Raportul de analiză

c) Nemotivarea hotărârii – art.304 pct.7 C.pr.civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că neanalizarea tuturor criticilor formulate în apel, precum şi lipsa motivelor pentru care aceste critici au fost respinse echivalează cu nemotivarea hotărârii şi „face imposibilă exercitarea controlului judiciar în recurs, fapt care atrage incidenţa art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, pentru că nu se cunosc toate considerentele de fapt şi de drept care au condus la respingerea apelului”.

Cu această motivare, prin decizia civilă nr.5673/09.10.2008, pronunţată în dosarul nr.4978/30/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii SE, BE, PIG şi HA, a casat decizia civilă nr.531/03.12.2007 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

d) Încălcarea dispoziţiilor art.315 al.1 C.pr.civ.

Instanţa supremă a subliniat caracterul imperativ al dispoziţiilor art.315 al.1 C.pr.civ., respectiv obligativitatea hotărârilor sale de recurs pentru instanţe, în rejudecare, în privinţa problemelor de drept dezlegate şi a necesităţii administrării unor probe noi.

Pentru încălcarea acestor dispoziţii legale, prin decizia civilă nr.4903/27.04.2009, pronunţată în dosarul nr.1472/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâtei, a casat decizia civilă nr.404/24.09.2007 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Timişoara.

Trebuie făcută precizarea că aceste motive de casare nu pot fi raportate exclusiv, la hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în anul 2009, întrucât hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie înregistrate în anul precedent în evidenţa Curţii de Apel Timişoara vizează hotărâri ale Curţii de Apel Timişoara pronunţate şi în 2006, 2007, 2008.

Prin urmare, indicatorul în discuţie nu permite o analiză asupra activităţii instanţei, riguroasă, motiv pentru care sugerăm necesitatea ca ÎCCJ să comunice trimestrial situaţia privind indicele de casare şi modificare a hotărârilor judecătoreşti. În continuare, analiza indicatorului este afectată având în vedere şi termenele lungi de judecată acordate de instanţa supremă, cât şi durata proceselor la aceeaşi instanţă, dat fiind că litigiile soluţionate de curte în cursul anului 2009 sunt finalizate în mare măsură în cursul anului 2010 şi chiar 2011.
3.6. Măsuri pentru unificarea practicii judiciare la nivelul Curţii de Apel Timişoara
Ştiut fiind faptul că soluţiile diferite pronunţate de completele de judecată ale aceleaşi instanţe, în cauze identice sau similare reprezintă - astfel cum au arătat multiplele studii efectuate de organizaţii şi instituţii cu rol în sondarea opiniei publice - principala cauză ce afectează imaginea justiţiei şi pentru că în mentalul colectiv există percepţia greşită a acestui fenomen ca fiind dovada corupţiei sistemului judiciar, este normal ca unificării practicii judiciare să-i fie acordată cea mai asiduă preocupare.

În anul 2009, acţiunile organizate la nivelul Curţii de Apel Timişoara în acest scop - fie ele seminarii sau şedinţe de lucru obişnuite - au fost mai numeroase ca în 2008, fiecare secţie, precum şi judecătorii specializaţi în problemele de familie şi minori, organizând trimestrial câte o astfel de acţiune la care au participat nu numai judecătorii secţiilor respective, ci şi judecători de la instanţele din subordinea Curţii, de regulă, preşedinţii de secţii ai tribunalelor şi preşedinţii judecătoriilor.

În concret fiecare secţie şi complet specializat pentru dreptul familiei au organizat câte patru astfel de acţiuni.

Cu ocazia întrunirilor au fost discutate soluţiile irevocabile diferite, pronunţate de instanţe în cauze identice sau similare, precum şi punctul de vedere dominant al instanţelor naţionale în respectivele probleme juridice, astfel cum acesta a rezultat din analizele făcute de C.S.M/I.N.M şi I.C.C.J în cadrul întâlnirilor periodice cu preşedinţii secţiilor curţilor de apel.

O altă ocazie de discutare a aspectelor de practică judiciară neunitară au constituit-o şedinţele lunare de învăţământ profesional ale secţiilor sau întrunirile neprogramate, organizate în afara planului stabilit, ori de câte ori s-a impus cu necesitate şi urgenţă acest lucru.

