Secţia I civilă Condiţiile răspunderii patrimoniale ale salariaţilor potrivit art. 255 Codul muncii

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
1. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine.

Art. 153 şi următoarele din Legea 302 din 2004, republicată

Condamnata a fost arestată preventiv 158 de zile şi a început să execute pedeapsa în Spania, începând cu data de 1 martie 2013.

Cererea formulată este întemeiată, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 153 şi următoarele din Legea nr.302/2004 modificată, în ceea ce priveşte pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 237 şi art. 242 alin. 1 şi 3 din Codul penal spaniol, infracţiune care are corespondent în legislaţia română, respectiv art. 234 alin. 1 lit. a Cod penal şi că celelalte pedepse aplicate inculpatei nu au corespondent în legislaţia penală română.
(Sentinţa penală nr. 9/F/CC/01 aprilie 2014)
Curtea a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu soluţionarea cererii formulate de autorităţile judiciare din Spania, în vederea transferării într-un penitenciar din România a condamnatei.

Examinând cererea formulată, Curtea a constatat că a fost condamnată prin sentinţa penală nr.93/2013 a Judecătoriei Penale nr. 1 din Caceres (Spania), pentru săvârşirea, în calitate de autor, a unei infracţiuni de tâlhărie prin întrebuinţarea de violenţă şi a unei infracţiuni uşoare de vătămare corporală consumate, cu reţinerea circumstanţei atenuante, prin analogie, datorită reparării daunei exclusiv în legătură cu infracţiunea uşoară la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv o (una) lună de zile amendă în cotă zilnică de 3 euro, cu antrenarea răspunderii individuale subsidiare de o (una) zi de privare de libertate pentru fiecare două cote neplătite, pentru săvârşirea infracţiunii uşoare.

Sentinţa nr.93/2013 a Judecătoriei Penale nr.1 din Caceres a rămas definitivă la data de 21.02.2013.

Din actele dosarului rezultă că, condamanta a fost arestată preventiv 158 de zile şi a început să execute pedeapsa în Spania, începând cu data de 1 martie 2013.

Curtea a constatat că cererea formulată este întemeiată, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 153 şi următoarele din Legea nr.302/2004 modificată, în ceea ce priveşte pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 237 şi art. 242 alin. 1 şi 3 din Codul penal spaniol, infracţiune care are corespondent în legislaţia română, respectiv art. 234 alin. 1 lit. a Cod penal şi că celelalte pedepse aplicate inculpatei nu au corespondent în legislaţia penală română.

Având în vedere considerentele de mai sus şi în temeiul art. 153 din Legea nr.302/2004, a fost recunoscută în parte sentinţa penală cu numărul de mai sus a autorităţilor judiciare spaniole, prin care s-a dispus condamnarea inculpatei AI la 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 237 şi art. 243 alin. 1 şi 3 din Codul penal spaniol, s-a dispus transferul persoanei condamnate în România, pentru continuarea executări pedepsei într-un loc de detenţie şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 158 de zile în arest preventiv şi perioada executată în Spania, începând cu data de 1 marie 2013, la zi.

2. Intervenirea unei legi penale noi.

Art. 6 alin. 6 Noul Cod penal

Art.595 Noul Cod de Procedură Penală

Art. 23 din Legea nr. 255/2013
Potrivit mandatului de executare aflat în copie la dosar, condamnatului i-au fost aplicate trei pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea în concurs real şi în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunilor de trafic de droguri şi trafic internaţional de droguri. Sancţiunile astfel stabilite, de 11 ani închisoare, 18 ani închisoare şi 18 ani închisoare, au fost contopite, acesta aflându-se în prezent în executarea rezultantei de 18 ani închisoare, la Penitenciarul Colibaşi.

Analizând, la data de 14.02.2014, posibilitatea aplicării mitior lex, comisia de evaluare de la penitenciar a constatat că doar pedepsele complementare se cer a fi reduse, în baza art. 6 din Noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 1 feb. 2014.

