Phare – Twinning Projekt ro/2007-ib/JH/01

II. Procedură de selecţie a practicienilor în insolvenţă. Contestarea punctajului acordat unui candidat. Limitele controlului judiciar
R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.3294/7 octombrie 2007

Dosar nr.6347/2/2007

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta „...” S.P.R.L. Bacău a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze în parte Ordinul nr. 1022/5.12.2006 privitor la neagreearea societăţii reclamante, să se constate îndeplinirea criteriilor de determinare corectă a punctajului obţinut de societatea reclamantă şi înscrierea pe lista practicienilor agreaţi de M.F.P.

S-a mai solicitat obligarea în solidar a M.E.F. şi persoanelor fizice care se fac vinovate de repararea pagubei cauzate societăţii în sumă de 44400 lei şi daune morale de 10500 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus oferta nr.697/29.08.2006, la sediul pârâtei, fiind înregistrată sub nr. 78379/14.09.2006, învederând că societatea a efectuat peste 100 de lucrări de lichidare judiciară şi voluntară şi are în derulare peste 60 de proceduri cu diverşi debitori pe raza Tribunalelor Bacău, Braşov, Vaslui si Botoşani. S-a mai arătat că oferta sa a îndeplinit condiţiile art. 3 din Ordinul nr. 697/2006, fiind calificată conform prevederilor procesului verbal al şedinţei din 20.09.2006, dar, în final, i-au fost acordate 16 puncte, fiind descalificată deoarece au fost scăzute 20 de puncte, din care 10 considera ca-i puteau fi acordate.

Susţine că depunctarea nu este corectă, deoarece în cadrul procedurii de insolvenţă a S.C. „...” S.A. Bacău, reclamanta, în calitate de administrator judiciar, a îndeplinit legal procedurile şi a distribuit în avans sumele datorate bugetului de stat, in special D.G.A.M.C.

A formulat contestaţie împotriva ordinului contestat, însă i s-a răspuns peste termenul legal. Astfel, reclamanta nu a mai putut participa la licitaţii, selecţii de oferte şi alte proceduri, pentru contractarea de noi lucrări de lichidare.

Prin sentinţa civilă nr. 250 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta „...” S.P.R.L. Bacău, a anulat parţial Ordinul A.N.A.F. nr. 1022 din 5 decembrie 2006, în ceea ce priveşte neagrearea reclamantei, a constatat îndeplinirea de către reclamantă a punctajului minim pentru selecţia ca practician în insolvenţă agreat de MEF-ANAF şi a obligat pârâta să procedeze la înscrierea reclamantei în Lista practicienilor agreaţi de MEF-ANAF.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin ordinul contestat nr. 1022/5.12.2006 s-a aprobat lista cu practicienii în insolvenţă agreaţi de MFP-ANAF între care nu a figurat şi reclamanta. Ulterior ordinul a fost completat prin ordinul nr. 1365/12.09.2007 în sensul adăugării unor poziţii, iar la poziţia nr. 328 apare reclamanta ca fiind descalificată.

S-a mai reţinut că din adresa de răspuns la contestaţia reclamantei nr. 555944/21.05.2007 reiese că societăţii reclamante i-au fost scăzute 20 de puncte, deoarece a avut o colaborare defectuoasă cu organele fiscale în dosarul de insolvenţă cu S.C. „...” S.A..

A constatat prima instanţă că punctajul a fost calculat potrivit Ordinului nr. 799/2006 al Ministrului Finanţelor, însă problema care se pune în speţă este dacă reclamantei i-au fost aplicate, în mod corect, criteriile de selecţie.

In acest sens, a reţinut Curtea de Apel că din actele depuse de reclamantă, privind dosarul de faliment al S.C. „...” S.A., reiese că reclamanta nu are nici o culpă privind încasarea la bugetul de stat a sumelor, abia în octombrie 2005.

Astfel a constatat că din tabelul de la fila 74 rezultă că în sarcina reclamantei s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, precum şi existenţa unor probleme în colaborarea cu organele fiscale, deşi contractul de vânzare cumpărare, în urma căruia au fost obţinute sume ce urmau a fi distribuite creditorilor şi implicit şi statului, prin organele fiscale competente, a fost încheiat în iulie 2005 şi a fost autentificat de judecătorul sindic abia la 29.09.2005, conform încheierii din acea dată, depusă la dosar.

Prin urmare, a apreciat instanţa de fond, anterior acestei date reclamanta în calitate de administrator judiciar nu putea efectua nici o distribuire de sumă, astfel încât, în mod netemeinic i s-a scăzut reclamantei din punctajul obţinut, 20 de puncte pentru motivul că a avut o colaborare defectuoasă cu organele fiscale in ceea ce priveşte dosarul de insolvenţă al S.C. „...” S.A..

