Raportul de analiză

creşterea gradului de responsabilizare a judecătorilor

o practică judiciară unitară.

Specializarea în cadrul secţiilor

Secţia civilă

În cadrul secţiei civile a activat completul specializat pentru cauzele de familie şi minori, constituit începând cu 1 septembrie 2004.

Specializarea judecătorilor în soluţionarea cauzelor civile de familie şi cu minori, ce a început de la 1 septembrie 2004, ca un prim pas spre crearea unei secţii separate, are ca finalitate:

• 
  o cunoaştere şi aprofundare a instituţiilor juridice tradiţionale;
  
• 
  o cunoaştere şi aprofundare a legislaţiei în materie, inclusiv a celei comunitare;
  
• 
  acumularea şi consolidarea unei experienţe cu referire la acest gen de cauze;
  
• 
  o preocupare pentru respectarea drepturilor copilului, în special pentru satisfacerea interesului superior al acestuia;
  
• 
  o mai bună înţelegere a raporturilor de familie şi cu copii, având în vedere specificul şi încărcătura emoţională generată de orice separare, abordarea psihologică a cazurilor, precum şi natura preponderent personal nepatrimonială a drepturilor;
  
• 
  o practică judiciară unitară;
  
• 
  o colaborare foarte bună cu celelalte instituţii ce au atribuţii în ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în mod deosebit cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;
  
• 
  o cunoaştere mai bună a situaţiei copiilor, precum şi formarea unei percepţii de ansamblu în acest sens, urmare a vizitelor efectuate în centrele de plasament şi la asistenţii maternali profesionişti şi a întâlnirilor trimestriale cu reprezentanţii direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
  

Completul specializat pentru judecarea cauzelor civile de familie şi cu minori a soluţionat atât cauze de familie şi minori, cât şi civile de drept comun, pentru păstrarea repartizării echitabile a numărului de cauze pe complete.

Pentru implementarea legislaţiei din domeniul drepturilor copilului, fiecare tribunal din raza curţii a încheiat protocoale de colaborare cu Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii în ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

De asemenea, au fost organizate la nivelul curţii întâlniri trimestriale cu magistraţii specializaţi din cadrul instanţelor şi parchetelor din raza curţii şi reprezentanţii celor trei direcţii de asistenţă socială şi protecţia copilului, întâlniri cu prilejul cărora au fost avute în vedere:

• 
  analiza unor soluţii;
  
• 
  dezbaterea problemelor controversate şi a practicii neunitare
  
• 
  prezentarea unor materiale de informare ce au avut ca obiect procedura curatelei, adopţia, modificările aduse procedurii de partaj, căsătoriei şi divorţului prin noul Cod civil, reglementarea vizitării minorilor, aplicarea dispoziţiilor Legii nr.272/2004 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului etc.
  
• 
  jurisprudenţa CEDO în cauzele privind raporturile de familie şi minori
  

Toate acţiunile se regăsesc într-o mapă separată ţinută la secretariatul curţii şi au fost raportate Consiliului Superior al Magistraturii, unde sunt monitorizate.

La întâlnirile ce au avut loc trimestrial a fost atras şi grefierul repartizat completului, care a urmat şi cursuri de formare profesională, precum şi de formator la nivelul Şcolii Naţionale de Grefieri în această materie, iar, mai apoi, a participat şi la vizitele efectuate în centrele de plasament şi la asistenţii maternali profesionişti.