În adevăr, pedeapsa principală pentru infracţiunea de trafic de droguri a rămas neschimbată, doar sancţiunea complementară suferind modificări, potrivit art. 66 din Codul penal în vigoare ea plasându-se între limite mai mici, de la 1 la 5 ani.

(Decizia penală nr. 44/C/CJ/03 Aprilie 2014)
Prin sentinţa penală nr. 394 din 21 februarie 2014, Tribunalul Argeş a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile instituite la nivelul Penitenciarului Colibaşi, în baza art. 595 Cod de procedură penală şi art. 23 din Legea nr. 255/2013.

S-a constatat că, în privinţa pedepsei complementare aplicate condamnatului prin sentinţa penală nr.5/6.01.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia Ia Penală, definitivă prin decizia penală nr 3559/2.11.2012 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr. 9/2012, a intervenit legea penală mai favorabilă.

În baza art. 6 alin. 6 Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi lit. b) Cod penal, căreia îi corespunde cea prevăzută de art. 66 alin.1 lit. a), b), d) din Noul cod penal, aplicată condamnatului, de la 10 ani la 5 ani, conform art. 66 alin. 1 Noul Cod penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că cel în cauză se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 9/2012 emis de Tribunalul Bucureşti. Condamnarea a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 5/6.01.2012 a acestei instanţe, definitivă, fiind aplicată şi pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) Cod penal.

S-a constatat că, potrivit art. 6 alin. 6 cu referire la art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, se impune doar reducerea pedepsei complementare la maximul prevăzut de noua lege, de 5 ani. Aşadar, în baza art. 595 Cod de procedură penală şi art. 23 din Legea nr. 255/2013 , a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare şi s-a constatat că, în privinţa pedepsei complementare, a intervenit legea penală mai favorabilă. În baza art. 6 alin. 6 Cod penal, s-a redus această pedeapsă, de la 10 ani la 5 ani, conform art. 66 alin. 1 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 44/C/CJ/03 Aprilie 2014, Curte a respins ca nefondată contestaţia formulată, întrucât:

Potrivit mandatului de executare aflat în copie la dosar, condamnatului i-au fost aplicate trei pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea în concurs real şi în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunilor de trafic de droguri şi trafic internaţional de droguri. Sancţiunile astfel stabilite, de 11 ani închisoare, 18 ani închisoare şi 18 ani închisoare, au fost contopite, acesta aflându-se în prezent în executarea rezultantei de 18 ani închisoare, la Penitenciarul Colibaşi.

Analizând, la data de 14.02.2014, posibilitatea aplicării mitior lex, comisia de evaluare de la penitenciar a constatat că doar pedepsele complementare se cer a fi reduse, în baza art. 6 din Noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 1 feb. 2014.

În adevăr, pedeapsa principală pentru infracţiunea de trafic de droguri a rămas neschimbată, doar sancţiunea complementară suferind modificări, potrivit art. 66 din Codul penal în vigoare ea plasându-se între limite mai mici, de la 1 la 5 ani.

În atare situaţie, în mod judicios prima instanţă a admis sesizarea şi a modificat, în conformitate cu art. 6 alin. 1 din Codul penal, doar pedeapsa complementară, reducând-o până la maximul special prevăzut de legea nouă.

3. Intervenirea unei legi penale noi.

Art. 10 din Legea nr. 187/2012

Art.595 Noul Cod de Procedură Penală
Având în vedere şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, instanţa a apreciat, că dacă s-ar aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, pedeapsa rezultantă ar fi mai grea decât cea stabilită conform prevederilor vechiului Cod penal.

(Decizia penală nr. 64/C/CJ/25 Aprilie 2014)

Prin sentinţa penală nr.421 din 25 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii mai favorabile, privind pe condamnatul SA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 10.02.2014, a fost înregistrată, sub nr. 554/109/2014, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, instituite la nivelul Penitenciarului Colibaşi prin care se solicita instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună aplicarea legii penale mai favorabile în privinţa condamnatului SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Condamnatul se află în executarea unor pedepse rezultante de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi lit. b cod penal, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 470/01.06.2012, emis de Judecătoria Sector 6 Bucureşti; de 7 ani şi 6 luni închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 157/29.10.2012 emis de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, şi de 19 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 29/25.01.2012 emis de Tribunalul Vâlcea..

