Raportul National al Drogurilor 1997

PARTEA III - SITUAòIA EPIDEMIOLOGICÃ

CAPITOLUL 10 - Istoria utilizÄrii drogurilor ñi a dependenóei faóÄ de droguri (1960 – 1989)

AñezatÄ, din punct de vedere geografic, la rÄspântia marilor ñi milenarelor drumuri ce leagÄ óÄrile consumatoare de droguri de cele producÄtoare, România a reprezentat o adevÄratÄ placÄ turnantÄ ñi continuÄ sÄ fie un loc de tranzit cvasiobligatoriu pentru traficanóii de droguri.

Din perspectiva controlului drogurilor, România formeazÄ împreunÄ cu Bulgaria ñi Fosta RepublicÄ IugoslavÄ a Macedoniei un coridor care asigurÄ cea mai scurtÄ legÄturÄ între Turcia ñi Uniunea EuropeanÄ. La rândul ei, Turcia constituie o poartÄ cÄtre Europa dinspre óÄrile Asiei de sud-vest, respectiv Iran, Pakistan ñi Afganistan.

În anii ’80, drogurile scoase clandestin din Afganistan erau direcóionate spre rÄsÄrit în principal pe cÄi rutiere cÄtre Pakistan ñi India, iar apoi transportate pe cale maritimÄ sau aerianÄ în Europa OccidentalÄ. Întrucât agenóiile occidentale de aplicare a legii au reuñit în general sÄ óinÄ sub control acest traseu, s-a format un nou coridor, rutier, alternativ pentru transportul drogurilor pe bazÄ de opium ñi hañiñ din Asia de sud-vest prin Iran ñi Turcia. Dezvoltarea acestui traseu- pe cÄile rutiere care pornesc din Afganistan, trec prin Istambul, Sofia ñi Belgrad ñi se îndreaptÄ spre Europa OccidentalÄ- a condus la ceea ce acum este cunoscut sub denumirea de “Ruta BalcanicÄ”. Deñi acest fenomen a fost identificat la timp ñi Uniunea EuropeanÄ a declanñat acóiuni sistematice internaóionale de sprijin care vizau instituóiile de aplicare a legii în domeniu drogurilor din óÄrile Europei de sud-est, noile oportunitÄói conferite de destrÄmarea URSS ñi scÄderea ulterioarÄ a eficienóei controalelor la granióÄ au fost rapid recunoscute ñi exploate de traficanói.

Ca urmare, traseul relativ direct est-vest , de deplasare a drogurilor pe Ruta BalcanicÄ a fost înlocuit de o reóea de drumuri conexe. Pe de altÄ parte, izbucnirea rÄzboiului pe teritoriul fostei Iugolsavii a adÄugat o nouÄ dimenisune operaóiunuilor desfÄñurate de traficanói. Întrucât principala cale de aducere a drogurilor a fost blocatÄ de operaóiuni militare, drumurile care odinioarÄ aveau o importanóÄ secundarÄ au început sÄ capete o amploare tot mai mare. Punerea în relaóie a reóelelor grupurilor infracóionale a condus la crearea unor scheme complexe pentru traficul peste frontiere. Pe de o parte, cantitÄóile de heroinÄ cu direcóia Italia au fost deviate în jurul zonei de rÄzboi din fosta RepublicÄ IugoslavÄ Macedonia ñi Albania. Pe cealaltÄ parte, pieóele ilicite din Germania ñi Marea Britanie au fost aprovizionate pe cale navalÄ ñi rutierÄ, traseul lor incluzând ñi România. Faptul cÄ începând cu anul 1993 au fost fÄcute mai multe capturi de droguri în porturile de la Marea NeagrÄ- în greutate de mai multe tone, ascunse în containere- a evidenóiat ñi aparióia unor cordoane de trafic cu marihuana ñi hañiñ dinspre Africa ñi Asia de sud-vest. Reinstaurarea pÄcii între Bosnia ñi Heróegovina, Croaóia ñi Macedonia a oferit posibilitatea reactivÄrii acóiunilor sistematice de control a drogurilor în sud-estul Europei, dar, în acelañi timp, pacea a deschis o poartÄ ñi pentru reactivarea vechilor trasee de efectuare a traficului, existând premisele de folosire în combinaóie a vechilor ñi noilor trasee care traverseazÄ Europa de sud-est.

În ceea ce priveñte România, pentru transportarea acestor substanóe au fost folosite cu predilecóie cÄile maritime, având în vedere cÄ de-a lungul frontierei noastre navale se aflÄ 10 orañe-porturi ñi tot atâtea puncte de trecere a frontierei ñi luând în considerare ñi faptul – confirmat în numeroase cazuri- cÄ printre persoanele care lucreazÄ pe nave se aflÄ ñi cetÄóeni aflaói deseori în strânsÄ legÄturÄ cu lumea interlopÄ, ei înñiñi fiind consumatori de stupefiante. Deñi ca amplasare a folosirii lor în trafic, mijloacele de transport auto se situeazÄ pe un loc secund, ele sunt totuñi în frunte în ceea ce priveñte cantitÄóile traficate cu ajutorul lor.

