Realism şi simbolism liturgic în mystagogia sfântului maxim mărturisitorul

3. Mystagogia – Mărturie a Liturghiei euharistice în ritul bizantin la începutul secolului VII⁸⁹

Contemplaţie sau theorie liturgică, Mystagogia, pe lângă bogăţia tematică pe care o cuprinde, este şi o mărturie liturgică importantă; deşi nu reţine din Sfânta Synaxă a Bisericii tot ceremonialul, ci doar ritualurile care, prin desfăşurarea lor, sunt un suport vizibil al unei semnificaţii spirituale, dar ea este totuşi mărturie importantă asupra desfăşurării Sfintei Liturghii la începutul secolului VII la Constantinopol.

Intenţia Sfântului Maxim nu a fost să scrie un comentariu liturgic, ci, folosindu-se de ceremoniile liturgice, să expună sintetic marile teme ale scrierilor sale doctrinare, ascetice şi mistice, fondate toate, într-un cadru larg hristologic, iconomic, pe revelarea iconomiei mântuirii. În viziunea Sfântului Maxim - Sfânta Liturghie aminteşte de această iconomie, o anticipează, fiind un instrument privilegiat de revelare a ei, şi totuşi, Mystagogia este mărturia cea mai importantă a secolului VII despre Liturghia euharistică.

Interesul mare acordat acestei scrieri vine şi din faptul că primul text păstrat al unei Sfinte Liturghii este cel din Codex Berberinus 336, datând de la sfârşitul sec. VIII. Mystagogia îi este deci anterioară cu aproape două secole. Se pare, că Sfântul Maxim, cu toate că a părăsit Constantinopolul, a rămas în contact cu capitala şi cu ceremoniile ei cultice specifice şi în perioada şederii în Africa.

Cu toate că descrierea Sfintei Liturghii nu este amănunţită, trebuie urmărită synaxa euharistică, aşa cum o descrie Sfântul Maxim, şi examinate eventualele asemănări între textul Mystagogiei şi formulele euhologice.

3.1. Descriere a synaxei euharistice

Episcopul prezidează celebrarea Sfintei Liturghii şi intrarea lui în biserică marchează începutul slujbei.⁹⁰ Comentariul Sfântului Maxim nu menţionează nimic despre Trisaghion. Ajuns în biserică, episcopul urcă pe scaunul episcopal (), apoi încep lecturile biblice: două din Vechiul Testament, una din Lege şi alta din Profeţi, precedând astfel Apostolul. Fiecare lectură este urmată de o strigare a păcii.⁹¹ După citirea Evangheliei, episcopul coboară de pe tron,⁹² slujitorii scot afară pe catehumeni, apoi se închid uşile.⁹³

Liturghia credincioşilor începe prin intrarea sfintelor şi venerabilelor mistere.⁹⁴ Această ceremonie are o deosebită importanţă: aici avem o a doua intrare, prima având loc la începutul Liturghiei catehumenilor; dar Mystagogia nu aduce nici un indiciu despre pregătirea Darurilor înainte de începerea Sfintei Liturghii. Nu se face nici o menţiune despre Heruvic, intrarea Sfintelor Taine fiind urmată de sărutarea păcii şi de mărturisirea Simbolului de credinţă.⁹⁵ Fără cea mai mică aluzie la anafora, Mystagogia trece de la cântarea întreit-sfântă la rugăciunea Tatăl Nostru. Cum trebuie explicată tăcerea Sfântul Maxim despre cea mai importantă parte a Sfintei Liturghii? S-a văzut în aceasta un vestigiu al unei discipline oarecare sau o tendinţă, o dorinţă a Sfântului Maxim de a exclude ceremonialul şi rugăciunile anaforalei de la orice explicaţie alegorică. Părerea lui H. J. Schulz pare a fi cea mai echilibrată: pe de o parte, Sfântul Maxim nu a vrut să repete cele spuse în Ierarhia bisericească a lui Dionisie Areopagitul şi, astfel, trimite indirect la explicaţia acestuia; pe de altă parte însă, se desprinde de gândirea dionisiană, Anaforaua fiind explicată prin potrivirea tuturor celorlalte acte liturgice, ele fiind descrise din perspectiva Sfintelor Daruri care sunt prezente, a căror intrare aduce descoperirea frumuseţii eonului nou. Chiar şi arta simbolizării poate fi înţeleasă doar prin perspectiva Anaforalei; toate realităţile simbolizate în actele de cult trimit, în ultimă instanţă, la Anafora.⁹⁶ Sfântul Maxim menţionează, apoi, doar exclamaţia Unul Sfânt prin care adunarea răspunde invitaţiei celebrantului:   ⁹⁷

Această descriere a synaxei, cu toată tăcerea ei cu privire la unele ritualuri, ne permite să reconstituim, dacă nu toate detaliile, cel puţin cadrul general al celebrării liturgice la începutul secolului VII.

3.2. Relaţiile dintre textul Mystagogiei şi formulele euhologice

Viziunea unică a Sfântului Maxim asupra Sfintei Liturghii lasă prea puţine indicii despre forma exterioară, despre ritual, totul, fiecare act fiind prin anagogie expresia unei realităţi mai înalte. Cu toate acestea, cercetătorii operei marelui Sfânt Părinte, analizând textul Mystagogiei au dedus că aceasta s-a născut dintr-o spiritualitate profund liturgică şi mistică adusă la expresie de pretenţiosul şi cuprinzătorul limbaj maximian.

Capitolul 8, interpretând ceremonia primei intrări, exprimă aceleaşi idei ca și rugăciunea Intrării a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur. Ea cere lui Dumnezeu să primească Biserica aflată pe cale spre Împărăţie. Această formulă concordă cu descrierea pe care Sfântul Maxim a făcut-o intrării mici: credincioşii însoţind pe episcop intră în biserică. Mystagogia atribuie primei intrări o dublă semnificaţie: pe plan ontologic, această ceremonie aminteşte de iconomia mântuirii, de Întruparea îndumnezeitoare, iar pe plan moral şi mistic, ea reprezintă întoarcerea de la păcat la virtute şi reîntoarcerea la harul Împărăţiei. Acestea sunt şi ideile pe care le exprimă oficiantul, care Îl roagă pe Dumnezeu a-i conduce pe toţi la desăvârşire şi a-i face demni de harul Împărăţiei, prin mila şi iubirea Fiului Său Unul-Născut.

Intrarea în celestele locaşuri şi participarea astfel la Liturghia celestă este adeverită de rugăciunea intrării mici, care datează din secolul VIII, şi care, poate, încă de pe vremea lui Iustinian, aparţinea structurii bine precizate a Sfintei Liturghii.⁹⁸

O relaţie mai strânsă se poate stabili între capitolul 16 al Mystagogiei care explică semnificaţia intrării cu Sfintele Taine şi între rugăciunea de la proscomidia Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.

                Doamne, Dumnezeul nostru, Cel Care ne-ai arătat nouă căile spre mântuire şi ne-ai dăruit nouă descoperirea tainelor cereşti (rugăciunea punerii înainte a Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare)

                     Intrarea sfintelor şi cinstitelor Taine este şi descoperirea tainei mântuirii noastre, care se află în adâncurile nepătrunse ale ascunzimii dumnezeieşti. (Mystagogia 16, 693 C)

Această corespondenţă tematică nu este unică şi nici întâmplătoare: teologhisirea Sfântului Maxim, izvorând dintr-o înţelegere mistică, duhovnicească a întregii lumi, rodul vieţii ascetice nedespărţită de viaţa liturgică, poartă pregnant, nu numai în limbaj, dar şi în aspectele fundamentale, amprenta unei viziuni liturgice asupra întregii existenţe. Totul este Liturghie pentru Sfântul Maxim; de la comuniunea intratreimică la unirea ipostatică, de la sintezele pe care le-a operat Mântuitorul la sintezele spirituale pe care omul este chemat să le realizeze, totul este o Liturghie, iar Synaxa euharistică aduce cu sine actualizarea întregii iconomii, ea fiind, totodată, fermentul care duce la împlinirea şi realizarea acestei iconomii.

Descrierea Synaxei euharistice este foarte schematică. Analiza ei demonstrează că la începutul secolului VII, celebrarea liturgică era, în stilul bizantin, încă foarte aproape de origini. Dar în Mystagogia, Sfântul Maxim nu caută să descrie o ceremonie liturgică, ci, plecând de la ritualul Synaxei, dă tuturor gesturilor şi actelor liturgice o consistenţă ontologică şi cosmologică în planul general al iconomiei mântuirii noastre. Weltanschaung-ul maximian proiectează Liturghia în întregul cosmos, dar, în acelaşi timp, restituie Synaxei euharistice valoarea ei eshatologică. Astfel Mystagogia este valoroasă pentru studiul liturgic nu numai ca cea mai veche mărturie păstrată asupra celebrării Sfintei Euharistii în secolul VII, ci mai ales, ca cea care dă Teologiei Liturgice recuperarea sensurilor şi a înţelegerii iniţiale a Sfintei Liturghii.

Mystagogia este o sinteză a gândirii Sfântului Maxim, prezentând foarte concentrat întreaga tematică dezvoltată în întreaga sa operă, dându-i însă o viziune liturgică şi cosmică unitară. De aceea, pentru a putea realiza o analiză a capitolelor Mystagogiei şi pentru a desprinde complexitatea viziunii Sfântului Maxim asupra lumii, văzută într-o mare Liturghie cosmică, dar nu numai atât, ci pentru a sublinia importanţa Mystagogiei pentru teologhisirea liturgică, pentru înţelegerea Sfintei Liturghii, vom încerca, pe scurt, să schiţăm principalele repere ale gândirii maximiene.