Scoala postliceala „dimitrie cantemir”

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 482.44 Kb.
səhifə1/7
tarix16.04.2018
ölçüsü482.44 Kb.
  1   2   3   4   5   6   7

SCOALA POSTLICEALA „DIMITRIE CANTEMIR”

COMUNICARE PROFESIONALA-SUPORT DE CURS

PROF.Voda Crucita.
1. Introducere

Afacerile au la bază comunicarea. Comunicarea este cea care permite ca orice "întreg" să funcţioneze. "Întregul" poate fi un individ, o echipă, o comunitate, o naţiune, un conglomerat de naţiuni, o populaţie globală. Din acest punct de vedere putem concluziona că cei care stăpânesc comunicarea, la nivel de artă, pot deveni "învingători" - în sensul că pot privi cu încredere viitorul şi pot fi cei care se manifestă astfel încât să reuşească încontinuu. În mentalitatea şi logica abundenţei noi suntem încontinuu "învingători" şi putem, în orice clipă, să alegem în mod liber o "interpretare potrivită a evenimentelor" - care pot fi privite ca succese (şi pentru faptul că orice rău aduce un bine - cum spune proverbul).

Comunicarea holistică (adică totală) şi conştientizarea unor secvenţe din ce în ce mai ample din ea permite ca drumul succesulul în orice activitate sau domeniu să capete noi înţelesuri. În ultimii ani colective interdisciplinare de succes au adus noi dovezi în sprijinul "decodării posibile a unor informaţii din lumea vie" capabile să lărgească mult orizontul cunoaşterii umane.

Teoria complexităţii şi studiile bazate pe aceasta au permis conştientizarea unor nivele multiple de înţelegere şi aplicare ale elementelor comunicării. Numeroase informaţii vechi sunt reevaluate, primesc noi înţelesuri şi constituie baza pentru noi tehnici şi metode de comunicare. Un accent deosebit se pune pe etica celui care comunică, pe principiile fundamentale ale vieţii armonioase.

Azi, la început de mileniu al comunicării holistice, putem folosi cu încredere tehnicile creative, intuitive, logice, imaginative create de-a lungul timpului. Aplicarea acestora în zona comunicării ar putea deschide noi orizonturi, ar putea permite dezvoltarea unor abilităţi latente.

Comunicarea este veriga esenţială în funcţionarea normală a oricărui sistem. Sistemele ecologice fac din comunicare o adevărată artă. Arta comunicării umane este veche de când lumea şi este în continuă dezvoltare.


Există trei secvenţe mari:

  • Comunicarea non - verbală;

  • Comunicarea verbală;

  • Comunicarea holistică.

Fiecare dintre acestea a parcurs sau parcurge etape de conştientizare, în sensul că deşi totul există în tot (conform teoriei holistice a Universului) fiecare generaţie de vieţuitoare îşi alege, conform unei legi naturale, să utilizeze o anumită secvenţă mai mare sau mai mică din comunicarea holistică.

În realitate, orice organism viu comunică holistic - dar conştientizează doar o parte din plaja comunicării. Unele vieţuitoare - omul, de exemplu - au capacitatea de a-şi activa în mod voluntar secvenţe tot mai ample din comunicarea holistică.

Civilizaţia umană este în pragul unui salt în nivelul şi profunzimea comunicării. Pe lângă aspectele biologice ale comunicării, asistăm şi la o dezvoltare a aspectelor tehnice ale acesteia. Putem spune că mileniul trei este deja un mileniu al comunicării holistice. Primele faze includ:


  • Dezvoltarea capacităţii de a utiliza cantităţi sporite de informaţii;

  • Dezvoltarea bazei logistice (naturale şi artificiale) pentru utilizarea eficientă a informaţiei;

  • Dezvoltarea bazei native de procesare holistică a informaţiei;

  • Dezvoltarea ştiinţei comunicării holistice;

  • Dezvoltarea civilizaţiei informaţionale a Mileniului 3.

Specialiştii prognozează o dezvoltare fără precedent a culturii umane - bazate pe cantitatea şi calitatea de excepţie a informaţiei utilizate în sistemele armonioase. Se pot prefigura patru etape:

  • Dezvoltarea de aplicaţii individuale, pe bază de "jurnal personal - în diferite variante"

  • Dezvoltarea de aplicaţii familiale;

  • Dezvoltarea de aplicaţii în grupe de prieteni;

  • Dezvoltarea de aplicaţii comunitare complexe.