De asemenea, urmărind aplicarea cu consecvenţă a dispoziţiilor Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi a Convenţiei privind drepturile copilului, judecătorii completelor specializate pentru cauzele de familie şi minori din raza curţii au adoptat măsuri procedurale şi organizatorice cu scopul respectării şi promovării drepturilor copilului, cum ar fi:

• 
  ascultarea copiilor în cameră separată – la unele instanţe în biroul judecătorului, la altele în camere anume amenajate, cu mobilier adecvat şi cu jucării;
  
• 
  ascultarea copiilor de către judecător şi grefier în ţinuta obişnuită, fără robă, pentru a se crea o atmosferă degajată, firească şi primitoare pentru copil, evitându-se tracasarea, sentimentul de teamă în faţa unei autorităţi şi reţinerea în exprimarea opiniei;
  
• 
  ascultarea copiilor sub 10 ani ori de câte ori s-a apreciat că, faţă de obiectul cauzei şi de vârsta avută, este capabil să-şi exprime opinia, iar ascultarea a avut scopul de a forma convingerea judecătorilor, alături de celelalte probe;
  
• 
  întâlniri trimestriale ale judecătorilor, procurorilor şi reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sub formă de seminarii;
  
• 
  discutarea cu aceste ocazii a problemelor controversate, a soluţiilor relevante ori de practică neunitară, precum şi informarea reciprocă;
  
• 
  dezbaterea unor teme teoretice de interes, inclusiv decizii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
  
• 
  încheierea de către cele trei tribunale din raza curţii a unor protocoale de colaborare în aplicarea Legii nr. 272/2004 cu instituţiile cu atribuţii în ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
  

Din analiza activităţii instanţei se constată că specializarea judecătorilor pentru cauze de familie şi minori a prilejuit, în primul rând, posibilitatea de a dezbate împreună toate problemele de drept controversate ori de noutate, precum şi soluţiile jurisprudenţiale.

De asemenea, a creat premisa pentru o practică judiciară unitară în această materie.

Nu în ultimul rând, a condus la eficientizarea activităţii instanţelor în această materie şi la sporirea responsabilităţii şi profesionalismului judecătorilor.

S-a constatat colaborarea foarte bună cu ceilalţi judecători specializaţi de la instanţele din raza curţii, cu parchetele din raza curţii şi cu direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului, colaborare ce este rezultatul protocoalelor ce s-au încheiat la nivelul tribunalelor, dar şi a întâlnirilor trimestriale la care au participat reprezentanţii acestor instituţii, cu ocazia cărora toate problemele sesizate au fost atent analizate şi cei prezenţi au oferit argumente pertinente pentru soluţionarea lor.

Secţia penală

În anul 2009 la nivelul secţiei penale au funcţionat completele specializate constituite anterior, componenţa acestora fiind stabilită de colegiul de conducere al instanţei.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât, urmare a propunerii colegiului de conducere al curţii, constituirea la nivelul secţiei a câte unui complet specializat în judecarea infracţiunilor de corupţie, pe două grade de jurisdicţie, în primă instanţă şi în apel, iar în recurs, soluţionarea cauzelor se realizează de cele două complete constituite pentru acest grad de jurisdicţie, ştiut fiind că în recurs, Curtea judecă o singură infracţiune, cea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 Cod penal, celelalte infracţiuni de corupţie fiind judecate de Curte în primă instanţă (după calitatea persoanei) şi în apel.

Cauzele având ca obiect infracţiuni economice, de crimă organizată, terorism sunt soluţionate de cele trei complete de judecată ce fiinţează în cadrul secţiei, întrucât numărul dosarelor cu acest obiect este ridicat.

Secţia comercială

Referitor la situaţia completelor specializate, activitatea desfăşurată în anul ce face obiectul analizei de faţă s-a caracterizat printr-o stabilitate, în sensul că a putut continua activitatea completelor existente la nivelul anului 2008. În continuare, se reclamă la această secţie suplimentarea schemei de judecători pentru realizarea principiului specializării judecătorilor în funcţie de gradele de jurisdicţie şi natura cauzelor, cu referire specială la dosarele de insolvenţă.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eforturile pentru înfăptuirea unui act de justiţie de calitate sunt considerabile la această secţie, care a funcţionat cu un deficit de personal, în raport cu necesităţile respectării principiului specializării judecătorilor, care ar impune existenţa unor complete specializate în materia contenciosului administrativ şi în materia contenciosului fiscal, aspect ce reprezintă un deziderat.

Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale

Şi această secţie se confruntă cu un minus de personal, astfel că judecătorii soluţionează, deopotrivă, litigii de muncă şi asigurări sociale, deşi complexitatea legislaţiei impune o specializare a judecătorilor secţiei pe cele două domenii.

La nivelul conducerii curţii a existat preocuparea de a asigura funcţionalitatea secţiei la parametrii optimi, printr-o redistribuire a judecătorilor instanţei, însă acest obiectiv nu a putut fi realizat dat fiind că la nivelul colegiului de conducere al instanţei, propunerea preşedintelui colegiului nu a fost materializată până în prezent. Periodic, însă, secţia a fost ajutată de către judecătorii de la secţia civilă, care au intrat în complete de judecată, prin rotaţie, soluţionând litigii de muncă şi asigurări sociale.

Redimensionarea schemei de judecători a curţii reprezintă unica soluţie pentru asigurarea condiţiilor necesare înfăptuirii unui act de justiţie calitativ ridicat la această secţie, care se confruntă cu un volum de activitate în continuă creştere.

În raport cu situaţia mai sus prezentată, apreciem că, specializarea judecătorilor, respectivsoluţionarea aceluiaşi gen de cauze dă judecătorilor posibilitatea de a aprofunda cunoaşterea acelor instituţii de drept, de a înţelege mai bine implicaţiile filozofice, sociale şi economice ale acestora, cu consecinţe directe asupra calităţii actului de justiţie, asupra imaginii sistemului judiciar şi nu în ultimul rând, asupra eficienţei justiţiei.

Specializarea judecătorilor conferă acestora posibilitatea de a se documenta mai bine în ce priveşte legislaţia, (internă şi internaţională), dreptul comparat, precum şi jurisprudenţa altor instanţe din ţară, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

De asemenea, specializarea judecătorilor conferă actului de justiţie o anume previzibilitate, fapt benefic atât pentru creşterea eficienţei acestuia, cât şi pentru justiţiabili.

Este de dorit, însă, ca specializarea să aibă loc pe domenii cât mai restrânse, iar un judecător poate fi specializat deodată în câte două, cel mult trei domenii (de exemplu. familie şi proprietate intelectuală, contracte şi succesiuni ori proprietate, faliment şi legea societăţilor comerciale, cauze civile şi penale de familie şi cu minori, etc.).

În acest mod, experienţa acumulată este foarte bine valorificată, iar dezideratul creării unei practici judiciare unitare este posibil de realizat.

Este de dorit şi o formare specializată a grefierilor şi atragerea acestora în activitatea de formare de la nivelul instanţei.

Pentru obţinerea efectelor pozitive ce decurg din specializarea judecătorilor, în prealabil, se impune redimensionarea schemelor de personal, după criterii ştiinţifice, iar, mai apoi, intensificarea activităţii de formare şi perfecţionare profesională în fiecare domeniu care necesită specializare.
3.4.2. Aspecte privind formarea continuă a judecătorilor atât la nivel centralizat (prin INM), cât şi prin programele de formare profesională desfăşurate la nivelul instanţei
Atenţia acordată activităţii de formare profesională a judecătorilor a continuat în cursul anului 2009 în considerarea aceloraşi exigenţe, ca şi în anii trecuţi, pe care le impun atât respectul de sine, cât şi programa în materie, propusă de I.N.M. şi adoptată de C.S.M. .

În anul 2009 au fost fixate aceleaşi domenii obligatorii de pregătire profesională ca şi în anii anteriori, însă, datorită contextului economico-financiar manifestat începând cu sfârşitul anului 2008 şi care s-a resimţit acut pe întreg parcursul anului trecut, numărul activităţilor în materie nu a fost atât de mare ca şi în anii anteriori .