Preocuparea de stabilire a unei practici judiciare unitare s-a manifestat şi prin difuzarea periodică, a soluţiilor pronunţate de Î.C.C.J în recursuri în interesul legii, precum şi a altor soluţii de speţă, reprezentative pentru un anumit domeniu, prin grija doamnei judecător Daniela Rodica Calai, responsabilă cu activitatea de formare continuă descentralizată.

Prin măsurile de organizare dispuse de colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara s-a asigurat posibilitatea accesării de către fiecare judecător, în orice moment, de pe adresele de internet sau de pe serverul instanţei a documentelor şi studiilor interne şi internaţionale cu impact asupra determinării unei practici judiciare unitare în diversele domenii ale dreptului.

Nu lipsită de importanţă este şi preocuparea aceluiaşi organ colegial pentru punerea la dispoziţia judecătorilor a celor mai importante publicaţii de specialitate, care pot fi oferite prin biblioteca instanţei.

În încercarea de a determina rezolvarea unitară a unor probleme juridice controversate, preşedintele Curţii de Apel Timişoara a dispus ţinerea unei evidenţe a acestor aspecte, fiecare complet de judecată fiind solicitat să completeze într-un caiet special datele rezultate în această materie din cauzele repartizate spre soluţionare.

Desigur că, aceste demersuri întreprinse la nivelul instanţei nu fac altceva decât să ofere prilejul reunirii unor puncte de vedere şi al unor discuţii argumentate în domenii în care legea permite încă interpretări – din nefericire- diferite, studiul individual permanent fiind în continuare determinant pentru atingerea scopului propus.

Având în vedere că existenţa unei practici judiciare neunitare afectează în mod direct calitatea actului de justiţie înfăptuit prin intermediul instanţelor judecătoreşti, fiind materializată, în bună măsură, în procentul de desfiinţare / modificare a hotărârilor judecătoreşti în căile de atac, cu consecinţă asupra acestui indicator de performanţă, precum şi faptul că jurisprudenţa neunitară pune în discuţie imaginea justiţiei în societatea civilă, pentru diminuarea efectelor unei jurisprudenţei neunitare, propunem:

• 
  monitorizarea instituţiilor de drept care au primit o interpretare diferită la nivelul instanţelor judecătoreşti;
  
• 
  crearea unui sistem de diseminare a soluţiilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce presupune un sistem de raportare electronic a hotărârilor pronunţate de această instanţă;
  
• 
  publicarea jurisprudenţei proprii a Curţii de Apel;
  
• 
  formarea unui colectiv de judecători la nivelul Curţii de Apel Timişoara în vederea identificării soluţiilor neunitare şi sesizarea de îndată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti;
  
• 
  dezvoltarea unei comunicări pe orizontală între instanţele din raza Curţii, în vederea receptării punctelor de vedere divergente apărute în procesul de interpretare a unor norme juridice, cu ocazia aplicării legii şi provocarea unor dezbateri organizate pentru găsirea celor mai raţionale soluţii, prin apel, inclusiv, la specialişti din domeniul dreptului;
  
• 
  evaluarea de către colectivul de judecători menţionat a posibilelor surse de divergenţe în aplicarea normelor, prin observarea atentă a proiectelor de acte normative destinate a reglementa varii domenii de relaţii sociale, în care sunt antrenate instanţele judecătoreşti;
  
• 
  influenţarea politicilor legislative prin reclamarea nevoii de reglementare, a modificărilor sau completărilor legislative.
  
• 
  perfecţionarea pregătirii profesionale descentralizate, prin elaborarea unei strategii, la baza căreia trebuie să stea datele furnizate de analizele desfăşurate la nivelul instanţelor, cu privire la:
  
  • 
    practica de casare;
    
  • 
    cauzele care au condus la prelungirea nejustificată a ciclului procesual;
    
  • 
    cauzele care determină o practică judiciară neunitară la nivelul instanţelor.
    