Sunt de aşteptat, în viitorul apropiat, dezvoltări semnificative în domeniile:

  • Aspecte formale ale comunicării holistice;

  • Aspecte complementare comunicării (acţiuni cu scop informaţional);

  • Aspecte neconvenţionale ale comunicării armonioase în natură;

  • Aspecte bio-chimice şi informaţionale în domeniul comunicaţiilor viitorului apropiat.

Teoria inteligenţelor multiple elaborată de Howard Gardner în 1985 porneşte de la ideea existenţei unor inteligenţe diferite şi autonome ce conduc la modalităţi diverse de cunoaştere, înţelegere, învăţare şi comunicare. Acestea sunt:



  • Inteligenţa lingvistică - Oamenii gândesc cu predilecţie în cuvinte şi folosesc cu uşurinţă limba pentru a înţelege realităţi complexe; au o sensibilitate deosebită pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea şi ritmurile limbii.

  • Inteligenţa logico-matematică - Analizează cauzele şi efectele, înţeleg relaţiile dintre acţiuni, obiecte şi idei; au abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi efectua operaţii logice complexe. Au abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.

  • Inteligenţa muzicală - Gândesc în sunet, ritmuri, melodii şi rime. Sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului; recunosc, creează şi reproduc muzica folosind un instrument sau vocea. Se implică într-o ascultare activă şi sensibilă şi stabilesc o legătură puternică între muzică şi emoţii.

  • Inteligenţa spaţială - Au abilitatea de a gândi în trei dimensiuni, de a transforma percepţiile şi a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. Posesorii ei au capacitatea de a înţelege relaţiile din spaţiu şi de a lucra cu obiecte.

  • Inteligenţa naturalistă - Înţeleg lumea naturală, iubesc plantele şi animalele. Au abilitatea de a recunoaşte şi clasifica indivizi şi specii şi de a stabili relaţii ecologice. Interacţionează eficient cu creaturi vii şi pot discerne cu uşurinţă fenomene legate de viaţă şi de forţele naturii.

  • Inteligenţa kinestezică - Gândesc în mişcări şi folosesc corpul în moduri sugestive complexe. Implică simţul timpului şi al coordonării mişcărilor întregului corp şi ale mâinilor în manipularea obiectelor.

  • Inteligenţa interpersonală - Înseamnă a gândi despre alte persoane şi a le înţelege, a avea empatie, a recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibili la motivele, intenţiile şi stările lor. Înţeleg cum "funcţionează" oamenii.

  • Inteligenţa intrapersonală - Determină o gândire şi înţelegere de sine, a fi conştient de punctele tale tari şi slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi emoţiilor, abilitatea de a se monitoriza în relaţiile cu alţii.

Înţelegerea diversităţii oamenilor asigură un cadru care ia în considerare diferenţele individuale în procesul de comunicare. Putem conştientiza că fiecare persoană posedă opt inteligenţe într-o combinaţie unică, că fiecare are capacitatea să-şi dezvolte inteligenţele dacă primeşte încurajare – sprijin - instruire adecvată, că fiecare poate înţelege interacţiunea inteligenţelor şi crea situaţii care favorizează buna comunicare, că fiecare poate recunoaşte existenţa diversităţii în cadrul aceluiaşi tip de inteligenţă. (33)



Activizarea învăţării modului de comunicare potrivit presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee (discuţia, jocul de rol, explorarea unui subiect din mai multe perspective, problematizarea, reţeaua de discuţie, brainstorming, învăţarea prin colaborare etc.) care să ne implice activ în proces, urmărind dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii, dezvoltarea deosebită a interesului pentru obţinerea de deprinderi comunicative practice.(34)
Putem avea control asupra opţiunilor noastre, dar nu şi asupra consecinţelor acestor opţiuni. De asta se ocupă legile sau principiile universale. Nu putem deţine controlul asupra vieţii. O abordare bazată pe principii depăşeşte reţetele tradiţionale şi evită "scurtăturile". O viaţă împlinită nu înseamnă doar viteză şi eficienţă. Există un curent puternic în lume, care pune accentul pe priorităţi şi nu pe urgenţă. Poţi comunica bine după ce-ţi examinezi stilul de viaţă, motivaţiile, priorităţile. Când te implici cu adevărat în procesul de profundă auto-cunoaştere poţi privi cu alţi ochi lumea şi te poţi privi cu alţi ochi. Când ştii ce e cu adevărat important pentru tine vei pune bază pe o comunicare de calitate.

