Resursele umane ale terrei

Industria vinului rămâne una dintre ramurile conservatoare ale industriei alimentare prin menţinerea, secole de-a rândul, a procedeelor artizanale de obţinere. De la stadiul artizanal, producerea vinului a devenit în ultimul secol o activitate industrială în numeroase state mari producătoare, unde şi cererea de consum era foarte mare (Franţa, Italia, Spania). Aceste ţări sunt, de altfel, primele care au scos produsul pe piaţa naţională şi internaţională în paralel cu dezvoltarea unor tehnologii de distilare şi învechire (Cognac în Franţa).

Tehnologiile oenologice actuale au devenit extrem de complexe, presupunând multe etape până când vinul ajunge la consumator: filtrare, fermentare, tratare, învechire, conservare, combinare (cupajare), ambalare, negociere, desfacere. Vinurile nobile axtrase din soiuri superioare de struguri (Bordeaux, Burgogne, Malaga, Porto, California etc.) sunt supuse unor examene foarte riguroase, în urma cărora primesc certificate de clasificare internaţională. Acestea sunt ambalate la locul de producţie.

Cu unele excepţii care privesc obţinerea vinului de către micii producători din diferite ţări, pe suprafeţe restrânse, fabricarea acestuia în marile zone viticole ale lumii (Languedoc, Champagne, Mancha, Xeres, Emilia-Romagna, Bairrada, Murfatlar, Dealul Mare-Coteşti, Tokay ş.a.) se face în regim industrial, beneficiind de suprafeţe enorme şi fiind controlată de mari societăţi naţionale sau internaţionale.

Producţia mondială de vin a scăzut cu aproape 30 mil.hl. numai în perioada 1990-1994, ca urmare a unor perioade nefaste (secetă, poluare, dăunători) pe care le-au parcurs imense suprafeţe de viţă-de-vie din marile state producătoare (S.U.A., Argentina, Franţa ş.a.).

Tabelul nr.6