Instanţa de fond a constatat, că potrivit noului cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, limitele de pedeapsă privind maximul special s-au redus în cazul infracţiunii de tâlhărie la cuantumul de 10 ani.

Cu toate acestea, având în vedere şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, tribunalul a apreciat, că dacă s-ar aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b din noul cod penal, pedeapsa rezultantă ar fi mai grea decât cea stabilită conform prevederilor vechiului cod penal.

În susţinerea acestei împrejurări, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că este de neconceput aplicarea unor prevederi mai favorabile din noua lege combinate cu aplicarea unor prevederi mai favorabile din vechea lege, deoarece s-ar crea o lex tertia, o operaţiune care nu cade în competenţa organelor judiciare. S-a apreciat că această opinie este în concordanţă şi cu cele afirmate de marele profesor Vintilă Dongoroz, în Tratatul de drept penal – 1939 , respectiv : „Alegerea legii mai blânde înseamnă reţinerea uneia dintre legi sau excluderea absolută a celeilalte legi, ca şi cum nu ar fi existat. Deci nu este îngăduit pentru a uşura situaţiunea învinuitului să se ia unele dispoziţiuni din legea veche şi altele din legea nouă şi prin combinarea lor să se creeze o lex tertia şi mai favorabilă inculpatului”.

Nu poate fi vorba, în opinia instanţei de fond, nici de aplicarea unor instituţii autonome prin combinarea dispoziţiilor mai favorabile din noul cod penal cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracţiuni şi cele din vechiul cod penal cu privire la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni. Dacă, principial, dispoziţiile privitoare la recidivă, ca şi cele privitoare la concurs se evaluează independent de legea în raport cu care s-au încadrat faptele, această soluţie nu operează la toate laturile acestei instituţii. Atât doctrina, cât şi practica judiciară fac deosebire între dispoziţiile care se referă la condiţiile de existenţă ale concursului şi recidivei şi cele care se referă la tratamentul concursului şi recidivei. Dacă dispoziţiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispoziţiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele (inclusiv încadrarea juridică a faptei) care influenţează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârşită în stare de recidivă sau concurs. Or, la o privire comparativă a vechilor şi noilor reglementări penale, se constată că recidiva şi concursul de infracţiuni au aceleaşi condiţii de existenţă, ceea ce înseamnă că aplicarea lor autonomă nu are nici un efect sub aspectul încadrării juridice. Ceea ce diferă este, într-adevăr, tratamentul sancţionator, iar aici, conform celor mai sus arătate, nu poate opera o combinare a vechiului cod penal, cu reglementări din noul cod penal deoarece s-ar crea o lex tertia, care depăşeşte limitele unui act de judecată.

În aceste condiţii, potrivit raţionamentelor mai sus arătate, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă a rămas vechea reglementare şi, pe cale de consecinţă, nu se impune modificarea nici a pedepselor, nici a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Aşadar, având în vedere cele de mai sus, în baza art.595 alin.1 Cod pr.penală şi art.23 din Legea nr. 255/2013, instanţa de fond a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, instituite la nivelul Penitenciarului Colibaşi şi a constatat că în privinţa pedepselor rezultante aplicate condamnatului SA, nu a intervenit legea penală mai favorabilă.

Prin decizia penală nr. 64/C/CJ/25 Aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondată contestaţia contestatorului, reţinând următoarele:

In urma sentinţei penală nr.11 din 30 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.3302/90/2011, rămasă definitivă, s-a emis, cu referire la contestator, mandatul de executare nr.29/2012 din 25 ianuarie 2012, din care rezultă că acesta a fost condamnat, astfel:

-În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.a şi b, alin. 2/1 lit. a Cod penal, la 12 ani închisoare

-În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, alin 2/1 lit. a Cod penal, la 10 ani închisoare.

-În baza art. 20 rap. la art. 208, 209 alin. 1 lit. a, c, g şi i Cod penal, la 4 ani închisoare.

-În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal, la 16 ani închisoare.