În ceea ce priveşte activitatea de formare continuă ce urma a fi organizată de I.N.M. cu participarea magistraţilor de la instanţele şi parchetele naţionale, deşi la începutul anului 2009 au fost transmise, conform Regulamentului în materie, opţiunile exprimate de fiecare din judecători, bugetul I.N.M. afectat acestei activităţi nu a fost aprobat, aşa încât seminarile preconizate a se desfăşura nu au mai putut avea loc .

În aceste condiţii, activităţile în domeniu au fost organizate doar la nivelul instanţelor, în măsura în care bugetele acestora au permis acest lucru.

Pentru anul 2009, deşi conducerea Curţii de Apel Timişoara a solicitat aprobarea unor sume – dacă nu potrivite, cel puţin decente, în final ne-a fost acordată doar suma de 5.000 lei, care, însă, potrivit normelor de disciplină financiară stabilite de M.J. nici nu a putut fi utilizată pentru plata produselor de minim protocol, pentru acoperirea unor astfel de cheltuieli, judecătorii Curţii fiind cei care au făcut gestul corespunzător pentru acoperirea cheltuielilor.

Pentru anul 2010 a fost solicitată suma de 37.000 lei pentru organizarea activităţii de pregătire profesională.

Cu toate greutăţile de ordine financiar întâmpinate, în cursul anului 2009 au fost organizate la nivelul Curţii de Apel Timişoara sau cu participarea semnificativă a judecătorilor acestei instanţe, următoarele întâlniri, care se cuvine a fi menţionate:

1. În domeniul dreptului comunitar

- la data de 22.05.2009 la sediul Curţii de Apel Timişoara s-a desfăşurat simpozionul cu tema „Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene” la finele „vârstei întrebărilor”, ce a fost propusă de invitatul special al acestei întâlniri, dl. prof. dr. Valerius Ciucă, judecător al României la TPI.

- în data de 23.10.2009 la sediul Universităţii de Vest din Timişoara, din iniţiativa comună a acestei instituţii şi a Facultăţii de Drept Karoli Gaspar din Budapesta a fost organizat cursul de drept comunitar cu tema „Recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine în baza Regulamentelor Uniunii Europene”, întâlnire la care participanţii cei mai numeroşi au fost judecătorii Curţii de Apel Timişoara şi ai celorlalte două instanţe din Timişoara, subordonate acesteia, şi care s-a finalizat prin testarea scrisă a cursanţilor şi înmânarea diplomelor.

2. În domeniul jurisprudenţei CEDO nu au fost organizate acţiuni dedicate în exclusivitate acestui domeniu obligatoriu pregătirii profesionale, însă aspectele specifice acestei jurisprudenţe au fost evocate atât în şedinţele lunare de învăţământ profesional, cât şi în cadrul întâlnirilor semestriale ale judecătorilor specializaţi în probleme de familie şi minori cu reprezentanţii în materie ai altor instituţii descentralizate implicate în gestionarea acestei probleme.

3. În domeniul IT-ului în 2009 nu au fost organizate seminarii sau cursuri de pregătire.

4. În domeniul limbilor străine în luna noiembrie a anului 2009 s-a finalizat cursul de limba franceză organizat de Centrul Cultural Francez Timişoara în colaborare cu Ambasada Franţei în România şi prin cofinanţarea majoritară a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (90% din costuri restul de 10%, echivalentul a circa 10 euro, fiind suportat de fiecare participant), curs care a debutat în luna mai 2009 şi care a reunit 41 de cursanţi – înscrişi iniţial – organizaţi în trei grupe.

5. În domeniul practicii judiciare neunitare au fost organizate – aşa cum era firesc în situaţia în care acest aspect reprezintă principala deficienţă a sistemului judiciar – cele mai multe întâlniri, după cum urmează:

- Secţia Civilă: în datele de 13.04.2006, 25.09 şi 18.12.2009;

- Secţia Penală: aprilie, iunie, octombrie şi decembrie 2009;

- Secţia Comercială: martie şi iunie 2009;

- Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale: aprilie, noiembrie şi decembrie 2009;

- Secţia Contencios administrativ şi fiscal: aprilie şi decembrie 2009.