Asemenea analize au scos în evidenţă erori determinate nu numai de necunoaşterea sau neaprofundarea jurisprudenţei europene, a tendinţelor acesteia, cât şi de necunoaşterea sau cunoaşterea superficială a unor instituţii fundamentale în drept, precum: instituţia normelor şi principiilor care reglementează procedurile judiciare, materia încuviinţării şi administrării probelor, la care se adaugă o serie de alte instituţii noi, ca efect al noilor reglementări, în special în domenii, precum: activitate financiară, asigurări, securitatea muncii etc.

O diversificare a formelor de pregătire şi perfecţionare a personalului, în vederea cunoaşterii şi aprofundării dreptului intern, reprezintă o necesitate nu numai pentru asigurarea nivelului propriu al performanţelor stabilite de fiecare instanţă, ci şi pentru fundamentarea unor cunoştinţe solide care să permită derularea corespunzătoare a programelor stabilite în cadrul strategiei naţionale de pregătire continuă a judecătorilor şi personalului auxiliar.

Astfel, considerăm că nu se poate estima un succes al programelor naţionale, de exemplu, în materia înţelegerii implementării exigenţelor impuse de Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia respectării dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care o mare pondere a desfiinţării/casării hotărârii judecătoreşti în căile de atac, la instanţele noastre, este reprezentată de soluţiile de casare cu trimitere spre rejudecare cauzelor, determinate, în principal, de:

• 
  încălcarea dreptului la apărare al părţilor în proces;
  
• 
  încălcarea dreptului la acces în justiţie;
  
• 
  neobservarea exigenţelor procedurale cu privire la citarea părţilor;
  
• 
  neprejudicierea fondului cauzelor;
  
• 
  nemotivarea hotărârilor judecătoreşti, ceea ce echivalează cu o nejudecare ş.a.
  

La toate acestea, se adaugă ineficienţa programelor de învăţământ profesional elaborate la nivelul instanţelor judecătoreşti, cu toate eforturile efectuate în acest segment. Toate aceste motive impun elaborarea unor programe de pregătire profesională conforme metodologiei privind procesele de formare şi perfecţionare, furnizate de ştiinţa managementului, care să fixeze nu numai etapele necesare derulării acestor programe, dar şi evaluarea lor, precum şi evaluarea eficienţei activităţii de formare şi perfecţionare a personalului care funcţionează la Curtea de Apel Timişoara şi instanţele din raza sa de competenţă.

Fără a intra în detalii, prin precizarea unor modele de programe, subliniem doar necesitatea diversificării metodelor şi tehnicilor folosite în astfel de programe, cât şi necesitatea renunţării la metodele deja utilizate, care nu şi-au demonstrat eficienţa, de tipul prelegerilor susţinute în faţa unui număr supradimensionat de auditori, care acumulau un număr impresionant de informaţii, imposibil de recepţionat, eliminând în bună măsură avantajele dezbaterilor şi dialogului axat pe problemă.

Între metodele active, utilizabile în programele de formare şi perfecţionare profesională, organizate la nivelul instanţei noastre, considerăm că sunt compatibile, în raport cu specificul activităţii instanţelor, următoarele metode: dezbaterea, panelul, studiul de caz.

Evident că, pentru îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, managementul superior al instanţei urmează să aibă în vedere şi nevoia de influenţare a procesului legislativ din ţara noastră. În acest sens se impune valorificarea rezultatelor evaluărilor indicatorilor de performanţă cu privire la calitatea actului de justiţie, observarea rezultatelor negative înregistrate în procesul de aplicare a legilor, în varii domenii de relaţii sociale, ca o consecinţă firească a acestui proces sau ca o consecinţă a unor imperfecţiuni de tehnică legislativă ori de abordare de către legislativ a domeniilor de relaţii sociale, reglementat.

În plus, se impun a fi cuantificate rezultatele negative, produse în practica socială, în procesul aplicării legii, ca urmare a fluctuaţiilor legislative.

Asemenea evaluări sunt posibil de efectuat, având în vedere că la Curtea de Apel Timişoara şi în raza sa de activitate există personal supracalificat, ca urmare a absolvirii celor mai elevate metode de perfecţionare, între care menţionăm: doctoratul, masteratul, studii aprofundate de management, în comunicate, efectuate în ţară sau străinătate.

Rezultatele unor astfel de evaluări urmează a fi comunicate legislativului, prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceleaşi rezultate răspund nevoii de informare a Consiliului Superior al Magistraturii, care are unele atribuţii legale în declanşarea unor procese legislative în interesul puterii judecătoreşti.

