România curtea de apel târgu- mureş decizii relevante pronunţate în perioada ianuarie – decembrie 2009 secţia civilă, de muncă Şi asigurări sociale, pentru minori şi familie decizia nr. 2/A din data de 13 Ianuarie 2009

Decizia penală nr. 59/A/22 mai 2009
Omor deosebit de grav. Profanare de morminte. Concurs. Condiţii.
Fapta inculpatului care după ce a ucis cele două victime, le-a desenat câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului cu un cuţit, iar apoi le-a acoperit cu pături şi aşternuturi de pat şi le-a dat foc, în scopul ascunderii infracţiunii de omor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal, această infracţiune trebuind reţinută în concurs real cu infracţiunea de omor deosebit de grav.
Prin sentinţa nr.84/16.03.2009 Tribunalul Mureş a în baza art. 334 C. pr. penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului C. C. M. din infracţiunea de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie, prev de art. 174, art. 176 lit b C. pen., cu aplic art. 37 lit. b C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 174, art. 176 lit. b, c C. pen., cu aplic art. 37 lit. b C. pen.

A respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, formulată de apărătoarea acestuia.

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul C. C. M. la pedepsele de:

• 
  23 (douăzecişitrei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 174, art. 176 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
  
• 
  în baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 176 alin. 1 teza finală C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal, pe o perioadă de 8 ani;
  
• 
  7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 217 alin. 1, 4 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
  
• 
  1,10 ani (un an şi 10 luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de a avea asupra sa, în locuri publice, un obiect tăietor-înţepător, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 1 ind 1 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
  

În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, la care i-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 25 (douăzecişicinci) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b şi e Cod penal.

În baza art. 35 alin. 1 C. pen., alături de pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, aplică şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal, pe o perioadă de 8 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 23 mai 2008 la zi.

A menţinut starea de arest a acestuia, conf. prev. art. 350 alin. 1 , rap. la art. 148 lit. f Cod procedură pen.

În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 şi urm. C. pr. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ, a admis acţiunile civile formulate de părţile civile G.E. şi D. M.

A obligat inculpatul la plata sumelor de 5.200 lei despăgubiri materiale şi 44.800 lei daune morale către partea civilă G. E, respectiv 5.000 lei despăgubiri materiale şi 25.000 lei daune morale către partea civilă D.M.

În baza art. 118 lit. b rap. la art. 112 lit. f C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului delict - briceagul găsit asupra lui - depus la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special la poziţia nr. 14/2008.

În baza art. 192 alin. 1 C. pr. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 03.11.2008, în dosarul de urmărire penală nr. 244/P/2008, înregistrat pe rolul instanţei la data de 04.11.2008 sub nr. 2849.1/102/2008 (format vechi 5676/2008), s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului C. C. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. art. 174, art. 176 lit. b C.pen., distrugere, prev.de art.217 alin.1, 4 şi 5 Cod penal şi infracţiunea de a avea asupra sa, în locuri publice, un obiect tăietor-înţepător, prev.de art.1 ind.1 alin.1 din Legea nr. 61/1991 rep., toate cu aplicarea art. 37 lit. a şi art. 33 lit. a C.pen., după ce anterior, la data de 23.05.2008, a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, pentru săvârşirea infracţiunilor enumerate mai sus.

In actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara de 22 mai 2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la locuinţa sa, împreună cu victimele M.E. E. şi F. I. E, consăteni în com. Hodac, jud.Mureş.

Pe fondul consumului de alcool, la un moment dat, între inculpat şi victime a izbucnit un conflict spontan, care a culminat cu agresarea fizică a celor din urmă, în sensul că inculpatul – după ce a lovit una din victime cu un obiect contondent în zona capului – folosindu-se de un briceag pe care-l avea asupra sa, a aplicat mai multe lovituri ambelor victime, acestea căzând la podea. Cu ajutorul aceluiaşi obiect ascuţit, inculpatul le-a desenat celor două victime câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului. Apoi, pentru a şterge urmele faptei sale, inculpatul a aşezat nişte pături peste cadavre, cărora le-a dat foc. A ieşit din locuinţă cu intenţia de a o lăsa să ardă, ducându-se înspre loc. Ibăneşti jud.Mureş.