De starea sufletească a unui om depinde felul în care trăieşte; gândurile i se transformă în vorbe şi fapte. Dacă vrem să operăm schimbări semnificative în domeniul rezultatelor, nu ne putem schimba doar atitudinea şi comportamentul, metodele şi tehnicile; trebuie să operăm modificări în paradigmele de bază din care s-au dezvoltat. Schimbarea totală nu trebuie instalată, ci trebuie dezvoltată. Ea apare în mod natural din principiile care stau la bază. Problemele esenţiale cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire care le-a creat. Esenţial este să ştii şi să comunici ceea ce e important şi nu doar să răspunzi pur şi simplu la ceea ce este urgent.

Avem de-a face în viaţă cu urgenţa şi importanţa, dar în luarea deciziilor unul din aceşti factori are tendinţa să domine. Opţiunea pentru urgenţă sau importanţă are un profund efect asupra rezultatelor pe care le obţinem. Dependenţa de urgenţă e un comportament auto-distructiv care satisface temporar un gol creat de necesităţi neîmplinite. Atunci când urgenţa devine factorul dominant din viaţa noastră, se pierde sensul importanţei. Din ce în ce mai mulţi oameni vor să descopere şi să rezolve problemele cronice care îi împiedică să se ocupe de lucrurile cu adevărat importante pentru ei. Pe măsură ce trecem de la urgenţă la importanţă, ne punem tot mai frecvent întrebarea: "Care sunt de fapt priorităţile şi cum să facem să le punem pe primul plan în viaţă?" După Stephen Covey (10) există trei idei fundamentale care ne autorizează să răspundem la această întrebare:

  1. Împlinirea celor patru necesităţi şi capacităţi umane, surprinsă în sintagma "a trăi, a iubi, a învăţa, a lăsa ceva în urmă" - care reprezintă şi necesităţile noastre fizice, sociale, mentale şi spirituale.

  2. Adevărul principiilor "Nordului autentic", care oferă context şi semnificaţie locului în care suntem sau vrem să mergem, felului în care putem ajunge acolo - fundamentat pe legea eternă a cauzei şi efectului care funcţionează în lumea eficienţei şi interdependenţei umane. În viaţa omului şi în societate, inexorabil, culegem doar ceea ce am semănat. Căutarea "scurtăturilor şi soluţiilor miracol" se bazează pe iluzia rezolvării rapide, iar aceasta ne afectează nu numai conştiinţa propriilor nevoi fundamentale, ci şi felul în care încercăm să le satisface.

  3. Potenţialitatea celor patru calităţi omeneşti:

  • cunoaşterea de sine - puterea de a ne detaşa de noi înşine şi a ne examina felul în care gândim, motivaţiile, trecutul, acţiunile, deprinderile şi tendinţele.

  • conştiinţa - sistemul nostru intern de ghidare etică şi morală, care ne îngăduie să ne dăm seama când acţionăm sau chiar să ne contemplăm acţionând, să ne conectăm la înţelepciunea veacurilor şi a sufletului, să conştientizăm sentimentul însuşirilor şi menirii noastre unice.

  • voinţa independentă - capacitatea noastră de a acţiona cu conştiinţă, moralitate şi vizionarism, de a acţiona pe baza principiilor şi nu a emoţiilor sau circumstanţelor, de a fi produsul alegerilor noastre, de a fi responsabili (adică de a alege dincolo de dispoziţiile sau tendinţele de moment).

  • imaginaţia creativă - puterea de a prevedea o situaţie viitoare, de a concepe un plan şi de a rezolva problemele sinergetic. Ne permite să facem un angajament personal, să stabilim un ţel, să planificăm o întrevedere, să ne privim pe noi înşine îndeplinindu-ne angajamentul chiar în condiţiile cele mai dificile.