O asemenea strategie, a fost abordată, în parte, la nivelul Curţii de Apel Timişoara. Astfel, încă de la finele anului 2006 s-a hotărât, la nivelul colegiului de conducere al instanţei, degrevarea de o şedinţă de judecată a judecătorilor implicaţi în programele de perfecţionare a pregătirii profesionale, precum şi acelor implicaţi în construirea unei imagini pozitive a justiţiei în societate.

Apoi, învăţământul profesional a fost restructurat pe baza principiilor impuse de metodele şi tehnicile menţionate, cu precizarea că a fost stimulată şi comunicarea pe orizontală şi verticală a sistemului judiciar, prin organizarea unor întâlniri comune, la sediul curţii, respectiv la sediul instanţelor din raza curţii, între judecătorii care funcţionează la instanţe de grad diferit.

Relativ la întâlnirile organizate între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel, iniţiate de Consiliul Superior al Magistraturii, în ultima perioadă, tot mai mulţi reprezentanţi ai instanţei noastre au constatat ineficienţa acestor întâlniri, având în vedere natura problemelor ridicate la acest nivel, mult inferior aşteptărilor participanţilor, dar şi calitatea discuţiilor purtate în asemenea ocazii, multe probleme rămânând fără răspuns, cu propunerea de preluare a temelor în vederea declanşării unor recursuri în interesul legii, aspecte de natură a îngrijora, căci, se constată că în cele mai multe cazuri nu se dezbat aspecte veritabile de jurisprudenţă neunitară, ci se aduc în discuţie soluţii diferite pronunţate de instanţe în aceeaşi materie, ca efect al aplicării greşite a legii, care nu ridică probleme de interpretare.

Pe de altă parte, se constată o situaţie nefirească, determinată de numărul mare de recursuri în interesul legii, aspect care poate pune în discuţie calitatea sistemului judiciar şi calitatea sistemului legislativ.

De asemenea, timpul scurs între data pronunţării unor astfel de decizii şi data motivării lor este de natură a afecta unitatea jurisprudenţială.
3.7. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în activitatea judecătorilor instanţei
3.8. Aplicarea directă a dreptului comunitar în activitatea judecătorilor instanţei.
Cu luarea în considerare a faptului că cele mai multe şi mai semnificative aspecte de drept naţional pentru care a fost condamnat Statul Român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg ţin de domeniul civil al dreptului, judecătorii Secţiei Civile a Curţii au demonstrat în cursul anului 2009 – la fel ca şi anii anteriori – că sunt la curent cu problemele clarificate de instanţa europeană pe care, în respectul dispoziţiilor art. 20 alin. 1 al Constituţiei României, le-au invocat ca temei juridic în multe din hotărârile pronunţate.

În egală măsură - şi pentru aceleaşi raţiuni - au fost invocate şi dispoziţii din dreptul comunitar.

Cu titlu de exemplu pot fi amintite următoarele:

- decizia civilă nr. 30/18.02.2009 (judecători:dr. Lidia Barac şi Erica Nistor), s-au invocat, cu aplicaţie în cauza dedusă judecăţii, măsurile de excepţie prevăzute de Directiva 2004/38/CE în prezenţa cărora poate fi limitat dreptul la liberă circulaţie în spaţiul comunitar.

- decizia civilă nr. 37/26.02.2009 (judecători: Trandafir Purcăriţa şi Lucian Lăpădat), în care s-au invocat dispoziţii din jurisprudenţa CEDO şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora acţiunea în revendicare de drept comun, în absenţa cercetării şi dovedirii unor situaţii de drept contrarii, nu este în principiu inadmisibilă – aşa cum considerase instanţa anterioară – motiv pentru care s-a admis apelul reclamantului şi s-a desfiinţat hotărârea primei instanţe cu trimitere spre rejudecare.

- abordarea aceleiaşi chestiuni de drept s-a făcut în acelaşi sens, şi în decizia civilă nr. 71/A/6.04.2009 (judecători: Martinescu Maria Petria şi Marinela Giurgincă), în decizia civilă nr. 74/6.04.2009 (judecători: Marinela Giurgincă şi Cristian Pup), în decizia civilă nr. 80/2.04.2009 (judecători: Carmina Orza şi Trandafir Purcăriţa), în decizia civilă nr. 95/28.04.2009 (judecători: Rujiţa Rambu şi Gheorghe Oberşterescu).

