Nr. Anexa cod protocol tip denumire

DCI: LAMOTRIGINUM

Comprimate

I. Definiţia afecţiunii:

Tulburarea depresivă recurentă este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de

diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul: doze : 100-200 mg/zi cu titrare prudentă. Se individualizează în funcţie de

episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu antidepresive în monoterapie sau în

asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare afectivă cu

lamotriginum.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi un antidepresiv

:Citalopramum, Duloxetinum, Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum,

Venlafaxinum, şi Lamotriginum care previne recăderea depresivă şi scade riscul suicidar.

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu

Lamotriginum sau antidepresiv în monoterapie, fie combinaţie Lamotriginum si antidepresiv, fie

Lamotriginum şi antipsihotic, fie antipsihotic şi antidepresiv în funcţie de alegerea psihiatrului care

monitorizează pacientul.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, hemoleucograma, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate

somatică .

VI. Criterii de excludere sunt în funcţie de reacţiile adverse (hipersensibilitate la preparat)

şi de complianţa terapeutică a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de

caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie ţinând cont de complianţa

pacientului.

VIII. Prescriptori medicii psihiatri în cazul folosirii preparatului ca stabilizator afectiv.

1

382/413

DCI: VENLAFAXINUM

Comprimate şi capsule cu eliberare prelungită

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în

funcţie de episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile

pacientului şi comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Venlafaxinum doze: 75-300 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Venlafaxinum, putând fi

asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum

valproicum+ săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Venlafaxinum în monoterapie, dozele de întreţinere fiind stabilite de psihiatru,

fie combinaţie timostabilizator şi Venlafaxinum, fie timostabilizator şi Venlafaxinum alături de un

antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.

V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI. Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns

terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Duloxetinum,

Escitalopramum, Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum. Alte criterii de excludere sunt

posibile efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege

schimbarea tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie , în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea

schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări psihotice, Depresia

organică, Depresia comorbidă anxietăţii, atacului de panică, agorafobiei şi fobiei sociale.

VIII. Prescriptori : medicii psihiatri.

1

383/413

DCI: DULOXETINUM

Tablete

I. TULBURAREA DEPRESIVA RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin

episoade depresive de diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată

durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără

simptome psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este

totdeauna completă putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară

sau medie. Notăm comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea

somatică pe de altă parte, mai ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la

vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie

de episod, de intensitatea acestuia , de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi

comorbiditatea somatică existentă:

- Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Duloxetinum doze: 60-120 mg/zi în

monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare

afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum+ săruri.

- Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate

aceste variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în

combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Duloxetinum, putând fi

asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă( lamotriginum sau acidum

valproicum+ săruri).

- Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un

timostabilizator sau Duloxetinum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Duloxetinum, fie

timostabilizator şi Duloxetinum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o impune.

V.Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei

cu adaptarea dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul

ponderal, controlul TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică .

VI. Schimbarea tratamentului ( criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns

terapeutic când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Escitalopramum,

Milnacipramum, Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile

efecte adverse şi de complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea

tratamentului în funcţie de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea

somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.

ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE : Episodul depresiv( F.32), Depresia din tulburarea

afectivă bipolară, Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia

asociată altor tulburări psihotice, Depresia organică.

VIII. Prescriptori : medicii psihiatri.

1

384/413

DCI: FLUPENTIXOLUM

Fiole cu acţiune prelungită: Flupentixol Decanoat 20 mg/ml

Schizofrenie tratament de întreţinere

Schizofrenie reziduală

Schizofrenie cu simptome pozitive, pacienţi non-complianţi

Doze: 20-40mg la interval de 2-4 săptămâni (i.m.)

Prescriere: medici psihiatri

1

385/413

DCI: CLOZAPINUM

Tablete

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionării pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi - episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară – Episodul

maniacal rezistent la tratament

III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD-10)

Pacienţi aflaţi la debutul afecţiunii

Pacienţi cunoscuţi ca având rezistenţă terapeutică

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 200-600 mg/zi.

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile

monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o lună) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorari clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG,

hemoleucograma, probe biochimice)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, olanzapinum, paliperidonum,

quetiapinum, risperidonum,sertindolum,ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţii somatice a tratamentelor anterioare şi a

răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

386/413

DCI:SERTINDOLUM

Comprimate filmate ovale

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionării pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD-10)

Pacienţi aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze:12-20 mg/zi, cu titrare progresivă începând cu 4 mg/zi.