Probele administrate in faza de urmărire penala s-au concretizat in: proces verbal de cercetare a locului faptei şi planşă foto criminalistică, acte premergătoare, declaraţie inculpat, declaraţia olografă a inculpatului depusă de inculpat la finalizarea dosarului de urmărire penală, rapoarte medico-legale de autopsie, raport de expertiză biocriminalistică ADN, concluzii provizorii medico-legale, declaraţii de martori, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

In cursul cercetării judecătoreşti au fost audiate părţile civile G. E. (fila 37) şi D. M. (fila 38), precum şi martorii I. V. (filele 59-60), D. V. (fila 80), P.S. M. (fila 81), F. I. (filele 82-83), L. I. (fila 84), S. C. (fila 109) şi Z.L. A. (fila 110).

Inculpatul s-a prevalat mai întâi de disp art 70 alin 2 C pr pen, în sensul că nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată (fila 36), după care a revenit şi a dat declaraţie la termenul din 09.03.2009 (fila 111). A depus şi un memoriu intitulat « declaraţie » (filele 105-108).

S-au depus înscrisuri (filele 41, 52-58) şi o hotărâre judecătorească, în copie (fila 70-73).

S-a întocmit Referat de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş (filele 100-104) şi i s-a asigurat asistenţă juridică din oficiu (fila 33).

Analizând materialul probator administrat in cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 22 mai 2008, inculpatul C.C. M. se afla la domiciliul său, fiind foarte obosit, deoarece o zi şi o noapte înainte consumase băuturi alcoolice. A venit la el victima M. E. E., care i-a cerut bani şi s-a întors cu o sticlă de băutură, respectiv spirt medicinal. Inculpatul a « preparat » spirtul medicinal cu apă şi au început să bea. A sosit şi a doua victimă, F. I. E. aducând alte două sticle. Toţi trei au continuat să consume spirt medicinal cu apă. Între inculpat şi victime s-au iscat discuţii contradictorii privind un pretins furt a unei drujbe, precum şi pretinsa paternitate a inculpatului faţă de copilul uneia dintre victime

Pe fondul consumului de alcool şi a acestor discuţii, inculpatul a reuşit să doboare victimele la pământ, pe una dintre ele a lovit-o cu un corp contondent, apoi le-a aplicat mai multe lovituri cu un briceag. Cu acelaşi briceag, inculpatul le-a desenat celor două victime câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului. A aruncat peste cele două corpuri pături şi aşternuturi, cărora le-a dat foc, lăsându-le să ardă în propria-i locuinţă.

A ieşit, a împrumutat nişte bani de la un vecin sub pretextul că vrea să-şi cumpere pâine şi a plecat la un bar din localitatea vecină Ibăneşti, de unde şi-a luat o sticlă cu bere.

Incendiul a fost observat şi stins de vecini, au fost anunţate organele de poliţie şi echipa de pompieri, în apropierea casei inculpatului existând alte case şi anexe gospodăreşti, la cca 10 m distanţă. Una dintre victime a fost scoasă din încăpere, iar cealaltă a rămas în locul în care se afla, în cameră, lângă pat, ambele fiind parţial carbonizate.

Inculpatul s-a întors, fiind văzut mai întâi de martorul I. V., martor care a fost atenţionat de grupurile de oameni să aibă grijă, pentru a nu fi tăiat şi el de inculpat. Cei prezenţi au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat, găsind asupra lui un cuţit cu mâner de corn de cerb, cu lama de aproximativ 20 cm, având pe el urme de sânge.

La întrebările cetăţenilor, inculpatul a afirmat despre fapta sa şi despre victime că « ele şi-au căutat-o », că-i pare rău că nu a omorât mai mulţi.

A fost încătuşat şi transportat la poliţia din Reghin, continuând să afirme că oricum va primi doar 15 ani de puşcărie din care va face numai 7, după care se va întoarce, că i-a făcut pe cei doi ca pe porci şi pocneau când îi lovea cu piciorul.

Din concluziile celor două Rapoarte de expertiză medico-legală rezultă următoarele : „Moartea numitului M. E.E. de 44 ani a fost violentă. Ea s-a datorat unui politraumatism prin agresiune, cu hematoame, echimoze, plăgi contuze cefalice şi plăgi tăiate superficiale, respectiv penetrante abdominale, cu hemoperitoneu de 800 ml sânge prin leziune de mezenter, respectiv infiltrat laringian bilateral stg. şi drept, cu fractură de os hioid, precum şi de fracturi costale de stern multiple. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce printr-un mecanism complex de loviri directe, repetate, cu corp dur, contondent, precum şi prin loviri directe repetate cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), iar posibil, în final, printr-un mecanism de sugrumare cu mâna.” Se mai menţionează că „sus-numitul se afla în stare de ebrietate avansată, iar carboxihemoglobina a fost negativă… Leziunile traumatice de tip arsură cu carbonizare segmentară au fost provocate post-mortem. Între leziunile traumatice suferite şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă şi imediată”.