-În baza art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal, la 5 ani închisoare ;

- În baza art. 20 rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal, la 9 ani închisoare.

-În baza art. 279 alin. 1 Cod penal, la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal şi art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, în total inculpatul SD să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare, pentru care, de altfel, s-a şi emis mandatul de executare menţionat mai sus şi cu referire la care contestatorul SA solicită reducerea acesteia, potrivit art.6 Cod penal.

Încadrările juridice potrivit Codului penal anterior, aşa cum au fost menţionate mai sus, în ordinea enumerată, au următoarea corespondenţă în încadrările juridice date de actualul Cod penal, şi anume:

- art.211 alin.1, alin.2 lit.a şi b, alin. 2/1 lit. a Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 12 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.234 alin.1 lit.c şi d, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal este de 10 ani închisoare;

- art.211 alin.1, alin.2 lit.a şi b, alin. 2/1 lit. a Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 12 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.234 alin.1 lit.c şi d, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal este de 10 ani închisoare;

- art. 20 rap. la art. 208, 209 alin. 1 lit. a, c, g şi i Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 4 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.32 rap. la art.229 alin.1 lit.b, c şi d, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal, cu referire la tentativă, este de 2 ani şi 6 luni închisoare;

- art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 16 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.234 alin.1 lit.a, c şi d, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal, este de 10 ani închisoare;

- art. 279 alin. 3 lit. a Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 5 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.342 alin.1 pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal este de 5 ani închisoare;

- art. 20 rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 9 ani închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.32 rap. la art.234 alin.1 lit.a, c, d, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal, vizând tentativa, este de 5 ani închisoare;

- art. 279 alin. 1 Cod penal anterior, pentru care pedeapsa aplicată este de 2 ani şi 6 luni închisoare, în infracţiunea prevăzută de art.342 alin.1, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal este de 5 ani închisoare.

Aşadar, Curtea, având în vedere acest tablou al pedepselor aplicate pentru un concurs de infracţiuni potrivit Codului penal anterior, cât şi potrivit actualului Cod penal, va proceda, aşa cum de altfel a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr.1 din 14 aprilie 2014, vizând dezlegarea, de principiu, a unor chestiuni de drept, în două etape:

Astfel, într-o primă etapă, Curtea, verificând incidenţa dispoziţiilor art.6 cod penal, cu privire la pedepsele individuale, constată că, într-adevăr, luând fiecare pedeapsă aplicată, în parte, pentru fiecare infracţiune, rezultă că numai o parte din pedepsele aplicate, potrivit Codului penal anterior, sunt mai mari decât maximul prevăzut de actualul Cod penal, şi anume cele aplicate pentru următoarele infracţiuni:

- art.211 alin.1, alin.2 lit.a şi b, alin. 2/1 lit. a Cod penal;

- art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, alin 2/1 lit. a Cod penal;

- art.211 alin. 1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal;

- art.20 rap. la art. 208, 209 alin. 1 lit. a, c, g şi i Cod penal;

- art. 20 rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal.

Dar această primă etapă nu este suficientă, întrucât cauza de faţă vizează un concurs de infracţiuni, astfel că urmează cea de-a doua etapă, în care se va verifica dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la cer se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.

În cazul de faţă, pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi, mai exact a codului penal anterior, este de 16 ani, la care s-a adăugat un spor de 3 ani, în total 19 ani închisoare.

Calculând pedeapsa rezultantă, conform art.39 din noul cod penal, se va face aplicarea prevederilor art.39 alin.1 pct.b, în care se arată că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Or, în cauză, pedeapsa cea mai grea la care poate să fie condamnat contestatorul, potrivit noului cod penal, este de 10 ani, aşa cum rezultă din tabloul arătat mai sus, şi anume de 10 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art.234 alin.1 lit.a, c şi d, corespondent al infracţiunii prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.a şi b, alin. 2/1 lit. a şi b Cod penal anterior.

La această pedeapsă, cea mai grea, de 10 ani închisoare, se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse concurente ce pot fi aplicate potrivit noului cod, şi anume de 10 ani închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, respectiv 1/3 din 37 ani şi 6 luni închisoare, mai exact 12 ani şi 6 luni închisoare, rezultând un total de 22 ani şi 6 luni închisoare.