Precauţii : monitorizarea EKG înainte şi în timpul tratamentului

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile

monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament:

Schizofrenie: După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel puţin o lună) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri şi examene psihiatrice repetate, explorări clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG,

probe biochimice)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de răspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum,

olanzapinum,paliperidomun, quetiapinum, risperidonum, ziprasidonum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului, a comorbidităţilor somatice a tratamentelor anterioare şi a

răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

387/413

DCI: ZIPRASIDONUM

Capsule, fiole pentru injecţii intramusculare

I. Definiţia afecţiunii

Schizofrenia: psihoză care afectează persoane de vârstă tânără şi se caracterizează prin

afectarea semnificativă a funcţiilor psihice (gândire, afectivitate, percepţie, voinţa şi activitate), a

insight-ului, cu consecinţe asupra funcţionarii pacientului. Evoluţia bolii este cronică necesitând

tratament pe toată durata vieţii.

II. Stadializarea afecţiunii

Schizofrenia: Perioada de debut: debut acut, subacut şi insidios (lent)

Recăderi- episoade psihotice cu durată tot mai lungă

Faza de remisiune defectivă interepisodică

Schizofrenia reziduală (cronicizată)

Alte indicaţii: Tulburări psihotice acute şi prelungite, Tulburararea afectivă bipolară

Episodul maniacal

III. Criterii de includere în schizofrenie (criteriile ICD 10)

Pacienti aflaţi la debutul bolii

Schizofrenia cu simptome pozitive, negative, agresivitate,

Tratamentul de întreţinere al schizofreniei

IV. Tratament

Doze: 80-200 mg/zi per os în schizofrenie, 80-160 mg/zi per os , 10-20 mg intramuscular.

Condiţii de scădere a dozelor: remisiunea simptomatologiei psihotice, administrarea dozelor

eficiente timp suficient de îndelungat după ameliorarea clinică, scădere treptată în condiţiile

monitorizării atente a evoluţiei

Perioada de tratament în schizofrenie:

După primul episod: 1-3 ani

După al doilea episod 5ani

După al treilea episod se poate vorbi de tratament cronic pe viaţă

V. Monitorizarea tratamentului

Evaluarea periodică (la interval de cel putin o luna) a răspunsului simptomatologiei

psihotice prin interviuri si examene psihiatrice repetate, explorari clinice si paraclinice pentru

surprinderea eventualelor efecte secundare (examen obiectiv, curba ponderală, valoarea TA, EKG,

probe biochimice)

VI. Criterii de excludere din tratament

Intoleranţa la medicament (hipersensibilitate).

Posibilele reacţii extrapiramidale pot fi corectate cu antiparkinsoniene.

In cazul lipsei de raspuns se recurge la modificarea dozelor sau la înlocuirea

antipsihoticului cu alt antipsihotic atipic: amisulpridum, aripiprazolum, clozapinum, olanzapinum,

paliperidonum, quetiapinum, risperidonum,sertindolum.

Alegerea antipsihoticului de înlocuire precum şi stabilirea dozelor rămâne la latitudinea

psihiatrului care dispensarizează cazul în funcţie de caracteristicele afecţiunii, a particularităţilor

psihice şi fizice ale pacientului , a comorbidităţilor somatice, a tratamentelor anterioare şi

răspunsului terapeutic la acestea precum şi a complianţei pacientului.

VII. Reluarea tratamentului se va face ori de câte ori este nevoie, la fiecare recădere ţinând cont

că pacientul schizofren este un pacient dificil şi noncompliant terapeutic în proporţie semnificativă.

VIII. Prescriptori: medici psihiatri

1

388/413

DCI: ZUCLOPENTIXOLUM

Acetat de Zuclopentixol (Clopixol Acuphase)– fiole 50 mg/ml, intramuscular,

Decanoat de Zuclopentixol fiole 200 mg/ ml, intramuscular, acţiune cu durată de 2-3 săptămâni.

Indicaţie : Schizofrenie acută

Doze : 50-80 mg pe o durată de maximum 2 săptămâni sub forma injectabilă cu acţiune imediată

( Acetat de Zuclopentixol), apoi cu tratament cu tablete în doze de 50-150 mg continuând cu

tratament injectabil cu acţiune prelungită ( Decanoate de Zuclopentixol)

Schizofrenie tratament de intretinere, schizofrenia reziduală (Decanoate de Zuclopentixol)

Pacienţi noncomplianţi

Prescriere : medici psihiatri

1

389/413

DCI: DONEPEZILUM

Comprimate filmate şi orodispersabile

I. Definiţia afecţiunii

Demenţa Alzheimer este o afecţiune cu substrat organic cerebral degenerativ care din punct

de vedere psihopatologic se manifestă prin deficit cognitiv (tulburări de atenţie şi memorie),

tulburări ale funcţiei executive, deficit noţional şi operaţional la care se adaugă în

simptomatologie dezorientarea temporo- spaţială cu scăderea globală a funcţionalităţii

persoanei.