Depistarea a mai puóine cazuri de trafic de droguri prin folosirea mijloacelor de transport aeriene în óara noastrÄ a pornit de la realitatea bine cunoscutÄ de traficanói conform cÄreia rigurozitatea este mult mai mare la la controlul pe aeroporturi asupra bagajelor ñi pasagerilor. Pe de altÄ parte, într-un clasament sui-generis al perioadei calendaristice cele mai active din punct de vedere al traficului ilicit de droguri, pânÄ la Revoluóia din Decembrie 1989 ponderea a fost deóinutÄ de lunile august ñi septembrie, ceea ce a relevat strÄduinóa traficanóilor în încercarea de a trece neobservaói odatÄ cu masa mare de turiñti întorñi din vacanóe- unii dintre aceñtia achizióionând chiar ei droguri direct din óÄrile producÄtoare, la preóuri mai mici decât “acasÄ”- ñi mizând pe scÄderea vigilenóei vameñilor în sezon estival încÄrcat.

PânÄ în anul 1970, când autoritÄóile române au luat mÄsuri severe de reprimare a traficului de droguri, óara noastrÄ era o parte componentÄ a unui veritabil traseu pe care se transporta hañis, rutÄ care unea într-un inel mai mult sau mai puóin conturat Turcia, Grecia, Bulgaria România, Ungaria ñi de aici mai departe, pânÄ în óÄrile occidentale consumatoare. Începând cu anul 1986, aña cum reiese ñi din raportul annual al Organizaóiei Naóiunilor Unite referitoare la combaterea traficului de stupefiante, au existat indicii pentru crearea unei alte rute balcanice pentru transportarea heroinei prin Bulgaria, România, Ungaria ñi Austria, din Orientul Mijlociu ñi Asia de Sud cÄtre Europa OccidentalÄ.

În anii ‘70, România nu a reprezentat însÄ un veritabil loc de distribuire a drogurilor pentru consum, deoarece nu am avut consumatori autohtoni ñi nici cadrul democratic pentru miñcarea nestingheritÄ a organizatorilor traficului. Astfel, este de remarcat cÄ pânÄ în decembrie 1989 cei mai mulói cetÄóeni implicaói în traficul ñi consumul ilegal de droguri au fost strÄini, iar de cele mai multe ori cetÄóenia aparóine chiar óÄrilor producÄtoare de droguri ori celor în care se consumau în mod tradióional asemenea substanóe ñi produse. Într-un clasament pe naóiuni, întocmit în perioada respectivÄ, conduc detañat cetÄóenii greci, urmaói de turci, egipteni, libanezi ñi italieni. Pe primul loc în topul óÄrilor de unde au fost achizióionate stupefiantele descoperite în România se aflÄ Turcia, urmeazÄ Egiptul ñi Grecia, Libanul, apoi Iordania, Italia, Pakistan, Siria, Israel, India, Senegal ñi altele.

Analiza cazurilor în care au fost implicaói cetÄóeni strÄini în perioada anilor 1970-1989 a arÄtat cÄ 90% dintre descoperiri au fost efectuate la intrarea în óarÄ ñi un numÄr nesemnificativ la ieñire, cele mai multe având loc în anul 1978, an considerat punctul de sarcinÄ maximÄ al traficului ilicit de droguri la noi pentru perioada de timp aflatÄ în discuóie. În interiorul óÄrii, cele mai multe cazuri de trafic au fost descoperite în anii 1970, 1978 ñi 1982.

În ceea ce priveñte cetÄóenii români implicaói, în aceeañi perioadÄ de referinóÄ, în afaceri cu stupefiante - deñi subiect “tabu” pe timpul regimului totalitar - este o realitate faptul cÄ ñi în interiorul granióelor atât de bine închise au existat autohtoni care au încÄlcat cadrul legal stabilit de legiuitor, în mod succesiv, pentru acest tip de substanóe ñi produse. Astfel, o primÄ categorie de cetÄóeni români ce au adus atingere, în termeni juridici, circuitului legal al stupefiantelor o reprezintÄ, înaintea altora, farmaciñtii care, dupÄ naóionalizare, au pÄstrat atât pentru consumul propriu sau al altor toxicomani cât ñi pentru comercializare ilicitÄ diferite substanóe ñi produse cu conóinut stupefiant. De asemenea, au existat ñi câteva cazuri de sustrageri a unor astfel de substanóe din cadrul unor fabrici de medicamente precum ñi câteva încercÄri de cultivare clandestinÄ de plante cu conóinut stupefiant.

ði în perioada dictaturii comuniste România s-a confruntat cu problematica traficului ilicit de droguri, în acest sens existând mÄrturii elocvente în arhiva Secretariatului General al O.I.P.C. Interpol, unde erau comunicate periodic numÄrul de cazuri de trafic ilicit descoperite, locul efectuÄrii acestora, mijloacele de transport folosite, cantitatea ñi natura drogurilor ridicate în vederea confiscÄrii, perioanele implicate, precum ñi locurile de producere ori achizióionare ñi óÄrile de destinaóie. Acestea erau însÄ rareori aduse la cunoñtinóa opiniei publice româneñti, din falsÄ pudoare, din dorinóa mai marilor vremii de a demonstra cÄ în spatele “cortinei de fier” nu se pot produce lucruri care ne-ar fi putut pune într-o luminÄ defavorabilÄ.

OdatÄ cu intrarea în vigoare a Legii nr. 73 din 1969, prin care se statua regimul legal al stupefiantelor în óara noastrÄ, au fost stabilite sarcini precise pentru Ministerul de Interne ñi Direcóia GeneralÄ a VÄmilor, în subordinea cÄrora fiinóau organe ale administraóiei române de stat specializate în combaterea traficului ñi abuzului ilicit de droguri, precum ñi pentru Ministerul SÄnÄtÄóii.

Am arÄtat deja care este cadrul legal actual prin care este reglementat traficul ñi consumul ilicit de substanóe ñi produse cu conóinut stupefiant, atât pe plan intern cât ñi în ceea ce priveñte documentele internaóionale în materie ratificate de România, precum ñi strategia noastrÄ viitoare ce trebuie aleasÄ ñi aplicatÄ cu luciditate, pentru a preveni din timp exponenóialitatea traficului ilicit ñi utilizarea în afara cadrului legal a drogurilor.

Referitor la contextul social ñi cultural al problematicii în discuóie, a devenit deja axiomatic faptul cÄ abuzul de droguri are consecinóe dÄunÄtoare atât pentru subiectul care le consumÄ cât ñi pentru societatea în care acesta trÄieñte, aducând atingere calitÄóii vieóii de ansamblu a unei colectivitÄói, iar combaterea sa absoarbe mari resurse materiale ñi umane care ar putea fi utile în alte activitÄói ñi preocupÄri.

La nivel interuman, acest fenomen creazÄ consumatorilor probleme fizice, psihologice ñi afective, de comportament ñi de ordin financiar, adesea de nedepÄñit. Relaóiile familiare, dintre soói, dintre pÄrinói ñi copii devin dificile datoritÄ drogurilor. În atare situaóie se ajunge la compromiterea situaóiei ñcolare, a activitÄóilor profesionale, ajungându-se la tensiuni sau rupturi în relaóiile sociale, mai ales în cadrul familiei. Relele tratamente ñi abandonul familial sunt adesea rÄspunzÄtoare de tentaóia consumului de droguri, iar consumul drogurilor de cÄtre femeile însÄrcinate induce farmacodependenóa copiilor pe care acestea îi vor nañte.

De asemenea, abuzul ñi traficul ilicit de droguri creazÄ probleme foarte mari serviciilor de combatere. Polióiñtii, prin natura activitÄóilor specifice, se aflÄ deseori în contact cu indivizi aflaói sub influenóa drogurilor, al cÄror comportament este imprevizibil ñi riscÄ sÄ fie agresaói. Pe de altÄ parte, fondurile financiare enorme puse în joc de comeróul ilicit de droguri pot fi un factor de corupere. La rândul lor, cetÄóenii îñi manifestÄ deschis nemulóumirea ñi neîncrederea de fiecare datÄ când acóiunile polióiei sunt ineficiente sau insuficiente pentru contracararea infracóiunilor legate de droguri.

Abuzul de droguri are, totodatÄ, repercursiuni nedorite asupra relaóiilor internaóionale, statele se învinuiesc reciproc pentru faptul cÄ nu reuñesc sÄ limiteze producóia, ori nu reduc cererea, sau pentru faptul cÄ participÄ efectiv la comeróul ilicit cu droguri.

În altÄ ordine de idei, una din bolile secolului XX - cÄreia i se acordÄ cea mai mare atenóie – ñi în care consumul de doguri are o implicaóie majorÄ, este sindromul imunodeficitar dobândit- SIDA. Administrarea drogurilor pe cale intravenoasÄ este rÄspunzÄtoare de transmiterea SIDA prin infectarea instrumentarului medical (ace, seringi, etc) ñi utilizarea acestuia în comun de cÄtre subiecói.

O importanóÄ deosebitÄ o reprezintÄ ñi legÄtura strânsÄ între administrarea drogurilor pe cale intravenoasÄ ñi prostituóie.

Problemele cauzate de traficul ñi abuzul de droguri sunt atât de grave ñi rÄspândite, încât este foarte important sÄ se punÄ la punct, în mod sistematic, o strategie globalÄ de prevenire ñi supraveghere a traficului de droguri la nivel naóional, în care sÄ fie implicate, alÄturi de polióie, ñi celelalte autoritÄói cu atribuóii în combaterea traficului ñi consumului ilicit de droguri.