Acestea stau la baza decisivei noastre libertăţi umane: puterea de a alege, de a reacţiona, de a schimba. Între stimuli şi reacţii, există un spaţiu. În acest spaţiu se află puterea de a ne alege reacţia. În reacţia noastră stă de fapt maturitatea şi libertatea.

Desăvârşirea celor patru calităţi enunţate presupune un proces de exersare cu interes continuu. Printre numeroasele căi de educare utile se află şi următoarele:


  • Educarea cunoaşterii de sine prin realizarea unui jurnal personal.

Sporeşte în mod semnificativ cunoaşterea de sine şi întăreşte celelalte însuşiri, ca şi sinergia dintre ele. În jurnal se poate scrie despre: rezultatele pe care le obţinem în viaţă, consecinţele gândurilor - vorbelor - faptelor, analiza a ceea ce nu înţelegem, despre ceea ce ne deranjează sau ne face plăcere, despre revelaţii - impulsuri interioare, angajamente faţă de noi înşine sau faţă de alţii, factori stimulatori sau inhibitori, posibilităţi de viitor, dezvoltarea propriei imaginaţii, examinarea viselor împlinite şi neîmplinite, explorarea unor noi căi de a acţiona pentru a trece de la vis la faptă. Păstrarea unui jurnal intim ne oferă posibilitatea să analizăm şi să perfecţionăm zilnic felul în care ne dezvoltăm şi ne folosim capacităţile. Scrisul fixează mai bine informaţiile; ne ajută să ne amintim şi să aplicăm. Jurnalul ne oferă un important instrument contextual; la recitirea experienţelor trecute putem căpăta o perspectivă asupra tiparelor şi temelor recurente din viaţa noastră.

  • Educarea conştiinţei prin învăţare, ascultare şi răspuns.

De la "vocea interioară" până la "inconştientul colectiv", această însuşire a fost recunoscută şi abordată ca element esenţial al fiinţei umane. Când oamenii fac o analiză serioasă a vieţii lor interioare, indiferent de cultura, educaţia, religia sau rasa căreia îi aparţin, par a căpăta un simţ al Legilor vieţii. Pentru a sta şi a ne asculta frecvent conştiinţa trebuie să fim "reflexivi" sau "meditativi". Când reuşim să ne ascultăm vocea interioară ne dăm seama că există o realitate universală independentă de noi, că ne-am putea folosi de izvorul de înţelepciune ce zace acolo.

Atunci când ne conectăm prin conştiinţă (ascultând şi răspunzând, acţionând în armonie cu vocea noastră interioară) la înţelepciune devenim o persoană cu caracter şi conştiinţă. Calitatea conectării poate creşte prin câteva mijloace:



  • Citind şi meditând asupra înţelepciunii;

  • Detaşându-ne şi învăţând din propria noastră experienţă;

  • Observând cu atenţie experienţa celor din jur;

  • Găsind timp pentru a ne linişti şi a ne asculta vocea interioară;

  • Răspunzând vocii interioare.

  • Dezvoltarea voinţei independente, luând şi respectând angajamente.

E important să începem cu paşi mici. Construim încet, fără a ne face promisiuni exagerate, pe care nu le putem respecta. Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem. A da vina pe factori exteriori înseamnă a le da acestora puterea de a ne controla. Frecvent nu ştim ce putere există în fiecare dintre noi. Putem alege să fim cei care ne controlăm singuri viaţa, luându-ne şi respectându-ne angajamente faţă de noi şi faţă de ceilalţi, până când capacitatea noastră de a acţiona va fi suficient de puternică.

  • Dezvoltarea imaginaţiei creative prin intermediul reprezentărilor mentale.

Pentru dezvoltarea imaginaţiei creative se poate folosi reprezentarea mentală, folosită de marii performeri pentru a-şi îmbunătăţi sub diferite aspecte calitatea vieţii. Într-o stare de relaxare ne putem folosi conştiinţa pentru a ne delimita de gânduri şi sentimente, iar cu ochii minţii să ne vedem acţionând aşa cum ne-am dori - de exemplu combinând curajul şi respectul, interiorizând principiile şi valorile într-o puternică decizie de a ne schimba în sensul dorit, cu încredere şi respect faţă de viaţă.