Referitor la victima F. I. E., de 38 ani, medicii legişti arată că moartea acestuia „a fost violentă”. Ea s-a datorat unui politraumatism prin agresiune cu hematoame, echimoze şi plăgi contuze, respectiv tăiate superficial, precum şi tăiate înţepate penetrante, hemoperitoneu de 2000 ml de sânge lichid cu leziune de stomac, colon segment transvers, hematom perirenal stg. şi leziune renală stg. prin tăiere-înţepare. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, strivire-călcare (hematomul plantarului stg.) şi prin lovire directă repetată cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit) cu o lamă tăioasă şi vârf ascuţit (pentru leziunile toraco-abdominale)”. Se mai menţionează că sus-numitul „se afla în stare de ebrietate avansată, iar carboxihemoglobina a fost negativă. Leziunile traumatice de tip arsură cu carbonizare segmentară au fost provocate post-mortem. Între leziunile traumatice suferite şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă şi imediată”.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa constată că din probele administrate a rezultat o intenţie directă a inculpatului de a suprima viaţa victimelor, având în vedere intensitatea loviturilor, zona vitală în care au fost aplicate, precum şi în raport de obiectul cu care a lovit, ca şi atitudinea imediată, aceea de a le desena cruci pe piept cu cuţitul şi de a-i incendia, după ce i-a acoperit cu aşternuturile de pe pat. Instanţa urmează a reţine comiterea faptei cu intenţie directă.

Instanţa a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, în sensul reţinerii recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit. b C. pen. şi nu a celei postcondamnatorii prev. de art. 37. lit.a C. pen., pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, precum şi reţinerea agravantei prev. de art. 176 lit. c C. pen., alături de agravanta prev. de art. 176 lit. b C. pen.

De asemenea, apărătoarea inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, în două infracţiuni de omor simplu.

Asupra stării de recidivă, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 05 decembrie 2008, în sensul reţinerii, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, a stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal şi nu postcondamnatorie, prev de art. 37 lit. a Cod penal, cum greşit s-a reţinut în actul de sesizare, deoarece la data de 22.05.2008, când a fost comise cele trei infracţiuni, era împlinit termenul reprezentând restul de pedeapsă rămas de executat de 544 zile, în urma liberării condiţionate din 12.05.2006.

Asupra celorlalte două chestiuni, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor aşa cum a fost invocată din oficiu şi va respinge cererea formulată de apărătoare, pentru următoarele considerente:

Prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev de art 174, art 176 lit b C pen, respectiv omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane.

Din fişa de cazier şi din copia Sentinţei penale nr. 444/16.12.2004 pronunţată de Tribunalul Mureş, rezultă că inculpatul a suferit o condamnare anterioară de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. Ori, practica şi doctrina sunt unanime, în sensul că agravanta prev. de art. 176 lit. c C. pen. (săvârşirea faptei de către o persoană care a mai săvârşit un omor) este aplicabilă inclusiv în cazul în care prima condamnare priveşte săvârşirea infracţiunii în forma tentativei, fără a fi necesar ca infracţiunea să fi fost fapt consumat, deoarece prin formularea „de către o persoană care a mai săvârşit un omor” se au în vedere disp. art. 144 C. pen., potrivit cărora prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă.

În ce priveşte cererea formulată de apărătoarea inculpatului, aceasta apare ca neîntemeiată, deoarece din materialul probator administrat rezultă fără îndoială că rezoluţia infracţională a inculpatului a fost una singură, din starea de fapt reţinută reieşind că acesta a lovit alternativ victimele, după care le-a aplicat loviturile cu cuţitul în mod concomitent

In drept, instanta constată că fapta inculpatului C. C. M. de a fi exercitat acţiuni de violenţă asupra victimelor F. I.E. şi M. E.E., folosindu-se de un obiect tăietor-înţepător, cauzându-le astfel leziuni traumatice multiple care au condus la decesul lor imediat, intruneste elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie, prevazută si pedepsită de art. 174, art. 176 lit. b, c C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a-şi fi incendiat propria locuinţă, punând în pericol siguranţa publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere în stare de recidivă postexecutorie, prevazută si pedepsită de art. 217 alin 1, 4 şi 5 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a purta asupra sa, în locuri publice, un obiect înţepător-tăietor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevazută si pedepsită de art. 1 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., cu aplic. art. 37 lit. b C. pen.

Prin urmare instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

La individualizarea judiciara a pedepselor, instanta va tine seama de dispozitiile art. 72 C.pen., analizând separat cele trei infracţiuni.

