Speţe recente

Situaţia de fapt

Ola Ramstedt, cetăţean suedez cu reşedinţa în Suedia, este salariat la societatea suedeză Skandia. Dl. Ramstedt şi Skandia au convenit ca o parte din pensia d-lui Ramstedt să fie asigurată prin subscrierea, de către Skandia, a unei asigurări de pensie complementare la o societate de asigurări dintr-un alt stat membru. Dl. Ramstedt şi Skandia au solicitat Comisiei Administrative Fiscale dacă această asigurare ar putea fi considerată ca o asigurare de bătrâneţe. Comisia a considerat că, potrivit dispoziţiilor din legislatia suedeză, această asigurare ar fi considerată de capital.

Instanţa superioară în faţa căreia s-a făcut recurs, a cerut CJCE să se pronunţe asupra compatibilităţii dintre legislaţia suedeză şi reglementările comunitare în acest domeniu. În domeniul asigurărilor complementare de pensie, subscrise si ale căror prime sunt plătite de angajator în favoarea unui angajat, legislaţia suedeză face distincţie între asigurările de persoane în vârstă (assurance vieillesse) şi cele de capital (assurance capitaux)

În materie de fiscalitate directă, cele două tipuri de asigurări sunt supuse unor regimuri de deducere diferite având efecte mai puţin favorabile pentru asigurările de capital, şi, în consecinţă, pentru asigurările complementare de pensie făcute la un asigurator dintr-un alt stat membru. Cotizaţiile plătite de către angajator cu titlu de asigurare de bătrâneţe sunt imediat deductibile din rezultatul său impozabil iar pensia care este vărsată ulterior este în întregime impozabilă cu titlu de impozit pe venit pe care va trebui să-l plătească salariatul pensionat. Cotizaţiile vărsate în cadrul unei asigurări de capital nu sunt deductibile, dar angajatorul dispune de un drept de deducere a sumelor pe care s-a angajat prin contract să le verse salariatului. Pentru salariat sumele primite constituie un venit din muncă impozabil.

Dreptul aplicabil

Sunt aplicabile dispoziţiile din Tratatul CE relative la libera prestare de servicii (art. 49 TCE şi urm.) .

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea precizează mai întâi că, potrivit regulilor comunitare, prestaţiile oferite în schimbul unei remuneraţii sunt considerate drept servicii. În speţă, cotizaţiile vărsate de Skandia constituie contraprestaţia economică a pensiilor pe care le va primi dl. Ramstedt dacă îşi va înceta activitatea.

Curtea consideră că reguli fiscale de genul celor în vigoare în Suedia constituie o îngrădire a liberei prestări de servicii. Aceste reguli sunt susceptibile de a descuraja angajatorii suedezi să încheie asigurări de pensie complementare la societăţi de asigurare aflate în alt stat membru.

Curtea, după analizarea argumentelor prezentate de guvernul suedez, hotărăşte că regulile aflate în vigoare nu sunt justificate.

În ceea ce priveşte nevoia de a asigura coerenţa fiscală a sistemului naţional, Curtea constată că, pentru a beneficia de o asemenea justificare este necesar să existe o legătură directă între facultatea de a deduce cotizaţii şi caracterul impozabil al sumelor vărsate de către asiguratori. Trebuie să existe o măsură compensatorie care să contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurări din alt stat membru spre deosebire de un angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de asigurări naţională .

Curtea estimează că eficacitatea controalelor fiscale poate fi asigurată prin metode care să nu aducă atingere principiului liberei prestări de servicii, dând exemplu în acest sens aplicarea directivei comunitare din 1977 care prevede posibilitatea schimbului de informaţii relative la impozit, între autorităţile competente din statele membre.

În ceea ce priveşte nevoia de a asigura baza de calcul a statului membru, Curtea reaminteşte principiul potrivit căruia un avantaj fiscal rezultând, pentru prestatorii de servicii, din nivelul de fiscalitate redus existent în statul în care aceştia sunt stabiliţi, nu ar constitui, pentru alt stat membru, o justificare a unui tratament fiscal mai puţin favorabil aplicat destinatarilor serviciilor stabiliţi în acest din urmă stat.

Evaluare

Trebuie să existe o măsură compensatorie care să contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurări din alt stat membru spre deosebire de un angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de asigurări naţională .

Precizarea adusă de Curte va trebui să se reflecte în legislaţia şi practica românească după ce România va deveni stat membru.

În prezent, în legislaţia română, sunt aplicabile dispoziţiile legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii completat de O.G. 23/ 9. 04. 2003 şi O. G.40/ 19. 05. 2003

26. Cazul: De Danske Bilimportorer c. Skatteministeriet, Told- og Skattestyrelsen , 17 iunie 2003