A concluzionat instanţa că punctajul minim de calificare este de 25 de puncte potrivit alin. 2 al art. 1 din Ordinul nr. 799/2006 şi adunând cele 16 puncte acordate de pârâtă cu cele 20 scăzute nejustificat reclamantei, se constată că reclamanta a realizat, potrivit criteriilor de selecţie un număr de 36 de puncte, care-i conferă dreptul de înscriere pe lista practicienilor de insolvenţă agreaţi de A.N.A.F..

Referitor la daunele materiale si morale s-a reţinut că reclamanta nu a avut dovada nici a întinderii prejudiciului material şi nici a existenţei raportului de cauzalitate între fapta pârâtei şi scăderea veniturilor sale şi nici existenţa unei situaţii care să fi relevat un prejudiciu moral nu poate fi reţinută.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.N.A.F. şi S.C. „...” S.P.R.L. Bacău.

Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 era abilitată doar să oblige autoritatea să reanalizeze cererea sub aspectul punctajului acordat.

În speţă, susţine recurenta, instanţa de fond s-a substituit Comisiei constituită la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală potrivit Ordinului nr. 697/2006 şi s-a pronunţat cu privire la punctarea ofertei.

S-a susţinut, de asemenea, că atât în cadrul primei selecţii, cât şi pentru soluţionarea contestaţiei au fost avute în vedere datele comunicate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău din care a rezultat derularea cu probleme a colaborării reclamantei cu organele fiscale, aceasta fiind depunctată în mod corect cu cele 20 puncte la criteriul nr. 4 de evaluare.

În ceea ce priveşte cazul concret la care s-a făcut referire în justificarea acestei colaborări defectuoase, s-a apreciat că prima instanţă a concluzionat în mod greşit că nu poate fi reţinută culpa lichidatorului judiciar în distribuirea cu întârziere a sumelor obţinute ca urmare a vânzării bunurilor, întrucât, în considerarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, acestuia îi revenea obligaţia de a se solicita autentificarea contractului de vânzare-cumpărare imediat ce acestea a fost încheiat şi nu cu o întârziere de cca 2 luni, registratura instanţei funcţionând şi pe perioada vacanţei judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, această recurentă a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă.

Recurenta a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, sub aspectul soluţionării capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate în cuantum de 54.900 lei, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acestuia.

În motivarea recursului, această recurentă a susţinut că neagrearea reclamantei de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a avut o mare influenţă negativă asupra societăţii şi salariaţilor săi, întrucât acesteia nu i-au mai fost repartizate dosare, fiind exclusă din procesul de selecţie prin licitaţie, pe bază de ofertă, realizat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin direcţiile judeţene ale finanţelor publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, pentru desemnarea practicianului care va fi propus de organul fiscal în cazul unor debite de peste 3.000.000 lei.

Pentru a proba prejudiciile societăţii, a anexat recursului situaţia economică din care rezultă scăderea veniturilor, comparativ cu cele realizate anterior emiterii actului contestat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.8,9,art. 305 şi următoarele Cod procedură civilă şi dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispoziţiilor legale invocate de acesta şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹ Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, impunându-se adoptarea soluţiei de admitere a recursului declarat de pârâta-recurentă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată şi, respectiv, de respingere a recursului declarat de reclamantă, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin Ordinul nr. 697/29 august 2006, emis de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală , s-a stabilit procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de MEF – A.N.A.F..

Prin art. 1 din acest ordin s-a aprobat anunţul prevăzut la art. 10 din OMFP nr. 1186/2006 privind deschiderea procedurii insolvenţei de către organele fiscale competente şi propunerilor de numire a lichidatorilor, prevăzut în anexa nr. 1.

Potrivit art. 5 al aceluiaşi Ordin, ori de câte ori se pune problema propunerii sau agreării numirii unui administrator judiciar sau a unui lichidator de către organele fiscale, în cazul în care debitorul are o obligaţie fiscală mai mare de 3.000.000 lei, Comisia din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală , la solicitarea scrisă a organului fiscal care are calitatea de creditor fiscal, va efectua o selecţie pentru desemnarea practicianului care va fi propus de organul fiscal, pe bază de cerere de ofertă adresată practicienilor înscrişi în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de MEF Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru zona respectivă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 7, procedura generală se repetă trimestrial sau semestrial, după caz.

Procedura de selecţie în discuţie se desfăşoară în două etape, conform art. 3 şi 4 din acest ordin, respectiv cea de selecţie şi calificare a ofertelor şi cea de punctare a acestora.

Modalitatea de acordare a punctajelor în cadrul procedurii de selecţie a practicienilor de insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a practicienilor ce urmează a fi propuşi de către organele fiscale a fost stabilită prin Ordinul nr. 749/26 septembrie 2006.