Astfel, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, instanţa are în vedere cele două agravante, respectiv existenţa a două victime şi faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare anterioară pentru o faptă similară (Sentinţa penală nr. 444/16.12.2004 a Tribunalului Mureş). Nu este lipsit de importanţă că şi în anul 2003, inculpatul a lovit partea vătămată cu cuţitul de 14 ori în zone vitale ale corpului, punându-i viaţa în primejdie, salvarea ei datorându-se în exclusivitate intervenţiilor medicale de urgenţă. Ori, şi în prezenta cauză, inculpatul a acţionat în mod identic, ba mai mult, le-a desenat victimelor cu cuţitul cruci pe piept. Dealtfel chiar el a declarat în faţa instanţei că a mai tăiat şi alte persoane, iar martorii confirmă că era cunoscut cu acest obicei. Ferocitatea de care a dat dovadă rezultă şi din atitudinea sa ulterioară, regretând că nu a reuşit să taie şi pe alţi doi, însă îi va rezolva când se va întoarce, deoarece va primi doar 15 ani de închisoare din care va executa numai 7!! manifestând chiar o oarecare satisfacţie în urma săvârşirii faptelor sale, care reiese şi din afirmaţiile că, lovind victimele, acestea pocneau ca nişte porci după ce au fost prăjiţi. A mai afirmat că în penitenciar nu eşti vedetă doar cu două victime!

Şi în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev de art 1 ind 1 alin 1 din Legea nr. 61/1991 rep, inculpatul a suferit o condamnare anterioară pentru o faptă similară. Aşa cum s-a reţinut, era cunoscut că poartă asupra sa cuţit, oamenii fiind îngrijoraţi să nu fie şi ei tăiaţi. Susţinerea inculpatului potrivit căreia cuţitul ar fi aparţinut uneia dintre victime, nu poate fi reţinută, atâta vreme cât cuţitul a fost găsit asupra lui.

Aceste două fapte au produs o puternică tulburare în rândul comunităţii.

Simpla recunoaştere ulterioară de către inculpat a săvârşirii celor două infracţiuni, nu este de natură a fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă dintre cele prev. de art. 74 lit. c C. pen., câtă vreme acesta nu şi-a manifestat regretul, ci dimpotrivă, satisfacţia pentru ceea ce a făcut.

Nici acordul exprimat în faţa instanţei, potrivit căruia inculpatul se obligă să achite pretenţiile civile, nu reprezintă o circumstanţă atenuantă de natura celor prev. de art. 74 lit. b C. pen., deoarece acesta nu a făcut nici un demers în acest sens şi, neavând un loc de muncă, venituri permanente sau bunuri de valoare, fiind conştient că nu va achita despăgubirile civile.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 C. pen., se impune aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea orientată către maximul special prev de lege.

Argumentul care a determinat instanţa să aleagă pedeapsa închisorii şi nu cea a detenţiei pe viaţă, prevăzute alternativ de art. 176 C. pen., este împrejurarea că şi victimele făceau parte din acelaşi anturaj cu inculpatul, cunoscute consumatoare de băuturi alcoolice, mai precis spirt medicinal şi care au acceptat să fie în prezenţa inculpatului, cunoscut ca o persoană violentă. Acest motiv a format convingerea instanţei că nu se impune stabilirea celor două pedepse în maximul prevăzut de lege, ci doar orientat înspre maxim.

Pentru cea de a treia infracţiune, respectiv cea de distrugere, instanţa a avut în vedere urmările relativ minime care s-au produs, respectiv incendierea aşternuturilor şi a câtorva piese de mobilier, dar şi urmările care s-ar fi putut produce, respectiv aprinderea altor case şi anexe gospodăreşti, ceea ce nu impune aplicarea unei pedepse orientate înspre maximul prevăzut de lege.

Pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni s-a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie, precum şi starea de concurs real în care au fost săvârşite.

De asemenea, instanţa a ţinut seama şi de conţinutul Referatului de evaluare şi de concluziile Raportului de expertiză psihiatrică, din care rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial, abuzuri etilice, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (omor deosebit de grav).

Astfel, prima instanţă, a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul C. C. M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş solicită admiterea apelului, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor în sensul reţinerii şi a disp. art.319 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi pentru infracţiunea de profanare de morminte, aplicarea detenţiei pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv.

În motivarea apelului parchetul arată că critică sentinţa penală atacată pentru motivul de nelegalitate care vizează greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul C. C. M.