II. Stadializarea afecţiunii

Există trei stadii ale bolii Alzheimer clasificate după scorurile obţinute la Mini-Evaluarea

Statusului Mental (MMSE):

-forme uşoare – scor la MMSE 20 – 26;

-forme moderate – scor la MMSE 11 – 19;

-forme severe – scor la MMSE

III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametri clinico-paraclinici etc)

- pacienţi cu diagnostic de boală Alzheimer, demenţă vasculară, demenţă mixtă, demenţă

cu corpi Lewy, demenţă asociată bolii Parkinson

- pacienţi cu cel puţin una dintre următoarele modificări:

-scor

-scor

-stadiul 3 pe Scala de Deteriorare Globală Reisberg

IV.Tratament:

Medicaţie specifică substratului lezional

Perioada de tratament : de la debut până în faza terminală

Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică

Donepezilum – comprimate filmate şi orodispersabile în doze de 2,5 -10 mg/zi

MEDICAMENTUL DOZA INIŢIALĂ DOZA ŢINTĂ

Donepezilum 2,5 – 5,0 mg pe zi 10 mg o dată pe zi (doză unică)

(se creşte la fiecare 4–6 săptămâni)

1

390/413

V. Monitorizarea tratamentului

Parametrii care se evaluează

Starea clinică

MMSE

Eficienţa terapeutică

Evaluarea stării somatice

VI. Criterii de excludere

nonrespodenţă la preparat

intoleranţă la preparat (hipersensibilitate, reacţii adverse)

noncomplianţă terapeutică

comorbidiatea somatică

înlocuirea preparatului se va face cu : Galantaminum, Memantinum, Rivastigminum.

Schimbarea preparatului o va face psihiatrul care dispensarizează pacientul în funcţie de

particularităţile evolutive ale bolii, de comorbiditatea somatică existentă şi de medicaţia

specifică acesteia individualizând tratamentul.

VII. Reluarea tratamentului

Administrarea acestei clase de medicamente reprezintă o modalitate de tratament de tip

continuu până la deciderea întreruperii terapiei (de obicei în fază terminală).

VIII. Prescriptori - medicii psihiatri

2

391/413

DCI: RIVASTIGMINUM

Capsule şi plasture transdermic

I. Definiţia afecţiunii

Demenţa Alzheimer este o afecţiune cu substrat organic cerebral degenerativ care din punct de

vedere psihopatologic se manifestă prin deficit cognitiv (tulburări de atenţie şi memorie), tulburări

ale funcţiei executive, deficit noţional şi operaţional la care se adaugă în simptomatologie

dezorientarea temporo- spaţială cu scăderea globală a funcţionalităţii persoanei.

II. Stadializarea afecţiunii

Faza de debut care este de obicei insidioasă pe o perioadă variabilă de timp. Debutul poate fi

precoce înainte de 65 de ani şi tardiv după 65 ani

Perioada de stare în care deficitul cognitiv se agravează şi devine evident.

Faza terminală se caracterizează prin grave tulburări cognitive cu incapacitate de

autoadministrare, complicaţii somatice.

III. Criterii de includere

- criterii ICD-10 şi Ex. psihologic (MMSE), examen imagistic cerebral

- afectează ambele sexe

- debut precoce şi debut tardiv

IV. Tratament:

Medicaţie specifică substratului lezional

Perioada de tratament : de la debut până în faza terminală

Se indică următorul preparat :

Rivastigminum – capsule doze 3– 12 mg/zi, plasture transdermic 4,6-9,5 mg/zi

Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică

V. Monitorizarea tratamentului

- Parametrii care se evaluează

o Starea clinică

o MMSE

o Eficienţa terapeutică

o Evaluarea stării somatice

VI. Criterii de excludere

- nonrespodenţă la preparat

- intoleranţă la preparat (hipersensibilitate, reacţii adverse)

- noncomplianţă terapeutică

- comorbidiatea somatică

Înlocuirea preparatului se va face cu : Donepezilum, Galantaminum sau Memantinum.

Schimbarea preparatului o va face psihiatrul care dispensarizează pacientul în funcţie de

particularităţile evolutive ale bolii, de comorbiditatea somatică existentă şi de medicaţia

specifică acesteia, individualizând tratamentul.

VII. Reluarea tratamentului

Administrarea acestei clase de medicamente reprezintă o modalitate de tratament de tip continuu

până la deciderea întreruperii terapiei (de obicei în fază terminală).

VIII. Prescriptori - medicii psihiatri

392/413