Red study Studiul cese privind rolul societății civile în punerea în aplicare a Directivei ue privind energia din surse regenerabile

6.Dezbaterea privind prețurile și costurile energiei din surse regenerabile

Dezbaterile publice cu privire la politica energetică sunt de obicei dominate de preocupări privind prețurile, iar costurile generate de sprijinul acordat ESR au constituit un subiect recurent în cursul studiului. În unele dintre țările vizitate, mecanismele de sprijinire a ESR au fost atacate de către decidenții politici și de mass-media pe motiv că duc la creșterea prețurilor energiei de uz casnic. Mecanismele economice ale sectorului ESR sunt esențiale pentru a înțelege că, într-adevăr, încă este nevoie de sprijin public pentru a se atinge obiectivele în materie de climă și energie și pentru a se obține beneficii pe termen lung, mai curând decât profituri excepționale, într-o perioadă în care bugetele publice fac obiectul unei analize atente și sunt supuse unei presiuni puternice.

Se pune întrebarea pe ce termen încearcă societatea să limiteze costurile. O soluție ieftină pe termen scurt ar putea să devină o soluție costisitoare pe termen lung și viceversa. În sine, acest argument este suficient pentru a pune sub semnul întrebării motivațiile celor care consideră că sursele regenerabile de energie sunt scumpe și reprezintă o povară pentru bugetele publice¹². În realitate, ca întotdeauna în arena tehnologică, volumele mai mari de producție duc la scăderea constantă a costului unitar al ESR (proces care se mai numește și „rata de învățare”). Costurile de producție pentru instalațiile de ESR depind în principal de costurile de investiție. Până de curând, tehnologiile de producție a ESR erau mai scumpe decât cele pentru producția din cărbune sau cea nucleară. Motivul era acela că aceste tehnologii mai aveau de parcurs o cale lungă până la maturitate: dezvoltarea tehnologică a avut loc simultan cu introducerea pe piață. În 2008, în Germania, tarifele fixe (FiT) pentru energia fotovoltaică (PV) erau de 46 cenți/KWh, ceea ce corespundea unor costuri de producție mai ridicate la momentul respectiv; în prezent, ele se ridică la maximum 12,8 cenți/KWH pentru instalațiile mici de până în 10kW (și sunt mult mai scăzute pentru instalațiile mai mari), ceea ce corespunde costurilor permanente ale tehnologiei.



Figura : prețul mediu de consum (prețul net de sistem) al instalațiilor PV de până la 10kWp gata amplasate pe acoperiș.

Sursa: BSW

Încetul cu încetul, tehnologiile de producție a ESR ajung la prețuri care pot concura cu cele ale cărbunelui, gazelor și energiei nucleare.¹³ Energia eoliană on shore poate deja concura – chiar dacă în prețurile de comercializare nu se reflectă pe deplin costurile externe de mediu și de sănătate ale energiei fosile și ale energiei nucleare. Se poate presupune că dezvoltarea tehnologică va continua să reducă cheltuielile de investiții pentru producția de ESR. Pe de altă parte, soarele și vântul sunt resurse regenerabile care nu presupun niciun fel de costuri. Este, prin urmare, probabil ca energia electrică din surse regenerabile să devină în curând competitivă, chiar și fără subvenții. Această tendință a fost confirmată de Comisia Europeană, care arăta în Comunicarea privind cadrul pentru climă și energie 2020-2030¹⁴ că „nu există diferențe substanțiale între costurile tranziției către emisii reduse de dioxid de carbon și costurile care vor fi suportate în orice caz, având în vedere necesitatea de a reînnoi un sistem energetic care devine depășit, creșterea prețurilor combustibililor fosili și aderarea la politicile existente în domeniul climei și al energiei. Cu toate acestea, se va realiza o tranziție majoră de la cheltuielile pentru combustibili către echipamentele inovatoare cu o valoare adăugată ridicată, care vor stimula investițiile în produse și servicii inovatoare, crearea de locuri de muncă și creșterea economică și vor îmbunătăți balanța comercială a Uniunii[...]”.
În producția descentralizată de energie din surse regenerabile, activitatea se desfășoară, de obicei, mai aproape de consumator, cu un potențial semnificativ de reducere a costurilor legate de infrastructura rețelei. În plus, studiul CESE a constatat că micii producători preconizează marje de profit semnificativ mai reduse decât cele proprii marilor producători.
Mai mult decât atât, energia din surse regenerabile aduce numeroase beneficii care nu se limitează la date economice, ceea ce o califică pentru sprijin prioritar. ESR contribuie la atenuarea schimbărilor climatice, la crearea de locuri de muncă și la bugete familiale sustenabile la nivel local, la sporirea securității aprovizionării cu energie, la reducerea dependenței de importuri din regiuni instabile și la realizarea unui echilibru comercial mai favorabil pentru UE, datorită unei nevoi mai scăzute de combustibili fosili. Politicile care ignoră aceste beneficii pe termen lung și numeroasele beneficii conexe ale ESR pot duce la mixuri energetice viitoare nefavorabile. Ar fi contraproductiv să fie frânată această evoluție încurajatoare prin revocarea politicilor de sprijin tocmai în momentul în care încep să dea roade.
Cu toate că impactul net al tranziției energetice asupra locurilor de muncă și a veniturilor gospodăriilor este preconizat a fi unul pozitiv, unii producători convenționali de energie resimt deja pierderi de piață cu implicații asupra locurilor de muncă în aceste sectoare. Aceste chestiuni ar trebui abordate urgent și de manieră proactivă. Trebuie instituite strategii naționale, coordonate cu politica de expansiune a energiei din surse regenerabile, pentru a se asigura o tranziție lină și echitabilă, pentru a furniza competențele profesionale noi de care este nevoie și pentru a se soluționa în mod țintit orice impact social negativ asupra locurilor de muncă și a gospodăriilor vulnerabile din punct de vedere social. Problema reală a sărăciei energetice ar trebui să fie contracarată cu măsuri concrete și țintite și nu să servească drept argument pentru menținerea prețurilor la energie la un nivel scăzut în mod artificial (ca, de exemplu, în Bulgaria). Problema reală a pierderii de locuri de muncă în sectoarele convenționale (fără ca unele dintre acestea să aibă vreo legătură cu utilizarea pe scară tot mai largă a energiei din surse regenerabile) nu ar trebui folosită ca argument pentru blocarea progresului în domeniul producției descentralizate de energie (ca, de exemplu, în Polonia). Guvernele ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru gestionarea impactului socioeconomic al tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care este, în cele din urmă, în beneficiul tuturor sectoarelor societății.