Comparând pedeapsa rezultantă, calculată potrivit legii vechi, de 19 ani închisoare cu maximul la care se poate ajunge calculând pedeapsa după legea nouă, şi anume 22 ani şi 6 luni închisoare, rezultă, evident, că pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracţiuni, reţinut în cauză după legea veche - Cod penal anterior, este mai mică decât pedeapsa maximă ce se poate aplica pentru acelaşi concurs de infracţiuni, calculat potrivit legii noi - Codul penal actual.

Numai dacă pedeapsa aplicată în această cauză, ce are ca obiect un concurs de infracţiuni, potrivit legii vechi, ar fi fost mai mare decât cea calculată potrivit legii noi, cu referire la acelaşi concurs, numai atunci ar fi operat incidenţa dispoziţiilor art.6 din Codul penal, vizând aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

Ca atare, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi, şi anume de 19 ani închisoare.

4. Pornografia infantilă

Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001

Art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal

Art. 374 Noul Cod Penal
Pentru infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal anterior limitele de pedeapsă prevăzute în Noul Cod penal (art.220 alin.4 lit. c) sunt mai mici decât în legea penală anterioară, fiind aşadar, incidente dispoziţiile art.5 Cod penal.

In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal anterior (act sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani), cu corespondent în Noul Cod penal, în art.220 alin.1, se observă, într-adevăr, că legea nouă prevede limite mai reduse decât legea veche, şi anume de la 1 la 5 ani, faţă de cele de la 3 la 10 ani închisoare. Dar, în sarcina inculpatului apelant, prima instanţă a reţinut forma continuată a acestei infracţiuni (art.41 alin.2 Cod penal anterior), având în vedere că ea a fost comisă asupra a două părţi vătămate (DVA şi TPE), iar prin aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal nu ar putea fi reţinută infracţiunea continuată, deoarece nu există identitatea de subiect pasiv, astfel cum prevede art.35 Cod penal.

Cu referire la infracţiunile prevăzute de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 şi art.51 din Legea nr.161/2003, se constată că prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal, nu au intervenit modificări în regimul de sancţionare a acestora, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.5 Cod penal.
(Decizia penală nr.189/A/MF/07 aprilie 2014)
Prin sentinţa penală nr.146 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul a fost condamnat la:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicaţia art.320/1 Cod pr.penală;

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicaţia art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 Cod pr.penală;

- 2 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.198 alin.1 cu aplicaţia art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 Cod pr.penală,;

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicaţia art.320/1 Cod pr.penală.

In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, prin privare de libertate potrivit art.57 Cod penal, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b,d, e Cod penal.

Inculpatul a confecţionat la 01.11.2010 un număr de 10 fotografii reprezentând pe minora TR de 13 ani în poziţii cu caracter pornografic, faptă constituind infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul a descărcat, stocat şi deţinut fără drept pe sisteme informatice fotografii şi fişiere video reprezentând minor cu comportament sexual implicit în perioada 24.05.207 – 01.04.2013, fapta constituind infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul a realizat şi stocat în sistem informatic fotografii precum şi un fişier video în perioada 24.03.2008 – 14.06.2008, reprezentând pe minorele TS, TR şi TP, fapta constituind, de asemenea, infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, inculpatul a întreţinut un act sexual cu minora TPE la 24.03.2008 şi a filmat cu camera web a calculatorului, apoi a stocat materialul realizat pe un DVD păstrându-l la domiciliul său, fapta constituind şi infracţiunea de act sexual cu un minor, săvârşit în scopul producerii de materiale pornografice prev. de art. 198 alin. 1 şi 4 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 189/A/MF/07 aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul inculpatului, având în vedere următoarele:

Urmare intrării în vigoare a Noului Cod penal, se constată că sunt incidente dispoziţiile art.5, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pentru infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal anterior. Astfel, în încadrarea respectivă era incriminat actul sexual cu un minor, cu stabilirea unor limite de pedeapsă între 5 şi 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Infracţiunea respectivă a fost recalificată în Noul Cod penal în art.220 alin.4 lit.c, sub denumirea de act sexual cu un minor comis în scopul producerii de materiale pornografice, iar pedeapsa a fost stabilită între limitele de 3 şi 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Comparând cele două texte, se observă că limitele de pedeapsă prevăzute în Noul Cod penal (art.220 alin.4 lit.c) sunt mai mici decât în legea penală anterioară, fiind aşadar, incidente dispoziţiile art.5 Cod penal, precitat, în conformitate cu care „In cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Aşadar, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art.386 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 din vechiul cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.220 alin.4 lit.c Cod penal, cu aplicaţia art.396 alin.10 Cod pr.penală, avându-se în vedere că inculpatul apelant a recunoscut în totalitate faptele săvârşite până la începerea cercetării judecătoreşti.

In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal anterior (act sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani), cu corespondent în Noul Cod penal, în art.220 alin.1, se observă, într-adevăr, că legea nouă prevede limite mai reduse decât legea veche, şi anume de la 1 la 5 ani, faţă de cele de la 3 la 10 ani închisoare. Dar, în sarcina inculpatului apelant, prima instanţă a reţinut forma continuată a acestei infracţiuni (art.41 alin.2 Cod penal anterior), având în vedere că ea a fost comisă asupra a două părţi vătămate (DVA şi TPE), iar prin aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal nu ar putea fi reţinută infracţiunea continuată, deoarece nu există identitatea de subiect pasiv, astfel cum prevede art.35 Cod penal. In aceste condiţii, ar însemna să se schimbe încadrarea juridică din infracţiunea continuată de act sexual cu un minor în concurs de infracţiuni (prin reţinerea a două infracţiuni) împrejurare în care s-ar înrăutăţi situaţia apelantului în propria cale de atac, în sensul că i s-ar aplica două pedepse, cu dispunerea executării celei mai grele şi aplicarea obligatorie a unui spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă. Prin urmare, legea penală mai favorabilă în ceea ce priveşte infracţiunea de act sexual cu un minor, este cea veche (art.198 alin.1 Cod penal).

Cu referire la infracţiunile prevăzute de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 şi art.51 din Legea nr.161/2003, se constată că prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal, nu au intervenit modificări în regimul de sancţionare a acestora, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.5 Cod penal. Se constată, însă, că pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni sunt prea severe, deoarece prima instanţă nu a aplicat corespunzător la speţă criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal anterior, cu corespondent în art.74 Cod penal. Aceleaşi criterii de individualizare vor constitui temei al stabilirii pedepsei şi pentru infracţiunea prevăzută de art.220 alin.4 lit.c Cod penal, text în baza căruia se va schimba încadrarea juridică, aşa cum s-a precizat.

Însă, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că este netemeinică susţinerea inculpatului apelant, în sensul suspendării condiţionate sau a suspendării sub supraveghere, potrivit art.81 sau art.86/1 Cod penal anterior, deoarece a proceda astfel, ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea (constrângerea, reeducarea şi prevenţia) şi de asemenea să nu aibă un caracter retributiv, funcţii absolut obligatorii pentru orice pedeapsă. Astfel, gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului evaluate prin starea de pericol creată impun aplicarea unei pedepse a cărei executare să se facă prin privare de libertate, potrivit artz.60 Cod penal.

Este de asemenea, neîntemeiată susţinerea apelantului-inculpat, referitoare la prescripția răspunderii penale, al cărui termen prevăzut de art.124 Cod penal anterior, nu s-a împlinit şi, evident, nici cel prevăzut de art.155 alin.4 Noul Cod penal care, în plus, înrăutăţeşte aplicarea prescripţiei speciale prin prevederea unui termen de prescripție care este depăşit cu încă odată faţă de vechea reglementare, ce prevedea depăşirea cu încă jumătate din acesta.

In concluzie, Curtea a admis apelul formulat de inculpat, în sensul precizat şi, în conformitate cu dispoziţiile art.421 alin.2 lit.a Cod penal, celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu au fost desfiinţate, au fost menţine.