  • Descoperirea înţelepciunii pe care o avem deja.

Majoritatea oamenilor vor să trăiască cu bucurie o viaţă care să aibă sens şi în care să-şi aducă o contribuţie meritorie. A face totul mai repede şi mai eficient nu poate înlocui necesitatea de a face lucrurile care contează cu adevărat. Vrem să ne folosim calităţile pentru a trăi viaţa cu bucurie, respectând şi fiind respectaţi, fiindu-ne utili nouă şi celor din jurul nostru. Puterea de a oferi calitate vieţii nu se află în nici o tehnică de planificare, ci în noi înşine, în capacitatea noastră de a ne dezvolta aşa încât să putem acţiona cu integritate atunci când alegem în cunoştinţă de cauză să fim cei care optează pentru o soluţie sau alta.(9, 10)

2. Relaţii publice ÎN AFACERI

Obiective:

  1. Ce sunt relaţiile publice?

Clasificare, trăsături caracteristice, elementele procesului

  1. Relaţiile publice în afaceri - ca proces

  2. Tehnici, metode pentru relaţii publice în afaceri

  3. Îmbunătăţirea sistemului de relaţii publice în afaceri



    1. Ce sunt relaţiile publice în afaceri?

Ansamblul de mijloace folosite de către organizaţii, în cadrul unui proces complex, pentru a crea un climat de încredere şi simpatie în rândul propriului personal, precum şi în rândul publicului ţi partenerilor prin informarea obiectivă.



Clasificare:

Relaţii publice interne. Pentru armonizarea relaţiilor dintre membrii organizaţiei, care favorizează desfăşurarea şi dezvoltarea activităţilor, în acţiunile de relaţii publice interne se pot realiza reuniuni informative cu personalul, difuzarea de filme sau alte materiale informative etc. Este important ca fiecare om să se considere coparticipant la activitatea respectivă, în cadrul căreia poate să-şi manifeste pe deplin personalitatea.

Relaţii publice externe. O atenţie deosebită se acordă clientelei şi marelui public. Se ţine seama de aspecte ca vârsta, sexul, pregătire, profesia etc. partenerilor de comunicare pentru a crea o atmosferă favorabilă şi a recepţiona sugestiile făcute.



    1. Relaţiile publice în afaceri - ca proces

În vederea obţinerii unor rezultate aşteptate în afaceri, promovăm încrederea, care acţionează în mai multe etape şi la niveluri diferite. Important este ca la beneficiar să ajungă acele informaţii de care acesta are nevoie şi să le perceapă ca adevărate. Pentru ca procesul să funcţioneze, el are nevoie de agentul de relaţii publice, clientul sau beneficiarul şi serviciile specifice.



Agentul de relaţii publice. Nu orice persoană poate îndeplini această funcţie. Trebuie să aibă capacitatea de a intra în relaţie cu semenii săi cât mai uşor şi mai natural cu putinţă, să fie prezentabil şi corect în relaţiile cu clienţii şi marele public. Are nevoie pe lângă pregătire în sociologie, psihologie, retorică, management, legislaţie, limbi străine şi de cunoştinţe temeinice despre mijloacele moderne de comunicare, drepturile omului, istorie, politologie. Are obligaţia deontologică să fie de partea organizaţiei care l-a angajat până la terminarea contractului, să exploateze orice eveniment favorabil îndeplinirii mandatului său.

Clientul. Beneficiarul poate fi o persoană sau o organizaţie. Are nevoie de consultanţă profesională pentru a-şi realiza un interes (scop). Între client şi agentul de relaţii publice iau naştere raporturi contractuale.

Serviciile de relaţii publice în afaceri. Urmăresc crearea unor canale de comunicare cu beneficiarii sau administrarea acestor canale. Specifice sunt activităţile de promovare comercială şi marketing, consultanţă în diverse domenii (relaţii de muncă, probleme de personal, educaţie sau recalificare, promovarea unei imagini de marcă etc.).

Etapele procesului.



  • Definirea scopului - stabilirea obiectivelor

  • Dă posibilitatea interlocutorilor să se cunoască. Armonizează interesele celor două părţi legate de timp, costuri etc.

