Particularitatile chirurgiei si ortopediei pediatrice
Yüklə 0,71 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 4.8. MALFORMATII CONGENITALE ALE APARATULUI GENITAL FEMININ
PARAFIMOZACadru nozologic Prin parafimoza se intelege o complicatie a fimozei rezultata in urma decalotarii fortate a glandului si strangularea lui, la nivelul santului balanopreputial. Parafimoza este urmata de un edem accentuat al glandului si uneori de tulburari trofice locale. Cauza care duce la parafimoza este de regula jocul nepermis cu penisul, fapt care duce ca inelul de strictura a fimozei sa treaca peste gland si sa impiedice circulatia de intoarcere, producind un edem circular al preputului si al glandului. Copilul este nelinistit apoi acuza dureri vii, spontane si la palpare sau atingerea regiunii, concomitent cu greutate la mictiune. Neredusa la timp, parafimoza, din cauza tulburarilor circulatiei duce la necroza cu sfacelarea partiala a inelului fibros si a glandului, precum si la hemoragii destul de suparatoare. Principii terapeutice. Tratamentul este conservativ de cele mai multe ori, dar cu caracter de urgenta. El consta in readucerea manuala a inelului de stenoza peste gland si suprimarea in consecinta a elementului compresiv. Se procedeaza in felul urmator: se prinde glandul intre index si police si se comprima incet reducindu-se progresiv edemul, pina cind glandul poate fi impins prin inelul de strangulare. In caz de insucces, in narcoza se incizeaza inelul de strangulare. In unele cazuri este suficienta sectionarea planului superficial al inelului stenozat si parafimoza se reduce. Alterori trebuie sectionat inelul in intregime. Dupa reducerea parafimozei se aplica local un pansament cu o alifie continind antiseptice sau se indica bai caldute locale pina la cedarea completa a tumefactiei.
Se poate produce in acest fel hematocolposul; cind cantitatea de singe si secretii retentionate este mai mare, ea patrunde si in uter, producind si o hematometrie. Hidrocolposul din perioada neonatala poate fi explicat prin secretiile glandelor vaginale si ale colului uterin; el se produce sub influenta hormonilor materini sau prin excese se secretie hormonala in perioada neonatala.
Atit timp cit nu exista o retentie acuta de secretii sau singe, nici un semn clinic nu atrage atentia asupra leziunii. Debutul este constituit de aparitia unei tumori care bombeaza in vulva. Uneori volumul tumorii este considerabil, ea putind fi palpata concomitent si suprapubian. Pentru a se diferentia de o retentie acuta de urina se poate recurge la un sondaj vezical. Dupa evacuarea urinei, tumora ramine pe loc. In literatura sint citate cazuri letale la copii mici, produse prin retentie acuta de secretie ureterovaginala, care au produs compresiuni asupra organelor vecine. La fete, in perioada prepuberala, inperforatia himenala prin hematocolposul sau hemometria acuta pe care o determina se manifesta prin dureri intense abdominale care situeaza uneori o ocluzie intestinala sau o torsiune de organ. De asemenea pot aparea fenomene compresive din partea organelor din vecinatate. La examenul genital se vor constata distensia vaginului, precum si inperforatia himenala.
Accidentele acute in perioada neonatala se pot rezolva atit spontan prin resorbtia colectiei cit si prin tratament. Cazurile care se rezolva spontan ramin expuse la un nou accident acut in perioada virstei de 11-12 ani.
Termenul de “stari intersexuale” sau dupa terminologia mai veche acela de hermafroditism se acorda acelor indivizi care au caractere ce apartin ambelor sexe. Deoarece caracterele sexuale ale unui individ sint determinate de natura gonadelor sale, atunci cind acestea au in acelasi timp atit caracterele testiculului cit si ale ovarului, purtatorii lor sint denumiti hermafroditi adevarati. In contrast cu acestia, mai exista si o alta categorie, unde gonadele au un caracter sexual bine determinat, dar in functia lor din perioada intrauterina, au survenit anumite tulburari care au influentat dezvoltarea organelor genitale interne si externe, rezultind un pseudohermafroditism. Hermafroditii adevarati au sexul genetic in cea mai mare parte feminin, in timp ce pseudohermafroditii sint in cea mai mare parte de sex masculin. Atunci cind subiectul este de sex feminin si are caracter de pseudohermafrodit, la originea leziunilor sta o alteratie de origine suprarenala. Daca hermafroditii adevarati sint foarte rari, in schimb pseudohermafroditii, unde organele sexuale externe deseori nu permit recunoasterea sexului, sint relativ frecvent intilniti. Daca indivizii de sex masculin au concomitent si unele caractere sexuale feminine, ei sint numiti androginoizi, in timp ce indivizii de sex feminin care au si unele caractere masculine poarta numele de ginandroizi. Prima problema care se ridica in fata unui individ prezentind o stare de intersexualitate este aceea de a determina sexul gonadic pentru ca in raport cu acesta, sa se orienteze viata ulterioara a individului.