Coroborând declaraţiile date de către inculpat cu declaraţiile date de martorii P. S. M, L. l., l.V., F. l. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, cu cele date de martorii S. C. şi Z. L. în faza cercetării judecătoreşti, cu procesul verbal de cercetare a locului faptei şi cu fotografiile judiciare ataşate dosarului cauzei, se poate concluziona că este realizat şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de profanare de morminte, prev. şi ped. de art. 391 C.p.

Astfel, s-a constatat în fapt că inculpatul, după ce a aplicat victimelor M. E. E.şi F. I.E. lovituri cu un corp contondent şi cu un corp tăietor - înţepător de tipul briceagului, acestea au decedat imediat din cauza leziunilor traumatice multiple produse prin agresiune.

Cu acelaşi obiect (briceagul) le-a desenat celor două victime câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului. Le-a acoperit cu pături luate de pe cele două paturi din încăpere şi le-a dat foc, folosind bricheta pe care o avea în buzunar, întrucât nu putea să doarmă din cauza fumului care ieşea din cadavre, şi-a părăsit casa şi s-a dus la bar în Ibăneşti, unde a cumpărat o bere cu banii împrumutaţi atunci de la un vecin de-al său (martorul F. C).

Desenarea crucilor pe pieptul celor două cadavre este o activitate ce este legată de conţinutul constitutiv al infracţiunii de profanare de morminte şi semnifică o batjocorire a rămăşiţelor neînsufleţite ale acestora, o lipsă de respect faţă de memoria celor doi.

Incendierea cadavrelor victimelor s-a făcut, de asemenea, în scopul ascunderii infracţiunii de omor săvârşite anterior, şi aceste acte materiale fiind caracteristice elementului material al infracţiunii de profanare de morminte. De asemenea, există şi legătură de cauzalitate între activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă produsă, fiind realizată în integralitate şi latura obiectivă a acestei infracţiuni.

In ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de profanare de morminte, apreciem că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prin desenarea crucilor pe cadavre şi incendierea acestora prevăzând rezultatul faptei sale, pe care l-a şi urmărit.

Astfel, sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte.

În acest sens s-a exprimat printr-un recurs în interesul legii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 35/22.09.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 la data de 13.03.2009 şi pe pagina de internet a acestei instituţii încă de la pronunţarea sentinţei. Această instanţă a statuat că în ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte (art. 319 C.p.) este un cadavru, iar inculpatul - prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului - urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, urmează să se reţină în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii fiind obligatorie pentru instanţe, în temeiul art. 414² alin. 3 teza ultimă C.p.p., parchetul a considerat se impunea să se facă aplicarea art. 334 C.p.p., în sensul schimbării încadrării juridice prin reţinerea şi a infracţiunii prev. şi ped. de art. 319 C.p.

Critică sentinţa penală atacată şi pentru motivul de netemeinicie care vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În efectuarea operaţiunii de individualizare judiciară a unei pedepse punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecvenţe posibilitate de prevenire, mod de săvârşire, urmări, etc.), iar ca punct final situaţia personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia, (forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psihofizică, antecedente etc.). Această ordine îşi are baza legală în prevederile art. 72 C.p., care - enumerând criteriile de individualizare - indică mai întâi gradul de periei social al faptei săvârşite şi după aceea persoana infractorului.

A mai reţinut că este firesc, deci, ca operaţiunea de stabilire a pedepsei să înceapă prin luarea în considerare a infracţiunii săvârşite şi gradul de pericol social concret. Odată acest lucru realizat, urmează a fi avută în vedere persoana infractorului, pentru că, deşi îşi are cauza în infracţiunea săvârşită pedeapsa se adresează unui anume infractor, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptabilitate socială diferă de a celorlalţi infractori.

Aplicând aceste criterii în concret speţei analizate, a arătat că prin prisma gravităţii şi modului de săvârşire a infracţiunilor deduse judecăţii, periculozitatea socială a acestora este maximă, prin prisma multiplelor relaţii sociale încălcate de inculpat (cele referitoare la dreptul la viaţă, la integritatea corporală a unor bunuri aparţinând membrilor comunităţii din care provine inculpatul, la dreptul de a fi în siguranţă în locurile publice).

Din punctul nostru de vedere al parchetului, singura explicaţie a incendierii cadavrelor aflate în locuinţa sa, este aceea a încercării de a ascunde săvârşirea infracţiunii de omor îndreptată împotriva a două victime. Incendiul extinzându-se, a pus în pericol şi integritatea locuinţelor aflate în imediata vecinătate a casei inculpatului, declanşând starea de pericol public.