  • Cercetarea în teren

  • Are ca scop găsirea problemelor şi identificarea căilor şi metodelor eficiente pentru atingerea scopului. Are următoarele funcţii:

  • Determinarea domeniilor de unde trebuie culeasă informaţia: social, politic, economic.

  • Obţinerea unor date din surse credibile pentru formarea imaginii complete, reale: personal, cifra de afaceri, calitatea produselor şi serviciilor, politica salarială, relaţii cu partenerii etc.

  • Identificarea problemelor esenţiale care fac ca imaginea organizaţiei să nu fie cea dorită: investigarea modului de organizare şi derulare a activităţilor pentru depistarea vectorilor care nu sunt folosiţi cu mare eficienţă şi care grevează asupra sistemului.

  • Studiul mediului în care urmează să se implementeze proiectul: modalităţi specifice de circulaţie a informaţiei, intoleranţa faţă de structurile care pot produce blocaje.

  • Stabilirea unei strategii de abordare a activităţilor de relaţii publice: număr de activităţi, calendarul desfăşurării lor.

  • Punerea în practică a activităţilor prin tehnici şi metode specifice.

  • Elaborarea strategiei

  • Ţine seama de specificul activităţilor ce se desfăşoară în organizaţie, de circumstanţele reale în care îşi realizează sarcinile profesionale persoanele care lucrează acolo şi de modul în care se face, de obicei, comunicarea.

  • Repere: identificarea publicului ţintă, găsirea canalelor de comunicare performante, conţinutul şi calitatea mesajului de transmis capabil să formeze reprezentări fără echivoc la publicul ţintă, eşantionarea activităţilor, folosirea eficientă a resurselor materiale şi umane implicate, evaluarea şi adaptarea periodică a strategiei folosite.

  • Implementarea activităţilor

  • Are drept scop identificarea canalelor de transmisie cele mai performante în mediul respectiv şi urmărirea realizării, după calendarul stabilit, a activităţilor hotărâte - receptând ecoul acestora pentru evaluarea programului.

  • Evaluarea periodică şi finală

  • Se realizează secvenţial (odată cu terminarea fiecărei faze; pot duce la modificări ale strategiei dacă este cazul) şi final.



2. 3. Tehnici şi metode pentru relaţii publice în afaceri
Tehnici şi metode cu caracter general
Tehnica negocierii. Ideea de bază este realizarea consensului (toate persoanele participante să aibă de câştigat).

Tehnica interviului. Este folosită ca instrument de culegere de date şi informaţii şi presupune ca cel care utilizează interviul să se bazeze pe anumite abilităţi cu ajutorul cărora să-şi îndeplinească sarcina.

Interviul are trei faze: pregătirea - adunarea de date şi informaţii despre persoana cu care vom intra în contact, stabilirea obiectivelor - identificarea acelor aspecte ce trebuie lămurite folosind ca sursă de informare persoana ce face obiectul interviului, realizarea interviului - la sediu sau în deplasare, lăsând intervievatului convingerea că datorită sprijinul pe care ea l-a acordat este deosebit de semnificativ.



Interviul se poate prezenta şi sub forma unui chestionar nominalizat sau nenominalizat.
Legătura permanentă cu mijloacele de informare în masă.

  • Mijloacele de comunicare în masă alese pentru colaborare trebuie să fie oneste, să aibă audienţă bună la publicul ţintă, angajaţi profesionişti şi fair play în relaţiile cu noi.

  • Elaborarea comunicatelor de presă. Urmărim informarea grupului ţintă numai pentru anumite evenimente, în vederea câştigării încrederii. Anumite aspecte ale evenimentului vor fi redate cu mai multe amănunte sau invers, cu mai puţine. Comunicatul trebuie să fie laconic, bogat în informaţie, clar în exprimare şi cu o adresă precisă.

  • Buletinul de presă este o formă a comunicatului de presă şi are rolul de a menţine viu interesul presei pentru subiectul propus în cadrul strategiei de relaţii publice. Presupune difuzarea la intervale regulate a informaţiilor, fără ca acestea să fie urgente sau absolut necesare.

  • Dosarul de presă cuprinde totalitatea documentelor ce vor fi puse la dispoziţia presei, periodic şi cu ocazia conferinţelor de presă, cu scopul de a readuce în atenţia publicului ţintă elemente ale strategiei de relaţii publice avute în vedere.



Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə