Red study Studiul cese privind rolul societății civile în punerea în aplicare a Directivei ue privind energia din surse regenerabile

3.Abordarea propusă

3.1Obiective

Studiul urmărește să răspundă la două întrebări specifice:

• 
  Care este nivelul de implicare a societății civile în punerea în aplicare a Directivei RED? Acționează aceasta doar ca un observator informat? Este ea consultată în cadrul proceselor decizionale? Sau este implicată direct în producția de energie, contribuind astfel la tranziția spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și beneficiind de pe urma ei?
  

• 
  În ce măsură cadrele de reglementare naționale și regionale (acordurile politice, administrative, financiare și tehnice) sprijină producția de energie din surse regenerabile de către societatea civilă?
  

Pentru a răspunde acestor întrebări, studiul a încercat să identifice strategii și măsuri concrete de la diferite niveluri de guvernanță care să sprijine producția cetățenească de energie regenerabilă și să o lege de avantajele comunității locale, subliniind exemplele de succes și prezentând recomandări politice.

În cadrul prezentului raport s-a folosit termenul de energie de tip cetățenesc pentru a desemna energia obținută din surse regenerabile în mod descentralizat, deținută (în proporție de cel puțin 50%) sau gestionată de cetățeni, inițiative locale, comunități, autorități locale, asociații de caritate, ONG-uri, fermieri, cooperative sau IMM-uri și creând un flux de valoare economică locală, care rămâne în regiune. Nu toate proiectele ER aduc valoare adăugată comunităților locale. Definiția nu include, de exemplu, parcurile eoliene care aparțin marilor societăți energetice, a căror valoare adăugată nu revine comunităţilor locale.

3.2Metodologie

Studiul se bazează pe colectarea și analizarea datelor din diferite surse și, mai ales, pe răspunsurile primite de la o gamă largă de părți interesate, în cursul misiunilor în statele membre selectate. Au fost realizate următoarele activități:

• 
  cercetarea de bibliotecă a literaturii de specialitate, a datelor statistice și a documentelor naționale de politică;
  
• 
  interviuri cu principalele părți interesate de la nivelul UE;
  
• 
  prelucrarea unui chestionar online transmis autorităților și părților interesate, care acoperă diferite aspecte legate de cadrele politicilor administrativă, tehnică și financiară de la nivel național privitoare la energia din surse regenerabile;
  
• 
  misiuni în șase state membre selectate, care au inclus ateliere și audieri cu participarea autorităților locale și a părților interesate, precum și vizite la proiectele locale din domeniu. Aceste șase țări au fost selectate astfel încât (a) să cuprindă o reprezentare geografică echilibrată a UE, (b) să prezinte exemple de state membre „noi” și „vechi” și (c) să reprezinte diferite puncte de pornire și niveluri de punere în aplicare a RED.
  

Misiunile s-au desfășurat la următoarele date:

• 
  Germania: 11-13 martie 2014
  
• 
  Polonia: 7-9 aprilie 2014
  
• 
  Franța: 23-24 aprilie 2014
  
• 
  Regatul Unit: 5-7 mai 2014
  
• 
  Lituania: 13-15 mai 2014
  
• 
  Bulgaria: 14-16 iulie 2014.
  

Trebuie menționat că, aproximativ în perioada vizitelor de studiu, în toate aceste țări cadrele politice și măsurile legate de energia din surse regenerabile făceau obiectul unor reforme semnificative. Astfel, echipa a avut ocazia de a extrage informații din dezbateri naționale aprinse asupra efectelor potențiale ale acestor reforme asupra energiei de tip cetățenesc. Sunt anexate la prezentul raport rapoarte privind fiecare dintre aceste misiuni.

Dat fiind accentul pus pe societatea civilă, studiul a examinat sursele regenerabile în care sunt implicați micii producători și comunitățile locale în mod obișnuit: solară (colectoare fotovoltaice și termale), vânt, biomasă, biogaz și energie hidroelectrică generată la scară micro.

4.Progresele UE în domeniul energiei din surse regenerabile: o imagine de sinteză

Deși economia UE depinde încă masiv de combustibilii fosili și de importurile de combustibili, cota energiei din surse regenerabile în consumul total brut de energie a crescut constant. Aceasta a atins 14,1% în 2012⁶, încă pe calea realizării obiectivului RED de 20% din consumul brut total de energie până în 2020. Progresele au cunoscut însă variații importante în cadrul UE și s-au redus în 2014. Dacă această tendință continuă, UE ar putea să nu-și îndeplinească obiectivul de 20%.

Grafic: Cota de energie din surse regenerabile pe stat membru (% din consumul brut total de energie)

Sursa: comunicatul EUROSTAT STAT/ 14/ 37, 10.3.2014

Conform datelor Eurostat (2012), producția de energie din surse regenerabile în Europa se bazează în principal pe biomasă (46%) și pe hidrocentrale (16%), însă noile tipuri de surse regenerabile precum energia solară fotovoltaică (PV) și cea eoliană iau avânt și aduc noi posibilități de implicare a societății civile.


Grafic: Capacitatea electrică instalată pentru energie din surse regenerabile în UE-28.

Sursa: date Eurostat

Consumul final de energie electrică din surse regenerabile (ESR-E) a atins 23,5% în 2012. Acest succes este explicat parțial prin creșterea spectaculoasă a sectorului PV (care reprezenta 23% din capacitățile instalate de ESR-E în UE până în 2012) și a celui eolian (care reprezenta 35% din capacitatea instalată de ESR-E).
Progresul energiei regenerabile în sectorul energetic al încălzirii și răcirii (ESR-H&C) a fost mult mai lent: 15,6% în 2012. Biomasa reprezintă 15% din producția de căldură și 87% din ESR-H&C. Biogazul a rămas în urmă, reprezentând doar 3% din ESR-H&C. Biomasa este folosită frecvent pentru producția de căldură în instalațiile de termoficare combinate, însă o mare parte a acesteia este arsă în instalații ineficiente. Biomasa lemnoasă este folosită încă pe scară largă în Europa de Est, incluzând și importuri masive din Rusia (în cazul Poloniei). Energia produsă este socotită drept „din surse regenerabile”, așa încât producătorii obțin certificate verzi, deși de fapt ea nu contribuie la reducerea emisiilor și uneori adaugă la fenomenul defrișărilor. În plus, majoritatea instalațiilor de termoficare combinate ard un amestec de cărbune și biomasă, astfel încât proporția de materii regenerabile este greu de monitorizat: această chestiune este evidențiată de părțile interesate din Polonia, Lituania și Bulgaria. În Polonia, 70-75% din totalul certificatelor verzi au fost direcționate către instalațiile electrice pe bază de cărbune în perioada dintre 2007 și 2011, sporind profiturile acestora și reducând totodată prețul certificatelor verzi. La rândul ei, această reducere a lovit grav instalațiile eoliene și le-a făcut neviabile economic.
Este important de observat că dezbaterea politică și din societate cu privire la energia din surse regenerabile s-a concentrat, până în prezent, în principal asupra producției de electricitate, în vreme ce generarea energiei termice are un rol mai puțin vizibil. Această prioritate trebuie regândită, deoarece utilizarea de energie este semnificativ mai mare în sectorul termic decât în cel electric. În plus, combinarea producției de energie electrică din surse regenerabile cu producția de energie termică ar putea constitui o ocazie excelentă de a dezvolta capacitățile de stocare de care este urgent nevoie (din electricitate în căldură), la care s-ar putea face apel în mod repetat în contextul producției fluctuante de energie din surse regenerabile.