(“transcendentul care coboara”), spre deosebire de viziunea catolica si protestanta, in care
divinitatea este transcendenta, situata dincolo de lume si separata de lume.
Cultura romaneasca s-ar mai caracteriza printr-o puternica “dragoste de pitoresc”,
adica prin
gustul pentru frumos si armonie, precum si printr-un sentiment adanc de “solidaritate a omului cu
natura si cu firea”, cu elementele organice ale cosmosului. Matricea stilistica romaneasca s-a
exprimat in chip esential in cultura populara, dar si intr-o serie de intiative istorice si creatii de tip
major (de ex., epoca lui Stefan cel Mare, opera lui Eminescu, Brancusi etc.). Blaga face o analiza
comparativa a sentimentului estetic in diverse medii europene, pentru a sublinia caracteristicile sale
la romani (cap. “Pitoresc si revelatie”), o analiza comparativa, de o patrunzatoare subtilitate, a stilului
specific al ornamenticii populare romanesti (cap. “Duh si ornamentica”), dezvaluie semnificatiile
filosofice ale “dorului”, ca “ipostaza romaneasca a existentei”; din toate aceste analize se degaja un
profil spiritual, o configuratie anumita a psihologiei colective, o structura
definitorie a matricei
stilistice romanesti.
Departe de a respinge influentele culturale, Blaga le accepta, aratand ca istoria noastra “nu
mai poate fi o succesiune de forme ingenue, din ea insasi, partenogenetica, pura, nealterata”; el
arata insa ca influentele sunt totdeauna filtrate de matricea stilistica proprie, care “ramane un
puternic organ de asimilare a influentelor straine”. Integrata in “reteaua determinantelor europene”,
cultura romana moderna a suferit in chip firesc o serie de influente, dintre care unele au fost
“modelatoare”, mai ales cele venite din spatiul francez, iar altele “catalitice”, venite din spatiul
germanic. Cele doua culturi -; franceza si germana - au structuri interioare, matrici stilistice si
orientari spirituale diferite, care se rasfrang in chip diferit si asupra culturilor pe care le influenteaza.
Cultura franceza,
structural clasica, se prezinta ca un “model”, care te indeamna sa-l urmezi (care iti
spune “fii cum sunt eu!”); cultura germana, structural romantica, nu se prezinta ca un model, ci ca o
structura particulara, care te indeamna sa-ti regasesti “propria fire” (ea iti spune:”fii tu insuti!”).
“Cultura franceza e ca un maestru, care cere sa fie imitat; cultura germana e mai curand un dascal,
care te orienteaza spre tine insuti”.
Contactul fecund al lui Eminescu cu mediul germanic de cultura a avut o asemenea influenta
catalitica, spune Blaga; dincolo de elementele de suprafata al acestei influente,
care nu sunt
constitutive, Blaga arata ca inductia catalitica l-a orientat pe Eminescu spre el insusi, spre matricea
stilistica romaneasca, care s-a relevat plenar in opera sa.
“In inconstientul lui Eminescu intrezarim prezenta tuturor determinantelor stilistice pe care
le-am descoperit in stratul duhului nostru popular, doar altfel dozate si constelate, din pricina
factorului personal”.
Astfel, Blaga parcurge universul eminescian in care regaseste “orizontul spatial ondulat”,
simbolurile ondularii, ale “leganarii”, un anume “melancolic sentiment al destinului, ritmat interior ca
o alternanta de suisuri si coborasuri”; in Luceafarul se intrevede “ceva
din reflexele aurii ale
transcendentei coboratoare in lume”, in alte poeme se poate descifra identificarea subconstienta a
poetului cu imaginea “tanarului Voievod” si cu lumea evocata de mareata epoca voivodala. Astfel,
Eminescu, in laturile cele mai profunde ale operei sale, este o intruchipare a matricei noastre
stilistice, astfel ca Blaga se simte indreptatit sa afirme ca “Exista o «Idee Eminescu», iar aceasta s-a
zamislit sub zodii romanesti”. Eminescu e de un “romanism sublimat, complex, creator”, iar in opera
sa, matricea stilistica romaneasca, cu apriorismul ei profund inconstient, s-a exprimat creator pe plan
major.
O ultima observatie. Pentru Blaga, identitatea culturala a poporului
roman este vazuta ca un
complex de “determinante spirituale”.
“Dincolo si mai presus de misterul sangelui, romanismul e un patrimoniu stilistic, alcatuit in
parte din determinante ce-i apartin exclusiv, in parte dintr-un raport intim, de natura functionala, si
de dozaj, al unor determinante care-l depasesc”.
Aceste determinante, odata fixate, functioneaza in raport cu noile creatii ca un “apriorism
stilistic”, care este insa nu unul general-uman, precum apriorismul kantian, ci unul “variabil de la o
regiune la alta, de la un popor la altul”. Astfel, Blaga considera ca se poate vorbi de un “apriorism
romanesc”, precizand: “Sa nu ne sperie termenul”. El nu inseamna altceva decat “existenta unor
factori stilistici activi, care-si pun pecetea neindoielnica pe produsele geniului nostru etnic”.
Aceasta
pecete specifica este mai pregnanta in cazul culturii populare, minore, dar Blaga este increzator in
puterea matricei stilistice romanesti de a se afirma si in creatii de tip major.
"Ce drum va apuca matricea stilistica romaneasca e greu de intrezarit. Dar cateodata o simpla
constatare poate sa tina loc de profetie: noi nu ne gasim nici in apus, si nici la soare-rasare. Noi
suntem unde suntem: cu toti vecinii nostri impreuna - pe un pamant de cumpana".
In evaluarea culturii romanesti, Blaga indeamna la luciditate si spirit critic, nicidecum la
atitudini apologetice. El arata ca “Dumnezeul bunului simt” i-a ferit pe exponentii culturii romane
moderne de “sumetia, sau uitarea de sine, de a fi atribuit poporului roman o misiune mesianica in
lume”, considerand ca ne putem indeplini “rostul nostru sub acest petec de cer si fara a imbraca
matia mesianica”.
Din examenul culturii populare, Blaga trage concluzia ca exista o matrice stilistica
romaneasca, fapt care ne indreptateste la “afirmatiunea ca avem un inalt potential cultural”.
Incheierea capitolului merita citata in intregime:
“Tot ce putem sti, fara temerea de a fi dezmintiti, este ca suntem purtatorii bogati ai unor
exceptionale posibilitati. Tot ce putem crede, fara a savarsi un atentat impotriva luciditatii, este ca ni
s-a dat sa luminam cu floarea noastra de maine un colt de pamant. Tot ce putem spera, fara a ne lasa
manevrati de iluzii, este mandria unor
initiative spirituale, istorice, care sa sara, din cand in cand, ca o
scanteie, si deasupra crestetelor altor popoare. Restul e -; ursita”.
Dostları ilə paylaş: