai subtile fluctuaţii sufleteşti, p$nă la gesturi. (...) El joacă o dramă spirituală, nu ne-o reaminteşte. Artistul care nu face altceva dec$t să recompună trecutul este un actor slab, un virtuos mediocru. (Philippe Faure-Fremiet, La recreation du reel et l’equivoque, Alcan, 1940, p. 28.) Irina trăieşte dublu: pe de o parte dă viaţă, în felul actorului, unui anume personaj, unei anume imagini ideale, pentru public şi pentru scena lumii; în acelaşi timp este om cu pasiuni, de multe ori mărunte. Prin urmare, cel din urmă chip trebuie să fie mascat de cel dint$i. %n asta constă arta guvernării. După cum vom vedea în analiza care urmează, fiul ei Constantin nu se pricepe să trăiască sub exigenţele reprezentării, a măştii. Asemenea lui Gore Pirgu, acesta trăieşte fără să ţină seama de imperativele poietice ale măştii şi, implicit, de un anume cod de reprezentare pe care îl subminează. Din această cauză este un principiu al crizei, al dizolvării, al tulburărilor care stau sub semnul imperativ al naraţiunii, al nevoii de înfăptuire în dauna reprezentării. Nu înt$mplător este adept al iconoclasmului, în vreme ce mama sa este apărătoarea icoanelor, adică a reprezentării şi a acroniei descrierii. %mpărăteasa Irina vrea să reprezinte, fiul ei să înfăptuiască. 287 %n acest din urmă caz modelul spiritual este Isus Pantocrator, Stăp$nul Lumii, sursă a puterii regilor care sunt administratori ai voinţei Sale pe păm$nt. 288 Idem, Creanga de aur, p. 27. 289 Valentin Al. Georgescu, op. cit., p. 41. 290 M. Sadoveanu, op. cit., p. 27 291 Idem, ibidem, p. 27 292 Id., ibid., p. 32. 293 Id., ibid., p. 32. 294 Id., ibid., p. 33. 295 Id., ibid., p. 33. 296 Id., ibid., p. 34. 297 Id., ibid., p. 35. 298 C. Ciopraga, M. Sadoveanu, fascinaţia tiparelor originare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 265. 299 Al. Paleologu, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, Editura Cartea rom$nească. 300 M. Sadoveanu, op. cit., p. 34. 301 Al. Paleologu, op. cit., p. 53. 302 M. Sadoveanu, op. cit., p. 51. 303 Idem, ibidem, p. 28. 304 Id., ibid., p. 83. 305 Critica a circumscris amplu temele prozei de inspiraţie orientală pe care le-a analizat şi din perspectiva concretizării lor expresive în stilul artistic sadovenian. Astfel, Petru Comarnescu, într-un studiu publicat în 1945 în “Revista Fundaţiilor Regale” remarcă fastuozităţile ceremoniale şi aura legendară, felul în care acestea determină specificitatea poetică şi stilistică distinctă a prozei:”Descrierea se face - oric$t de interesante ar fi înt$mplările şi purtările oamenilor - cu o coloratură lirică, amestec de uimire, farmec şi împărtăşire ceremonială, şi poate aceasta măreşte efectul povestirii, d$ndu-i caracter legendar” (P. Comarnescu în M. Sadoveanu interpretat de..., p. 241.). Aceste modificări stilistice însoţesc simultan proza care preia tematic motive orientale care dau consistenţă, după cum afirmă Tudor Vianu, unui “umanism oriental şi bizantin, extras şi purificat din vechile cărţi ale tradiţiei poporane şi din întinsa literatură teologică a ortodoxiei.” (Id., ibid., p.229) %ntr-un articol publicat în “Revista fundaţiilor regale”, acelaşi Tudor Vianu constată faptul că “vechiul ideal eroic” este dublat acum de “idealul înţelepciunii”, în aşa fel înc$t un roman precum Divanul persian dob$ndeşte în planul expresiei artistice o specificitate pregnantă: “Considerată în structura ei artistică, este remarcabil faptul că, av$nd să trateze un subiect oriental, povestirea găseşte tonul potrivit întregii arte a Orientului, făcută din simboluri at$t de bogate înc$t aspectele sensibile ale naturii nu le mai pot cuprinde. Paleta artistică se simplifică, natura nu mai vuieşte cu at$ta vehemenţă în jurul oamenilor, ca în trecut. Darul lui evocator se mulţumeşte acum cu notaţii plastice puţine, simplu şi graţios desenate, ca în vechile stampe ale Răsăritului. Omul pare desprins acum din natură şi, pentru înt$ia oară puternic prin mintea lui, cugetă la destinul său pe acest păm$nt şi la mijloacele de a-l îmbunătăţi şi a-l înălţa” (Tudor Vianu, Opere, vol.3,Bucuresti, Ed, Minerva, 1973 apud M. Sadoveanu interpretat de ...., antologie, tabel cronologic şi bibliografie de Fănuş Băileşteanu, p. 231.). {i aici, atmosfera este, în mare măsură, expresie, ca în Creanga de aur sau Divanul persian, a selecţiei lexicale. Preponderenţă au cuvintele de origine slavă, în primul r$nd numele personajelor, apoi formulele de adresare, etc. Pornind de aici, în analiza stilistică a descrierilor sadoveniene, Tudor Vianu a accentuat asupra faptului că efectele auditive, respectiv sonorităţile muzicale ale frazei, au preponderenţă faţă de imagismul şi efectele vizuale. Sonorităţile slave ale numelor au tocmai această menire. %n Arta prozatorilor rom$ni este subliniată, în evoluţia stilului sadovenian, utilizarea termenilor abstracţi care intelectualizează impresiile imediate, aşa cum apăreau acestea în perioada de început a creaţiei lui Sadoveanu. Prin infuzia termenilor abstracţi, fraza şi sonoritatea acesteia se prelungeşte, susţine Tudor Vianu, într-un vag plin de poezie: ”O fantezie muzicală, cum este aceea a lui Sadoveanu, complăc$ndu-se în asimilarea lumii ca sonoritate şi stare de suflet, va găsi tocmai în termenii abstracţi, adică în aceia cari prin lipsa lor de contur precis devin apţi a adăposti impresia şi afectul nelămurit, unul din principalele sale mijloace literare”. (Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom$ni, p. 222). %n această etapă de maturitate a scrisului sadovenian “scriitorul povesteşte din unghiul personagiilor sau le face pe acestea să povestească. Este o caracteristică a creaţiei sale mai noi, metoda povestirii din propriul unghi de om cult, interpret$nd cu noţiunile sale oamenii, înt$mplările şi locurile, privindu-le dintr-o perspectivă superioară, uneori cu o superioritate ironică.” (Idem, ibidem, p. 226). Concomitent cu această modificare în mecanismele naraţiunii, în vocabularul operei îşi face apariţia, cu o frecvenţă mult mai ridicată dec$t înainte, neologismul. Prezenţa acestuia depăşeşte semnificaţia simplei inventarieri lexicale, odată ce “Arta sa intră acum într-o etapă de intelectualizare şi povestitorul se întregeşte cu g$nditorul şi cu criticul.” (Id., ibid., p. 227) Bazat pe asemenea observaţii, Tudor Vianu alătură proza sadoveniană unor scriitori europeni de felul lui Anatole France sau Thomas Mann. Sugestia aceasta va fi dezvoltată mai apoi în monografiile critice ale lui Constantin Ciopraga, Ov. S. Crohmălniceanu, Alexandru Paleologu sau Nicolae Manolescu. 306 C. Ciopraga, op. cit., p. 266. 307 M. Sadoveanu, op. cit., p. 35. 308 Idem, ibidem, p. 35. 309 Vezi interpretarea lui Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, I. 310 Id., ibidem, p. 71. 311 Id., ibid., p. 70. 312 Id., ibid., p. 71. 313 Id., ibid., p. 77. 314 Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom$ni, p. 218. 315 M. Sadoveanu, op. cit., pp. 81-82. 316 Id., ibid., p.82. 317 Id., ibid., p.82. 318 M. Sadoveanu, Nunta domniţei Ruxanda, în Opere, 11, Bucureşti, ESPLA, p. 420. 319 Idem, op.cit., p.420. 320 Id., ibid., p.420. 321 Id. ibid., p. 421. 322 Id., ibid., p. 422. 323 Id., ibid., p. 42o. 324 Id., ibid., p. 421. 325 Valentin Al. Georgescu, Bizanţul şi instituţiile rom$neşti p$nă la mijlocul secolului al XVIII-lea, p. 128. 326 Idem, op. cit., pp. 128-129. 327 M. Sadoveanu, Fraţii Jderi, Bucureşti, Editura Minerva, 197l, p l7. 328 Valentin AL. Georgescu, op. cit., p. 129. 329 Idem, ibidem, p. 62. 330 M. Sadoveanu, Fraţii Jderi, p. 19. 331 Idem, ibidem, p. 26.,, 332 Idem, ibid., p. 27. 333 Idem, ibid., p. 27. Yüklə 0,76 Mb. Dostları ilə paylaş:
|