Criteriul nr.4 stabilit prin art. 1 al acestui ordin vizează experienţa în colaborarea cu organele fiscale, în zona pentru care a depus documentaţia , stabilindu-se un punctaj de 10 în cazul în care colaborarea a decurs fără probleme, depunctarea cu 20 pct. în ipoteza înregistrării unor probleme în colaborarea cu organele fiscale într-un dosar şi, respectiv, cu încă maxim 5 pct. pentru fiecare dosar suplimentar.

Spre deosebire de toate celelalte criterii strict obiective, a căror verificare implică doar examinarea documentaţiei depusă de solicitant, acest criteriu implică şi o componenţă subiectivă, organul fiscal având o anumită marjă de apreciere asupra experienţei acumulate în colaborarea cu acesta, respectiv a problemelor ivite în această colaborare, circumscrisă scopului instituirii unei astfel de proceduri - acela de a fi agreaţi acei practicieni care, din punctul de vedere al organelor fiscale, pot asigura un grad cât mai mare de acoperire a creanţelor înregistrate.

Prin Ordinul nr. 1022/5 decembrie 2006 a fost aprobată lista cu practicienii în insolvenţă agreaţi de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală printre care nu a figurat şi reclamanta.

Ulterior, ordinul contestat a fost completat prin Ordinul nr. 1365/12 septembrie 2007, în sensul adăugării unor poziţii, dar la poziţia nr. 328 reclamanta apare ca fiind descalificată.

Reclamanta a contestat, în principal, punctajul criteriului 4, susţinând că în mod tendenţios a fost depunctată cu 20 puncte, fiind îndreptăţită a i se acorda cele 10 puncte, întrucât distribuirea cu întârziere a sumelor obţinute din vânzarea unor active în dosarul indicat nu este imputabilă.

Or, în exercitarea controlului de legalitate a acestui ordin, raportat la specificul lui şi circumstanţele speţei, prima instanţă era abilitată să verifice doar respectarea procedurii de selecţie, fără a se putea substitui Comisiei constituite la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în acordarea celor 20 puncte (ordinul 799/2006 stabilind, de altfel, pentru criteriul contestat, un punctaj de maxim 10 puncte), ca urmare a examinării activităţii desfăşurate de solicitantă într-un dosar instrumentat de un judecător sindic.

Prin urmare, criticile aduse hotărârii, sub acest aspect, de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sunt justificate, prima instanţă putând dispune, cel mult, obligarea acesteia să reanalizeze cererea reclamantei ce vizează greşita acordare a punctajului.

Raportat la caracterul criteriului nr. 4, anterior arătat, şi având în vedere faptul că oferta reclamantei a fost reanalizată în procedura de soluţionare a contestaţiei sale, prin prisma informaţiilor suplimentare transmise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, Înalta Curte constată că nu se impunea însă adoptarea unei astfel de soluţii, ci aceea de respingere a acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală , modificând hotărârea atacată în această modalitate şi va respinge recursul ca fiind nefondat.

III. Concurs organizat pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror. Contestarea baremului de punctare. Limitele controlului judiciar.
R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.1086/ 25 februarie 2010

Dosar nr.6129/1/2009

A. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 1231 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele obţinute de candidaţii care au participat la concursul pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, conform anexei, parte integrantă din hotărâre; a suplimentat cu un post numărul de posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti şi a promovat pe loc la Curtea de Apel Bucureşti pe judecătorii expres menţionaţi în articolul 3 al hotărârii.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut ,în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului şi promovarea în funcţii de execuţie a candidaţilor declaraţi admişi la concurs, în raport de numărul posturilor vacante la Curtea de Apel Bucureşti scoase la concurs pentru promovare pe loc, următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 546/26.03.2009, în temeiul art. 43 alin. (1) şi (2) şi art. 45 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi în baza Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/21.09.2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobată organizarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc, la data de 31 mai 2009.

S-a mai reţinut că la Curtea de Apel Bucureşti au fost scoase la concurs pentru promovare pe loc nouă posturi de judecător, la examen prezentându-se 65 candidaţi, în privinţa cărora comisia de organizare a concursului a constatat îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs, prevăzute la art. 44 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 16 şi 17 alin. 1 din Regulament, concursul constă în susţinerea unei probe scrise tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice şi a unei probe scrise tip grila pentru verificarea cunoştinţelor practice.

Baremele definitive stabilite în urma soluţionării contestaţiilor la baremele de evaluare şi notare au fost publicate la data de 3 iunie 2009, pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.

Pe baza baremelor de evaluare şi notare definitive, în conformitate cu art. 23 din Regulament, rezultatele obţinute de candidaţi la probele scrise au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii şi transmise în vederea afişării la sediile curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor la data de 9 iunie 2009.