De asemenea, a apreciat că urmările produse sunt deosebit de grave: actele materiale săvârşite de inculpat au dus la decesul în aceleaşi împrejurări a două persoane, s-a folosit de un mijloc care prin el însuşi prezintă o periculozitate sporită (incendierea), cu scopul vădit de a-şi ascunde faptele şi de a nu răspunde penal.

Prin desenarea pe toracele fiecărei victime a unei cruci şi incendierea celor două cadavre a batjocorit rămăşiţele neînsufleţite ale celor doi dispăruţi, dovedind sentimente josnice şi imorale faţă de amintirea acestora.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie ce caracterizează activitatea infracţională a inculpatului, considerăm că este vorba de intenţie directă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale, pe care le-a şi urmărit.

Inculpatul nu a dat dovadă nici măcar de o umbră de părere de rău, de regret pentru ceea ce a făcut (a se vedea în acest sens declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii de martorii P.S.M., L. I., I. V., F. I., precum şi declaraţiile date în cursul judecăţii de martorii Z. L. şi S. C.). Dimpotrivă, inculpatul şi-a exprimat în mod clar disponibilitatea de a mai săvârşi şi alte infracţiuni de omor (care ar viza nu numai o singură persoană, ci cel puţin trei - patru). Persistenţa într-un comportament infracţional a fost relevată şi de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

În ceea ce priveşte antecedentele inculpatului a arătat că acesta a săvârşit infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar în stare de recidivă mare postexecutorie, primul termen al recidivei fiind tot o infracţiune îndreptată contra vieţii, rămasă în forma tentativei. Pentru această primă infracţiune a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 444/2004 a Tribunalului Mureş, reţinându-se că inculpatul i-a aplicat acelei părţi vătămate 14 lovituri de cuţit în zone vitale ale corpului cu un corp tăietor înţepător (briceag sau cuţit), provocat fiind de victimă (ce a avut o atitudine necuviincioasă, raportată la memoria mamei defuncte a inculpatului); şi în această speţă s-a relevat comportamentul agresiv al inculpatului, care - fiind grefat pe un etilism cronic - nu poate fi controlat.

Nici percepţia comunităţii din care provine faţă de inculpat nu îi este favorabilă, fiind de notorietate că el purta în permanenţă asupra sa un cuţit şi avea un comportament violent, fiind evitat de vecini (a se vedea declaraţiile martorilor P. S.şi L.I.).

Însumând toate aceste argumente care au fost dezvoltate pentru analiza atât a periculozităţii sociale a faptelor săvârşite, cât şi a situaţiei personale a inculpatului, parchetul a apreciat că pedeapsa închisorii aplicate acestuia pentru infracţiunea de omor deosebit de grav nu-şi poate atinge scopul prevăzut de art. 52 alin. l C.p.

Pedeapsa închisorii aplicate anterior inculpatului prin sentinţa penală nr. 444/2004 a Tribunalului Mureş nu l-a reeducat în spiritul respectării unor minime reguli de convieţuire socială, iar coerciţia la care a fost supus nu şi-a produs efectele urmărite de organele judiciare.

În continuare după liberarea condiţionată a dovedit o gravă lipsă de respect faţă de valorile sociale importante, o disponibilitate neechivocă de a curma în viitor viaţa şi a altor persoane (afirmată după săvârşirea actualelor infracţiuni atât în faţa martorilor ascultaţi, cât şi în faţa consilierului de probaţiune - fila nr. 104 dosar primă instanţă).

Consideră că nu trebuiesc ignorate nici concluziile cuprinse în raportul de expertiză medico-legală de natură psihiatrică (filele nr. 141 - 143 dosar urmărire penală), care relevă actualele tendinţe impulsive şi antisociale ale inculpatului, o toleranţă scăzută la frustrare, o acumulare de afecte brutale, nesupunere, anarhie şi narcisism total.

În plus, consilierul de probaţiune subliniază în raportul de evaluare întocmit (filele nr. 101 - 104 dosar primă instanţă) şi tendinţa acestuia de minimalizare a consecinţelor faptelor comise.

Concluziile care sunt formulate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, coroborate cu raportul de expertiză medico-legală de natură psihiatrică şi cu celelalte argumente prezentate anterior, construiesc o personalitate a acestui inculpat care va persevera şi pe viitor într-un comportament infracţional, agresiv şi periculos, imposibil de corectat, în principal datorită lipsei oricărei iniţiative din partea acestuia (a fost deja sancţionat disciplinar în Penitenciarul Tg. Mureş în cursul perioadei arestării preventive în prezenta cauză pentru automutilare şi încălcarea regulamentului de ordine interioară - fila nr. 104 dosar primă instanţă).

