Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Luca 2.15)

Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi pof-

tele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. (Marcu 4.18, 19)

Timpul tău, orele pe care le petreci pe pământ, reprezintă cea mai importantă avere a ta. Este ireparabil

şi de neînlocuit. (Herbert Harris)

Un mormânt scump este imaginea unei averi prefăcute în piatră. (Anaxagora)

Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai preţioasă decât argintul şi decât aurul.

Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine i-a făcut este Domnul. (Solomon 22.1, 2)

Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.

(Solomon 28.3)

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei

care îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bo-

gat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în că-

min, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăj-

duiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în mo-

mentul când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un

surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela

care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Unde-ţi este comoara, acolo-ţi este şi inima. 1.4

Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)

Unui om bogat i-a rodit din belsug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun

roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele. …. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de

la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori

sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12.16-21)

Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte. Cel ce binecuvintează va

fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat. (Solomon 11.24, 25)

Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă

prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. (Ecclesiasticul 13.23, 24)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite.

(Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de

înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti

să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino

şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.

(Matei 19.20-22)

Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne

va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl

socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă

spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21.25-27)

Botezul lui Ioan era îndepărtarea de păcat. Botezul creştin este unire cu Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Botezul/ Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?

Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.

(I Timotei 3.5, 6)

Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu

rămână zadarnică crucea lui Hristos. (I Corinteni 1.17)

Cei care nu primesc botezul, nu pot ieşi din necurăţia păcatului primar săvârşit de Adam si Eva. 9.6

Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fu-

giţi de mânia ce va să fie? (Matei 3.7)

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt

vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă

nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)

Hristos nu S-a făcut cunoscut când S-a născut, ci când S-a botezat. (Sfântul Vasile cel Mare)

Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necură-

ţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care, după

ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.

(I Petru 3.21, 22)

Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind

la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis:

Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept

şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit.

Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.

(Faptele Apostolilor 22.12-16)

Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? (Matei 3.14)

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)

Nu-i suficient să fii botezat în Biserică, ci trebuie să devii mădular viu al lui Hristos. (Sadhu Sundar Singh,

un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de

la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi

altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe

care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a

zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şe-

dea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

(Marcu 10.35-40)

Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.50)

Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui

Ioan. (Luca 7.29)

Taina botezului 9.6

Taina botezului este îmbrăcarea în moarte, în moartea lui Hristos, pentru a învia cu El. 11.13

Braţele/ Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de

fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lo-

vit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul,

lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să

se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul.

(Daniel 2.31-34)

Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi. (Psalmi 36.17)

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. (Psalmi 135.12)

Dacă nu ştii să ierţi, rămâi în braţele satanei. 10.4

Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc

şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a

plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.

(Faptele Apostolilor 20.9, 10)

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. (Luca 1.51)

Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)

Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vă-

zând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împă-

răţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra

în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru

El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobo-

zeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o îna-

intea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

(Luca 2.27-32)

Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. (Psalmi 9.35)

Brazda/ Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. (Psalmi 64.11)

Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad. (Psalmi 40.7)

Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)

Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă; judecata va creşte pe

brazdele câmpului! (Osea 10.4)

Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult.

(Ecclesiasticul 7.3)

În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să fie dărâmate – gră-

mezi de pietre pe brazdele ogorului! (Osea 12.12)

Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea şi brazdele lor sunt prididite de lacrimi? (Iov 31.38)

Bucuria e semnul libertăţii. 11.19

Bucuria este întotdeauna legată de dragoste. 11.19

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată,

cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Bucuria morţii 7.6

Bucuria nu este în lucruri, ci în noi. (Richard Wagner)

Bucuria rugăciunii 3.4

Bucuria şi durerea noastră măsoară rău orele: prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)

Bucuria trebuie să existe, chiar şi în întristări. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Bucuria/ Admiraţia este suprema bucurie a înţelegerii. (Albert Camus)

Ardoarea în rugăciune vine de la propia voinţă, pe când bucuria vine de la har.(Sfântul Macarie Egipteanul)

Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de

Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. (Romani 12.15)

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu,

întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se căieşte. 11.1

Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura noas-

tră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"

(Psalmi 125.1, 2)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând,

să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre,

nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe

acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam,

prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Copile, eu mă bucur de succesele tale, cum mă bucur de succesele mele! (Părintele Serafim Popescu,

citat de părintele Teofil Pârâin, căruia i-a adresat aceste cuvinte)

Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere

simţurilor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie

sufletului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dacă ştii să te bucuri de viaţă, nu-ţi este greu să păstrezi sentimentul de uimire. (Ray Bradbury)

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se

bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăj-

duieşte, toate le rabdă. (I Corinteni 13.5-7)

Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie şi astfel mai facem un pas către mântuire. 11.9

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pier-

dem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fericirea nu stă în bani; stă în bucuria realizărilor, în emoţia efortului creativ. (Franklin D. Roosevelt)

Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

(Matei 28.8)

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu

vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele

voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

Ironia este veselia gândirii şi bucuria înţelepciunii. (Anatole France)

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă,

religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a

întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

În Hristos putem să cunoaştem această sfântă bucurie. 11.19

În tăcere suntem inundaţi de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie.

(Maica Tereza)

În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealal-

tă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. (Ecclesiastul 7.14)

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi. (Grigore Moisil)

Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

(Psalmi 125.6)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă. 6.15

Nu există bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultătile. (Samuel Johnson)

Nu există bucurie mai mare decât cea venită pe neaşteptate. (Sofocle)

Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire. (Dante Alighieri)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără de lege

ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Numai valorile sufleteşti ne procură bucuria. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere.

(Jacques Deval)

O operă de artă este o bucurie veşnică. (John Keats)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub

masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nesta-

tornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una sub masca unor bunuri mincinoase

înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează.

(Betius, scriitor bisericesc)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere

de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură

şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi

pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Orice creştin trebuie să găsească un loc în inima sa, atât pentru tristeţea răstignirii, dar şi pentru speranţa şi

bucuria învierii. (Părintele Dumitru Păduraru)

Pe cel care se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a

coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Pentru cel drept bucuria cea dumnezeiască şi cerească este continuă. (Sfântul Vasile cel Mare)

Plângerea de sine umple sufletul de o fericită bucurie. (Sfântul Grigorie Palama)

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de

remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta

Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea

lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul

lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Postul este şi el astfel, nu un prilej de tristeţe, ci de bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Postul, bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile. (Francis Bacon)

Prin iubirea de Dumnezeu pătrundem în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică. 11.19

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa

neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui

Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Regula de bază a bucuriei autentice este să o împărtăşeşti cu cei din jur. (George Byron)

Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu ca-

ută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-

vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui

Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte. (Luca 15.8-10)

Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales

cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să

fiu măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru

nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Singura cale să te menţii fericit, e să înveţi să te bucuri de necazuri. (Proverb englezesc)

Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. (Psalmi 2.11)

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată

eşti tu între femei. (Luca 1.28)

Trebuie să citim Biblia aşa cum un tânăr citeşte scrisoarea de la iubita lui, bucurându-se la gândul că

aceasta este scrisă pentru el. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Viaţa e o luptă de care trebuie să ne bucurăm, nu ceva pe care e nevoie să-l îndurăm. (Sfinţii Părinţi)

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,

mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.