În conformitate cu dispoziţiile art.24 din Regulament, împotriva rezultatelor obţinute la proba scrisă au fost formulate contestaţii la punctaj, de către candidaţii judecători şi procurori, toate fiind respinse ca neîntemeiate, întrucât nu au existat diferenţe faţă de punctajul iniţial, cu excepţia contestaţiei formulate de un candidat, care din eroare a completat grila nr. 2 la disciplina drept penal, Proba practică - Tribunal, pe grila nr.2 la disciplina dreptul familiei, Proba practică - Tribunal.

S-a mai reţinut că unele contestaţii formulate de către candidaţi au fost respinse ca inadmisibile deoarece vizau aspecte legate de baremul de evaluare şi notare, în legătură cu care comisiile de soluţionare a contestaţiilor se pronunţaseră anterior.

Rezultatele finale ale concursului de promovare, după soluţionarea contestaţiilor la punctaj, au fost publicate pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii şi au fost transmise spre afişare la sediile instanţelor şi parchetelor, în conformitate cu dispoziţiile art.26 alin, (2) din Regulament, la data de 16 iunie 2009.

Plenul a reţinut că aspectele referitoare la modul de soluţionare a contestaţiilor la barem evidenţiate în memoriile formulate de unii candidaţi au fost avute în vedere cu ocazia soluţionării contestaţiilor la baremele de evaluare şi notare, în regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării contestaţiilor la baremul de evaluare şi notare de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau o altă comisie, decât comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Conform dispoziţiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie sa obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre probele de concurs menţionate la art. 17 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) - d), iar potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi (4) din Regulament promovarea în funcţii de execuţie vacante a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate, în raport de opţiunea candidaţilor.

Potrivit art. 29 din Regulamentul privind organizare şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor: „La medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidaţii care au gradul ştiinţific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei care au vechime mai mare în funcţia de judecător sau de procuror, candidaţii care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidaţii care au activitate publicistică în specialitate.”

Pe baza tuturor acestor considerente, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti.

2.Recursul formulat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art.29 alin.(7) din Legea nr.317/2004, au declarat recurs ..şi..., judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală.

În motivarea cererii lor, recurenţii au arătat că au participat la concursul de promovare desfăşurat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Bucureşti, specializarea drept penal.

În urma publicării baremului de notare au formulat contestaţii cu privire la mai multe subiecte, atât în cadrul probei teoretice, cât şi în cadrul celei practice, dar contestaţiile privind întrebarea nr.24 (G.1)- proba teoretică şi întrebarea nr.3 (G.1) – proba practică au fost respinse de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, contrar practicii şi doctrinei juridice profund înrădăcinate, dând unor chestiuni de drept un sens vădit contrar unor noţiuni juridice fundamentale.

Recurenţii au mai arătat că prin validarea rezultatelor concursului, Consiliul Superior al Magistraturii ar efectua o omologare a unor erori vădite ale Comisiei de elaborare a subiectelor şi Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, soluţie profund inechitabilă care ar avea ca efect transformarea criteriilor pe baza cărora este apreciată cariera magistraţilor în elemente pur aleatorii, inapte să asigure o departajare obiectivă a candidaţilor şi sustrase oricărei cenzuri.

În dovedirea susţinerilor lor, recurenţii au anexat înscrisuri constând în: contestaţia la barem formulată de..., decizia nr.2336 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală pe baza căreia a fost elaborată întrebarea contestată din cadrul probei practice, procesul-verbal de motivare a respingerii contestaţiilor şi tabelul privind propunerile de validare a rezultatelor concursului pentru candidaţii judecători – promovare pe loc.

3.Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de cei doi recurenţi.

În esenţă, a făcut referire la normele regulamentare privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare şi a arătat că demersul judiciar al recurenţilor tinde către o reanalizare a contestaţiilor la barem, ceea ce ar echivala cu o substituire nepermisă a instanţei în atribuţiile comisiilor de soluţionare a contestaţiilor.

B. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Evaluând legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor formulate de recurenţi şi a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Hotărârea nr.1231 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, reglementată prin art.43 – 47 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data respectivă.

Având natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor şi procurorilor, ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art.29 alin.(7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios administrativ nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs şi la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor, iar nu înseşi aspectele privind conţinutul subiectelor de concurs şi al baremelor de notare, punctajele acordate candidaţilor şi soluţiile date contestaţiilor la barem sau la punctaj.

În exercitarea atribuţiilor lor, entităţile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

O atare abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură. Evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip şcolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanţiile prevăzute de art.6 din Convenţie nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cazul Van Marle şi alţii contra Olandei, hotărârea Plenului Curţii din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Ediţia a 6-a în limba română, pag.204 – 205).

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu şi adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art.2 alin.(1) lit.n) din Legea nr.554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, precum şi dispoziţiile art.52 din Constituţia României şi ale art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art.29 alin.(7) din Legea nr.317/2004, ca nefondat.