Astfel, pentru ca pedeapsa aplicată să fie în măsură să-şi atingă scopul pentru care a fost instituită şi în condiţiile în care pedeapsa închisorii s-a dovedit deja a fi ineficientă, parchetul a apreciat că s-ar impune ca pedeapsa ce i s-ar aplica inculpatului să fie detenţia pe viaţă, ca cea mai gravă dintre cele două pedepse principale alternative prevăzute de norma juridică de incriminare.

Inculpatul, în motivarea apelului solicită reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, arătând că este adevărat că a comis faptele de care este acuzat, însă victimele au venit la el acasă, şi nu poate să îşi dea seama cum a putut să le omoare, poate de frică sau tulburat de băutură.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel şi în considerarea disp. art.378 rap. la art.371 Cod pr.penală, Curtea a apreciat că numai apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în data de 22 mai 2008 inculpatul C. C. M. se afla la domiciliul său, fiind foarte obosit, deoarece o zi şi o noapte înainte, consumase băuturi alcoolice. A venit la el victima M. E. E.care a cerut bani şi s-a întors cu o sticlă de băutură, respectiv spirt medicinal. Inculpatul a preparat spirtul medicinal cu apă şi au început să bea. Apoi, a sosit şi a doua victimă, F. I. E., care a adus alte două sticle. Toţi trei au continuat să consume spirt medicinal cu apă. La un moment dat, între inculpat şi victime s-au iscat discuţii contradictorii privind un pretins furt a unei drujbe, precum şi cu privire la pretinsa paternitate a inculpatului faţă de copilul uneia dintre victime.

Pe fondul consumului de alcool şi a unor discuţii contradictorii, la un moment dat, între inculpat şi victime s-a iscat un conflict spontan, care a culminat cu agresarea fizică a celor două , inculpatul reuşind să doboare victimele la pământ, pe una dintre ele a lovit-o cu un corp contondent, apoi le-a aplicat mai multe lovituri cu un briceag. Cu acelaşi briceag, inculpatul le-a desenat celor două victime câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului, apoi a aruncat peste cele două victime pături şi aşternuturi, cărora le-a dat foc, lăsându-le să ardă în propria-i locuinţă.

După aceea inculpatul a ieşit din locuinţă, a împrumutat nişte bani de la un vecin sub pretextul că vrea să cumpere pâine şi a plecat la un bar din localitatea vecină, Ibăneşti, de unde şi-a luat o sticlă de bere .

Incendiul a fost observat şi stins de vecini, au fost anunţate organele de poliţie şi pompieri, în apropierea casei inculpatului existând alte case şi anexe gospodăreşti, la cca. 10 m distanţă. Una dintre victime a fost scoasă din încăpere, iar cealaltă a rămas în locul în care se afla în cameră, lângă pat, ambele fiind parţial carbonizate.

Inculpatul s-a întors în locuinţa sa, fiind văzut mai întâi de martorul I. V., martor atenţionat de grupurile de oameni să aibă grijă pentru a nu fi tăiat şi el de inculpat. Cei prezenţi au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat, găsind asupra sa un cuţit cu mâner de corn de cerb cu lama de aproximativ 20 cm, având pe el urme de sânge.

La întrebările cetăţenilor, inculpatul a afirmat despre fapta sa şi despre victime că „ele şi-au căutat-o”, că-i pare rău că nu a omorât mai mulţi oameni şi, „că i-a făcut pe cei doi ca pe porci şi că pocneau când îi lovea cu piciorul”.

Această stare de fapt este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, inclusiv prin declaraţiile inculpatului date atât în faţa primei instanţe (f.11 d.fond) cât şi în faţa instanţei de apel (f.28 d.apel) , astfel că aceasta nu suportă nicio critică.

Cu privire la încadrarea juridică, instanţa de apel apreciază că aceasta este greşită.

Nici organul de urmărire penale şi nici prima instanţă nu au reţinut în sarcina inculpatului şi infracţiunea de profanare de morminte prev. de art.319 Cod penal, cu toate că în considerentele rechizitoriului era descrisă această faptă.

Potrivit art.319 Cod penal, profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru se pedepseşte.

A profana un cadavru înseamnă a mutila prin orice mijloace un cadavru, inclusiv prin incendiere sau dezmembrare sau a batjocoririi rămăşiţelor neînsufleţite ale acestora.

În speţă, aşa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul după ce a ucis cele două victime, le-a desemnat acestora câte o cruce pe piept, prin zgârierea tegumentului cu un cuţit, iar apoi le-a acoperit cu pături şi aşternuturi de pat şi le-a dat foc.