- decizia civilă nr. 62/24.03.2009 (judecători: Daniela Calai şi Maria Lăpădat), prin care s-a admis apelul reclamantului şi s-a desfiinţat cu trimitere spre rejudecare hotărârea instanţei de fond, constatându-se încălcarea dreptului de acces la justiţie al acestuia, în sensul jurisprudenţei CEDO, generată de aplicarea art. 6 par. 1 al Convenţiei.

- decizia civilă nr. 351/8.04.2009 (judecători: Gheorghe Oberşterescu, Rujiţa Rambu şi Florin Şuiu), prin care s-a respins recursul reclamanţilor pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare ale chiriaşilor cumpărători de bună-credinţă invocându-se principiul securităţii raporturilor juridice ca element al patrimoniului comun al Statelor semnatare ale Convenţiei şi făcându-se referire la o hotărâre în acest sens împotriva Statului Român.

- decizia civilă nr. 605/4.06.2009 (judecători: Carmina Orza, Trandafir Purcăriţa şi Lucian Lăpădat), prin care s-a admis recursul unei publicaţii centrale şi desfiinţându-se decizia a fost respins apelul reclamantului (despre care se făcuse vorbire în articolul de presă scrisă), invocându-se jurisprudenţa CEDO în materia dreptului la liberă exprimare, prevăzut de art. 10 al Convenţiei.

Judecătorii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal au manifestat şi în acest an o preocupare permanentă şi accentuată în înţelegerea şi aplicarea dreptului comunitar şi a Convenţiei europene a drepturilor omului.

În multe hotărâri s-a făcut referire la acte normative comunitare şi la Convenţia europeană a drepturilor omului.

În acest sens, menţionăm, cu titlul de exemplu:

1. în litigiile privind acordarea suplimentului postului şi al treptei de salarizare la funcţionarii publici, având în vedere că, la începutul anului 2009, exista o practică neunitară la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal cu privire la acordarea acestor sporuri, în vederea unificării acestei practici, judecătorii şi-au motivat schimbarea jurisprudenţei pe dispoziţiile art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi pe cele ale articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Astfel, în aceste decizii s-a făcut referire şi la:

• 
  hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Beian împotriva României (nr. 1), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 616 din 21 august 2008, în care s-a reţinut încălcarea art. 6 paragraf 1, respectiv încălcarea principiului securităţii juridice, prin practică neunitară la nivelul instanţei supreme;
  
• 
  hotărârea pronunţată la data de 24 martie 2009, în cauza Tudor contra României (Cauza 21911/03), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 778 din 13 noiembrie 2009, în care Curtea a constatat o astfel de insecuritate juridică, ca efect al interpretărilor contrare făcute de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la consecinţele bunei-credinţe în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu statul.
  

De exemplu: deciziile 1291/5.11.2009, nr. 705/7.05/2009, nr. 1516/3.12.2009, nr. 1500/3.12.2009.

Cu privire la aplicarea dreptului comunitar, judecătorii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal au făcut în special aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în numeroasele litigii, având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare a autoturismelor, precum şi în cele referitoare la restituirea taxei de poluare, instituită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008. În aceste litigii au fost menţionate nu numai jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dar şi interpretările Comisiei europene cu privire la aceste chestiuni.

Menţionăm, în acest sens, deciziile nr. 1489/2.12.2009, nr. 1497/3.12.2009, nr. 1525/3.12.2009.

În practica Secţiei litigii de muncă şi asigurări sociale pe anul 2009 au fost aplicate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, exemplificăm dosarul nr. 634/30/2009, dosarul nr. 2288/115/2008, dosarul nr. 833/1/2009, dosarul nr. 369/115/2009, dosarul nr. 602.1/108/2008, dosarul nr. 6990/1/2008, dosarul nr. 5198.1/30/2008, dosarul nr. 7163/1/2008, dosarul nr. 115/./108/2008, dosarul nr. 1383.1/59/2008, dosarul nr. 7153/1/2008, în care s-a pus problema aplicării dispoziţiilor art. 6, 14 din convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la convenţie.