Cadru nozologic Este rar, acesti subiecti prezentind atit testicule cit si ovare. Gonadele pot fi bilaterale si bine individualizate sau pot fi contopite intr-un singur organ (ovotestis). Organele genitale externe prezinta si ele diferite modificari, astfel uneori exista un labioscrot, hipospadias penoscrotal, iar vaginul se deschide in uretra. Alteori subiectii prezinta vulva cu cite un orificiu de deschidere perineal pentru vagin si pentru uretra, dar care au concomitent si un clitoris hipertrofic care poate fi confundat cu un penis. In fata acestor situatii neclare se pune problema determinarii sexului. Prin determinarea cromatinei sexuale si a sexului cromozomic se poate stabili sexul copilului, dar pentru a putea evita unele surprize care ar putea aparea in perioada prepuberala ca aparitia de singe in urina in fiecare luna la baiat sau aparitia unor caractere sexuale secundare masculine la fete ca: barba, schimbarea vocii, etc.este necesara o laparatomie cu care ocazie se va determina natura gonadelor si a organelor genitale interne. In raport cu cromatina sexuala, cu natura gonadelor si a organelor genitale interne si externe se va declara sexul. Dupa determinarea sexului se vor repara chirurgical si organele genitale externe si se vor extirpa gonadele si organele caracteristice sexului opus celui declarat. b. PSEUDOHERMAFRODITISMUL Cadru nozologic Poate fi de sex masculin sau feminin in raport cu formula cromatiniana. Pseudohermafroditismul masculin, pe linga sexul cromatinian, mai prezinta testicule si organe genitale externe care se aseamana mai mult cu organele genitale masculin. Astfel, prezinta de regula un penis scurt, slab dezvoltat, cu meatul urinar situat la baza (hipospadias peniscrotal); scrotul bifid se aseamana cu labiile mari, dar care deseori contin testicule. Acestia pot fi situati si ectopic, palpindu-se pe traiectul canalului inghinal. Uneori poate exista vagin si uter. Alteori vaginul se termina in fund de sac in timp ce uterul lipseste. la pubertate acesti indivizi vor avea caractere sexuale secundare masculine. Pseudohermafroditismul masculin este datorat unei insuficiente testiculare fetale, care sta la baza hipoplaziei organelor genitale externe masculine. Hipofuntia testiculara poate avea un caracter trecator sau poate fi definitiva. Tratamentul pseudohermafroditismul masculin consta, in primul rind, din determinarea sexului cromatinic si gonadic si apoi el va fi in functie de morfologia organelor genitale externe, care vor decide daca copilul urmeaza sa fie crescut ca baiat sau ca fata. Este contraindicata ablatia intempestiva a unor organe deoarece s-ar putea ca odata cu aparitia pubertatii sa apara si unele surprize in ce priveste sexul copilului. In cazurile in care sexul este sigur se pot executa la pubertate interventii prin care se indeparteaza unele organe, cit si interventii de reconstructie a organelor genitale externe. Pseudohermafroditismul feminin este in cea mai mare parte a cazurilor produs de hiperplazia congenitala a glandelor suprarenale. Pe linga pseudohermafroditismul feminin de origine suprareanala mai exista si pseudohermafroditismul feminin de alta natura. Pseudohermafroditismul feminin este caracterizat in primul rind prin hipertrofia clitoridiana si a labiilor mari. Deseori exista o cavitate rezultata din lipsa de individualizare a labiilor mici, in care adesea se deschide uretra. Mai jos poate fi depistat si orificiul de deschidere al vaginului. La aceste semne morfologice se mai adauga apoi si semne care tradeaza existenta hipercorticosuprarenalismului ca: dezvoltarea staturoponderala exagerata, hiperpilozitate, etc. Exista apoi forme clinice in care apar fenomene de insuficienta corticosuprarenale (forme adisoniene) cu varsaturi, diaree, crize de asfixie si deshidratare acuta. Diagnosticul se stabileste pe baza examenului obiectiv si pe baza semnelor de laborator. Acesti bolnavi elimina cantitati mari de 17-cetosteroizi prin urina. Administrarea de cortizon duce la disparitia fenomenelor clinice si la normalizarea eliminarii urinare a 17-cetosteroizilor.
Tratamentul are drept scop, in primul rind, combaterea hipercorticismului prin administrare precoce de cortizon. In acest fel se poate impiedica aparitia atit hirsutismului, a dezvoltarii statuponderale exagerate cit si a celorlalte dezechilibre umorale de origine endocrina. Tratamentul malformatiilor organelor genitale externe este relativ simplu. Clitorisul hipertrofic se va infunda submucos. Rezectiile clitoridiene nu se vor executa la copii deoarece pot avea efecte negative ulterior. Cavitatea in care se deschide uretra si vaginul poate fi usor deschisa chirurgical prin incizia si separarea labiilor mici care o acopera. 5. PATOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR Yüklə 0,71 Mb. Dostları ilə paylaş:
|