La aceste întâlniri au fost dezbătute diverse teme de interes specific, rezultate atât din datele centralizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi din activitatea curentă a instanţelor.

Întâlniri semestriale pentru discutarea unor aspecte de practică judiciară neunitară dar şi pentru realizarea unui cadru coerent şi efectiv al colaborării instituţionale în materia protecţiei dreptului copilului au fost organizate şi la nivelul completului specializat în probleme de familie şi minori, lucrările fiind coordonate până în luna mai (până la data pensionării) de d-na judecător Adriana Corhan, iar după această dată de d-na judecător Maria Lăpădat, la ele fiind invitaţi să participe nu numai judecătorii specializaţi din cadrul Curţii şi ai instanţelor din subordine, ci şi procurori şi reprezentanţi ai altor instituţii descentralizate, cu atribuţii complementare în domeniu.

În luna decembrie 2009 la sediul Curţii de Apel Timişoara s-a organizat întâlnirea având ca temă „Aspecte de practică judiciară neunitară în materia infracţiunilor de corupţie”, acţiune al cărei iniţiator a fost Preşedintele Secţiei Penale a Curţii de Apel Timişoara – dl. judecător Ion Dincă şi la care au participat judecătorii acestei secţii, precum şi cei specializaţi din cadrul instanţelor subordonate Curţii.
3.5. Indici de calitate
3.5.1. Ponderea atacabilităţii hotărârilor

3.5.2. Indicele de casare / menţinere a hotărârilor în căile de atac
În cursul anului 2009, procentul de desfiinţare a hotărârilor pronunţate de secţia civilă a fost de 34,43%, indicele de casare la aceeaşi secţie fiind de 26,03%, cu precizarea că în apel şi recurs au fost pronunţate un nr. 1636 hotărâri.

La secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, indicele de casare şi modificare a hotărârilor a fost de 30,69% iar cel de casare cu trimitere spre rejudecare a fost de 8,82%.

La secţia de contencios administrativ şi fiscal indicele de casare a fost de 21,12%.

La secţia penală, indicele de casare în primă instanţă a fost de 6,07%, iar în apel de 28,05%, cu precizarea că raportarea este făcută în funcţie de numărul hotărârilor atacate cu căi de atac.

La secţia comercială indicele de casare a fost de 20%, iar cel de desfiinţare de 40%

Prezentarea de mai sus este necesară, întrucât la nivelul managementului instanţei a existat preocuparea evaluării modului de respectare a dispoziţiilor legale care permit reluarea ciclului procesual, ca efect al casării / desfiinţării hotărârilor judecătoreşti, evaluare făcută, în principal, în scopul îmbunătăţirii calităţii actului de justiţie şi scurtării duratei ciclului procesual.

În acelaşi timp, considerăm că, numărul hotărârilor pronunţate de instanţă şi neatacate cu o cale de atac, este relevant, în mare măsură, cu privire la gradul de satisfacere a justiţiabililor. El nu este însă expresiv, sub aspectul calităţii actului de justiţie, ceea ce justifică, în mare măsură, menţinerea unei imagini negative asupra justiţiei, cu precizarea că şi această percepţie publică este diferită, după cum raportarea se face la public în general sau la publicul care apelează, în mod concret, la justiţie.
3.5.3. Principalele motive de casare înregistrate
Secţia Comercială

Între motivele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au determinat casarea hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, menţionăm:

- Încălcarea normelor de competenţă materială (dosar nr. 5955/55/2008)

- Nerespectarea dispoziţiilor instanţei de casare (dosar nr. 5726/1/2008)

Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Între motivele de casare/desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti, identificăm:

- Greşita reţinere a inadmisibilităţii unei acţiuni în anularea unui act normativ pe considerentul că actul a fost abrogat; sentinţa civilă nr.156/4.06.2008