Incendierea cadavrelor victimelor s-a făcut, de asemenea în scopul ascunderii infracţiunii de omor săvârşite anterior, astfel că aceste acte materiale sunt caracteristice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de profanare de morminte.

Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii de profanare de morminte, instanţa de apel apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prin desenarea crucilor pe cadavre şi prin incendierea acestora, astfel că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi l-a şi urmărit.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că prin decizia nr.35/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o decizie pronunţată în interesul legii, a statuat că în ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art.319 din Cod penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrare ori incendierea cadavrului urmăreşte ascunderea faptei de omor comisă anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.

Prin urmare, în drept, fapta inculpatului C.C.M. care la data de 22 mai 2008 a profanat două cadavre prin desenarea pe pieptul acestora a unor cruci, prin zgârierea tegumentului cu un cuţit şi prin incendierea acestora prin care a urmărit ascunderea faptei de omor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte prev. de art.319 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracţiune, instanţa va avea în vedere disp. art.72 Cod penal, privind criteriile generale de individualitate a pedepsei, de faptul că inculpatul este recidivist şi că a recunoscut comiterea acestei infracţiuni, astfel că instanţa urmează să-i aplice o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet este fondat.

La individualizarea judiciară a unei pedepse, instanţa de judecată trebuie să aibă ca punct de plecare fapta penală comisă, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecvenţă, posibilitate de prevenire, mod de săvârşire, urmări, etc.), iar ca punct final, situaţia personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia (forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psihofizică, antecedentele penale, etc.).

Pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prima instanţă i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 23 de ani de închisoare, fără însă a avea în vedere toate criteriile prev. de art.72 Cod penal.

Astfel, în speţă, nu s-a avut în vedere gravitatea deosebită a modului de săvârşire a faptei comise de inculpat, periculozitatea socială a acestora fiind extrem de ridicată prin multitudinea de relaţii sociale încălcate de inculpat (dreptul la viaţă, la integritate corporală, la siguranţă, etc.), precum şi urmările produse care sunt deosebit de grave, respectiv inculpatul a ucis două persoane, a incendiat acele două cadavre, în scopul ascunderii faptei, a desenat pe pieptul fiecărei victime câte o cruce, prin zgârierea tegumentului cu un cuţit, dând dovadă de sentimente josnice şi imorale faţă de amintirea acestora.

Cu toate că în apel inculpatul a declarat că regretă faptele comise, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, imediat după comiterea faptelor inculpatul nu a dat dovadă de nicio părere de rău, de regret, ci dimpotrivă a declarat că îi pare rău că nu a ucis mai mulţi oameni.

Acest comportament infracţional rezultă şi din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, care concluzionează că inculpatul va persista în comportamentul infracţional (f.101-104 d.fond).

De asemenea, prima instanţă de judecată nu a avut în vedere şi antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist şi a mai fost condamnat pentru o infracţiune de omor, în forma tentativei. Astfel, prin sentinţa penală nr.444 din 16.12.2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr.12/A/28.01.2005 a Curţii de Apel Tg.Mureş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, reţinându-se că în data de 07.11.2003, în jurul orelor 21,00 inculpatul C. C. M. i-a aplicat părţii vătămate F. Z. un număr de 14 lovituri de cuţit, viaţa victimei fiind salvată doar datorită intervenţiei medicale prompte şi rapid aplicate.

Pentru toate argumentele arătate mai sus, şi având în vedere disp. art.72 Cod penal, apreciem că pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată inculpatului de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, nu este suficientă, întrucât această pedeapsă nu-şi poate atinge scopul prev.de art.52 alin.1 Cod penal, astfel că urmează a i se aplica inculpatului pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

De asemenea, instanţa de apel apreciază că schimbarea încadrării juridice operată de prima instanţă este corectă, deoarece inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b Cod penal şi nu postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal, întrucât la data săvârşirii infracţiunilor era îndeplinit termenul reprezentând restul de pedeapsă rămas de executat de 544 zile în urma liberării condiţionate din 12.05.2006.

Totodată, în mod corect, prima instanţă a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din omor deosebit de grav în două infracţiuni de omor simplu, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav, şi de altfel, această cerere nici nu a mai fost reiterată în apel.

Cu privire la apelul inculpatului instanţa apreciază că acesta nu este fondat, având în vedere considerentele expuse mai sus, astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, ci dimpotrivă.

Faţă de considerentele expuse Curtea, în baza art.379 pct. 2 lit.a Cod pr.penală a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, să desfiinţeze în parte hotărârea atacată