3.8.1. Aspecte privind cooperarea judiciară internaţională.
În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie civilă, comercială şi penală se impune a fi evidenţiată schimbarea cadrului legislativ, în sensul că, de la 1 ianuarie 2007 au devenit direct aplicabile normele dreptului comunitar în materie, în special Regulamentul 1348/2001, înlocuit de Regulamentul CEE 1393/2007 şi Regulamentul nr.1206/2001, care vizează comunicarea actelor de procedură, respectiv administrarea probelor în cazul litigiilor cu elemente de extraneitate, dar şi a Regulamentului 805/2004 privind crearea unui titlu european pentru creanţele necontestate.

Uniunea Europeană şi-a stabilit printre obiectivele sale prioritare menţinerea şi dezvoltarea Uniunii, ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în care libera circulaţie a persoanelor este asigurată. În acest cadru, în vederea funcţionării adecvate a pieţei unice interne trebuie să fie adoptate, printre altele, măsurile privind cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială.

Cei doi membri ai Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială din partea Curţii de Apel Timişoara, respectiv judecătorii Pup Cristian şi Moţiu Florin au participat la întrunirea reţelei organizate de Ministerul Justiţiei în anul 2009,ocazie cu care au fost dezbătute cele mai importante regulamente in vigoare, precum şi proiectele noilor regulamente ce urmează să fie adoptate in viitorul imediat, cu impact asupra cooperării judiciare în materie civilă şi comercială.

Lor li s-a adăugat doamna judecător Anca Nacu, care întregeşte Reţeaua de Cooperare Judiciară Europeană, domnia sa fiind specializată în materia penală.

De asemenea, la nivel local au fost organizate mai multe întâlniri între membrii Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială şi judecătorii şi grefierii de pe raza Curţii de Apel Timişoara pentru dezbaterea problemelor legate de aplicarea regulamentelor comunitare, în special Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială între statele membre şi Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privitor la cooperarea între instanţele statelor membre în obţinerea probelor în materie civilă şi comercială

În plus, au fost organizate doua întâlniri cu judecătorii şi grefierii instanţelor de pe raza Curţii de Apel Timişoara cu privire la noile regulamente comunitare aplicabile în activitatea instanţelor (comunicarea de acte, somaţia de plată europeană, cererile cu valoare redusă, obligaţiile contractuale şi necontractuale) – prima jumătate a anului 2009.

În sfârşit, precizăm că există, în continuare, o serie de aspecte care considerăm că se impun a fi îmbunătăţite, respective cele legate de:

• 
  pregătirea continuă a judecătorilor şi grefierilor în domeniul aplicării regulamentelor comunitare
  
• 
  modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare a instanţelor pentru introducerea de prevederi speciale privind cooperarea judiciară, în special în relaţia cu statele membre UE .
  

Din punct de vedere statistic, în anul 2009, în aplicarea legislaţiei comunitare particulare, Secţia civila a înregistrat 4 astfel de cazuri (3 cu Germania si 1 cu Portugalia), sub imperiul Regulamentului 1348/2001, prin contact direct cu autorităţile desemnate ale statului solicitat. Pe de altă parte, sub imperiul aceluiaşi Regulament, s-au identificat 61 de comunicări de acte de procedură prin intermediul scrisorilor recomandate cu confirmare de primire.

Apoi, în cadrul mecanismului de cooperare internaţională în materie penală s-au înregistrat 137 astfel de proceduri la secţia penală (111 cu state membre UE şi 26 non-UE).

Sub alt aspect, toate aceste secţii reunite nu au fost chemate să aplice dispoziţiile Regulamentului 1206/2001, în sensul că instanţa Curţii de Apel Timişoara nu a fost nici în poziţia de entitate solicitantă şi nici de entitate solicitată în procedurile privind comisiile rogatorii internaţionale.

O activitate mult mai intensă din acest punct de vedere a avut Secţia penală, care a fost competentă să soluţioneze aducerea la îndeplinire a mandatelor de arestare europene şi a fost activă, în calitate de entitate solicitată în ceea ce priveşte comisiile rogatorii internaţionale, prin sistemul de videoconferinţă.