- Omisiunea examinării unei excepţii de nelegalitate sentinţa civilă nr.196/15.09.2008

- Respingerea eronată a acţiunii în anularea unor certificate de handicap pe considerentul expirării valabilităţi acestora - sentinţa civilă nr.177/22.07.2008

- Soluţionarea cauzei în lipsa reclamantului care, deşi în stare de deţinere, nu a fost citat la termenul respectiv sentinţa civilă nr.328/25.11.2008

Secţia penală

Dintre motivele de casare, menţionăm:

- greşita apreciere a probelor administrate în cauză, cu consecinţa achitării inculpaţilor, neexistând hotărâri de achitare după condamnare, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- nepronunţarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor;

- nerespectarea dreptului la apărare, prin neîndeplinirea procedurii de citare;

- greşita interzicere a exerciţiului unuia sau unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, ca pedeapsă accesorie;

- greşita individualizare a pedepselor şi a modului de executare a acestora;

- nerespectarea dispoziţiilor date de instanţa de control judiciar cu ocazia rejudecării cauzei;

- greşita aplicare a măsurilor de siguranţă;

- omisiunea deducerii din durata pedepsei a reţinerii şi arestului preventiv.

Secţia civilă.

Între motivele reţinute de I.C.C.J., care au determinat casarea hotărârilor pronunţate de curtea de apel, menţionăm:

- a) Încălcarea sau aplicarea greşită a legii – art.304 pct.9 C.pr.civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aplicarea greşită a legii la starea de fapt, chiar corect stabilită, conduce la soluţii greşite şi, deci, nelegale.

Astfel, prin decizia civilă nr.6161/29.05.2009, pronunţată în dosarul nr.3136/30/2008, a admis recursul declarat de reclamantul ZFJ împotriva deciziei civile nr.225/22.10.2008 a Curţii de Apel Timişoara, pe care a modificat-o în totalitate şi a admis apelul aceluiaşi reclamant împotriva sentinţei civile nr.2548/20.06.2008 a Tribunalului Timiş, în sensul că a admis acţiunea şi a dispus anularea parţială a dispoziţiei emise în baza Legii nr.10/2001 cu privire la apartamentul nr.1 din imobilul în litigiu.

Instanţa supremă a reţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art.1 al.1 şi art.7 al.1 din Legea nr.10/2001, care consacră principiul priorităţii restituirii în natură a imobilelor faţă de cea prin echivalent.

Într-o altă cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut încălcarea dispoziţiilor art.10 al.2 şi art.11 al.3 din Legea nr.10/2001, care instituie excepţiile de la principiul prevalanţei restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat.

Astfel, prin decizia civilă nr.2092/25.02.2009, pronunţată în dosarul nr.5146/30/2006, a admis recursul pârâtului Primar, a casat decizia civilă nr.148/12.06.2008 a Curţii de Apel Timişoara şi a respins apelul reclamanţilor AH şi AM.

A constatat că instanţa de apel, încălcând dispoziţiile legale ce stabilesc excepţiile de la restituirea în natură a imobilelor, le-a restituit reclamanţilor un teren afectat de utilităţi publice, fapt confirmat şi prin expertiză.

b) Lipsa rolului activ al judecătorilor, prin încălcarea dispoziţiilor art.129 al.2 şi 5 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.1525/13.02.2009, pronunţată în dosarul nr.1672/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantului, a casat decizia civilă nr.535/03.12.2007 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Instanţa supremă a reţinut că instanţa de apel, luând act de faptul că părţile au declarat că nu mai au alte probe de administrat şi limitându-se la a arăta că situaţia de fapt este aceeaşi cu cea care a fost stabilită de prima instanţă, nu şi-a îndeplinit rolul activ şi rolul de instanţă de control judiciar, cu atât mai mult, cu cât printr-o decizie anterioară se dispusese rejudecarea apelului pentru completarea probatoriului.